[go: up one dir, main page]
Sari la conținut

Anxietate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anxietate
Specialitatepsihiatrie
psihologie clinică
psihoterapie  Modificați la Wikidata
SimptomeTahicardie[1]
greață[1]
vomă[1]
vertigo[*][[vertigo (type of dizziness)|​]][1]
depersonalization[*][[depersonalization (anomaly of self-awareness)|​]][1]
disorientation[*][[disorientation (psychopathological symptom)|​]][1]
derealization[*][[derealization (feeling as though the external world is not real)|​]][1]  Modificați la Wikidata
Cauzeworry[*][[worry (thoughts, images, emotions, and actions of a negative nature in a repetitive, uncontrollable manner that results from a proactive cognitive risk analysis made to avoid or solve anticipated potential threats and their potential consequences)|​]]
risc[*]​  Modificați la Wikidata
Metodă de diagnostictest psihologic[*]​
personality test[*][[personality test (category of psychological methods for assessing human personality constructs)|​]]  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-10F41.9  Modificați la Wikidata
ICD-11  Modificați la Wikidata
OMIM607834
MedlinePlus003211
MeSH IDD001007[2][3]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Anxietatea este o reacția somatică a corpului la gândul sau frica privind o amenințare viitoare. Aceasta este o reacție de apărare a organismului prin intermediul reacției de luptă sau fugă declanșată de sistemul nervos autonom sau vegetativ și mai exact de diviziunea sistemului nervos autonom numită sistem nervos simpatic. Sistemul nervos simpatic scoate organismul din starea sa de homeostază și îl pregătește pentru înfruntarea pericolului, declanșând o varietate de simptome: palpitații cardiace, salivare excesivă, transpirație, reacția galvanică a pielii, tulburări digestive etc. De asemnea, poate implica și o varietate de stări emoționale precum ipohondria, teama, nervozitatea și agitația. Anxietatea poate duce ulterior la o tulburare numită tulburare de panică paroxistică ce este caracterizată prin atacuri de panică frecvente și persistente. Totodată, tulburarea de panică poate duce la apariția simptomelor somatoforme care explică de ce persoanele cu anxietate resimt frecvent sau constant diferite simptome dureroase în corp, precum tulburări digestive, migrene, amețeli etc. care nu au o cauză organică.[4] Este vorba de emoții subiective neplăcute de spaimă față de evenimente anticipate, precum simțământul morții iminente.[5][necesită citare] Anxietatea nu este același lucru cu frica, care este un răspuns la o amenințare reală sau percepută,[6] întrucât anxietatea implică așteptarea unei amenințări viitoare.[6] Anxietatea este un simțământ de neliniște și îngrijorare, care este de obicei generalizată ca o suprareacție la o situație care văzută doar în mod subiectiv ca amenințătoare. [7] Este adesea acompaniată de tensiune musculară,[6] agitație, oboseală și probleme de concentrare. Dacă anxietatea este experimentată în mod regulat, individul ar putea suferi de o tulburare de anxietate.[6]

Oamenii care se confruntă cu anxietatea pot evita situațiile care le-au provocat anxietate în trecut.[8]

Anxietatea poate fi fie o „stare” pe termen scurt sau o „însușire” pe termen lung. În timp ce anxietatea ca însușire constă în a te îngrijora în legătură cu evenimentele viitoare, tulburările de anxietate sunt un grup de tulburări mintale care se caracterizează prin simțăminte de anxietate și frică.[9] Tulburările de anxietate sunt parțial de ordin genetic, studiile făcute pe gemeni sugerând că există 30-40% influență genetică asupra indivizilor când e vorba de anxietate.[10] Factorii de mediu sunt de asemenea importanți. Studiile făcute pe gemeni arată că mediul în care trăiește individul are o influență mare asupra anxietății, în timp ce influențele împărtășite de mediu (medii care îi afectează pe gemeni în același fel) operează în timpul copilăriei, dar scad pe parcursul adolescenței.[11] ‘Medii’ specifice studiate care sunt asociate cu anxietatea sunt abuzul asupra copilului, o istorie familială de tulburări mintale și sărăcia.[12] Anxietatea este de asemenea asociată cu utilizarea de droguri, inclusiv alcool, cofeină și benzodiazepine (care sunt adesea prescrise pentru tratarea anxietății).

Există diferite tipuri de anxietate. Anxietatea existențială poate avea loc când o persoană se confruntă cu angoasă, o criză existențială sau simțăminte nihiliste. Oamenii se pot confrunta de asemenea cu anxietate matematică, anxietate somatică, anxietate de performanță. Anxietatea socială și anxietatea legată de străini este cauzată atunci când oamenii sunt anxioși când sunt printre străini sau alți oameni în general.

Tulburările de anxietate au loc adesea alături de alte tulburări de sănătate mintală, precum tulburarea depresivă majoră, tulburarea bipolară, tulburările de alimentație sau anumite tulburări de personalitate. De asemenea, adesea au loc adesea alături de trăsături de personalitate precum nevroza. Aceste co-manifestări observate sunt cauzate în parte de influențe genetice și de mediu împărtășite între aceste trăsături și anxietate.[13][14]

Hormonii stresului emiși într-o stare anxioasă au un impact asupra funcției intestinelor și pot manifesta simptome fizice care pot contribui la sau exacerba IBS. Anxietatea este adesea experimentată de cei care au tulburare obsesiv-compulsivă și este o prezență acută în tulburarea de panică.

Prima etapă în managementul unei persoane cu simptome anxioase implică evaluarea unei potențiale prezențe a unei cauze medicale care stă la bază, a cărei recunoaștere este esențială pentru a decide tratamentul corect.[15][16] Simptomele de anxietate pot masca o boală organică sau se manifestă în asociere sau ca rezultat a unei tulburări medicale. [15][16][17][18]

Simptome

[modificare | modificare sursă]

Anxietatea poate fi experimentată cu simptome zilnice lungi, care durează mult, care reduc calitatea vieții, fapt cunoscut ca anxietate cronică (sau generalizată) sau poate fi experimentată prin izbucniri scurte cu atacuri de panică stresante și sporadice, cunoscute ca anxietate acută.[19] Simptomele de anxietate se pot întinde ca număr, intensitate și frecvență, în funcție de persoană. În timp ce aproape toți au experimentat anxietatea la un anumit punct al vieții, cei mai mulți nu dezvoltă probleme pe termen lung cu anxietatea. Anxietatea poate cauza simptome psihologice și psihiatrice.[15][18]

Riscul ca anxietatea să ducă la depresie poate duce chiar la situația în care individul se rănește pe sine, motiv pentru care există linii de asistență telefonică pentru prevenirea sinuciderii active 24 de ore din zi. [20]

Efectele comportamentale ale anxietății pot consta în evitarea situațiilor care au provocat anxietate sau senzații negative în trecut.[8] Alte efecte pot consta în schimbări în obiceiurile de somn, schimbări de conduită, sporirea sau diminuarea consumul de alimente și creșterea tensiunii motorii (de exemplu, a bate din picioare).[8]

Printre efectele emoționale ale anxietății pot fi „senzații de neliniște sau spaimă, probleme de concentrare, a se simți încordat sau nervos, anticiparea răului, iritabilitate, agitație, a urmări (sau aștepta) semnele (sau întâmplările) de pericol și a se simți de parcă mintea a devenit goală”[21] precum și „coșmaruri/vise urâte, obsesii cu privire senzații, déjà vu, senzația că ești prins în mintea ta și simțământul că totul este înfricoșător.”[22]

Efectele cognitive ale anxietății pot consta în gânduri despre pericole presupuse, precum frica de moarte. „Te poți... teme că durerile din piept sunt un atac de cord mortal sau că durerile acute și bruște din cap sunt urmare a unei tumori sau a unui anevrism. Simți o frică intensă când te gândești la moarte sau poți să te gândești la asta mai des decât e normal și nu poți să-ți scoți asta din minte.”[23]

Printre simptomele psihologice ale anxietății pot fi:[15][18]

Tipuri

[modificare | modificare sursă]
Pictură intitulată Anxietate, 1894, de Edvard Munch

Existențială

[modificare | modificare sursă]

Filosoful Søren Kierkegaard, în Conceptul de anxietate (1844), a descris anxietatea sau spaima asociată prin „amețeala libertății” și a sugerat posibilitatea soluționării pozitive a anxietății prin exercitarea auto-conștientă a responsabilității și alegerii. În Arta și artistul (1932), psihologul Otto Rank scrie că trauma psihică a nașterii este un simbol proeminent al anxietății existențiale și conține frica simultană a persoanei creative de – și dorința de – separare, individuație și diferențiere.

Teologul Paul Tillich a descris anxietatea existențială[24] ca „stare în care ființa este conștientă de posibila ei non-ființă” și a făcut o listă cu trei categorii pentru acest fel de anxietate: ontică (destin și moarte), morală (vinovăție) și spirituală (goliciune și lipsă de sens). Potrivit lui Tillich, ultima din aceste trei tipuri de anxietate existențială, adică anxietatea spirituală, este predominantă în timpurile moderne în timp ce celelalte erau predominante în perioadele precedente. Tillich susține că această anxietate poate fi acceptată ca parte a condiției umane sau că i se poate opune rezistență, dar consecințele vor fi negative. În forma sa patologică, anxietatea spirituală poate tinde să „conducă persoana înspre creația certitudinii în sisteme de semnificație care sunt susținute de tradiție și autoritate” deși o asemenea „certitudine neîndoielnică nu este construită pe piatra realității”.[24]

Potrivit lui Viktor Frankl, autor al Omul în căutarea sensului vieții, când o persoana are de a face cu pericole mortale extreme, cea mai de bază dintre toate dorințele umane este de a găsi un sens al vieții pentru a combate „trauma nonexistenței”, întrucât moartea este aproape. [25]

În funcție de sursa amenințării, teoria psihanalitică distinge următoarele tipuri de anxietăți:

  • realistă
  • epuizarea creditelor VL & SL
  • nevrotică
  • morală [26]

Test și performanță

[modificare | modificare sursă]

Potrivit legii Yerkes-Dodson, un nivel optim de excitare este necesar pentru a îndeplini foarte bine o sarcină precum un examen, o performanță sau un eveniment competitiv. În orice caz, când anxietatea sau nivelul de excitare trece de limita optimă, rezultatul este declinul în performanță.[27]

Anxietatea față de teste este neliniștea, teama și nervozitatea simțită de studenții care au o frică de a eșua la un examen. Studenții care au anxietate față de teste pot experimenta oricare din următoarele: asocierea notelor cu valoarea personală, frica de a fi rușinat în fața profesorului, frica de alienare socială din partea părinților sau prietenilor, presiunea timpului sau senzația de pierdere a controlului. Transpirația, amețeala, durerile de cap, accelerarea bătăilor inimii, foiala, plânsul sau râsul necontrolat sunt obișnuite. Întrucât anxietatea față de teste are legătură cu frica de apreciere negativă,[28] există o dezbatere cu privire la dacă anxietatea față de teste este ea însăși o formă unică de tulburare anxioasă sau dacă este un tip specific de fobie socială.[29] DSM-IV clasifică anxietatea față de teste ca tip de fobie socială.[30]

Pe când termenul „anxietate față de teste” se referă în special la elevi și studenți,[31] mulți oameni care au serviciu împărtășesc aceeași experiență în legătură cu cariera sau profesia lor. Frica de a eșua în a îndeplini o sarcină și a fi apreciat negativ pentru eșec poate avea un efect negativ similar asupra unui adult.[32] Managementul anxietății față de teste se concentrează pe obținerea relaxării și dezvoltarea mecanismelor de a stăpâni anxietatea. [31]

Anxietatea față de străini, socială și față de intergrup

[modificare | modificare sursă]
Parte a seriei despre
Emoție

În general, oamenii cer acceptare socială și prin urmare uneori le este frică de dezaprobarea celorlalți. Teama de a fi judecat de alții poate cauza anxietate în mediile sociale.[33]

Anxietatea în timpul interacțiunilor sociale, mai ales între străini, este obișnuită „printre tineri. Ea poate persista la maturitate și deveni anxietate socială sau fobie socială. „Anxietatea față de străini” la copiii mici nu poate fi considerate fobie. La adulți, o frică excesivă de alți oameni nu este un stadiu obișnuit de dezvoltare; este numită anxietate socială. Potrivit lui Cutting,[34] sociofobii nu se tem de mulțime, ci de faptul că ar putea fi judecați negativ.

Anxietatea socială variază în funcție de grad și severitate. Pentru unii oamenii, se caracterizează prin experimentarea disconfortului sau jenei în timpul contactului social sau fizic (e.g. îmbrățișări, strângerea mâinilor, etc.), iar în alte cazuri poate duce la frica de a interacționa cu mai mulți oameni nefamiliari împreună. Cei care suferă de această condiție își pot restricționa modurile de viață pentru a-și liniști anxietatea, minimalizând interacțiunea socială în măsura în care este posibil. De asemenea, anxietatea socială constituie un aspect important al anumitor tulburări de personalitate, inclusiv tulburarea de personalitate evitantă.[35]

În măsura în care unei persoane îi este frică de interacțiuni sociale cu oameni nefamiliari, unii oameni pot experimenta anxietatea mai ales în timpul interacțiunii cu membri din afara grupului sau cu oameni care sunt membri ai unor categorii sociale diferite (adică rasă, etnie, clasă, sex, etc.). În funcție de natura factorilor situaționali, percepției și relațiilor trecute, contactul dintre grupuri poate fi stresant și poate conduce la senzații de anxietate. Neliniștea sau frica de contactul cu membrii din afara grupului este adesea numită anxietate interrasială sau de intergrup.[36]

La fel ca în cazul formelor mai generale de anxietate social, anxietatea de intergrup are efecte comportamentale, cognitive și afective. De exemplu, sporiri în prelucrarea schematică și prelucrarea informației simplificate poate avea loc când anxietatea este mare. Într-adevăr, așa ceva este potrivit cu Indeed, un lucru consecvent cu părtinirea atențională în memoria implicită.[37][38][39] Cercetările recente au descoperit că implicit evaluările rasiale (provenite din prejudecăți) pot fi amplificate în timpul interacțiunii de intergrup.[40] Experiențele negative pot produce nu doar așteptări negative, dar și comportamente evitante sau dușmănoase, precum ostilitatea.[41] În plus, când se compară nivelurile de anxietate și efortul cognitiv (e.g., capacitatea de a crea o impresie și auto-prezentarea) în contexte de intragroup, nivelurile și epuizarea resurselor pot fi exacerbate în situația intergrup.

Trăsătură

[modificare | modificare sursă]

Anxietatea poate fi fie o 'stare' de scurtă durată sau o „trăsătură” de personalitate lungă durată. Anxietatea ca trăsătură de caracter oglindește o tendință fermă de-a lungul duratei de viață de a răspunde cu o acută stare de anxietate ca anticipare a unor situații amenințătoare (fie că sunt amenințătoare sau nu).[42] O meta-analiză a arătat că un nivel înalt de nevroză este un factor de risc pentru dezvoltarea de simptome și tulburări anxioase.[43] O atare anxietate poate fi conștientă sau inconștientă.[44]

Personalitatea poate de asemenea fi o trăsătură care duce spre anxietate și depresie. Prin experiență mulți pot găsi dificil să se adune din cauza naturii lor personale.[45]

Alegere sau decizie

[modificare | modificare sursă]

Anxietatea indusă de nevoia de a alege între opțiuni asemănătoare este din ce în ce mai recunoscută ca o problemă pentru indivizi și organizații.[46] În 2004, Capgemini a scris: „Astăzi, toți ne confruntăm cu mai multă alegere, mai multă competiție și mai puțin timp pentru a lua în considerare propriile opțiuni sau a căuta îndrumarea corectă.”[47]

Într-un context de luare a deciziilor, imprevizibilitatea și lipsa certitudinii pot cauza răspunsuri emoționale la indivizii anxioși care în mod sistematic își schimbă deciziile.[48] Există în primul rând două forme ale acestui tip de anxietate. În privința primei forme, este vorba de o alegere care are multiple consecințe potențiale cu probabilități cunoscute sau calculabile. Prin a doua formă se înțelege lipsa certitudinii și ambiguitatea în legătură cu contextul luării de decizii unde sunt multe rezultate posibile cu grade de probabilitate necunoscute.[48]

Tulburări de anxietate

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Tulburare de anxietate.

Tulburările de anxietate sunt un grup de tulburări mintale caracterizate prin senzații exagerate de anxietate și reacții manifestate prin frică.[9] Anxietatea este o frică cu privire la evenimentele viitoare și o reacție la evenimentele curente. Aceste senzații pot cauza simptome fizice, precum accelerarea bătăilor inimii și tremuratul. Există un număr de tulburări anxioase: printre ele se pot numi tulburarea de anxietate generalizată, fobie specifică, tulburarea de anxietate socială, tulburarea de anxietate de separare, agorafobia, tulburarea de panică și muțenia selectivă. Tulburarea diferă în funcție de ce rezultă ca simptome. Adesea, oamenii au mai mult decât o tulburare de anxietate.[9] Tulburările de anxietate sunt cauzate de un complex de combinații între factori genetici și ereditari.[47] Pentru a fi diagnosticate, simptomele trebuie să fie prezente cele puțin șase luni, să fie mai mult decât s-ar aștepta de la situație și să diminueze abilitatea persoanei de a activa normal în viața de zi cu zi.[10][49] Alte probleme care pot avea ca rezultat simptome similare sunt, printre altele, hipertiroidismul, boala de inimă, cofeina, utilizarea de alcool și marijuana și lăsarea anumitor droguri, printre altele.[49][7]

Fără tratament, tulburările de anxietate au tendința de a rămâne.[9][49] Tratamentul poate include schimbări în stilul de viață, consiliere și medicație. Consilierea are loc prin terapia cognitive comportamentală.[50] Medicația, precum antidepresivele sau beta-blocantele pot ameliora simptomele.[49]

În jur 12% din oameni sunt afectați de o tulburare de anxietate într-un an dat și între 5–30% sunt afectați într-un anumit punct al vieții lor.[50][51] Ele au loc de două ori mai des la femei decât la bărbați și în general încep înainte de vârsta de 25 de ani.[9][50] Cele mai obișnuite tipuri sunt fobia specifică ce afectează aproape 12% din populație și tulburarea de anxietate socială, care afectează 10% la un anumit punct al vieții. Acestea îi afectează cel mai mult pe cei cu vârsta de la 15 la 35 de ani și devin mai puțin obișnuite după vârsta de 55 de ani. Ratele par a fi mai înainte în Statele Unite și Europa.[50]

Factori de risc

[modificare | modificare sursă]
Bust de marmură al împăratului roman Decius din Muzeul Capitolin. Această imagine „exprimă o impresie de anxietate și oboseală a unui om care își asumă responsabilități mari [de stat]”.[52]

Neuroanatomia

[modificare | modificare sursă]

Circuitul neural ce implică amigdala (care reglează emoții precum anxietatea și frica, stimulează axa HPA și sistemul nervos simpatic) și hipocampul (care este implicat în memoria emoțională alături de amigdală) se crede că stă la baza anxietății.[53] Oamenii care au anxietate tind să prezinte activitate intense ca reacție la stimuli emoționali din migdală.[54] Unii autori cred că anxietatea excesivă poate duce la o suprapotențare a sistemului limbic (care include migdala și nucleus accumbens), dând anxietate crescută cu privire la viitor, dar această idee nu pare să fie dovedită.[55][56]

Cercetările făcute pe adolescenții care în primii ani de viață erau foarte plini de presimțiri rele, vigilenți și speriați au găsit că la ei nucleus accumbens este mai sensibil decât la alți oameni când decid să facă o acțiune care determină dacă vor fi sau nu recompensați.[57] Aceasta sugerează o legătură între circuitele responsabile pentru frică și de asemenea recompense la oamenii anxioși. După cum notează cercetătorii, „un simț al responsabilității” sau auto-agentură, într-un context de incertitudine (rezultate probabiliste) conduce sistemul neural bazat pe motivație apetitivă (i.e., nucleus accumbens) mai puternic la adolescenți inhibați temperamental decât la cei neinhibați.”[57]

Axa pântece-creier

[modificare | modificare sursă]

Microbii pântecelui se pot conecta cu creierul pentru a afecta anxietatea. Există variate căi de-a lungul cărora aceasta comunicare poate avea loc. Una este prin neurotransmițători majori[58]. Microbi ai pântecelui precum Bifidobacterium și Bacillus produc neurotransmițători GABA și respectiv, dopamină.[59] Neurotransmițătorii dau semnale sistemului nervos prin sistemul gastrointestinal și aceste semnale vor fi transportate la creier prin nervul vag sau nervul spinal[58][59][60]. Acest fapt e demonstrat de faptul că modificarea microbiomului a avut ca rezultat reducerea efectelor anxietății – și a depresiei – la șoareci, dar nu și la subiecții fără nervi vagi[61].

O altă cale cheie este axa HPA, după cum este menționată mai sus[60]. Microbii pot controla nivelurile de citokine din corp, iar alterarea nivelurilor de citokină creează efecte directe asupra suprafețelor creierului precum hipotalamusul, suprafața care cauzează activitatea axei HPA. Axa HPA regulează producția de cortizol, hormon care participă la reacția corpului la stres[60]. Când activitatea HPA se manifestă, nivelurile de cortizol cresc, prelucrând și reducând anxietatea în situații stresante. Aceste căi, precum și efectele specifice a taxonilor individuali de microbi nu sunt încă suficient de bine înțelese, dar comunicarea dintre microbiomurile pântecelui și creier este incontestabilă, ca și abilitatea acestor căi de a altera nivelele de anxietate.

Cu aceasta comunicare vine potențialul de a trata anxietatea. S-a arătat că prebioticele și probioticele reduc anxietatea. De exemplu, experimentele în care șoarecilor li s-au dat prebiotice fructo- și galacto-oligozaharide[62] și probioticele lactobacillus[61] au demonstrat o capacitate de a reduce anxietatea. La oameni, rezultatele nu sunt la fel de concrete, dar sunt promițătoare.[63][64]

Genetică

[modificare | modificare sursă]

Genetica și istoria familială (e.g. anxietatea parentală) pot pune individual la un risc crescut de tulburare de anxietate, dar în general stimuli externi îi vor cauza începutul sau exacerbarea.[57] Estimările influenței genetice asupra anxietății, bazate pe studiile pe gemeni, se întind de la 25% la 40% în funcție de tipul specific și de grupa de vârstă studiată. De exemplu, diferențele genetice constituie un dezacord de 43% la tulburarea de panică și 28% la tulburarea de anxietate generalizată.[58] Studiile longitudinale ale gemenilor au arătat că stabilitatea moderată a anxietății din copilărie până la maturitate este în principal influențată de influența genetică.[65][66] Când se investighează cum anxietatea se transmite de la părinți la copii, este important de luat în considerare rolul genelor precum și al mediilor, de exemplu utilizând designul intergenerațional copii-de-gemeni.[67]

Multe studii din trecut au utilizat o abordare a unei gene candidat pentru a testa dacă genele individuale sunt asociate cu anxietatea. Aceste investigații s-au bazat pe ipoteze despre cum anumite gene influențează neurotransmițătorii (precum serotonina și noradrenalina) și hormonii (precum cortizolul), care sunt implicați în anxietate. Nici una dintre aceste descoperiri n-a putut fi reprodusă bine.[59][60][61], cu posibila excepție a TMEM132D, COMT și MAO-A.[68] Semnătura epigenetică a BDNF, genă care codifică numele unei proteine numită „factor neurotrofic derivate din creier” care se află în creier, a fost de asemenea asociată cu anxietatea și modele specifice de activitate neurală.[62] iar o genă receptor pentru BDNF numită NTRK2 a fost asociată cu anxietatea într-o investigație largă a genomului.[69] Motivul pentru care cele mai multe descoperiri de gene candidat este că anxietatea este o trăsătură complex care este influențată de multe variante genomice, fiecare din ele având un mic efect de sine stătător. Tot mai mult, studiile cu privire la anxietate utilizează o abordare ipoteze-libere pentru a cerceta genomurile care sunt implicate în anxietate utilizând probe pentru a găsi asocieri cu variante care au efecte mici. Cele mai largi cercetări ale arhitecturii genetice comune a anxietății au fost facilitate de UK Biobank, consorțiul ANGST și CRC Fear, Anxiety and Anxiety Disorders Arhivat în , la Wayback Machine..[69][70][71]

Condiții medicale

[modificare | modificare sursă]

Multe condiții medicale pot cauza anxietate. E vorba de condiții care afectează abilitatea de a respira, precum BPOC și astmul și dificultatea de a respira care adesea are loc în preajma morții.[72][73][74] Condițiile care cauzează dureri abdominale sau dureri de piept pot cauza anxietate și se poate în anumite cazuri să fie vorba de o somatizare a anxietății;[75][76] același lucru este adevărat pentru anumite disfuncții sexuale.[77][78] Condițiile care afectează fața sau pielea pot cauza anxietate socială mai ales printre adolescenți,[79] iar dizabilitățile de dezvoltare adesea duc la anxietate socială la copii de asemenea.[80] Condițiile care amenință viața precum cancerul cauzează de asemenea anxietate.[81]

În plus, anumite boli organice pot fi prezente alături de anxietate sau simptome care imită anxietatea.[15][16] Printre tulburări se numără anumite boli endocrine (hipo- și hipertiroidism, hiperprolactinemia),[16][82] tulburări metabolice (diabeturi),[16][83][84] stări de deficiențe (niveluri scăzute de vitamina D, B2, B12, acid folic),[16] boli gastrointestinale (celiachie, sensibilitate non-celiacă la gluten, boala de inflamare a intestinului),[85][86][87] boli de inimă, boli ale sângelui (anemie),[16] accidente vasculare cerebrale (accident ischemic tranzitoriu, accident vascular cerebral),[16] și boli de degenerare a creierului (boala Parkinson, demență, scleroză multiplă, boala Huntington), printre altele.[16][88][89][90]

Efectul substanțelor

[modificare | modificare sursă]

Anumite droguri pot cauza sau înrăutăți anxietatea, fie de pe urma intoxicării, a lăsării sau a uzului cronic. Aici sunt incluse alcoolul, tutunul, marijuana, sedativele (inclusive prescripția de benzodiazepine), opioide (inclusive prescripția de ucigași ai suferinței și droguri ilicite ca heroina), stimulanți (precum cofeina, cocaina și amfetaminele), halucinogeni și inhalanți.[91] Deși mulți afirmă că își tratează anxietatea cu aceste substanțe, ameliorarea anxietății de pe urma drogurilor are efecte de obicei pe termen scurt (anxietatea înrăutățindu-se pe termen lung, uneori devenind acută după ce efectele drogurilor dispar) și se tinde să fie exagerate. Expunerea acută la nivele toxice de benzen pot cauza euforie, anxietate și iritabilitate care durează două săptămâni după expunere.[92]

Psihologic

[modificare | modificare sursă]

Abilitățile slabe de a face față situației (e.g., rigiditatea/inflexibilitatea în rezolvarea unei probleme, negarea, evitarea, impulsivitatea, așteptări extreme de la sine, gânduri negative, instabilitate afectivă și incapacitatea de a se concentra pe probleme) sunt asociate cu anxietatea. Anxietatea este de asemenea legată și perpetuată de așteptările pesimiste ale persoanei cu privire la rezultate și de cum face cineva față părerilor negative.[93] Temperamentul (ex. nevroza)[43] și atitudinile (e.g. pesimism) sunt de asemenea factori de risc pentru anxietate.[91][94]

Distorsiuni cognitive precum suprageneralizarea, dramatizarea exagerată, citirea minții, raționarea emoțională, trucul binocular și filtrul mintal pot duce la anxietate. De exemplu, o credință suprageneralizată că ceva rău se întâmplă „mereu” îl poate conduce pe cineva la frici excesive de situații cu risc minim și la a evita situații sociale benigne din cauza anxietății legate de jenă. În plus, cei care au anxietate înaltă pot de asemenea crea evenimente de viață viitoare stresante. [95] Luate împreună, aceste descoperiri sugerează că gândurile anxioase pot duce la anxietate care anticipează legată de evenimente stresante, care pot produce mai multă anxietate. Anumite gânduri nesănătoase pot fi ținte pentru tratamentul de succes cu terapie cognitivă.

Teoria psihodinamică susține că anxietatea este adesea rezultatul unor dorințe sau frici inconștiente care se manifestă prin mecanisme de apărare maladaptive (precum desființarea, reprimarea, anticiparea, regresiunea, somatizarea, pasiv-agresivitatea, disocierea) care se dezvoltă pentru a se adapta la probleme cu obiecte timpurii (e.g., cei care te îngrijesc) și eșecuri empatice din copilărie. De exemplu, descurajarea părintească constantă prin furie poate avea ca rezultarea reprimarea senzațiilor de furie care se manifestă ca suferință gastrointestinală (somatizare) când este provocată de altcineva în timp ce furia rămâne inconștientă și în afara conștientizării individuale. Asemenea conflicte pot fi ținte ale unui tratament de succes cu terapia psihodinamică. În timp ce terapia psihodinamică tinde să exploreze originile de bază ale anxietății, terapia cognitiv comportamentală s-a dovedit a fi un tratament de succes pentru anxietate prin schimbarea gândurilor iraționale și a comportamentelor nedorite.

Psihologia evolutivă

[modificare | modificare sursă]

O explicație a psihologiei evolutive este că anxietatea crescută servește ca scop al vigilenței crescute în raport cu amenințări potențiale din mediu precum tendința crescută de a acționa proactiv în legătură cu asemenea amenințări posibile. Aceasta poate cauza reacții fals pozitive, dar un individ care suferă de anxietate poate de asemenea să evite amenințări reale. Prin aceasta se explică de ce oamenii anxioși sunt mai puțin înclinați să moară în accidente.[96]

Când oamenii se confruntă cu stimulanți neplăcuți și potențial nocivi precum gusturi sau mirosuri urâte, scanările arată o circulație sanguine crescută în migdală.[97][98] În aceste studii, participanții de asemenea au raportat că au anxietate moderată. Aceasta ar putea indica că anxietatea este un mecanism de protecție ce a fost proiectat să prevină organismul de la a se angaja în comportamente potențial nocive.

Social

[modificare | modificare sursă]

Factorii de risc sociali pentru anxietate pot fi o istorie traumatică (e.g., atacul sau abuzul fizic, sexual sau emoțional), experiențe de viață timpurii și factori parentali (e.g., respingerea, lipsa căldurii, multă ostilitate, disciplina aspră, afecte negative părintești mari, creșterea anxioasă a copilului, modelarea de comportament disfuncțional și cu abuz de droguri, descurajarea emoțiilor, socializare slabă, atașament slab și abuzul și neglijarea copilului), factori culturali (e.g., familii/culturi stoice, minorități persecutate inclusiv cei cu dizabilități) și socioeconomici (e.g., lipsa educației, neangajarea, sărăcia – deși țările dezvoltate au rate mai mari de tulburări de anxietate decât țările în curs de dezvoltare).[91][99]

Socializarea genurilor

[modificare | modificare sursă]

Printre factorii contextuali despre care se crede că contribuie la anxietate sunt socializarea genurilor și experiențele de învățare. În special, mijloacele și măiestria învățării (până în punctul care oamenii își percep viețile ca fiind sub controlul lor propriu), care include trăsături precum încrederea în sine, independența și competitivitatea mijlocesc complet relația dintre gen și anxietate. Însă, în privința anxietății, diferențele de gen există, femeile având niveluri mai mari de anxietate în comparație cu bărbații, iar socializarea genurilor și măiestria învățării explică aceste diferențe de gen.[100][necesită citare medicală] Cercetările au demonstrate modurile în care proeminența facial din imaginile fotografice diferă de la bărbați la femei. De exemplu, în fotografiile oficiale online ale politicienilor din toată lumea, fețele femeilor sunt mai puțin proeminente decât ale bărbaților. Diferența din aceste imagini tinde în prezent să fie mai mare în culturile cu mai mare egalitate instituțională de gen.[101]

Frica

[modificare | modificare sursă]
Aplicant la un job cu expresie facilă îngrijorată

Anxietatea se deosebește de frică, care este un răspuns cognitiv și emoțional adecvat la o amenințare percepută.[102] Anxietatea are legătură cu comportamente specifice precum reacții de luptă sau fugă, comportamente defensive sau încercări de a scăpa. Se întâmplă în situații doar percepute ca incontrolabile sau inevitabile, dar în realitate nu sunt așa.[103] David Barlow definește anxietatea ca „o stare de dispoziție orientată spre viitor în care cineva nu este gata sau pregătit să încerce să se facă față evenimentelor negative pe cale să se întâmple,”[104] și că este o distincție între pericolele viitoare și prezente care separă anxietatea de frică. Altă descriere a anxietății constă în agonie, groază, teroare sau neliniște.[105] În psihologia pozitivă, anxietatea este descrisă ca starea mintală care rezultă în urma unei provocări dificile pentru care subiectul are insuficiente abilități de a face față.[106]

Frica și anxietatea pot fi diferențiate în patru sfere: (1) durata experienței emoționale, (2) concentrarea temporală, (3) specificitatea amenințării și (4) direcția motivată. Frica are o perioadă scurtă, este concentrată pe prezent, pusă în mișcare în legătură cu o amenințare specifică și facilitează scăparea de amenințare; anxietatea, pe de altă parte, durează mult, este concentrată pe viitor, e în mare concentrată pe o amenințare vagă și duce la o precauție excesivă când este vorba de abordarea unei amenințări potențiale și se interferează cu capacitatea constructivă de a face față situației.[107]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d e f g https://www.stateofmind.it/ansia/#ansia-sintomi  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Système universitaire de documentation, accesat în  
  3. ^ Human Phenotype Ontology release 2018-03-08, accesat în  
  4. ^ Seligman ME, Walker EF, Rosenhan DL. Abnormal psychology (ed. 4th). New York: W.W. Norton & Company. [necesită pagina]
  5. ^ Davison GC (). Abnormal Psychology. Toronto: Veronica Visentin. p. 154. ISBN 978-0-470-84072-6. 
  6. ^ a b c d American Psychiatric Association (). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (ed. Fifth). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing. p. 189. ISBN 978-0-89042-555-8. 
  7. ^ Bouras N, Holt G (). Psychiatric and Behavioral Disorders in Intellectual and Developmental Disabilities (ed. 2nd). Cambridge University Press. ISBN 9781139461306. [necesită pagina]
  8. ^ a b c Barker P (). Psychiatric and Mental Health Nursing: The Craft of Caring. Londra: Edward Arnold. ISBN 978-0-340-81026-2. [necesită pagina]
  9. ^ a b c d e American Psychiatric Association (). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (ed. 5th). Arlington: American Psychiatric Publishing. pp. 189–195. ISBN 978-0-89042-555-8. 
  10. ^ Reynolds, Chandra A. (). „Robert Plomin, John C. DeFries, Valerie S. Knopik, Jenae M. Neiderhiser, Behavioral Genetics (6th Edition)”. Behavior Genetics. 43 (4): 360–361. doi:10.1007/s10519-013-9598-6. ISSN 0001-8244. 
  11. ^ Smoller, Jordan W.; Block, Stefanie R.; Young, Mirella M. (noiembrie 2009). „Genetics of anxiety disorders: the complex road from DSM to DNA”. Depression and Anxiety. 26 (11): 965–975. doi:10.1002/da.20623. ISSN 1091-4269. PMID 19885930. 
  12. ^ Craske, Michelle G.; Stein, Murray B.; Eley, Thalia C.; Milad, Mohammed R.; Holmes, Andrew; Rapee, Ronald M.; Wittchen, Hans-Ulrich (). „Anxiety disorders”. Nature Reviews Disease Primers. 3: 17024. doi:10.1038/nrdp.2017.24. ISSN 2056-676X. PMID 28470168. 
  13. ^ Smoller, Jordan W.; Andreassen, Ole A.; Edenberg, Howard J.; Faraone, Stephen V.; Glatt, Stephen J.; Kendler, Kenneth S. (). „Correction to: Psychiatric genetics and the structure of psychopathology”. Molecular Psychiatry. 24 (3): 471. doi:10.1038/s41380-018-0026-4. ISSN 1359-4184. PMID 29540840. 
  14. ^ Kendler, Kenneth S. (Iulie 2004). „Major Depression and Generalised Anxiety Disorder”. FOCUS. 2 (3): 416–425. doi:10.1176/foc.2.3.416. ISSN 1541-4094.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  15. ^ a b c d e World Health Organization (). Pharmacological Treatment of Mental Disorders in Primary Health Care (PDF). Geneva. ISBN 978-92-4-154769-7. Arhivat (PDF) din originalul de la . 
  16. ^ a b c d e f g h i Testa A, Giannuzzi R, Daini S, Bernardini L, Petrongolo L, Gentiloni Silveri N (februarie 2013). „Psychiatric emergencies (part III): psychiatric symptoms resulting from organic diseases”. European Review for Medical and Pharmacological Sciences. 17 Suppl 1: 86–99. PMID 23436670. open access publication - free to read
  17. ^ Testa A, Giannuzzi R, Sollazzo F, Petrongolo L, Bernardini L, Dain S (Februarie 2013). „Psychiatric emergencies (part II): psychiatric disorders coexisting with organic diseases”. European Review for Medical and Pharmacological Sciences. 17 Suppl 1: 65–85. PMID 23436669.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)open access publication - free to read
  18. ^ a b c Testa A, Giannuzzi R, Sollazzo F, Petrongolo L, Bernardini L, Daini S (Februarie 2013). „Psychiatric emergencies (part I): psychiatric disorders causing organic symptoms”. European Review for Medical and Pharmacological Sciences. 17 Suppl 1: 55–64. PMID 23436668.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)open access publication - free to read
  19. ^ Rynn MA, Brawman-Mintzer O (octombrie 2004). „Generalized anxiety disorder: acute and chronic treatment”. CNS Spectrums. 9 (10): 716–23. doi:10.1017/S1092852900022367. ISSN 1092-8529. PMID 15448583. 
  20. ^ „Depression Hotline | Call Our Free, 24 Hour Depression Helpline”. PsychGuides.com. Accesat în 11 octombrie 2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  21. ^ Smith, Melinda (2008, June). Anxiety attacks and disorders: Guide to the signs, symptoms, and treatment options. Recuperat pe 3 martie 2009, from Helpguide Web site: „HelpGuide.org”. Arhivat din original la 7 martie 2009. Accesat în 4 martie 2009.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  22. ^ (1987–2008). Anxiety Symptoms, Anxiety Attack Symptoms (Panic Attack Symptoms), Symptoms of Anxiety. Retrieved March 3, 2009, from Anxiety Centre Website: „Anxiety Symptoms and Signs – over 100 listed”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  23. ^ (1987–2008). Anxiety symptoms – Fear of dying. Recuperat pe 3 martie 2009, from Anxiety Centre Website: „Fear of dying anxiety symptom”. Arhivat din originalul de la 5 martie 2009. Accesat în 4 martie 2009.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  24. ^ a b Tillich P (). The Courage To Be. New Haven: Yale University Press. p. 76. ISBN 978-0-300-08471-9. 
  25. ^ Abulof U (). The Mortality and Morality of Nations. New York: Cambridge University Press. p. 26. ISBN 978-1-107-09707-0. 
  26. ^ Hjelle, Larry; Ziegler, Daniel (). Personality Theories: Basic Assumptions, Research, and Applications. McGraw-Hill. p. 494. ISBN 9780070290631. 
  27. ^ Teigen KH (). „Yerkes-Dodson: A Law for all Seasons”. Theory & Psychology. 4 (4): 525–547. doi:10.1177/0959354394044004. 
  28. ^ Liebert RM, Morris LW (iunie 1967). „Cognitive and emotional components of test anxiety: a distinction and some initial data”. Psychological Reports. 20 (3): 975–8. doi:10.2466/pr0.1967.20.3.975 Accesibil gratuit. PMID 6042522. 
  29. ^ Beidel DC, Turner SM (iunie 1988). „Comorbidity of test anxiety and other anxiety disorders in children”. Journal of Abnormal Child Psychology. 16 (3): 275–87. doi:10.1007/BF00913800. PMID 3403811. 
  30. ^ Rapee RM, Heimberg RG (august 1997). „A cognitive-behavioral model of anxiety in social phobia”. Behaviour Research and Therapy. 35 (8): 741–56. doi:10.1016/S0005-7967(97)00022-3. PMID 9256517. 
  31. ^ a b Mathur S, Khan W (). „Impact of Hypnotherapy on Examination Anxiety and Scholastic Performance among School” (PDF). Delhi Psychiatry Journal. 14 (2): 337–42. CiteSeerX 10.1.1.1027.7497 Accesibil gratuit. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  32. ^ Hall-Flavin DK. „Is it possible to overcome test anxiety?”. Mayo Clinic. Mayo Foundation for Medical Education and Research. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  33. ^ Hofmann SG, Dibartolo PM (). „Introduction: Toward an Understanding of Social Anxiety Disorder”. Social Anxiety. pp. xix–xxvi. doi:10.1016/B978-0-12-375096-9.00028-6. ISBN 978-0-12-375096-9. 
  34. ^ Thomas B, Hardy S, Cutting P, ed. (). Mental Health Nursing: Principles and Practice. London: Mosby. ISBN 978-0-7234-2590-8. [necesită pagina]
  35. ^ Settipani CA, Kendall PC (februarie 2013). „Social functioning in youth with anxiety disorders: association with anxiety severity and outcomes from cognitive-behavioral therapy”. Child Psychiatry and Human Development. 44 (1): 1–18. doi:10.1007/s10578-012-0307-0. PMID 22581270. 
  36. ^ Stephan WG, Stephan CW (). „Intergroup Anxiety”. Journal of Social Issues. 41 (3): 157–175. doi:10.1111/j.1540-4560.1985.tb01134.x. 
  37. ^ Richeson JA, Trawalter S (februarie 2008). „The threat of appearing prejudiced and race-based attentional biases”. Psychological Science. 19 (2): 98–102. doi:10.1111/j.1467-9280.2008.02052.x. PMID 18271854. 
  38. ^ Mathews A, Mogg K, May J, Eysenck M (august 1989). „Implicit and explicit memory bias in anxiety”. Journal of Abnormal Psychology. 98 (3): 236–40. doi:10.1037/0021-843x.98.3.236. PMID 2768658. 
  39. ^ Richards A, French CC (). „Effects of encoding and anxiety on implicit and explicit memory performance”. Personality and Individual Differences. 12 (2): 131–139. doi:10.1016/0191-8869(91)90096-t. 
  40. ^ Amodio DM, Hamilton HK (Decembrie 2012). „Intergroup anxiety effects on implicit racial evaluation and stereotyping”. Emotion. 12 (6): 1273–80. CiteSeerX 10.1.1.659.5717 Accesibil gratuit. doi:10.1037/a0029016. PMID 22775128.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  41. ^ Plant EA, Devine PG (iunie 2003). „The antecedents and implications of interracial anxiety”. Personality & Social Psychology Bulletin. 29 (6): 790–801. doi:10.1177/0146167203029006011. PMID 15189634. 
  42. ^ Schwarzer R (decembrie 1997). „Anxiety”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  43. ^ a b Jeronimus BF, Kotov R, Riese H, Ormel J (octombrie 2016). „Neuroticism's prospective association with mental disorders halves after adjustment for baseline symptoms and psychiatric history, but the adjusted association hardly decays with time: a meta-analysis on 59 longitudinal/prospective studies with 443 313 participants”. Psychological Medicine. 46 (14): 2883–2906. doi:10.1017/S0033291716001653. PMID 27523506. 
  44. ^ Giddey M, Wright H. Mental Health Nursing: From first principles to professional practice. Stanley Thornes. [necesită pagina]
  45. ^ „Gulf Bend MHMR Center”. Arhivat din original la 2018-10-11. Accesat în 11 octombrie 2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  46. ^ Downey J (). „Premium choice anxiety”. The Times. Londra. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  47. ^ Is choice anxiety costing british 'blue chip' business? Arhivat în , la Wayback Machine., Capgemini, 16 aug 2004
  48. ^ a b Hartley CA, Phelps EA (iulie 2012). „Anxiety and decision-making”. Biological Psychiatry. 72 (2): 113–8. doi:10.1016/j.biopsych.2011.12.027. PMC 3864559 Accesibil gratuit. PMID 22325982. 
  49. ^ a b „Anxiety Disorders”. NIMH. martie 2016. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  50. ^ a b c d Craske MG, Stein MB (decembrie 2016). „Anxiety”. Lancet. 388 (10063): 3048–3059. doi:10.1016/S0140-6736(16)30381-6. PMID 27349358. 
  51. ^ Kessler RC, Angermeyer M, Anthony JC, DE Graaf R, Demyttenaere K, Gasquet I, et al. (octombrie 2007). „Lifetime prevalence and age-of-onset distributions of mental disorders in the World Health Organization's World Mental Health Survey Initiative”. World Psychiatry. 6 (3): 168–76. PMC 2174588 Accesibil gratuit. PMID 18188442. 
  52. ^ Scarre C (). Chronicle of the Roman Emperors. Thames & Hudson. pp. 168–9. ISBN 978-5-00-050775-9. [necesită pagina]
  53. ^ Rosen JB, Schulkin J (aprilie 1998). „From normal fear to pathological anxiety”. Psychological Review. 105 (2): 325–50. doi:10.1037/0033-295X.105.2.325. PMID 9577241. 
  54. ^ Nolen-Hoeksema, S. (2013). (Ab)normal Psychology (6th edition). McGraw Hill.[necesită pagina]
  55. ^ Fricchione G (). Compassion and Healing in Medicine and Society: On the Nature and Use of Attachment Solutions to Separation Challenges. Johns Hopkins University Press. p. 172. ISBN 978-1-4214-0220-8. 
  56. ^ Harris J (). How the Brain Talks to Itself: A Clinical Primer of Psychotherapeutic Neuroscience. Haworth. p. 284. ISBN 978-0-7890-0408-6. 
  57. ^ a b Bar-Haim Y, Fox NA, Benson B, Guyer AE, Williams A, Nelson EE, et al. (august 2009). „Neural correlates of reward processing in adolescents with a history of inhibited temperament”. Psychological Science. 20 (8): 1009–18. doi:10.1111/j.1467-9280.2009.02401.x. PMC 2785902 Accesibil gratuit. PMID 19594857. 
  58. ^ a b Kennedy, P.J.; Cryan, J.F.; Dinan, T.G.; Clarke, G. (). „Kynurenine pathway metabolism and the microbiota-gut-brain axis”. Neuropharmacology. 112: 399–412. doi:10.1016/j.neuropharm.2016.07.002. ISSN 0028-3908. 
  59. ^ a b Dinan, Timothy G.; Stilling, Roman M.; Stanton, Catherine; Cryan, John F. (). „Collective unconscious: How gut microbes shape human behavior”. Journal of Psychiatric Research. 63: 1–9. doi:10.1016/j.jpsychires.2015.02.021. ISSN 0022-3956. 
  60. ^ a b c de Weerth, Carolina (). „Do bacteria shape our development? Crosstalk between intestinal microbiota and HPA axis”. Neuroscience & Biobehavioral Reviews. 83: 458–471. doi:10.1016/j.neubiorev.2017.09.016. ISSN 0149-7634. 
  61. ^ a b Bravo, J. A.; Forsythe, P.; Chew, M. V.; Escaravage, E.; Savignac, H. M.; Dinan, T. G.; Bienenstock, J.; Cryan, J. F. (29-08-2011). „Ingestion of Lactobacillus strain regulates emotional behavior and central GABA receptor expression in a mouse via the vagus nerve”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 108 (38): 16050–16055. doi:10.1073/pnas.1102999108. ISSN 0027-8424.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  62. ^ Burokas, Aurelijus; Arboleya, Silvia; Moloney, Rachel D.; Peterson, Veronica L.; Murphy, Kiera; Clarke, Gerard; Stanton, Catherine; Dinan, Timothy G.; Cryan, John F. (). „Targeting the Microbiota-Gut-Brain Axis: Prebiotics Have Anxiolytic and Antidepressant-like Effects and Reverse the Impact of Chronic Stress in Mice”. Biological Psychiatry. 82 (7): 472–487. doi:10.1016/j.biopsych.2016.12.031. ISSN 0006-3223. 
  63. ^ Benton, D; Williams, C; Brown, A (). „Impact of consuming a milk drink containing a probiotic on mood and cognition”. European Journal of Clinical Nutrition. 61 (3): 355–361. doi:10.1038/sj.ejcn.1602546. ISSN 0954-3007. 
  64. ^ Schmidt, Kristin; Cowen, Philip J.; Harmer, Catherine J.; Tzortzis, George; Errington, Steven; Burnet, Philip W. J. (). „Prebiotic intake reduces the waking cortisol response and alters emotional bias in healthy volunteers”. Psychopharmacology. 232 (10): 1793–1801. doi:10.1007/s00213-014-3810-0. ISSN 0033-3158. 
  65. ^ Waszczuk, Monika A.; Zavos, Helena M. S.; Gregory, Alice M.; Eley, Thalia C. (). „The Phenotypic and Genetic Structure of Depression and Anxiety Disorder Symptoms in Childhood, Adolescence, and Young Adulthood”. JAMA Psychiatry. 71 (8): 905–16. doi:10.1001/jamapsychiatry.2014.655. ISSN 2168-622X. PMID 24920372. 
  66. ^ Nivard, M. G.; Dolan, C. V.; Kendler, K. S.; Kan, K.-J.; Willemsen, G.; van Beijsterveldt, C. E. M.; Lindauer, R. J. L.; van Beek, J. H. D. A.; Geels, L. M. (). „Stability in symptoms of anxiety and depression as a function of genotype and environment: a longitudinal twin study from ages 3 to 63 years”. Psychological Medicine. 45 (5): 1039–1049. doi:10.1017/s003329171400213x. ISSN 0033-2917. PMID 25187475. 
  67. ^ Eley, Thalia C.; McAdams, Tom A.; Rijsdijk, Fruhling V.; Lichtenstein, Paul; Narusyte, Jurgita; Reiss, David; Spotts, Erica L.; Ganiban, Jody M.; Neiderhiser, Jenae M. (iulie 2015). „The Intergenerational Transmission of Anxiety: A Children-of-Twins Study” (PDF). American Journal of Psychiatry. 172 (7): 630–637. doi:10.1176/appi.ajp.2015.14070818. ISSN 0002-953X. PMID 25906669. 
  68. ^ Howe, A S; Buttenschøn, H N; Bani-Fatemi, A; Maron, E; Otowa, T; Erhardt, A; Binder, E B; Gregersen, N O; Mors, O (). „Candidate genes in panic disorder: meta-analyses of 23 common variants in major anxiogenic pathways”. Molecular Psychiatry. 21 (5): 665–679. doi:10.1038/mp.2015.138. ISSN 1359-4184. PMID 26390831. 
  69. ^ a b Format:Cite bioRxiv
  70. ^ Martin, Nick; Otowa, Takeshi; Lee, Minyoung; Hartman, Catharina; Oldehinkel, Albertine; Preisig, Martin; Jörgen Grabe, Hans; Middeldorp, Christel; Penninx, Brenda (). „Meta-Analysis of Genome-Wide Association Studies of Anxiety Disorders”. European Neuropsychopharmacology. 27: S501. doi:10.1016/j.euroneuro.2016.09.604. ISSN 0924-977X. 
  71. ^ Deckert, Jurgen; Weber, Heike; Pauli, Paul; Reif, Andreas (). „Glrb Allelic Variation Associated with Agoraphobic Cognitions, Increased Startle Response and Fear Network Activation”. European Neuropsychopharmacology. 27: S503. doi:10.1016/j.euroneuro.2016.09.607. ISSN 0924-977X. 
  72. ^ Baldwin J, Cox J (septembrie 2016). „Treating Dyspnea: Is Oxygen Therapy the Best Option for All Patients?”. The Medical Clinics of North America. 100 (5): 1123–30. doi:10.1016/j.mcna.2016.04.018. PMID 27542431. 
  73. ^ Vanfleteren LE, Spruit MA, Wouters EF, Franssen FM (noiembrie 2016). „Management of chronic obstructive pulmonary disease beyond the lungs”. The Lancet. Respiratory Medicine. 4 (11): 911–924. doi:10.1016/S2213-2600(16)00097-7. PMID 27264777. 
  74. ^ Tselebis A, Pachi A, Ilias I, Kosmas E, Bratis D, Moussas G, Tzanakis N (). „Strategies to improve anxiety and depression in patients with COPD: a mental health perspective”. Neuropsychiatric Disease and Treatment. 12: 297–328. doi:10.2147/NDT.S79354. PMC 4755471 Accesibil gratuit. PMID 26929625. 
  75. ^ Muscatello MR, Bruno A, Mento C, Pandolfo G, Zoccali RA (iulie 2016). „Personality traits and emotional patterns in irritable bowel syndrome”. World Journal of Gastroenterology. 22 (28): 6402–15. doi:10.3748/wjg.v22.i28.6402. PMC 4968122 Accesibil gratuit. PMID 27605876. 
  76. ^ Remes-Troche JM (decembrie 2016). „How to Diagnose and Treat Functional Chest Pain”. Current Treatment Options in Gastroenterology. 14 (4): 429–443. doi:10.1007/s11938-016-0106-y. PMID 27709331. 
  77. ^ Brotto L, Atallah S, Johnson-Agbakwu C, Rosenbaum T, Abdo C, Byers ES, et al. (aprilie 2016). „Psychological and Interpersonal Dimensions of Sexual Function and Dysfunction”. The Journal of Sexual Medicine. 13 (4): 538–71. doi:10.1016/j.jsxm.2016.01.019. PMC 4442989 Accesibil gratuit. PMID 27045257. 
  78. ^ McMahon CG, Jannini EA, Serefoglu EC, Hellstrom WJ (august 2016). „The pathophysiology of acquired premature ejaculation”. Translational Andrology and Urology. 5 (4): 434–49. doi:10.21037/tau.2016.07.06. PMC 5001985 Accesibil gratuit. PMID 27652216. 
  79. ^ Nguyen CM, Beroukhim K, Danesh MJ, Babikian A, Koo J, Leon A (). „The psychosocial impact of acne, vitiligo, and psoriasis: a review”. Clinical, Cosmetic and Investigational Dermatology. 9: 383–392. doi:10.2147/CCID.S76088. PMC 5076546 Accesibil gratuit. PMID 27799808. 
  80. ^ Caçola P (). „Physical and Mental Health of Children with Developmental Coordination Disorder”. Frontiers in Public Health. 4: 224. doi:10.3389/fpubh.2016.00224. PMC 5075567 Accesibil gratuit. PMID 27822464. 
  81. ^ Mosher CE, Winger JG, Given BA, Helft PR, O'Neil BH (noiembrie 2016). „Mental health outcomes during colorectal cancer survivorship: a review of the literature”. Psycho-Oncology. 25 (11): 1261–1270. doi:10.1002/pon.3954. PMC 4894828 Accesibil gratuit. PMID 26315692. 
  82. ^ Samuels MH (octombrie 2008). „Cognitive function in untreated hypothyroidism and hyperthyroidism”. Current Opinion in Endocrinology, Diabetes and Obesity. 15 (5): 429–33. doi:10.1097/MED.0b013e32830eb84c. PMID 18769215. 
  83. ^ Buchberger B, Huppertz H, Krabbe L, Lux B, Mattivi JT, Siafarikas A (august 2016). „Symptoms of depression and anxiety in youth with type 1 diabetes: A systematic review and meta-analysis”. Psychoneuroendocrinology. 70: 70–84. doi:10.1016/j.psyneuen.2016.04.019. PMID 27179232. 
  84. ^ Grigsby AB, Anderson RJ, Freedland KE, Clouse RE, Lustman PJ (decembrie 2002). „Prevalence of anxiety in adults with diabetes: a systematic review”. Journal of Psychosomatic Research. 53 (6): 1053–60. doi:10.1016/S0022-3999(02)00417-8. PMID 12479986. 
  85. ^ Zingone F, Swift GL, Card TR, Sanders DS, Ludvigsson JF, Bai JC (aprilie 2015). „Psychological morbidity of celiac disease: A review of the literature”. United European Gastroenterology Journal. 3 (2): 136–45. doi:10.1177/2050640614560786. PMC 4406898 Accesibil gratuit. PMID 25922673. 
  86. ^ Molina-Infante J, Santolaria S, Sanders DS, Fernández-Bañares F (mai 2015). „Systematic review: noncoeliac gluten sensitivity”. Alimentary Pharmacology & Therapeutics. 41 (9): 807–20. doi:10.1111/apt.13155. PMID 25753138. 
  87. ^ Neuendorf R, Harding A, Stello N, Hanes D, Wahbeh H (august 2016). „Depression and anxiety in patients with Inflammatory Bowel Disease: A systematic review”. Journal of Psychosomatic Research. 87: 70–80. doi:10.1016/j.jpsychores.2016.06.001. PMID 27411754. 
  88. ^ Zhao QF, Tan L, Wang HF, Jiang T, Tan MS, Tan L, et al. (ianuarie 2016). „The prevalence of neuropsychiatric symptoms in Alzheimer's disease: Systematic review and meta-analysis”. Journal of Affective Disorders. 190: 264–271. doi:10.1016/j.jad.2015.09.069. PMID 26540080. 
  89. ^ Wen MC, Chan LL, Tan LC, Tan EK (iunie 2016). „Depression, anxiety, and apathy in Parkinson's disease: insights from neuroimaging studies”. European Journal of Neurology. 23 (6): 1001–19. doi:10.1111/ene.13002. PMC 5084819 Accesibil gratuit. PMID 27141858. 
  90. ^ Marrie RA, Reingold S, Cohen J, Stuve O, Trojano M, Sorensen PS, et al. (martie 2015). „The incidence and prevalence of psychiatric disorders in multiple sclerosis: a systematic review”. Multiple Sclerosis. 21 (3): 305–17. doi:10.1177/1352458514564487. PMC 4429164 Accesibil gratuit. PMID 25583845. 
  91. ^ a b c American Psychiatric Association (). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (ed. 5th). Arlington, VA: American Psychiatric Association. [necesită pagina]
  92. ^ „CDC – The Emergency Response Safety and Health Database: Systemic Agent: BENZENE – NIOSH”. www.cdc.gov. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  93. ^ Gu R, Huang YX, Luo YJ (septembrie 2010). „Anxiety and feedback negativity”. Psychophysiology. 47 (5): 961–7. doi:10.1111/j.1469-8986.2010.00997.x. PMID 20374540. Format:Primary source inline
  94. ^ Bienvenu OJ, Ginsburg GS (decembrie 2007). „Prevention of anxiety disorders”. International Review of Psychiatry. 19 (6): 647–54. doi:10.1080/09540260701797837. PMID 18092242. 
  95. ^ Phillips AC, Carroll D, Der G (). „Negative life events and symptoms of depression and anxiety: stress causation and/or stress generation”. Anxiety, Stress, and Coping. 28 (4): 357–71. doi:10.1080/10615806.2015.1005078. PMC 4772121 Accesibil gratuit. PMID 25572915. 
  96. ^ Andrews PW, Thomson JA (iulie 2009). „The bright side of being blue: depression as an adaptation for analyzing complex problems”. Psychological Review. 116 (3): 620–54. doi:10.1037/a0016242. PMC 2734449 Accesibil gratuit. PMID 19618990. 
  97. ^ Zald DH, Pardo JV (aprilie 1997). „Emotion, olfaction, and the human amygdala: amygdala activation during aversive olfactory stimulation”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 94 (8): 4119–24. Bibcode:1997PNAS...94.4119Z. doi:10.1073/pnas.94.8.4119. PMC 20578 Accesibil gratuit. PMID 9108115. 
  98. ^ Zald DH, Hagen MC, Pardo JV (feburarie 2002). „Neural correlates of tasting concentrated quinine and sugar solutions”. Journal of Neurophysiology. 87 (2): 1068–75. doi:10.1152/jn.00358.2001. PMID 11826070.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  99. ^ O'Connell ME, Boat T, Warner KE, ed. (). „Table E-4 Risk Factors for Anxiety”. Prevention of Mental Disorders, Substance Abuse, and Problem Behaviors: A Developmental Perspective. National Academies Press. p. 530. ISBN 978-0-309-12674-8. 
  100. ^ Behnke RR, Sawyer CR (). „Anticipatory anxiety patterns for male and female public speakers”. Communication Education. 49 (2): 187–195. doi:10.1080/03634520009379205. 
  101. ^ Zalta AK, Chambless DL (). „Understanding Gender Differences in Anxiety”. Psychology of Women Quarterly. 36 (4): 488–499. doi:10.1177/0361684312450004. 
  102. ^ Andreas Dorschel, Furcht und Angst. In: Dietmar Goltschnigg (ed.), Angst. Lähmender Stillstand und Motor des Fortschritts. Stauffenburg, Tübingen 2012, pp. 49–54
  103. ^ Öhman A (). „Fear and anxiety: Evolutionary, cognitive, and clinical perspectives”. În Lewis M, Haviland-Jones JM. Handbook of emotions. New York: The Guilford Press. pp. 573–93. ISBN 978-1-57230-529-8. 
  104. ^ Barlow DH (Noiembrie 2000). „Unraveling the mysteries of anxiety and its disorders from the perspective of emotion theory”. The American Psychologist. 55 (11): 1247–63. doi:10.1037/0003-066X.55.11.1247. PMID 11280938.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  105. ^ Iacovou S (Iulie 2011). „What is the Difference Between Existential Anxiety and so Called Neurotic Anxiety?: 'The sine qua non of true vitality': An Examination of the Difference Between Existential Anxiety and Neurotic Anxiety”. Existential Analysis. 22 (2): 356–67. ISSN 1752-5616. Arhivat din originalul de la 19 august 2014 |archive-url= necesită |url= (ajutor).  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  106. ^ Csíkszentmihályi M (). Finding Flow. [necesită pagina]
  107. ^ Sylvers P, Lilienfeld SO, LaPrairie JL (februarie 2011). „Differences between trait fear and trait anxiety: implications for psychopathology”. Clinical Psychology Review. 31 (1): 122–37. doi:10.1016/j.cpr.2010.08.004. PMID 20817337. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Anxietate&oldid=16427354