[go: up one dir, main page]
Sari la conținut

Tucan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tucan
Ramphastos toco
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Piciformes
Familie: Ramphastidae
Vigors, 1825
Genuri

Andigena
Aulacorhynchus
Pteroglossus
Ramphastos
Selenidera

Modifică text Consultați documentația formatului

Tucanii (Ramphastidae) sunt o familie foarte mare de păsări piciforme, care cuprinde cinci genuri și peste 40 de specii diferite. Toate speciile trăiesc în coronamentul copacilor din pădurea tropicală densă din regiunea Amazonului și în zonele împădurite restrânse din America. Ele trăiesc în cele mai înalte niveluri ale pădurii și rareori se apropie de sol.

Comportament și ecologie

[modificare | modificare sursă]

Tucanii sunt foarte sociabili și majoritatea speciilor apar în grupuri de până la 20 sau mai multe păsări în cea mai mare parte a timpului. În timpul sezonului de împerechere, perechile se retrag de grup, iar când sezonul de împerechere a luat sfârșit aceștia se reîntorc cu puii lor. Grupuri mai mari se pot forma în timpul migrației sau în jurul unui copac fructifer deosebit de mare.[1]

Tucanii își petrec adesea timpul luptându-se cu ciocurile, urmărind și strigând în timpul îndelungat necesar pentru digerarea fructelor. Aceste comportamente pot fi legate de menținerea legăturii de perecheii sau de stabilirea ierarhiilor de dominare, dar timpul necesar pentru digerarea fructelor, care poate dura până la 75 de minute și în timpul căruia tucanul nu se poate hrăni,[2] oferă acest timp pentru socializare.[1]

Hrană

[modificare | modificare sursă]

Tucanii sunt în principal frugivori (mănâncă fructe), dar sunt oportuniști omnivori luând pradă insecte, păsări de dimensiuni mici sau șopârle mici.[3] S-a raportat că tucanii ținuți în captivitate vânează insecte în mod activ în cuștile lor și este posibil ca alimentația tucanilor să fie centrată exclusiv pe insecte. De asemenea, ei jefuiesc cuiburile păsărilor mai mici, luând ouăle și puii.[4][5] Acest lucru oferă probabil un aport esențial de proteine în alimentația lor. Pe lângă faptul că sunt prădătoare sistematice și frugivore, ca multe alte păsări omnivore, ele preferă hrana animală pentru a-și hrăni puii.[6] Cu toate acestea, în arealul lor, tucanii sunt frugivori dominanți și, ca atare, joacă un rol ecologic extrem de important ca vectori pentru dispersarea semințelor arborilor fructiferi.[7][8]

Relaționarea cu oamenii

[modificare | modificare sursă]

Datorită aspectului lor unic, tucanii sunt printre cele mai populare și mai cunoscute păsări din lume.[1] În lumea occidentală au fost popularizate pentru prima dată de John Gould, care a dedicat două ediții unei monografii detaliate a familiei.[1] Constelația Tucanul, care conține cea mai mare parte a Micului Nor al lui Magellan, poartă numele tucanului.

Familia a fost folosită în mod proeminent în publicitate. În timpul anilor 1930 și 1940, publicitatea pentru berea Guinness a prezentat un tucan, deoarece aspectul alb-negru al păsării reflecta băutura.[1] Un desen animat cu un tucan, tucanul Sam, a fost folosit ca mascotă a cerealelor pentru micul dejun în 1963, iar un tucan este mascota Partidului brazilian al social-democrației; membrii săi de partid sunt numiți tucanos din acest motiv.

Tucanii au fost folosiți și în media populară. Ei au fost folosiți ca personaje principale în Toucan Tecs, un desen animat de televiziune britanic din 1992 despre doi detectivi pe nume Zippi și Zac. În „Dora exploratoarea”, personajul Señor Túcan este un tucan vorbitor de spaniolă care le dă ocazional sfaturi Dorei și prietenilor ei. Tuca, personajul antropomorf titular al emisiunii Tuca & Bertie din 2019, este un tucan și companionul mierlei cântătoare Bertie. În jocul Nintendo 3DS Pokémon Sun și Moon din 2016, Pokémon Toucannon și evoluțiile sale anterioare au fost modelate după un tucan toco.[9]

Taxonomie și sistematică

[modificare | modificare sursă]

Numele acestui grup de păsări este derivat din cuvântul tukana din limba tupi sau din cuvântul tukã din limba guarani,[10] prin intermediul limbii portugheze.[11] Relația filogenetică dintre tucani și celelalte opt familii din ordinul Piciformes este prezentată în cladograma de mai jos.[12][13]

Pteroglossus castanotis
Selenidera maculirostris
Andigena laminirostris
Tucan cu cioc curcubeu (Ramphastos sulfuratus)
Tucan cu gât galben (Ramphastos ambiguus)
Tucan cu gât alb (Ramphastos tucanus)
Piciformes

Galbulidae – (18 specii)

Bucconidae – (38 specii)

Indicatoridae – (16 specii)

Picidae – ciocănitori (240 specii)

Megalaimidae – (35 specii)

Lybiidae – (42 specii)

Capitonidae – (15 specii)

Semnornithidae – (2 specii)

Ramphastidae – tucani (43 specii)

Uniunea Internațională a Ornitologilor (IOU) recunoaște 43 de specii de tucani din cinci genuri:[14]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d e Short, L.L. & Horne, J.F.M. (2017). Toucans (Ramphastidae). In: del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (eds.). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona. (retrieved from http://www.hbw.com/node/52284 on 25 March 2017).
  2. ^ Wheelwright, Nathaniel T. (). „How Long do Fruit-Eating Birds Stay in the Plants Where They Feed?” (PDF). Biotropica. 23 (1): 29–40. Bibcode:1991Biotr..23...29W. doi:10.2307/2388685. JSTOR 2388685. 
  3. ^ Remsen, J.V. Jr.; Hyde, Mary Ann; Chapman, Angela (). „The Diets of Neotropical Trogons, Motmots, Barbets and Toucans”. The Condor. 95 (1): 178–92. doi:10.2307/1369399. JSTOR 1369399. 
  4. ^ Nadkarni, Nalini M. ; Wheelwright, Nathaniel T. (Editors). Monteverde: Ecology and Conservation of a Tropical Cloud Forest. Publisher: Oxford University Press, 2000. ISBN: 978-0-19-513310-3
  5. ^ Robinson, S.K. (). „Coloniality in the Yellow-Rumped Cacique as a Defense against Nest Predators” (PDF). Auk. 10 (3): 506–19. doi:10.1093/auk/102.3.506. 
  6. ^ Short, Lester; Horne, Jennifer. Toucans, Barbets and Honeyguides. Publisher: Oxford University Press 2002. ISBN: 978-0-19-854666-5
  7. ^ Pizo, M.A.; Donatti, C.I.; Guedes, N.M.R.; Galetti, M. (). „Conservation puzzle: Endangered hyacinth macaw depends on its nest predator for reproduction” (PDF). Biological Conservation. 141 (3): 792–96. Bibcode:2008BCons.141..792P. doi:10.1016/j.biocon.2007.12.023. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  8. ^ Sezen, U.U. (). „Proximity is not a proxy for parentage in an animal-dispersed Neotropical canopy palm”. Proc Biol Sci. 276 (1664): 2037–2044. doi:10.1098/rspb.2008.1793. PMC 2677255 Accesibil gratuit. PMID 19324791. 
  9. ^ „#733 Toucannon”. Serebii.net. Accesat în . 
  10. ^ Jobling, J. A. (). Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. ISBN 978-1-4081-2501-4. 
  11. ^ „Vocabulário Tupi-Português do Curso Elementar de Tupi Antigo” [Elementary Course for Tupi-Portuguese Vocabulary of the Old Tupi] (în portugheză). Universidade de São Paulo. Arhivat din original la . Accesat în – via fflch.usp.br. 
  12. ^ Kuhl, H.; Frankl-Vilches, C.; Bakker, A.; Mayr, G.; Nikolaus, G.; Boerno, S.T.; Klages, S.; Timmermann, B.; Gahr, M. (). „An unbiased molecular approach using 3′-UTRs resolves the avian family-level tree of life”. Molecular Biology and Evolution. 38 (1): 108–127. doi:10.1093/molbev/msaa191 Accesibil gratuit. 
  13. ^ Stiller, J.; et al. (). „Complexity of avian evolution revealed by family-level genomes”. Nature. 629: 851–860. doi:10.1038/s41586-024-07323-1 Accesibil gratuit. PMC 11111414 Accesibil gratuit. 
  14. ^ Gill, F.; Donsker, D.; Rasmussen, P., ed. (iulie 2023). „Jacamars, puffbirds, barbets, toucans, honeyguides”. IOC World Bird List. v 13.2. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tucan&oldid=16610063