Notar
 | Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Notarul public este un funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a autentifica înscrisuri, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate de moștenitor etc.
Titlul de notar public a reapărut în România la câțiva ani după prăbușirea dictaturii comuniste. În timpul dictaturii comuniste (1948-1989 d.C.), notarul era funcționar într-un Notariat de Stat.
Din punct de vedere istoric, instituția notariatului public a apărut, în domeniul practicii diplomatice de natură neolatină, în sudul și sud-estul Europei, drept o consecință/un produs al culturilor scrise romane și bizantine.
În vechea organizare administrativă a României (dinainte de comunism) era și un funcționar public în comune, exercitând de obicei atribuții de secretar comunal.
În sec. al XXI-lea, notarii publici din țară (și din Republica Moldova) fac parte din Uniunea Internațională a Notariatului Latin (sediul fiind la capitala argentiniană).
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Termenul românesc de notar provine din franțuzescul notaire și din nemțescul Notar, ce, la rândul lor, provin din latinescul notarius. Este posibilă și etimologia directă din latina cultă, folosită în cancelarii: notarius.
Organizare
[modificare | modificare sursă]- http://www.uniuneanotarilor.ro/ – site-ul oficial al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România
- http://www.institutulnotarial.ro/site/ – site-ul oficial al Institutului Notarial Român
- https://cnm.md/ – site-ul oficial al Camerei Notariale din Republica Moldova (CNM)
- http://notariat-moldova.md/ro/ – alt site al CNM-ului
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007.
- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire Étimologique et Historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977.
- Tonk Sándor, Instituția notarilor publici medievali în Transilvania, în "Studia Notarialia Hungarica Tom.XXVI", Budapesta, 2018, p.84.
 | Acest articol care tratează probleme legate de administrația de stat și justiție este deocamdată un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |