Dan al II-lea
| Dan al II-lea | |
 Domn al Țării Românești | |
 Dan al II-lea. Reprezentare imaginară de secol XIX | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | înainte de 1386[1] |
| Decedat | [2]  Țara Românească, România |
| Părinți | Dan I |
| Copii | Basarab al II-lea Dan al III-lea Vladislav al II-lea al Țării Românești Basarab al III-lea cel Bătrân |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | prinț |
| Familie nobiliară | Dinastia Dăneștilor |
 Domn al Țării Românești (1x) | |
| Domnie | între toamna lui 1422 – 1426 |
| Predecesor | Radu Praznaglava |
| Succesor | Radu Praznaglava |
| Domn al Țării Românești (2x) | |
| Domnie | primăvara lui 1427 – martie 1431 |
| Predecesor | Radu Praznaglava |
| Succesor | Alexandru Aldea |
Modifică date / text  | |
Dan al II-lea (n. secolul al XIV-lea – d. , Țara Românească, România) a fost domnul Țării Românești între toamna lui 1422 și 1426; primăvara lui 1427 și 1431. A fost totodată duce (în germană herțeg) al Amlașului și Făgărașului. Este unul din domnii mai puțin cunoscuți de publicul românesc, dar care s-a distins prin calități militare deosebite și abnegație în lupta antiotomană și care a avut relații strânse de colaborare cu regatul Ungariei.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Dan al II-lea a fost fiu al domnului Țării Românești Dan I. După datele disponibile se pare că în vremea domniei unchiului său Mircea cel Bătrân, Dan al II-lea a comandat un detașament muntean trimis de Mircea să lupte de partea pretendentului Musa (fiu al sultanului Baiazid).[3]
Domnia pro-otomană a lui Radu al II-lea deci, implicit, scoaterea Țării Românești din alianța statelor creștine, nu a convenit regalității maghiare, care se vedea văduvită de un important aliat mai ales în contextul în care Imperiul otoman era în plină expansiune. Totuși nu doar sprijinul lui Sigismund de Luxemburg îl aduce pe tron pe Dan al II-lea, ci, conform cronicii lui Ducas, acesta vine de la Constantinopol cu o corabie la Cetatea Albă, beneficiind de sprijin financiar bizantin, unde se întâlnește cu boieri munteni anti-otomani și recrutează mercenari bulgari și din Transilvania, după care pornește o campanie militară pe cont propriu în toamna lui 1422 ce are eventual drept rezultat înfrângerea și alungarea vărului său. Astfel la 22 octombrie era deja înscăunat și cerea sprijin regelui maghiar pentru menținerea domniei, în folosul țării și al creștinătății și acceptul de a bate monedă.
Ca răspuns la cererile voievodului muntean, Sigismund îi poruncește comitelui de Timiș, Pippo Spano să stea la dispoziția lui Dan, cerându-i în schimb omagiul de vasalitate și redarea vechilor privilegii brașovenilor. Luptele ce au urmat în iarna dintre anii 1422 și 1423 au culminat cu o mare victorie la 23 februarie când se spune că ar fi rămas pe câmpul de luptă 36.000 de turci.
În 1428, Dan participă cu 6000 de călăreți alături de Sigismund de Luxemburg la asediul cetății otomane Golubăț din Serbia, de pe malul drept al Dunării. Asediul a eșuat, trupele creștine retrăgându-se pe malul bănățean. În retragere a căzut prizonier la turci și a fost executat condotierul polonez Zawisza Czarny.
După înfrângerea din 1428 Dan este nevoit sa facă pace cu otomanii și să reia plata tributului, foarte probabil după ce anii de războaie au afectat sever populația și economia Țării Românești. Din păcate aceasta a dus la răcirea relațiilor cu regele-împărat Sigismund I al Ungariei și Germaniei, Dan al II-lea fiind înlăturat de la putere înainte de iunie 1431 de Alexandru Aldea, cu sprijin militar de la Alexandru cel Bun, în urma a 2 expediții muntene eșuate de a recupera cetatea Chilia ce au avut loc după 1429.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]
| Predecesor: Radu Praznaglava |
1422 – 1426 |
Succesor: Radu Praznaglava |
| Predecesor: Radu Praznaglava |
1427 – 1431 |
Succesor: Alexandru Aldea |
| |||||||||||||
- ^ Tatăl său Dan I a murit în 1386.
- ^ http://w.genealogy.euweb.cz/balkan/basarab.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Tahsin Gemil, Romanians and Ottomans in the XIVth– XVIth Centuries, trans. Remus Bejan and Paul Sanders (Bucharest, 2009)