Eugen Ritter von Schobert

Date personale
Eugen Ritter von Schobert

Născut	13 martie 1883^[1]^[2] Würzburg, Germania^[3]
Decedat	12 septembrie 1941 (58 de ani)^[1]^[2] Mîkolaiiv, RSS Ucraineană, URSS
Cetățenie	Reich-ul German
Ocupație	militar
Studii	Bayerisches Kadettenkorps[*][[Bayerisches Kadettenkorps \|]]
Activitate
Ramura	Freikorps Epp[][[Freikorps Epp \|]] Reichswehr Wehrmacht Boarische Armee[][[Boarische Armee (army)\|]] Königlich Bayerisches 1. Infanterie-Regiment „König“[*]
Gradul	Generaloberst[*]
Bătălii / Războaie	Primul Război Mondial Bătălia de la virsun Al Doilea Război Mondial Frontul de Est opération Michael[*]
Decorații și distincții
Decorații	Crucea de Cavaler al Crucii de Fier Militär-Max-Joseph-Orden[] Bayerischer Militärverdienstorden[] House Order of Hohenzollern[*] Ordinul Mihai Viteazul
Modifică date / text

Eugen Siegfried Erich Ritter von Schobert (n. 13 martie 1883, Würzburg, Germania – d. 12 septembrie 1941, Mîkolaiiv, RSS Ucraineană, URSS) a fost general german care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. El a comandat Armata a 11-a în timpul Operațiunii Barbarossa (invadarea Uniunii Sovietice). Schobert a murit atunci când avionul său de observație a aterizat pe un câmp de mine sovietic.

Începutul carierei militare

S-a născut în orașul Würzburg din Regatul Bavariei, stat component al Imperiului German, și a primit la naștere numele Eugen Schobert.^[4] Era fiul maiorului Karl Schobert și al soției sale, Anna née Michaely.^[4] Schobert s-a înrolat în Armata Regală Bavareză în iulie 1902. A servit mai întâi în Regimentul 1 Infanterie Bavareză „König” și a urmat o pregătire de pilot militar în 1911.^[4]

Activitatea sa în Primul Război Mondial și în perioada interbelică

În timpul Primului Război Mondial, Schobert a fost ofițer al Infanteriei Bavareze și a luptat doar pe Frontul de Vest. În timpul Ofensivei germane de primăvară din 1918 a comandat Batalionul 3 al Regimentului 1 Infanterie Bavareză. Pentru acțiunile sale din 23 martie 1918, atunci când a condus personal și cu succes batalionul său în traversarea unui canal de lângă Jussy împotriva rezistenței britanice îndârjite, a fost decorat cu Crucea de Cavaler al Ordinului Militar Max Joseph.^[5] Aceasta era cea mai înaltă distincție militară a Bavariei, comparabilă cu ordinul Pour le Mérite al Prusiei, și îi conferea un rang nobiliar deținătorului care era un om simplu. Prin urmare, Eugen Schobert a devenit Eugen Ritter von Schobert.^{[Note 1]}

După Primul Război Mondial, Schobert a servit în Reichswehr și apoi în Wehrmacht, avansând treptat în ierarhia militară. A fost inspectorul infanteriei din decembrie 1933 până în septembrie 1934 și a comandat apoi Divizia 17 Infanterie și Divizia 33 Infanterie.^[6] A preluat comanda Corpului de Armată VII (VII. Armeekorps) la 4 februarie 1938.^[7]

Al Doilea Război Mondial și moartea

În septembrie 1939 Schobert a condus Corpul de Armată VII în operațiunea de invadare a Poloniei, ca parte a unităților de rezervă ale Grupului de Armatei Sud. În mai-iunie 1940 corpul său de armată a participat, ca unitate componentă a Armatei a 17-a comandate de generalul Ernst Busch, la invadarea Belgiei și Luxemburgului și la Bătălia Franței. A fost decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier pentru comandarea Corpului VII în străpungerea liniei Maginot și capturarea orașelor Nancy și Toul.^[4] El a rămas la comanda aceluiași corp de armată în timpul pregătirilor pentru invadarea Marii Britanii.

În septembrie 1940 Schobert a primit comanda Armatei a 11-lea. Armata a fost inclusă în Grupul de Armate Sud după declanșarea Operațiunii Barbarossa, care avea ca scop invadarea Uniunii Sovietice. A fost decorat pe 22 august 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru destoinicia și bravura personală cu care a condus în mod strălucit operațiunile unei Armate, compusă din unități germane și române, sdrobind rezistența dușmanului și contribuind astfel la liberarea pământului românesc al Bucovinei de Nord și a Basarabiei”.^[8]

În timpul operațiunilor de luptă, din sudul Uniunii Sovietice, Schobert a murit pe 12 septembrie 1941 atunci când avionul german de observație Fieseler Storch a aterizat pe un câmp de mine sovietic. Un corespondent de război german pe nume Leo Leixner a scris o biografie a lui Schobert.^[9]

Generalul Schobert a fost decorat post-mortem pe 8 octombrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. II-a „pentru modul strălucit cu care a condus operațiunile armatei sale și bravura personală, arătată pe câmpul de luptă în războiul contra bolșevicilor”.^[10]

Familie

Schobert s-a căsătorit cu Alice Rieder-Gollwitzer în 1921. Au avut trei copii: doi fii și o fiică. Fiul său mai mic a murit pe front în 1944, în timp ce slujea ca pilot de luptă al Luftwaffe.^[11]

Decorații

Crucea de Cavaler al Crucii de Fier (29 iunie 1940) în calitate de General der Infanterie și comandant al Corpului de Armată VII (VII. Armeekorps)^[12]
Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cl. III-a (22 august 1941)^[8]
Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cl. II-a (8 octombrie 1941)^[10]
Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Război cu spade, clasa Cavaler, post-mortem (11 octombrie 1941)^[13]

Note

^ Deși acțiunile sale au avut loc în martie 1918, Ordinul Militar Max Joseph i-a fost acordat lui Schobert abia după încheierea războiului și abdicarea regelui Bavariei. Prin urmare, din punct de vedere tehnic, brevetul lui nobiliar (ca și brevetele altor militari decorați) a reprezentat doar o schimbare a numelui. În orice caz, brevetul nu a fost ereditar, astfel încât copiii săi nu i-au moștenit titlul.

Referințe

^ ^a ^b Eugen Ritter von Schobert, Autoritatea BnF
^ ^a ^b „Eugen Ritter von Schobert”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014
^ „Eugen Ritter von Schobert”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014
^ ^a ^b ^c ^d Virtuti Pro Patria, 404
^ Bayerns Goldenes Ehrenbuch, p. 46
^ Günter Wegner, Stellenbesetzung der deutschen Heere 1815-1939. (Biblio Verlag, Osnabrück, 1993), Bd. 1, 767, 830, 835.
^ Wegner, Stellenbesetzung, 797.
^ ^a ^b Decretul Regal nr. 2.355 bis din 22 august 1941 pentru conferirea Ordinului Militar „Mihai Viteazul” cl. III, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 206 din 1 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.116.
^ Generaloberst Eugen Ritter von Schobert; Lebensbild eines deutschen Armeeführers by Leo Leixner. 4 editions published in 1942 in German and held by 13 WorldCat member libraries worldwide
^ ^a ^b Decretul Regal nr. 2.786 din 8 octombrie 1941 pentru conferire de Ordin militar „Mihai Viteazul”, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 246 din 16 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.321.
^ Virtuti Pro Patria, pp. 404-405
^ Fellgiebel 2000, p. 386.
^ Decretul Regal nr. 2.838 din 11 octombrie 1941 pentru conferirea de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 249 din 20 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.421.

Bibliografie

Fellgiebel, Walther-Peer (2000) [1986]. Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939–1945 [The Bearers of the Knight's Cross of the Iron Cross 1939–1945] (în German). Friedberg, Germany: Podzun-Pallas. ISBN 978-3-7909-0284-6.
Rudolf von Kramer, Otto Freiherr von Waldenfels und Dr. Günther Freiherr von Pechmann: Virtuti Pro Patria: Der königlich bayerische Militär-Max-Joseph-Orden, München 1966 (Rudolf von Kramer, Otto Freiherr von Waldenfels & Dr. Günther Freiherr von Pechmann: Virtuti Pro Patria: The Royal Bavarian Military Max Joseph Order, Munich, 1966)
Bayerisches Kriegsarchiv: "Bayerns Goldenes Ehrenbuch", gewidmet den Inhabern der höchsten bayerischen Kriegs-auszeichnungen aus dem Weltkrieg 1914/18, München 1928 (Bavarian War Archives: "Bavaria's Golden Book of Honor", dedicated to the holders of the highest Bavarian war decorations of the World War 1914-18, Munich, 1928)

Legături externe

de Eugen Ritter von Schobert în Catalogul Bibliotecii Naționale a Germaniei (Informații despre Eugen Ritter von Schobert • PICA • Căutare pe site-ul Apper)
„Goldes wert. Ein deutscher Historiker widerlegt die gängige These, die Wehrmacht habe mit den Mordaktionen der Einsatzgruppen in Rußland nichts zu tun gehabt” [A German historian disproves the common thesis that the Wehrmacht had nothing to do with the killings of the Einsatzgruppen in Russia] (în German). Der Spiegel. 13 aprilie 1981.

Lideri militari
Predecesor: -	Comandantul Armatei a 11-a (11. Armee) 5 octombrie 1940 – 21 septembrie 1941	Succesor: Generalfeldmarschall Erich von Manstein

[6] Deși acțiunile sale au avut loc în martie 1918, Ordinul Militar Max Joseph i-a fost acordat lui Schobert abia după încheierea războiului și abdicarea regelui Bavariei. Prin urmare, din punct de vedere tehnic, brevetul lui nobiliar (ca și brevetele altor militari decorați) a reprezentat doar o schimbare a numelui. În orice caz, brevetul nu a fost ereditar, astfel încât copiii săi nu i-au moștenit titlul.

[f57989e89d43cc27413249e2b3105e88-1] Eugen Ritter von Schobert, Autoritatea BnF

[ab146f13129af5dd81112f21b5ac5ba9-2] „Eugen Ritter von Schobert”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014

[9b32ff0911a89b03dab0bedbedee345b-3] „Eugen Ritter von Schobert”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014

[Virtuti_Pro_Patria,_404-4] Virtuti Pro Patria, 404

[5] Bayerns Goldenes Ehrenbuch, p. 46

[7] Günter Wegner, Stellenbesetzung der deutschen Heere 1815-1939. (Biblio Verlag, Osnabrück, 1993), Bd. 1, 767, 830, 835.

[8] Wegner, Stellenbesetzung, 797.

[Decret2355-9] Decretul Regal nr. 2.355 bis din 22 august 1941 pentru conferirea Ordinului Militar „Mihai Viteazul” cl. III, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 206 din 1 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.116.

[10] Generaloberst Eugen Ritter von Schobert; Lebensbild eines deutschen Armeeführers by Leo Leixner. 4 editions published in 1942 in German and held by 13 WorldCat member libraries worldwide

[Decret2786-11] Decretul Regal nr. 2.786 din 8 octombrie 1941 pentru conferire de Ordin militar „Mihai Viteazul”, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 246 din 16 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.321.

[12] Virtuti Pro Patria, pp. 404-405

[13] Fellgiebel 2000, p. 386.

[Decretul2838-14] Decretul Regal nr. 2.838 din 11 octombrie 1941 pentru conferirea de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 249 din 20 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.421.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[Note 1]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]