Constantin Burducea
Constantin Burducea | |
Date personale | |
---|---|
Religie | creștinism ortodox[*] |
Ministru al culturii | |
În funcție – | |
Modifică date / text |
Constantin Burducea (n. Năeni, Buzău - d. ?) a fost un preot ortodox român și ministru al cultelor în Guvernul Petru Groza în perioada 8 martie 1945 - noiembrie 1946. Preotul Burducea a absolvit seminarul teologic din Buzău și a studiat teologia la Chișinău. În 1944 preotul Burducea a aderat la Uniunea Preoților Democrați Români iar apoi a devenit ministru al cultelor.[1]
Activitatea legionară
[modificare | modificare sursă]Trecutul legionar al preotului Burducea era cunoscut ministrului Petre Constantinescu-Iași, chemat în iulie 1945 să aplaneze un conflict legat de protejatul său.[2]
Abuzuri în calitate de ministru
[modificare | modificare sursă]În ședința Sfântului Sinod din 30 iulie 1945 a fost luată în discuție plângerea formulată de preotul Vasile Ionescu din București, în care acesta a reclamat faptul că ministrul Burducea a virat propriei parohii, Progresul, suma de cinci milioane de lei din fondul ministerului, sumă care trebuia împărțită mai multor biserici. De asemenea preotul Ionescu a reproșat faptul că Burducea „și-a făcut o cruce pectorală de peste cinci sute de mii de lei din aceleași fonduri” și că „servitorii de acasă îi plătește din bugetul ministerului.”[3]
Fuga în străinătate
[modificare | modificare sursă]În anul 1948 a fugit împreună cu familia în Iugoslavia, de unde, cu sprijin american, a fost internat într-un lagăr de refugiați de lângă Roma. În 1956 era semnalat în Buenos Aires, iar zece ani mai târziu în Venezuela. În Venezuela a devenit un prosper om de afaceri.[4]
Varia
[modificare | modificare sursă]În legătură cu preotul Constantin Burducea a rămas în istoria orală o butadă care arată ambiguitatea poziției sale ca ministru al cultelor într-un guvern comunist. Când doi oameni se întâlneau - spune anecdota - unul îl întreba pe celălalt: „- Ce mai faci?” și răspunsul era: „- Ce să fac? Ia, ca părintele Burducea / Când cu steaua, când cu crucea...”[5]
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- Biserica episcopală din Buzău, București, 1931[6]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Silvesan, Marius (), Preotul Constantin Burducea – „când cu steaua, când cu crucea“, Istorie Evanghelica
- ^ Dudu Velicu, Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României, București, 2004, p. 18.
- ^ Idem, p. 29.
- ^ Lucian N. Leustean, Orthodoxy and the Cold War. Religion and Political Power in Romania (1947-1965) Annexes, Palgrave Macmillan 2009, p. 218.
- ^ Preotul Constantin Burducea - „când cu steaua, când cu crucea“, ziarullumina.ro,
- ^ Nicolae Iorga, Recenzia cărții Arhivat în , la Wayback Machine., în: Revista Istorică, Ianuar-Mart 1932, p. 47-48.