[go: up one dir, main page]

Sari la conținut

Ovidiu Papadima

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ovidiu Papadima
Date personale
Născut23 iunie 1909
Sinoie, România
Decedat26 mai 1996, (87 de ani)
CopiiȘtefan Papadima, Liviu Papadima
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieeseist, istoric literar, cronicar literar, folclorist
Limbi vorbitelimba română[1][2] Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere și Filosofie din București
Activitatea literară
PatronajUniversitatea din București
Universitatea din Viena  Modificați la Wikidata
Operă de debutO viziune românească asupra lumii

Ovidiu Papadima (n. 23 iunie 1909, Sinoie, Mihai Viteazu, județul Constanța – d. 26 mai 1996) a fost un eseist, istoric literar, cronicar literar și folclorist român.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Studii și activitate didactică

[modificare | modificare sursă]

A urmat studiile liceale la Liceul Alexandru Papiu Ilarian din Târgu Mureș, fiind primul din clasa sa. După absolvirea liceului în 1928, a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din București între 1928 și 1931. Între 1937 și 1940 s-a dedicat studiilor doctorale în Germania, fiind beneficiarul unei burse Alexander von Humboldt. Imediat după obținerea doctoratului, a ocupat poziția de lector al catedrei de literatură română la Universitatea din Viena (1940 - 1941).

A debutat în postura de cronicar literar, încă de la 23 de ani, în paginile Revistei "Gândirea", alături de Tudor Vianu. A mai funcționat ca secretar de redacție la Revista Fundațiilor Regale (1941 - 1947). A activat și în cadrul revistei Sfarmă-Piatră. Din 1941 devine asistent al profesorului George Călinescu, iar ulterior a ocupat poziția de șef de lucrări la Facultatea de Litere și Filosofie din București. A devenit doctor în litere cu teza Ideologia literară pozitivistă în literatura românească a secolului al XIX-lea (1944). A lucrat, de asemenea, ca cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară "G. Călinescu".

Prizonier politic

[modificare | modificare sursă]

În 1952, Ovidiu Papadima a fost arestat pe considerente politice fabricate și condamnat politic. A fost închis în închisorile din Calea Rahovei, Ghencea, Craiova, Poarta Albă (adică la șantierul primei încercări de construire a Canalului Dunăre - Marea Neagră, unde a ajuns să cântărească doar 44 de kg), Gherla și Jilava. Extenuat total fizic, a fost eliberat pe 7 octombrie 1955.

După ce i s-a refuzat orice fel de publicare a oricăreia dintre scrierile sale până în 1963, a fost complet reabilitat politic în 1971.

Cei doi fii ai săi sunt Ștefan (1953 - 2018, matematician) și Liviu (n. 1957, critic literar).

  • O viziune românească asupra lumii, (1941)
  • Neam, sat, oraș în poezia lui Octavian Goga, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1942)
  • Creatorii și lumea lor - schițe de critică literară, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 567 p. (1943)
  • Poezie și cunoaștere etnică (1944)
  • Cu cît cînt, atîta sînt - Antologie a liricii populare, București, Editura pentru literatură, 1963
  • Cezar Bolliac (1966)
  • Heinrich von Kleist (1967)
  • Literatura populară română. Din istoria și poetica ei, Editura pentru literatură, 1968
  • Scriitorii și înțelesurile vieții, 1971
  • Ion Pillat, 1974
  • Ipostaze ale iluminismului românesc, 1975
  • Evocări, 1997
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Legături externe (în limba română)

[modificare | modificare sursă]