Cao Wei

Cao Wei
魏
—  Text ce se va afișa în locul statului  —
← 220 d.Hr. – 265 d.Hr. → →
Teritoriul Cao Wei (cu verde) in 263 Teritoriul Cao Wei (cu verde) in 263
Capitală	Luoyang
Limbă	Chineza Veche
Religie	Taoism, Confucianism, Religie populara chinezeasca
Guvernare
Formă de guvernare	Monarhie
Imparat
- 220- 226	Cao Pi
- 226- 239	Cao Rui
- 239- 254	Cao Fang
- 254- 260	Cao Mao
- 260- 263	Cao Huang
Istorie
Epoca istorică	Perioada celor Trei Regate
Abdicarea Imparatului Xian din Han
Abdicarea Imparatului Xian din Han	220 d.Hr.
Wu de Est isi declara independenta	222 d.Hr.
Cao Wei cucereste Shu Han	263 d.Hr.
Abdicarea lui Cao Huang	265 d.Hr.
Evenimentul care a urmat după încetarea existenței statului
Economie
Monedă	monede chinezești antice[*]​
În prezent parte din
China Coreea de Nord Vietnam (220-222; 263-265)

Istoria Chinei Istoria Chinei
ANTICHITATE
Dinastia Xia c. 2100–c. 1600 BCE
Dinastia Shang c. 1600–c. 1046 BCE
Dinastia Zhou c. 1045–256 BCE
Zhou de Vest
Zhou de Est
Primăverile și Toamnele
Statele Combatante
PERIOADA IMPERIALĂ
Dinastia Qin 221–206 BCE
Dinastia Han 206 BCE – 220 CE
Han de Vest
Dinastia Xin
Han de Est
Trei Regate 220–280
Wei, Shu și Wu
Dinastia Jin 265–420
Jin de Vest	16 Regate 304–439
Jin de Est
Dinastiile din Sud și din Nord 420–589
Dinastia Sui 581–618
Dinastia Tang 618–907
(A doua Dinastie Zhou 690–705)
5 Dinastii și 10 Regate 907–960	Dinastia Liao 907–1125
Dinastia Song 960–1279
Song de Nod		Xia de Vest
Song de Sud	Jin
Dinastia Yuan 1271–1368
Dinastia Ming 1368–1644
Dinastia Qing 1644–1911
PERIOADA MODERNĂ
Republica Chineză 1912–1949
Republica Populară Chineză Istoria Republicii Populare Chineze 1949–present	Taiwan Istoria Taiwanului 1949–present
Articole înrudite  Istoriografia chineză Cronologia Chinei Dinastiile Chinei Istoria lingvistică Arta chineză Istoria Economică Istoria învățământului Istoria științei și tehnologiei Istoria juridică Istoria Mass-mediei Istoria militară chineză Istoria navală chineză

Cao Wei (220- 265 d.Hr) a fost unul dintre cele trei regate puternice care au concurat pentru putere în Perioada celor Trei Regate (220- 280). Având capitala la Luoyang statul a fost înființat de Cao Pi în anul 220 d.Hr pe fundația realizată de tatăl său ,Cao Cao, spre sfarșitul dinastiei Han de Est. Numele de “Wei” a devenit pentru prima dată asociat cu Cao Cao când a fost numit Duce de Wei de către Guvernul Han de Est în 213, și a devenit numele statului cand Cao Pi s-a proclamat împarat în 220. Istoricii adesea adaugă “Cao” pentru a-l diferenția de alte state Chinezești cunoscute cu același nume “Wei” , cum ar fi Wei din Perioada Statelor în luptă și Wei de nord din Dinastiile din Nord și din Sud. Autoritatea familiei domnitoare Cao treptat a slăbit după moartea celui de al doilea Împarat ,Cao Rui, și în cele din urmă a cazut în mâinile lui Sima Yi, un regent din Wei, și familia sa, în 249. Succesorul lui Cao Rui a rămas un domnitor de formă sub conducerea familiei Sima. Până când nepotul lui Sima Yi, Sima Yan, l-a forțat pe ultimul conducator Wei ,Cao Huan, să abdice și a înființat Dinastia Jin

Istorie

Înceuturi și înființare

Vezi și: Sfarșitul dinastiei Han.

Spre sfârșitul dinastiei Han de Est, China de Nord a ajuns sub stăpânirea lui Cao Cao, cancelarul ultimului conducator din dinastia Han, Împaratul Xian. În 213 Împaratul Xian i-a acordat lui Cao Cao titlul de “Duce de Wei” și i-a dat zece orașe ca și domeniu. Zona a fost numită “Wei”. La acel timp partea de sud a Chinei era împărțită în alte două zone controlate de alți doi lorzi, Lui Bei și Sun Quan. În 216, Împaratul Xian l-a ridicat pe Cao Cao la rangul de Rege Vasal – Rege al Wei – și i-a acordat mai multe teritorii.

Cao Cao a murit pe 15 martie 220 iar titlul de Rege Vasal a fost moștenit de fiul său Cao Pi. Mai târziu în același an, pe 11 Decembrie, Cao Pi l-a forțat pe Împaratul Xian să abdice în favoarea lui și a luat tronul, înființând statul Wei. Totuși Liu Bei imediat a contestat dreptul lui Cao Pi de a sta pe tronul Han și s-a declarat “Imparat al Shu Han” un an mai târziu. Sun Quan era nominal rege vasal sub Wei, dar si-a declarat independența în 222 și sa proclamat “Împarat al Wu” în 229.

Domniile lui Cao Pi și Cao Rui

Cao Pi a domnit șase ani până a murit în 226 și a fost succedat de fiul său Cao Rui care a domnit până a murit în 239. În timpul domniei celor doi, Cao Pi și Cao Rui, Wei a purtat numeroase războaie cu cele două state rivale, Shu și Wu.

Între anii 228 și 234, Zhuge Liang, cancelar și regent din regatul Shu a condus o serie de cinci campanii militare pentru a ataca granița vestica a Wei (în prezent Gansu și Shaanxi) cu scopul de a cucerii Chang’an un oraș strategic care se afla în drumul spre capitala Wei, Luoyang. Armatele invadatoare din Shu au fost respinse de către generalii Cao Zhong, Sima Yi, Zhang He și alții, Shu nu a avut caștiguri semnificative în expediții.

La granițele de sud și de est, Wei a purtat cu Wu o serie de conflicte armate între anii 220 și 230 printre care și lupta de la Dongkou din (222-223), Jianling din (223), și Shiting din (228). Oricum majoritatea luptelor nu au avut un casîștigător și nici o parte nu a reușit să-și mărească teritoriul semnificativ.

Războaiele dintre Goguryeo și Wei

În aceași perioadă, regatul Coreean , Goguryeo, își consolida puterea ,și a început să cucerească teritorii din Peninsula Coreană care erau sub ocupație Chinezească. Goguryeo a început Războaiele dintre Goguryeo și Wei în 242 încercând să oprească accesul chinezilor pe teritoriul lor prin cucerirea unui fort Chinezesc. Drept raspuns Wei a invadat și distrus Goguryeo. Hwando a fost distrus drept răzbuanre de către forțele Wei în 244.

Decăderea Wei

În 249 în timpul domniei succesorului lui Cao Rui, Cao Fang, regentul Sima Yi a acaparat puterea de la co-regentul Cao Shuang printr-o lovitură de stat. Acest eveniment a marcat prabușirea autorității imperiale în Wei, cum rolul lui Cao Fang a fost redus la a fi o marionetă pe când Sima Yi conducea statul. Sima Yi a murit în 251 și a fost moștenit de fiul său cel mai mare Sima Shi care a continuat să conducă ca regent. Sima Shi l-a destituit pe Cao Fang în 254 și l-a înlocuit cu Cao Mao. Dupa ca Sima Shi a murit în anul urmator, fratele său mai tânăr, i-a moștenit puterea și rangul de regent. În anul 260, Cao Mao a încercat să acapareze puterea de la Sima Zhao printr-o lovitură de stat dar a fost omorat de subordonatul lui Sima , Cheng Ji.

După moartea lui Cao Mao, Cao Huang a fost întronat ca al cincilea conducator al Wei. În orice caz Cao Huang era și el doar o marionetă sub controlul lui Sima Zhao, la fel ca predecesorul său. În 263 armatele din Wei conduse de către Zhong Hui și Deng Ai au cucerit Shu. Doi ani mai târziu fiul lui Sima Zhao, Sima Yan, l-a forțat pe Cao Huang să abdice în favoarea lui, înlocuind Wei cu Dinastia Jin.

Guvern

Modul de a guverna în Wei a moștenit multe aspecte de la Dinastia Han de Est. În timpul domniei sale Cao Pi a înființat două corpuri guvernamentale – Inspectoratul Central și Secretariatul Imperial Mobil – pentru a reduce puterea Secretariatului Imperial și pentru a consolida putera guvernului central.

În acest timp ministrul Chen Qun a dezvoltat Sistemul de nouă ranguri pentru numirile în funcții publice care a fost adoptat de dinastiile de mai tarziu, până când a fost înlocuit de sistemul Examinarea Imperială în timpul dinastie Sui.

Cao Pi a crezut că dinastia Han a cazut deoarece Guvernatorii diferitelor provincii aveau prea multă putere și au ieșit de sub controlul guvernului central. El a redus rolul guvernatorilor la cel de Inspectori, și a permis Inspectorior să se ocupe doar de probleme civile în respective provincii, pe când de problemele militare se ocupă personalul militar organizat în birouri regionale sau din capitală.

Cultură

Cândva între sfarșitul dinastiei Han de Est și dinastia Cao Wei, a apărut kaishu, un stil de Caligrafie Chineză, cu primul său maestru cunoscut care era Zhang Yao, care a servit ca politician în Wei.

Clasa conducătoare

Conform Carții Wei familia Cao era înrudită cu Împaratul Galben prin nepotul său Zhuanxu. Ei erau de aceași filiație ca și Împaratul Shun. Altă sursă spune că familia Cao se trage din Împaratul Shun. Această sursă a fost atacată de Chiang Chi, care spunea că cei cu numele de familie “Tian” erau descendenți din Shun, și nu cei cu prenume “Cao”. El a mai afirmat că numele de famiei a Împaratului Shun era “Gui”.

Listă a teritoriilor

Provincia You
幽州

Prefecturi
Fanyang 范陽	Dai 代	Yuyang 漁陽	Right Beiping 右北平	Liaoxi 遼西	Lelang 樂浪	Shanggu 上谷	Yan (stat) 燕國	Changli 昌黎	Xuantu 玄菟	Liaodong 遼東	Daifang 帶方

Provincia Ji
冀州

Prefecturi
Wei 魏	Yangping 陽平	Guangping 廣平	Qinghe 清河	Julu 鉅鹿	Zhao (stat) 趙國	Changshan 常山	Anping 安平	Pingyuan 平原	Leling (stat) 樂陵	Hejian 河間	Bohai 渤海	Zhongshan (stat) 中山國

Provincia Qing
青州

Prefecturi
Chengyang 城陽	Donglai 東萊	Beihai (stat) 北海國	Qi (state) 齊國	Le'an 樂安	Jinan (stat) 濟南國

Provincia Bing
并州

Prefecturi
Shangdang 上黨	Xihe 西河	Taiyuan 太原	Leping 樂平	Xinxing 新興	Yanmen 雁門

Provincia Si
司州

Prefecturi
Henan 河南尹	Hongnong 弘農	Henei 河內	Hedong 河東	Pingyang 平陽

Provincia Yan
兗州

Prefecturi
Taishan 泰山	Jibei (stat) 濟北國	Dongping (stat) 東平國	Dong 東	Rencheng 任城	Shanyang 山陽	Jiyin 濟陰	Chenliu (stat) 陳留國

Provincia Xu
徐州

Prefecturi
Dongguan 東莞	Langye (stat) 琅琊國	Donghai (stat) 東海國	Guangling 廣陵	Xiapi 下邳	Pengcheng (stat) 彭城國

Provincia Yong
雍州

Prefecturi
Jingzhao 京兆	Pingyi 馮翊	Fufeng 扶風	Beidi 北地	Xinping 新平	Anding 安定	Guangwei 廣魏	Tianshui 天水	Nan'an 南安	Longxi 隴西

Provincia Yu
豫州

Prefecturi
Chen 陳	Yingchuan 潁川	Runan 汝南	Liang (stat) 梁國	Pei (stat) 沛國	Qiao 譙	Lu 魯	Yiyang 弋陽	Anfeng 安豐

Provincia Liang
涼州

Prefecturi
Wuwei 武威	Jincheng 金城	Xiping 西平	Zhangye 張掖	Jiuquan 酒泉	Xihai 西海	Dunhuang 敦煌

Provincia Yang
揚州

Prefecturi
Huainan 淮南	Lujiang 廬江

Provincia Jing
荊州

Prefecturi
Jiangxia 江夏	Xiangyang 襄陽	Xincheng 新城	Nanyang 南陽	Nanxiang 南鄉	Shangyong 上庸	Weixing 魏興	Zhangling (Yiyang) 章陵 (義陽)

Listă de conducători

Conducători Cao Wei

Numele Templului	Nume post-mortem	Nume de familie (îngrosat) and nume personal	Domnie	Numele erei și intervalele de timp	Note
(N/A)	Împaratul Gao 高皇帝	Cao Teng 曹騰	(N/A)	(N/A)	Numele post-mortem al lui Cao Teng a fost acordat de Cao Rui.
(N/A)	Împaratul Tai 太皇帝	Cao Song 曹嵩	(N/A)	(N/A)	Numele post-mortem al lui Cao Song a fost acordat de Cao Pi.
Taizu 太祖	Împaratul Wu 武皇帝	Cao Cao 曹操	(N/A)	(N/A)	Templul și numele post-mortem al lui Cao Cao au fost acordate de Cao Pi.
Shizu 世祖	Împaratul Wen 文皇帝	Cao Pi 曹丕	220-226	Huangchu 黃初 (220-226)
Liezu 烈祖	Împaratul Ming 明皇帝	Cao Rui 曹叡	227-239	Taihe 太和 (227-233) Qinglong 青龍 (233-237) Jingchu 景初 (237-239)
(N/A)	(N/A)	Cao Fang 曹芳	240-249	Zhengshi 正始 (240-249) Jiaping 嘉平 (249-254)	Cao Fang a devenit “Prinț de Qi” după ce a fost detronat. I-a fost acordat post-mortem titlul de “Duce Li de Shaoling” (邵陵厲公) în timpul dinastiel Jin de Vest.
(N/A)	(N/A)	Cao Mao 曹髦	254-260	Zhengyuan 正元 (254-256) Ganlu 甘露 (256-260)	Lui Cao Mao i-a fost accordat post-mortem numele "Duce de Gaogui" (高貴鄉公).
(N/A)	Împaratul Yuan 元皇帝	Cao Huan 曹奐	260-265	Jingyuan 景元 (260-264) Xianxi 咸熙 (264-265)

Vezi și

• Arborele genealogic al familie Cao Wei
• Perioada celor Trei Regate
• Shu Han
• Wu de Est

Alte lecturi

• Rafe de Crespigny, en "To Establish Peace: being the Chronicle of the Later Han dynasty for the years 201 to 220 AD as recorded in Chapters 64 to 69 of the Zizhi tongjian of Sima Guang". Volume 2. Arhivat în 29 martie 2012, la Wayback Machine. Faculty of Asian Studies, The Australian National University, Canberra. 1996. ISBN 0-7315-2526-4.