[go: up one dir, main page]

Sari la conținut

Marc Bernard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marc Bernard
Date personale
Nume la naștereLéonard Marc Bernard Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Nîmes, Franța[4] Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Nîmes, Franța[4] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bagneux din Paris[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElse Bernard[*][[Else Bernard |​]] () Modificați la Wikidata
CopiiAnnie Teulière[*][[Annie Teulière |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3][5] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Francez  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarproletarian literature[*][[proletarian literature (literature created by working-class writers mainly for the class-conscious proletariat)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativePareils à des enfants[*][[Pareils à des enfants |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
prix Interallié[*][[prix Interallié (literary award)|​]]  Modificați la Wikidata

Léonard Marc Bernard (n. , Nîmes, Franța – d. , Nîmes, Franța) a fost un scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1942 pentru romanul Pareils à des enfants.

Origini familale

[modificare | modificare sursă]

Născut într-o familie săracă, fiul lui Jean Baptiste Bernard, supus spaniol din Sóller (Insulele Baleare), și al Mariei Louise Joyeuse, ajuns orfan de la o vârstă fragedă, Marc Bernard a devenit measger la vârsta de doisprezece ani, apoi muncitor. Și-a satisfăcut serviciul militar în Silezia Superioară din 1920 până în 1922, înainte de a deveni muncitor feroviar în 1924. A intrat apoi în Partidul Comunist Francez și în sindicatul Confederația Generală a Muncii Unitare.

Cariera literară

[modificare | modificare sursă]

L-a cunoscut pe Jean Paulhan în 1928. În 1929, datorită lui, a publicat Zig-zag, un roman de inspirație suprarealistă, care a fost remarcat de Henri Barbusse și Philippe Soupault. În anii 1930 a scris în Monde - un ziar pro-comunist - drept critic. Fervent apărător al literaturii proletare, a contribuit la fondarea în 1932 a „grupului de scriitori proletari”. În 1938, s-a întâlnit cu Else Reichmann la Luvru, o evreică austriacă ce a fugit din Austria din cauza Anschluss-ului, căsătorindu-se cu aceasta în 1940 la Nîmes. După moartea sa, în 1969, i-a dedicat acesteia o trilogie. Marc Bernard a colaborat în mod regulat la radio, la Le Figaro sau la Les Nouvelles Littéraires. A lăsat aproximativ cincisprezece povești și piese de teatru (Vocile, 1945, Le carafon, 1961), în principal editurii Gallimard.

Marc Bernard este înmormântat în cimitirul parizian din Bagneux (divizia 98).[6]

Placa aflată pe casa unde a locuit Marc Bernard la Nîmes.
Romane și jurnale
  • Zig-zag, Gallimard, 1929
  • Au secours !, Gallimard, 1931
  • Anny, Gallimard, 1934
  • Les Éxilés, Gallimard, 1939
  • Pareils à des enfants, Gallimard, 1942
  • Croquis en marge, Éditions de la Tour Magne, 1943
  • Insomnie, cu xilografii realizate de Georges Tautel, Éditions de l’Épervier, 1943
  • Oradour-sur-Glane, le village exterminé, Le Front national de lutte, 1944
  • La Bonne Humeur, Gallimard, 1946
  • La Cendre, Gallimard, 1949
  • Une journée toute simple, Gallimard, 1950
  • Salut, camarades, Gallimard, 1955
  • Mayorquinas, Denoël, 1970
  • La Mort de la bien-aimée, Gallimard, 1972
  • Au-delà de l’absence, Gallimard, 1976
  • Les Marionnettes, Gallimard, 1977
  • Tout est bien ainsi, Gallimard, 1979
  • Au fil des jours, Gallimard, 1984
Nuvele
  • Rencontres, Gallimard, 1936
  • Vert-et-Argent, Gallimard, 1945
  • Vacances (recueil), Grasset, 1953
Eseuri
  • Les journées ouvrières des 9 et 12 février, Grasset, 1934
  • La Conquête de la Méditerranée, Gallimard, 1939
  • Zola par lui-même, Collections Microcosme « Écrivains de toujours », Éditions du Seuil, 1952
  • Sarcellopolis[7], Flammarion, 1964. Réédition Finitude, 2010 (préface de Stéphane Bonnefoi) et 2019.
  • À l’attaque !, Le Dilettante, 2004 (édition de Stéphane Bonnefoi)
  • À hauteur d’homme, Finitude, Bordeaux, 2007, 135 p. ISBN: 978-2-912667-41-0 (édition de Stéphane Bonnefoi)
  • Faire front. Les journées ouvrières des 9 et 12 février 1934. Préface de Laurent Lévy, La Fabrique, 2018.
Teatru
  • Les Voix, Gallimard, 1946
  • Le Carafon, Gallimard, 1961
Corespondență

Biografie

  1. ^ a b Marc Bernard, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Marc Bernard, Babelio 
  3. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c d Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  5. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ „BAGNEUX (92) : cimetière parisien”. Accesat în 14 février 2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor).
  7. ^ Le tour de Sarcelles en 90 jours article d'Olivier Bailly paru dans Bibliobs