Eta Boeriu
Aspect
Eta Boeriu | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Margarita Caranica |
Născută | Turda, Cluj, România |
Decedată | (61 de ani) Cluj-Napoca, România |
Părinți | Ion Caranica, Sevastia Capidan |
Frați și surori | Nicu Caranica, Nina Caranica |
Căsătorită cu | I.N. Boeriu |
Cetățenie | România |
Ocupație | lingvistă filologă[*] poet critic literar[*] traducătoare scriitoare |
Limbi vorbite | limba română limba italiană |
Studii | Universitatea din Cluj |
Activitatea literară | |
Activă ca scriitoare | 1957 - 1984 |
Mișcare/curent literar | Cercul Literar de la Sibiu |
Operă de debut | 1957 - Decameronul 1963 - poezii în Tribuna |
Opere semnificative | 1965 - Divina Comedie 1971 - Ce vânăt crâng |
Influențe | |
Note | |
Premii | Premiul Uniunii Scriitorilor din România |
Modifică date / text |
Eta Boeriu (n. Margarita Caranica,[1] n. , Turda, Cluj, România – d. , Cluj-Napoca, România) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Eta Boeriu s-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. A fost fiica lui Ion Caranica, profesor de muzică, dirijor și compozitor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica.
A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu.
Opera
[modificare | modificare sursă]Poezii
[modificare | modificare sursă]- Ce vânăt crâng, 1971
- Dezordine de umbre, 1973
- Risipă de iubire, 1976
- Miere de întuneric, 1980
- La capătul meu de înserare, postume, 1985
- Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999
Traduceri
[modificare | modificare sursă]- Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957
- Cesare Pavese, Tovarășul, 1960
- Giovanni Verga, Mastro don Gesualdo, 1964
- Alberto Moravia, Indiferenții, 1965
- Dante Alighieri, Divina Comedie, 1965
- Baldassare Castiglione, Curteanul, 1967
- Elio Vittorini, Erica și frații săi, 1970
- Francesco Petrarca, Rime, 1970
- Francesco Petrarca, Canțonierul lui messer Francesco Petrarca, 1974
- Michelangelo Buonarroti, Rime, 1975
- Comedia Renașterii italiene. Teatru, antologie, prefață și note de Eta Boeriu, 1979
- Antologia poeziei italiene. Secolele XIII-XIX, 1980
- Giacomo Leopardi, Canti – Cînturi, 1981
- Trinacria: Poeți sicilieni contemporani, 1984
Premii și distincții
[modificare | modificare sursă]- Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1966, 1974, 1980
- Medalia de aur a orașului Florența și a Uniunii Florentine pentru traducerea lui Dante, 1970
- Medalia Fundației Cini, Monselice, 1974
- Premiul "Floarea Laurei" al Centrului Internațional de Studii asupra lui Petrarca, Fontaine-de-Vaucluse, Franța 1978
- Titlul de Cavaliere Ufficiale dell’Ordine Al Merito della Repubblica Italiana, pentru întreaga sa carieră, 1979
- Premiul Întîlnirii dintre Popoarele Mediteraneene, Mazara del Vallo, Sicilia, 1984
- I s-a decernat, post mortem, titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Turda, o dată cu decernarea aceluiași titlu, post mortem, tatălui său. [2]
Referințe critice
[modificare | modificare sursă]- Laszlo Alexandru, Dante tradus de Eta Boeriu, în E-Leonardo, Nr.10/2006.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Turda și Ioan Caranica”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Doina Rad - Eta Boeriu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005.