Octavian Paler

Octavian Paler a fost un scriitor şi jurnalist român.

• "Omul are iluzia că vorbeşte cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur."

"Apărarea lui Galilei"

• "A dansa pe vulcani nu e neapărat o dovadă de curaj."
• "Cei cu adevărat curajoşi vorbesc puţin despre curaj."
• "Cel căruia îi e indiferent dacă va trăi nu are nevoie de curaj."
• "Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supravieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa."
• "Fericiţi cei ce dorm fără să se teamă de vise!"

"Viaţa pe un peron"

• "În funcţie de ce se clădeşte pe ruinele unei închisori, se poate spune cât de necesar era ca ea să fie dărâmată."
• "Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin."
• "Nu există pustiu; ci doar neputinţa noastră de a umple golul în care trăim."
• "Suferinţa, dacă nu găsim în ea un minimum de forţă, ne cere să fim măcar decenţi, să n-o exhibăm."
• "Nu m-am priceput nici să călătoresc prin viaţă, nici să iau din ea doar peronul."
• "Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur."
• "Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi."

"Autoportret într-o oglindă spartă"

• "Cândva, mi-am zis că la bătrâneţe mă voi feri de patru gafe. 1.) Nu mă voi plânge ca nu mai sunt tânar. 2.)Nu voi da sfaturi nimănui. 3.) Nu voi invoca mereu experienţa mea. 4.) Şi nu voi povesti de o sută de ori acelaşi lucru. De bine, de rău, primele trei le respect. Ce rost ar avea să mă plâng că nu mai sunt tânăr? N-aş face decât să îngreunez o situaţie şi aşa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Şi nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experienţa mea ce-aş putea spune? Poate, doar că viaţa a avut un sens câtă vreme n-am ţinut să-i dau unul. În clipa în care am încercat s-o fac, mi-a sunat în urechi, ironică, vorba Eclesiastului despre deşertăciune. Ultima regulă era, însă o dovadă de superficialitate. N-am prevăzut că, într-o zi, aş putea suferi de un exces de memorie, cum suferă alţii de un exces de suc gastric. Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce ştiu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găseşti şi azi, şi mâine, şi poimâine aceleaşi lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleaşi. Trecutul trăieşte, e viu, i-a parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înţelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esenţiale. De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate".

• "Cred că dragostea ne ridică în propriii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti."