definitii

Cap3. Echilibre ecologice legi

Definitie:
Echilibru ecologic – expresie a stabilitatii unui ecosistem, care se
exprima printr-o multitudine de interactiuni.

- dinamic
Echilibru ecologic - mecanic

Factori care afecteaza - predatorismul;

diversitatea speciilor - competitia;
- productivitatea;
- caracteristicile habitatului.

1
 Legile evolutiei comunitatilor ecologice

Principiile termodinamicii:
1. Energia se transforma dintr-o forma in alta, insa ea nu se poate nici crea,
nici distruge, ceea ce inseamna ca energia totala din univers se conserva.
 E= -  W +  H
2. Transformarile de energie se fac cu randamente mici (80%). Toate
sistemele evolueaza catre o stare de echilibru care are entropia maxima.
 G=  H - T S

Ecosistemele absorb energie din mediu (H>0), iar diminuarea de energie

libera (G)se face pe seama cresterii de entropie (S>0).

Concluzie: Semnificatia fizica a cresterii entropiei ecosistemelor consta in

evolutia lor catre o stare de complexitate si organizare biologica din ce in
ce mai mare.

2
 Capitolul 4. Factori ecologici
4.1. Notiunea de factor limitant
Proces ecologic - succesiune de acţiuni, de fenomene sau stări prin care are loc
transformarea, evoluţia în timp a sistemelor sub influenţa unuia sau mai multor
factori ecologici
Factor ecologic -orice mediu susceptibil de a actiona asupra organismelor vii, cel
putin in perioada unei faze a ciclului lor de dezvoltare.
Factor limitant - factor ecologic aflat la limita minimă sau maximă a eficienţei sale,
astfel încât limitează procesul de creştere sau dezvoltare a unui organism, chiar
dacă toţi ceilalţi factori se găsesc în domeniul optim
- elimina anumite specii din teritoriile ale caror caracteristici
Mod de nu mai corespund;
actiune: - modifica gradele de fecunditate si de mortalitate ale specilor,
actionand asupra ciclurilor de dezvoltare, provocand migratia;
- favorizeaza aparitia modificarilor adaptative: cantitative - de
metabolism si calitative - de clima.
3
 4.2. Legea minimului, legea tolerantei si valentei ecologice

Legea minimului - cresterea unui organism nu este posibila decat in masura in

care toate elementele necesare pentru dezvoltare sunt in cantitati suficiente.
Legea factorilor limitanti - manifestarea oricarui proces ecologic este
conditionata in rapiditate si amploare prin acel factor care este cel mai slab
reprezentat in mediu.
Legea tolerantei - pentru fiecare factor de mediu exista un domeniu de valori,
numit interval de toleranta, in care orice proces ecologic va putea sa se
efectueze in conditii normale.
Valenta ecologica - posibilitatea unei specii de a popula medii diferite,
caracterizate prin variatii mai mari sau mai mici ale factorilor ecologici.

4
 Intervalul de toleranţă a factorului ecologic temperatură

Variaţia factorilor ecologici pentru eurispecii şi stenospecii

5
 STENOBIONTE ŞI EURIBIONTE
• Clasificare stenobionte:
– stenoterme (specii care nu suportă variaţii mari de temperatură, de exemplu în cazul bacteriei
termale Sulfolobus acidocaldarius temperatura optimă este 80°C, iar temperatura pragului inferior
este 55°C). Organismele stenoterme pot fi :
 psihrofile sau criofile sau oligoterme, care preferă temperaturi coborâte;
 termofile sau politerme care preferă temperaturi ridicate;
 mezofile - organisme care se dezvoltă la temperaturi intermediare.
– stenofage (nu rezistă la variaţii mari ale factorilor alimentari);
– stenotope (specii care trăiesc doar în biotopuri deosebite de exemplu ursul polar, cămilele);
– stenohaline (nu rezistă la variaţii mari ale salinitatii -crap, roşioara, lin, babuşca care nu
suportă decât apa dulce).
• Clasificare euribiontele :
– euriterme (cresc atât la soare puternic, cât şi la umbră);
– eurifage (nu rezistă la variaţii mari ale hranei);
– euritop (au o răspândire largă -grâu, porumb);
– eurihaline (rezistă la variaţii mari ale salinităţii).
6
 4.3. Adaptarea organismelor la factorii de mediu

Alimatizarea ~ adaptarea fiziologica - prima expresie a plasticitatii ecologice

a speciilor ce consta in existenta mecanismelor de reglare care provoaca
modificari metabolice care permit organismelor vii sa-si mentina constante si
la valori optime conditiile lor interne fata de fluctuatiile mediului inconjurator.
Acomodarea - etapa ulterioara aclimatizarii care implica un grad mai mare de
adaptare a organismelor vii la o variatie a factorilor de mediu.
Ecotipurile - forme de adaptare
perfecta a populatiilor unei specii date
la conditiile ecologice locale. Spre
deosebire de celelalte tipuri de
adaptari ecotipurile constituie o
expresie ereditara, genotipica a
plasticitatii ecologice.
Variaţia temperaturii corporale în funcţie de temperatura ambiantă 7
 4.4. Clasificarea factorilor ecologici
Factori climatici
Temperatura Periodici primari
Factori Lumină Factori
Umiditate Periodici secundari
Ploaie
Alţi factori: vânt

Factori fizico-chimici neclimatici

abiotici Mediul acvatic independenţi de
Presiune densitate Periodici secundari sau aperiodici
Concentraţie săruri minerale
Concentraţie oxigen dizolvat
Mediul edafic
Granulometrie
Compoziţia chimică

Factori trofici Periodici secundari

Concentraţia în săruri minerale Factori
Factori Hrana

Factori biotici dependenţi de densitate Periodici secundari sau aperiodici

abiotici Interacţiuni intraspecifice
Interacţiuni interspecifice
Competiţia
Prădarea
Parazitismul

8
 4.5. Actiunea factorilor limitanti
4.5.1. Factori climatici: - factori energetici –lumina;
- temperatura;
- factori hidrologici - precipitatii;
- umiditate;
- factori mecanici - vant;
- ninsoare.
4.5.2. Factori hidrologici: - factori fizici -densitate;
- vascozitate;
- miscarea apei;
- factori chimici -gazele dizolvate;
- salinitatea;
4.5.3.Factori edafici - factori fizici – textura;
- structura;
- umiditatea;
-factori chimici -pH-ul;
- elementele minerale dizolvate;
4.5.4. Factori biotici - relatii homeotipice sau intraspecifice;
- relatii heterotipice sau interspecifice.

9
 CLASIFICARE FACTORII ECOLOGICI

• În funcţie de densitatea de populaţie:

– factori independenţi de densitatea populaţiei, efectele resimţindu-se asupra
indivizilor izolaţi, independent de densitatea populaţiei din care fac parte (factori
fizico-chimici);
– factori dependenţi de densitatea populaţiei, cu acţiune asupra tuturor indivizilor
unei populaţii (factori biotici -alimentaţia, parazitismul, competiţia)

• În funcţie de natura mediului în care îşi exercită acţiunea :

– factori climatici: temperatura aerului, precipitaţiile, vântul;
– factori edafici, reprezentaţi de caracteristicile fizico-chimice ale solului;
– factori topografici, în strânsă legătură cu factorii edafici, dar a căror
natură depinde de relieful terenului;
– factori hidrologici reprezentaţi de caracteristicile apei.
10
 CLASIFICARE FACTORII ECOLOGICI

• În funcţie de periodicitatea apariţiei factorilor aceştia se clasifică în:

– factori periodici primari – determinaţi de periodicitatea zi-noapte, de
succesiunea anotimpurilor (temperatura, lumina, mareele);
– factori periodici secundari – apariţia acestora este determinată de variaţia
factorilor periodici primari (umiditatea atmosferică , alimentaţia vegetală care
depinde de periodicitatea ciclurilor de vegetaţie);
– factori neperiodici – apariţia acestora nu este controlabilă şi nici predictibilă,
organismele neavând timp să se adapteze la acţiune acestora (unii factori
climatici, activitatea antropică, activitatea speciilor parazite, prădătoare,
patogene, pesticidele, agenţii poluanţi).

11
 4.5. Actiunea factorilor limitanti
A. Relatiile intraspecifice - efect de grup (efecte + pentru evolutia populatiilor);
- efect de masa (efecte - pentru evolutia populatiilor);
B. Relatiile interspecifice
I. Relatii interspecifice stabilite pe criteriul efectului direct;
• relatii bilateral neutre ~ neutralism;
• relatii unilateral neutre, unilateral pozitive ~ comensalism, unilateral negative ~amensalism);
• relatii bilateral pozitive ~protocoperare, mutualism si simbioza);
• relatii bilateral negative (concurenta);
• relatii unilateral pozitive ~ predatorism si unilateral negative ~ parazitism;

II. Relatii interspecifice stabilite pe criteriul rolului lor in viata populatiilor;

• relatii interspecifice legate de reproducere;
• relatii interspecifice legate de raspandire;
• relatii interspecifice legate de aparare;

Relatiile interspecifice stabileste caile pe care se dirijeaza fluxurile de materie,

energie si informatie.

12
 RELAŢIILE INTERSPECIFICE DIRECTE

Neutralism - relaţie de neutralitate dintre două specii din cadrul

biocenozei. Ele nu se influenţează reciproc şi nu folosesc acelaşi tip de
hrană sau acelasi adapost.

Comensalismul - relaţia unilateral neutră şi relaţia unilateral pozitivă

dintre indivizii unor specii diferite din biocenoză.
Ex: o plantă sau un animal poate servi drept suport sau adăpost pentru
organismele altei specii Acest tip de asociere are de cele mai multe ori
avantaje unilaterale.
comensal: specia care are acţiune pozitivă ,
gazda: specia care serveşte drept suport.
13
 RELAŢIILE INTERSPECIFICE DIRECTE

Amensalism = antibioza - relaţie prin care are loc impiedicarea dezvoltarii unor
indivizi dintr-o specie (amensal) prin prezenţa indivizilor unei alte specii (inhibitor).
Clasificare:
– antibioza prin substanţe toxice – cazul a două specii de microorganisme în
care una dintre specii secretă o substanţă nocivă (antibiotice) care inhibă sau omoară
indivizii celeilalte specii;
– antibioza prin coline – cazul plantelor superioare; în care una dintre ele
elimină substanţe nocive (coline) care determină inhibarea creşterii celeilalte specii;
– antibioza prin fitoncide – relaţia dintre o plantă superioară şi un
microorganism; în care planta superioară prin substanţele pe care le secretă (fitoncide)
determină inhibarea dezvoltării microorganismelor ;
– antibioza prin marasmine – relaţia dintre o plantă superioară şi un
microorganism; în care microorgansimele determină inhibarea unei specii de plante
superioare prin substanţele pe care le secretă (marasminele). 14
 RELAŢIILE INTERSPECIFICE DIRECTE

Cooperarea - asociere care aduce unele avantaje ambelor specii

– Protocooperarea = relatie neobligatorie
– Simbioza (mutualismul) = relaţie de contact obligatoriu şi permanent între parteneri
numiţi simbionţi. Cele două organisme nu pot supravieţui separat.)
Concurenta = competitia - relaţiile de influenţă defavorabilă între specii care devin
competitive pentru obţinerea locurilor de locuit, pentru obţinerea hranei sau ocuparea
adăpostului
Prădătorismul = relatie între două vieţuitoare dintre care una numită prădător are
avantaje, iar cea numită pradă este afectată negativ de relaţia dintre ele. Prădătorismul
poate avea consecinţe evoluţionare şi ecologice importante pentru ambele specii
(prădător şi pradă), având de asemenea efecte asupra structurii şi funcţiilor comunităţilor
şi ecosistemelor. Între populaţiile pradă şi prădător se stabileşte un echilibru numeric, cu
valori care oscilează între anumite limite şi care se repeta dupa un interval de timp
regulat. 15
 RELAŢIILE INTERSPECIFICE DIRECTE

Parazitismul = relaţie care se stabileşte între două organisme din specii diferite, in care o
specie, de obicei cu dimensiuni reduse, parazitează pe altă specie împiedicându-i
creşterea şi reproducerea şi pe seama cărei se hrăneşte. Această relaţie are efect pozitiv
asupra parazitului şi efect negativ pentru gazdă.
Parazitismul poate fi considerat un caz special al prădătorismului. Într-o biocenoză
parazitismul poate fi accidental, facultativ sau obligatoriu.
– endoparaziţi: paraziţiicare trăiesc în corpul gazdelor
– ectoparaziţi parazitiicare trăiesc în afara corpului gazdelor
– parasitoid: un organism parazit care-şi omoară gazda
– Kleptoparazitismul implică răpirea hranei de către paraziţi fie din interiorul
oranismului gazdă, fie hrana pe care gazda şi-a preparat-o.

16