Ilie G. Murgulescu
| Ilie G. Murgulescu | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut |  Cornu, România | ||
| Decedat | (89 de ani) București, România | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | politician chimist cadru didactic universitar[*] autor de non-ficțiune[*] | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Instituție | Universitatea Politehnica Timișoara | ||
| Alma Mater | Colegiul Național "Frații Buzești" Craiova | ||
| Organizații | Academia Maghiară de Științe Academia Rusă de Științe | ||
| Doctoranzi | Ioan Zugrăvescu | ||
| Premii | Premiul de Stat (1962)[1] | ||
| Note | |||
| |||
Modifică date / text  | |||
Ilie G. Murgulescu (n. 27 ianuarie 1902, Cornu, județul Dolj, d. 28 octombrie 1991, București) a fost un chimist român, membru titular al Academiei Române din 1952 și președinte al Academiei între anii 1963-1966. Ilie G. Murgulescu provenit dintr-o familie modestǎ și a avut o carieră remarcabilă.[2]
În decembrie 1944 a devenit membru al Partidului Comunist din România.
Între anii 1947-1949 a fost rector al Institutului Politehnic Timișoara,[3] iar din 1949 până în 1950 este numit rector al Universității din Bucuresti.[2]
Ilie Murgulescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 - 1975. Spre sfârșitul carierei sale, Ilie Murgulescu a ocupat funcția de președinte al Marii Adunări Naționale, de unde a fost înlăturat în 1970 (prin pensionare), întrucât s-a opus «unificării» învățământului chimic superior din centrele universitare București și Iași, prin contopirea Facultăților de Chimie și Chimie industrială.[4]
Ilie G. Murgulescu a fost ministrul învățământului superior în perioada 24 ianuarie 1953 - 28 octombrie 1953, în cadrul guvernului condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej. În mai 1961 a fost decorat cu medalia „A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România”. Ilie Murgulescu a fost ministru al învățământului și culturii în perioada 21 martie 1961 - 9 iunie 1962 și ministru al învățământului în perioada 9 iunie 1962 - 16 aprilie 1963, în guvernul Ion Gheorghe Maurer.[5]
Ilie Murgulescu a fondat Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române pe care l-a condus până în 1977. A fost căsătorit cu Elena Murgulescu, profesor universitar de matematică la Institutul Politehnic București.[6]
Distincții
[modificare | modificare sursă]În iunie 1969 i s-a conferit titlul de Om de știință emerit al Republicii Socialiste România „în semn de prețuire a personalului didactic pentru activitatea meritorie în domeniul instruirii și educării elevilor și studenților și a contribuției aduse la dezvoltarea învățămîntului și culturii din patria noastră”.[7]
Decorații
[modificare | modificare sursă]
Ordinul „23 August” clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[8]- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[9]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[9]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ HCM nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romane pe anul 1962, lege5.ro, accesat 2016-12-31
- ^ a b http://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-6-2009/acad-ilie-murgulescu-1902-–-1991-chimist-inventator-presedinte-al-academiei-romine_2416.html
- ^ Coleta de Sabata, Ioan Munteanu - Remember: Profesori ai Școlii Politehnice Timișorene, Timișoara: Editura Helicon, 1993, ISBN 973-9133-44-4, p. 4
- ^ Alexandru Cecal. „Academicianul Ilie Murgulescu, un ministru intelept”. Accesat în .
- ^ „Agentia Nationala de Presa AGERPRES”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Ilie Murgulescu, fiu de țăran din Dolj, președinte al Academiei Române, GAZETA de SUD, 0001-11-30 Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Decretul nr. 493 din 26 iunie 1969 privind conferirea de titluri ale Republicii Socialiste România unor cadre didactice din învățămîntul de toate gradele, cu prilejul zilei de 30 iunie, Ziua învățătorului, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 14 iulie 1969.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
- ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
| Predecesor: Constantin Cândea |
Rectorul Universității Politehnica Timișoara 1947 – 1949 |
Succesor: Nicolae Maior |
- Nașteri în 1902
- Decese în 1991
- Chimiști români
- Membri titulari ai Academiei Române
- Profesori universitari români
- Profesori ai Universității din București
- Rectori ai Universității Politehnica Timișoara
- Membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român
- Miniștri ai educației români
- Laureați ai Premiului de Stat
- Oameni din județul Dolj
- Rectori ai Universității din București
- Deputați români în Marea Adunare Națională
- Cercetători români
- Președinții Academiei Române
- Președinți ai Marii Adunări Naționale
- Decorați cu Ordinul 23 August
- Membri ai Partidului Muncitoresc Român
- Decorați cu Medalia de aur Secera și Ciocanul
- Eroi ai Muncii Socialiste