[go: up one dir, main page]
Sari la conținut

Tōru Takemitsu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acesta este un nume japonez. Numele de familie este „Takemitsu”.
Tōru Takemitsu
Date personale
Născut[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Tokyo City⁠(d), prefectura Tokyo⁠(d), Japonia[8] Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[5][6][7][3][9] Modificați la Wikidata
Minato, Tōkyō, Japonia[3] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer de vezică urinară[*]​) Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia[10]
 Imperiul Japonez (–) Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
pedagog[*]​
compozitor de coloană sonoră[*]​
scriitor
chitarist clasic[*]​
autodidact[*][[autodidact (self-taught person)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[5] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiTokyo University of the Arts[*][[Tokyo University of the Arts (Higher education institution in Tokyo Prefecture, Japan)|​]]  Modificați la Wikidata
Gen muzicalimpresionism[*]​[1]  Modificați la Wikidata
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
Case de discuriDeutsche Grammophon[*][[Deutsche Grammophon (German classical music record label)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Glenn Gould[*]​
Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]​ ()[2][1]
Grawemeyer Award for Music Composition[*][[Grawemeyer Award for Music Composition (award given annually by the University of Louisville)|​]] ()
Otaka prize[*][[Otaka prize (Japanese music award)|​]]
Honorary Member of the International Society for Contemporary Music[*][[Honorary Member of the International Society for Contemporary Music |​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Tōru Takemitsu (武満 徹 Takemitsu Tōru?) (n. , Tokyo City⁠(d), prefectura Tokyo⁠(d), Japonia – d. , Minato, Tōkyō, Japonia) a fost un compozitor japonez.

Cu toate că în probleme de muzică a fost în mare măsură autodidact,[11] este astăzi recunoscut pentru abilitatea sa subtilă de manipulare a timbrului instrumental și a celui orchestral, muzica lui având ca sursă de inspirație o vastă gamă de stiluri muzicale: jazz, muzică pop, muzică japoneză tradițională, muzică de avangardă etc.[12]

Pentru prima dată a atras atenția criticilor muzicali în 1958 cu compoziția Recviem pentru instrumente cu coarde (compusă în 1957).[13]

Este considerat cel mai de seamă compozitor al secolului al XX-lea din Japonia[14] sau chiar din Asia.[15]

Viața

[modificare | modificare sursă]

Tōru Takemitsu s-a născut la Tokio, dar când avea doar o lună, familia s-a mutat la Dalian în Manciuria, cum se numea atunci provincia chineză sub ocupație japoneză, unde tatăl său își găsise serviciu. Tōru s-a întors în Japonia pentru a urma școala, dar educația i-a fost întreruptă în 1944 de serviciul militar obligatoriu. Experiența avută în armata japoneză naționalistă la o vârstă atât de fragedă va fi una extrem de amară, după cum a relatat el însuși.[16]

După război a lucrat pentru armata de ocupație americană în Japonia, dar fiind deseori bolnav la pat sau internat la spital, a folosit ocaziile să asculte muzică occidentală la postul de radio al forțelor armate americane.

Fără studii muzicale formale, a încercat primele compoziții la vârsta de 16 ani, și a rămas practic autodidact toată viața (cu excepția unei scurte perioade când a studiat cu compozitorul Yasuji Kiyose).

În 1951 a fost unul dintre fondatorii grupului Jikken Kōbō („atelierul experimental”): un grup de artiști interdisciplinari care doreau să evite tradiția artistică japoneză.[17] În această perioadă a compus Saegirarenai Kyūsoku I („odihnă neîntreruptă I”, 1952: o bucată pentru pian, fără puls ritmic regulat sau măsuri), începând totodată să folosească tehnici de înregistrare electronică în compoziții precum Relief Statique (1955) and Vocalism A·I (1956), tehnici pe care începuseră să le folosească și Pierre Schaeffer și Karlheinz Stockhausen.

Când Igor Stravinski a vizitat Japonia în 1958, a ascultat Recviemul lui Takemitsu pentru instrumente cu coarde (cel din 1957) și a fost profund impresionat, lăudând compoziția la o conferință de presă pentru sinceritatea și pasiunea ei.[18]

Audiind în 1961 o piesă de John Cage interpretată de compozitorul Toshi Ichiyanagi, întors recent de la studii în SUA, Takemitsu și-a dat seama că nu este corect drumul pe care și-l alesese, anume de a căuta să evite influențe japoneze în muzica sa, ci că ar trebui mai degrabă să le caute intenționat.

Trebuie să îmi exprim adânca și sincera gratitudine lui John Cage. Motivul este că în viața mea, în dezvoltarea mea, am încercat perioade lungi de timp să evit să fiu japonez, să evit calitățile japoneze. A fost în mare parte datorită contactului cu John Cage că am ajuns să-mi dau seama de valoarea tradițiilor mele.[16]

Încă de la începutul anilor 1960, Takemitsu a început să folosească instrumente tradiționale japoneze în compozițiile sale, ba chiar a învâțat el însuși să cânte la biwa, instrumentul pe care l-a folosit în muzica pentru filmul Harakiri (1962).

În 1967 a fost rugat de Orchestra Filarmonică din New York să compună o piesă pentru a 125-a aniversare a orchestrei. A compus Pași de noiembrie 1, o bucată pentru biwa, shakuhachi și orchestră simfonică. Primul concert în care a fost cântată piesa a fost condus de prietenul său Seiji Ozawa. Piesa a fost circulată mult în Occident, în special după ce a apărut ca fața a 4-a a dublului LP Simfonia Turangalîla a lui Olivier Messiaen.[19]

De la începutul anilor 1970, Takemitsu a fost recunoscut ca unul dintre marii compozitori de avangardă din lume.[20] Interesul său sporit pentru grădinile japoneze a rezultat în compozițiile Într-o grădină de toamnă (1973), piesă pentru orchestră gagaku și Un stol se lasă jos în grădina pentagonală (1977), piesă pentru orchestră.[21]

În anii 1980 stilul său de a compune a cunoscut o schimbare față de sfârșitul anilor 1970, anume folosirea tot mai desă a materialul diatonic cu referințe la armonii terțe și voci de jazz, însă fără proiectarea unui sens de tonalitate de largă amploare. Multe dintre compozițiile din această perioadă au titluri care au ceva de a face cu apa: Către mare (1981), Copac în ploaie și Ploaia care v-a veni (1982) sau Aud cum visează apa (1987).

Muzică de film

[modificare | modificare sursă]

Un iubitor al filmului încă din tinerețe (a vizionat și câte 300 de filme pe an[13]), Takemitsu a compus muzica pentru peste 100 de filme, printre care unele ale lui Akira Kurosawa (Dodeskaden și Ran).[22]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]

A câștigat premii atât în Japonia cât și în străinătate, inclusiv Prix Italia pentru piesa orchestrală Tableau noir în 1958, Premiul Otaka în 1976 și 1981, Premiul criticilor de film din Los Angeles în 1987 (pentru muzica filmului Ran de Akira Kurosawa) și Premiul Grawemeyer în 1994 pentru Fantasma/Cantos.

În Japonia a primit Premiul Academiei de film din Japonia pentru următoarele filme:

  • 1979 Ai no borei (愛の亡霊?)
  • 1986 Ran (乱?)
  • 1990 Rikyu (利休?)
  • 1996 Sharaku (写楽?)

A fost membru de onoare al Academiei de arte din RDG (1979), și al Institutului de arte și litere din Los Angeles (1985). A fost primit în Ordre des Arts et des Lettres din Franța în 1985 și în Académie des Beaux-Arts în 1986. În 1991 a primit Suntory Music Award. Postum a primit al patrulea Premiu Glenn Gould în 1996.

  • Premiul Asahi (Japonia), (1985)
  • Premiul Maurice Ravel (Franța), (1990)
  • Premiul de cultură NHK (Japonia), (1994)

Decesul

[modificare | modificare sursă]

A murit de pneumonie pe când făcea tratament pentru cancer la vezica urinară.

Compoziții (cu titlul în engleză și japoneză)

[modificare | modificare sursă]

Orchestrale

[modificare | modificare sursă]

Muzică de film

[modificare | modificare sursă]

Muzică de cameră

[modificare | modificare sursă]
  • Distance de Fée (妖精の距離) (1951, 1989), ptr. vioară și pian
  • Concerto de Chambre (室内協奏曲) (1955), ptr. 13 instrumente
  • Le Son Calligraphié (ソン・カリグラフィ) (1958, 1960), ptr. instr. cu coarde
  • Landscape (ランドスケープ) (1960), ptr. cvartet de coarde
  • Ring (リング) (1961), for flaut, chitară și lăută
  • Sacrifice (サクリファイス) (1962), ptr. flaut, lăută și vibrafon
  • Hika (悲歌) (1966), for violin and piano
  • Eclipse (エクリプス<蝕>) (1966), ptr. shakuhachi și biwa
  • Stanza I (スタンザ I) (1969), ptr. voce feminină, chitară, vibrafon, harpsichord, pian șiă harf
  • Valeria (ヴァレリア) (1965, 1969), ptr. vioară, violoncel, chitară, piccolo și orgă Hammond
  • Eucalypts II (ユーカリプスII) (1971), ptr. oboe, flaut și harfă
  • Distance (ディスタンス) (1972), for oboe and Sho ad lib.
  • Garden Rain (ガーデン・レイン) (1974), for Brass Ensemble
  • Bryce (ブライス) (1976), for flute, harp and percussion
  • Waves (ウェイブス<波>) (1976), for clarinet, horn, trombone and bass drum
  • Quatrain II (カトレーンII) (1977), for piano, clarinet, violin and cello
  • Waterways (ウォーターウェイズ) (1978), for harp and vibraphone
  • A Way A Lone (ア・ウェイ・ア・ローン) (1980), for Strings quartet
  • Toward the Sea (海へ) (1981), for flute and guitar (another version for flute and harp)
  • Rain Spell (雨の呪文) (1982), for flute, clarinet, harp, piano and vibraphone
  • From far beyond Chrysanthemums and November Fog (十一月の霧と菊の彼方から) (1983), for violin and piano
  • Rocking Mirror Daybreak (揺れる鏡の夜明け) (1983), for two violins
  • Orion (オリオン) (1984), for cello and piano
  • Entre-temps (アントゥル・タン) (1986), for oboe and strings quartet
  • Signals from Heaven - Two Antiphonal Fanfares - (シグナルズ・フロム・ヘヴン - Two Antiphonal Fanfares -) (1987), for two horns, piccolo trumpet, four trumpets (also two cornets), four trombones and tuba
  • Toward the Sea III (海へ III) (1988), for alto flute and harp
  • And then I knew 'twas Wind (そして、それが風であることを知った) (1992), for flute, viola and harp
  • Between tides (ビトゥイーン・タイズ) (1993), for violin, cello and piano
  • A Bird came down the Walk (鳥が道に降りてきた) (1994), for viola and piano
  • Le Fils des Étoiles - Prélude du 1er Acte 'La Vocation' - (星たちの息子 -第一幕への前奏曲『天職』-) (1975), for flute and harp
  • Herbstlied (秋のうた) (1993), for clarinet and strings quartet

Muzică vocală și corală

[modificare | modificare sursă]
  • Wind Horse (風の馬) (1961-1966)
  • Songs for mixed chorus (混声合唱のための「うた」) (1979-92)
  • Grass (芝生) (1982)
  • Handmade Proverbs - Four Pop Songs - (手作り諺 -四つのポップ・ソング-) (1987)
  • Sayonara (さよなら) (1954)
  • In a Small Room (小さな部屋で) (1955)
  • I just sing (うたうだけ) (1958)
  • The Game of Love (恋のかくれんぼ) (1961)
  • A Song of ○'s(circles) and △'s(triangles) (○と△の歌) (1961)
  • Small Sky (小さな空) (1962)
  • La Neige (雪) (1963)
  • Unseen child (見えないこども) (1963)
  • A Marvelous Kid (素晴らしい悪女) (1963)
  • In the Month of March (三月のうた) (1965)
  • All that the Man left behind when he died (死んだ男の残したものは) (1965)
  • Waltz (ワルツ) (1966)
  • The Encounter (めぐり逢い) (1968)
  • Glowing Autumn (燃える秋) (1978)
  • Wings (翼) (1982)
  • To the Island (島へ) (1983)
  • Will tomorrow, I wonder, be cloudy or clear? (明日ハ晴レカナ、曇リカナ) (1985)
  • All Alone (ぽつねん) (1995)
  • Yesterday's spot (昨日のしみ) (1995)
  • MI・YO・TA (MI・YO・TA) (1950s/1996)

Electronică și benzi magnetice

[modificare | modificare sursă]
  • Static Relief, magnetic tape (1955)
  • Vocalism A・I (ヴォーカリズムA・I), magnetic tape (1956)
  • ki・sora・tori (木・空・鳥), tape (1956)
  • Yūridisu [Eurydice] (1956)
  • Sky, Horse and Death (空、馬、そして死) (1958)
  • Clap Vocalism (1956–7)
  • Dialogue (1957)
  • Quiet Design (1960)
  • Mizu no kyoku [Water Music] (水の曲) (1960)
  • Kwaidan (1964)
  • Natsukashino San Francisco [Longed-for San Francisco] (1964)
  • Cross Talk (2 bandoneon and tape) (1968)
  • Years of Ears [What is Music?] (1970)
  • Toward (トゥワード) (1971)
  • Wavelength (ウェイブレングス) (1984)
  • Mineaporisu no niwa [A Minneapolis Garden] (ミネアポリスの庭) (1986)
  • Seijaku no umi [The Sea is Still] (静寂の海) (1986)

Pentru pian

[modificare | modificare sursă]
  • Romance (ロマンス) (1949)
  • Lento in due movimenti (二つのレント) (1950)
  • Uninterrupted Rests (遮られない休息) (1952, 1959)
  • Piano Distance (ピアノ・ディスタンス) (1961)
  • Corona (コロナ) (London Version) (1962)
  • For Away (フォー・アウェイ) (1973)
  • Piano pieces for children (こどものためのピアノ小品) (1978)
  • Les Yeux Clos (閉じた眼) (1979)
  • Rain Tree Sketch (雨の樹素描) (1982)
  • Les Yeux Clos II (閉じた眼 II) (1988)
  • Litany - In Memory of Michael Vyner - (リタニ -マイケル・ヴァイナーの追憶に-) (1989)
  • Rain Tree Sketch II (雨の樹素描 II) (1992)
  • Golden Slummbers (ゴールデン・スランバーズ) (1992)

Pentru flaut

[modificare | modificare sursă]
  • Masque (マスク) (1959, 1960)
  • Voice (声) (1971)
  • Itinerant - In Memory of Isamu Noguchi - (巡り -イサム・ノグチの追憶に-) (1989)
  • Air (エア) (1995)

Pentru chitară

[modificare | modificare sursă]
  • Folios (フォリオス) (1974)
  • 12 Songs for Guitar (ギターのための12のうた) (1974, 1977)
  • The Last Waltz (ラスト・ワルツ) (1983)
  • A Boy Named HIROSHIMA (ヒロシマという名の少年) (1987)
  • All in Twilight - Four pieces for guitar - (オール・イン・トワイライト -ギターのための四つの小品-) (1987)
  • Bad Boy (不良少年) (1961, 1992)
  • A Pieces for guitar - For the 60th birthday of Sylvano Bussotti - (ギターのための小品 -シルヴァーノ・ブソッティの60歳の誕生日に-) (1991)
  • Equinox (エキノクス) (1993)
  • In the Woods - Three pieces for guitar - (森の中で -ギターのための三つの小品-) (1995)

Pentru percuție

[modificare | modificare sursă]
  • Seasons (四季) (1970)
  • Munari by Munari (ムナーリ・バイ・ムナーリ) (1967-1971)
  • Rain Tree (雨の樹) (1981)
  • Cross Hatch (クロス・ハッチ) (1982)

Altă muzică instrumentală

[modificare | modificare sursă]
  • Stanza II (スタンザII) (1971), for harp and tape
  • Cross Talk (クロス・トーク) (1968), for Bandoneon and tape
  • Voyage (旅) (1973), for 3 biwa
  • Rain Dreaming (夢見る雨) (1986), for harpsichord
  • Paths - In Memoriam of Witold Lutosławski (径 -ヴィトルド・ルトスワフスキの追憶に-) (1994), for trumpet

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b https://www.francemusique.fr/personne/toru-takemitsu  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://afjmc.org/ja/archives/chronologie-franco-japonais/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  4. ^ Takemitsu Toru, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  5. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b Tōru Takemitsu, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  7. ^ a b Tôru Takemitsu, Filmportal.de, accesat în  
  8. ^ „Tōru Takemitsu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ „Tōru Takemitsu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ https://www.francemusique.fr/personne/toru-takemitsu, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ Rockwell, John (), Reviews/Music; Speculum Musicae in Takemitsu Finale (în engleză), The New York Times, ISSN 0362-4331 
  12. ^ Napster: Music From Every Angle (în engleză), United States 
  13. ^ a b http://www.newyorker.com/arts/critics/musical/2007/02/05/070205crmu_music_ross
  14. ^ https://tribune.com.pk/author/190 (), A lesson in composure (în engleză), The Express Tribune 
  15. ^ Twitter; Instagram; Email; Facebook (), Review: Toru Takemitsu celebrated by Southwest Chamber Music (în engleză), Los Angeles Times 
  16. ^ a b Takemitsu, Tōru, "Contemporary Music in Japan", Perspectives of New Music, vol. 27, no. 2, (Summer 1989), 3.
  17. ^ Schlüren, Christoph, "Review: Peter Burt, 'The Music of Toru Takemitsu' (Cambridge 2001)", Tempo no. 57, (Cambridge, 2003), 65.
  18. ^ Burt, 71.
  19. ^ Burt, 111.
  20. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ Burt, 133 and 160
  22. ^ Richie, Donald, "Notes on the Film Music of Takemitsu Tōru", Contemporary Music Review, vol. 21, iss. 4, 5–16 (London, 2002), 5.
  23. ^ Galbraith IV (2002), p. 711.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Japan, An Illustrated Encyclopedia, Kodansha Ltd., Tokyo, 1993
  • Burt, Peter (2001). The Music of Toru Takemitsu. Cambridge University Press. ISBN 0-521-78220-1.
  • Ohtake, Noriko (1993). Creative sources for the Music of Toru Takemitsu. Scolar Press. ISBN 0-85967-954-3.
  • Takemitsu, Toru (1995). Confronting Silence. Fallen Leaf Press. ISBN 0-914913-36-0.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Exemple audio


v • d • m
Premiul Mainichi pentru cea mai bună muzică
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tōru_Takemitsu&oldid=16133669