Galvanizare

Galvanizarea este un proces electrochimic prin care se acoperă suprafața unui metal^[1] cu un alt metal al cărui ioni sunt disociați în soluția electrolitică. Numele de galvanizare provine de la descoperitorul acestei metode, medicul italian Luigi Galvani (1737-1798).

Galvanizarea constă într-o baie electrolitică prin care circulă curent electric, în baie găsindu-se doi electrozi: un catod^[2] (de ex. o placă de metal care va fi acoperită cu un strat de cupru sau nichel) și polul pozitiv sau anod^[3].

Curentul electric determină disocierea, transportul și depunerea ionilor de metal de la anod (cupru) la catod (metal), acest procedeu fiind numit galvanizarea metalului (acoperirea metalului cu un strat uniform de cupru). Intensitatea curentului influențează într-un raport direct proporțional stratul de cupru depus prin galvanizare.

Există și procedee de microgalvanizare utilizate în litografie sau la obiecte de artă.

Note

^ cu scop decorativ sau anticoroziv
^ polul negativ, unde se află metalul care urmează să fie acoperit cu un strat provenit din metalul de la anod
^ unde se află metalul care cedează (ionii) stratul protector (de ex. cupru)

Bibliografie

I. G. Murgulescu, O. M. Radovici Introducere în chimia fizică vol IV Electrochimia Editura Academiei, București, 1986
L. Oniciu Chimie fizică-Electrochimie Editura Dacia, Cluj, 1977

Acest articol din domeniul fizicii este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.

[1] u scop decorativ sau anticoroziv

[2] ul negativ, unde se află metalul care urmează să fie acoperit cu un strat provenit din metalul de la anod

[3] unde se află metalul care cedează (ionii) stratul protector (de ex. cupru)

[1]

[2]

[3]