100% (1) 100% au considerat acest document util (1 vot) 53 vizualizări 16 pagini Duhovnicul Satanei 40
O crimă misterioasă a avut loc în localitatea Prodeal, unde o femeie bogată a fost ucisă, iar soțul ei este suspectat, deși dovezile sugerează nevinovăția sa. Un detectiv descoperă detalii care duc la clarificarea cazului, inspirând un roman publicat recent. De asemenea, se discută despre viața tumultoasă a Floricăi Yanesca și despre romanul lui Petre Belly, 'Cazul doamnei Predescu', care a avut un mare succes în literatura românească.
Descriere optimizată cu IA
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră,
reclamați-l aici .
Formate disponibile
Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
Accesați elementele anterioare Mergi la următoarele elemente
Salvați Duhovnicul Satanei 40 pentru mai târziu Q crim isterioasd la Prodeal)
Frumoasa Iocalitate de pe valea Prahovei a fost
teatrul unei crime care a dat mult de lucru autori- ,/
tafilor. Victima este o femeie bogat’, cunoscuté in :
cercurile bucurestene. Banuielile se indreapté asupra
sotului femeii, dar totul pledeaza in favoarea nevino- i
vatiei sale. Un mic am&nunt, ins&, atrage atenfia unui
detectiv si, urmarind aceasta pisti, se ajunge la cla-} - My
rificarea lucrurilor. Chestia aceasta ia inftitigarea unui ‘
roman, de aceea a si fost fratati pe larg in cadrul
publicatici ,,Detectivul Saptamanal* No. 25, aparut
astazi, Se giseste de vanzare, cu cinci lei exemplarul,
a toate hioscuiile de ziare din intreaga fara.
1
Cine este Florica Yanesca ?
Pufini au auzit poate de dansa. A fost o femeie i
nespus de frumoasd, a ciirei viati plina de aventuri
a inspirat penele cAtorva scriitori. Facea parte dintro
familie bojereasc’, in al cirei castel de la poalele
Carpatilor se aduna elita de pe vremuri gi se juca
c&rfi... Si tantra Florica, al cirei farmec aprinsese
inimile mulor birbafi, deveni, im ourand, demonul
juc&torilor de cir{i, tarand dup’ dansa pe mulfi in
prapastie.
Romanul vietii ei a aparut recent’ in volumul 34 al
Golecfiei , care se ali de vanzare
la chiogcuri si librérii, cu lei zece exemplarul. y
PETRE BELLY
Autorul care a objinut cel mai mare tiraj atins PAs
vreodata in literatura roméneasci, a scris un now
roman, intitulat ,,CAZUL DOAMNEI PREDESCU“, care
@ aparut la 15 Mai in ,Colectia celor 15 lei*
areca
‘flast.de Arte Grafice Bminesou, 8. A., str. Saligny 2{
VW
| = (Nu, domnisorule, nul ‘se poate! Tn viafa po
care esti silit s’o duci astizi, do multe orl se poate,
‘wiampla
in cHutarea ta gi ai risea s% fii prins. Or... numai
asta nu trebue s4 se intamplet
larisi tremuri parci glasul mistorios cand }
vorbi de primejdia care l-ar putea pandi pe Corio- ')\
lan de a fi arestat.
— Dar nu va dati seamf ¢% este o cruzi, o
tortura la care ma puneti voi, prietenii mei, cand
nu vreli sk ma l4sati s% alerg gi ou in ajutorul
iubitei? — r&éspunse voinicul, suptirat, m&nios poate
chiar, — De ce nu vrefi si intelegeti ci cercetand
voi pe o parte, iar eu pe alta, avem mult mai
multi sorti de izbandal?,
— Linisteste-te, Coriolan, fiule, fiindcd! instisi”
aceste cuvinte ale tale dovedese c& judeci mai mult»
cu inima dec&t cu mintea! — rispunse tainical
glas. — Viinde® dacH n’ar fi astfel, fi-ai da seami-
ca puterea ta, fat de a noastri, riimane cu’ totul
in ‘umbra, Not suntem firt nume, nof suntem firs
trup, noi suntem morti si un mort trece prin lume *
nebiigat in seam@, se strecoard fark si fie vizut
si are puteri mult mai mari decat un viu. De aceea, —
ajutorul pe care tu ni lai putea da nov, nici nu
poate fi b&gat in seam%, el nu existé. Dimpotriva, \
{iam spus ci nu ai putea docdt si strici, ceea |
ce am pune noi la cale. : %
— Dar, Lumina Vie — raspunse Coriolan — /
de ce nu vreti s&ni spuneli gi mie ciue sunteti,
de ce nu vreti simi aritati tn ce const& pute-
tea voastri, ca s# pot avea deplin’ incredere in \
cercetiirile voastre, ca si fiu linistit, stiind ci in-
tr’adevir nimeni, mai bine decdt voi nu mi-o poate
gaisi pe Hinca.
7
7
» 556 «Sy
— La timpul stu, vei afla cine suntem si in
ce consti puterea noastra, — rispunse misteriosul
glas. — Deocamdatt multumeste-te cu ceea ce stil,
anume ci suntem morti fara trup gi fir nume.
Numai sufletul mai este din noi, fiinde’ sufletal
nu moare niciodati. Poate ci va veni ziua invierii
si pentru noi... Ea u’a venit tnc& si pan& cand
nu ne va suna ceasul, nimeni dintre cei vii nu
trebue si cunoascd tuina noastri. Fiinded cel care
o cunoaste, trebue sti moaril, deoarece numai ace-
luia care trece in alti viati ii este dat sit cunoasca
ce este dincolo de mormant.
— Iarta-mi, Lumina Vie — zise Cotialied —
dar mintea mea nu poate da crezare spuselor tale.
Dac& sunteti morti, morti suntefi pentru toatt Jumea
si pentru tot ceca ce se petrece in lumea aceasta,
a noastra, a celor vii. Fiindcd eu nu am creijerul atat
de necioplit, incat s& cred fie in invierea mortilor,
fie in morti, cari dup’ moarte igi mai pastreaz% anu-
mite facullZti, ca de pild&. aceeal de a vorbi, de a
auzi, de.a yeni in ajutorul oamenilor, intr’un cu-
vant, de a face tot ceea ce fac oamenii, afarti doar
de faptul ci nu se vid, gi c& in loc de a apiirea
cu forme omenesti se araté unora, doar in chip de
luminita verde-albastrie.
— Si lotusi, va veni-o zi, tn care ifi vei da
seami, atat ci, sunt morti cari invie, cdt si c&
sunt morti, cari, dupa plecarea lor din lumea acea-
sta, isi mai piistreaz& toate facultatile, afara’ de
aceea, de a se ardta in forme omenesti si de a
purta un nume. Intre acegtia suntem gi noi, si de
aceea puterea noastri este mai mare decdt a ta
si de aceea, nu are niciun rost sai expui si tu
viata, cind ajutorul tiu nu ne poate fi de niciun
folos. Aibi rahdare deci, stApAneste-ti dornt inimii si ©
stai linistit, pand cand ifi vom da deslegarea de a
te duce s-ti iei iubita,
Coriolan mai tncerc# odatd! si scoatt misteri-
oasa lumind verde-albistrie din mutismul in care
se incipitana, dar incercarea lui fu zadamicd.
* 557°Dup% un ‘sfert de ccas sé tnapoi’ in partea din
fat a pesterli, fri si-gi aibi inima cu mult mat
uguratii decat o avusese mui inainte,
Pirestc, Lumina Vie ii spusese c# cova au a-
flat despre Ilinca, fi spusese cal in curand -nlidaj-
duia, si fie in masuri sil trimita Ja locul unde
se giseyte iubila lui, Dar pe de a parte, misterinasa
lumin# nu voise si-i dea niciun aminunt in pri-”
vinta aceasta, iar pe de all& parte, nu-i spusese
dacil ziua in care ise va da deslegare de a se
duce Ja Hinca va fi peste douiizeci gi patru de
ore, sau peste o siplimani, sau poate chiar peste
o luna
‘Avea-va el puterea sil rabde o siiptimand, sau
poate chiar o lund, dacti va fi mevoie? Isi va putea
el stipani vremo mai indelungaté, dorul care1 mi-
stuia, care-l micina? Sau, trecand peste toate pre-
venirile Luminei Vii, trecind peste primejdia ce ar
insemna penixn iel iesirea din pesiera Pietrarnitel
atunci, indat% dup% cele petrecute la Alba. fulia,
va pormi im neglire, in cdutarea iubitei, chiar a
doua 2i?
De. aceasta, chipesul voinic se temea grozay,
chiar atunci, la un sfert de ceas dup ce misterioasa
lumina’ verde il prevestise de primejdia ce-l pain-
dea, dack nu-gi-sitpanea nivala simf{imintelor.
Porunca Marelui Sfat.
+ Trecuse .o siptimang, fir ca micar o. clipdl
Coriolan Cristior s& se fi indepartat de pestera Pie-
trarnitei.
Voise s’o fact, chiar a doua zi dup inloarcere.
Si de atunci, ined de dona ori.
Dar de fecane data, cand dorul si nesiguranta
pentru tubili il indemmau s% porneasca, de indatas
ce cobora din pester’, din pidure, {ra sa-si poata
da seam& de unde anume venea glasul, auzea pe
cineva. strigand, poruncitor:
+ 558 4= Inapoi, Coriolan, fiule! Moartea te pandeste
qc’. Pandurii tot mai colind’ finutul in c&utarea
ta, Insiisi siguranta Linc%i cere ca deocamdatal
si nu te misti de aici. Este spre binele t&iu si,
spre binele fetei, ca deocamdatt) si nu te arati
( inca. Inapoi! ‘ f
Si Coriolan se intorsese de fiecare dalt.
iy Se intorsese, nu fiindc se temea de primejdia
care-] pandea pe el. Nu, el nu cunostea teama de
\ moarte!
‘ Se inapoiase ins%, de team’ pentru Tinca. Mix
(\'sterioasa voce ii spusese limurit 4, instsi sigue
ranta fetei cerca ca deocamdatt sal nu se arate. —
Si fiind vorba de Ilinca, chipesul voinie ist
propusese si mai rabde, cu toate ca grija si dorul
fl chinuia cumplit. i
m La o saptiimand apoi, dela intoarcerea luf, thy
tr’o diminea{&, cand se scula, gisi un biletel, in
care i se spunea si vind pani la pripastia din
fundul pesterii.
Fara si se mai spele micar pe fat, fark st
+ 559 +mai zéboveasc& o singur’ clip’, Coriolan porni fn’
dat# spre locul aratat.
' Dupa ce sosi acolo, cu sufletul la gurt, dadu
semnalul cunoscut si peste citeva minute lumina
verde-albistruie se ivi de partea cealaltt “a pra-
pastiei, in misterioasa Impiritie a Mortii.
— Te-am chemat, Coriolan, fiule. —. risun®
glasul misterios — finde Marcle Sfat are si
idea 0 instircinare.
— ‘Ah! — iesi de pe buzele voinicului, cu ne-)
{Armiurit§ tristete. |
;
»Asa dar, nu m’ati chemat, spre a-mi spun \
unde sti-mi gdsese iubita?
= Wei afla si asta! — rispunse Lumina Vio
si aceste simple cuvinte fura pentru sufletul voi-
-nicului un balsam bineficdtor, un indemn la o ade-
wdrati nivalai, de bucurie, un isvor de nou ayant,
de noi fi, ‘
. »Vei afla si asta! — repeté misterioasa voce —
(Mai intai ist, iti voiu comunica porunca Maire-
lui Sfat. Nobilul Gabor Nandra a ajuns cu asupri-
rea lioagilor at&t de departe, incat se poate in-
{Ampla ca Dietii (Yirani, desmiid%jduiti, si se ris.
‘coale si s& dea semnalul inceperii revolutiei. Or,
aceasta nu trebue si) se intample inci, deoarece
_pregitirile nu sunt decat la inceputul lor. Pentru
ca revolutia si nu ishucneasc’, Marele Sfat a ho-
tarit moartea lui Nandra. Numai asifel ti vom putea
impiedeca pe iobagi st se riscoale. Or, pentru du-
cerea la indeplinire a acestei hotriri, Marele Sf.
te-ai ales pe tine, fiule. Nu s&-l ucizi tu tsufi
ticdlos, nu si-{i primejduiesti tu viata, ci s& ty
duci acolo, unde Nandra se gliseste acum si si-D,
inveti pe férani, cum si se scape de asupritorul)
lor, fara si se stie cine |-a cis. Ai tnteles ceasteaptt
dela tine Marele Slat? '
— Am infeles! — rispunse voinieul. — Dar.
Tlinca?
— Asteapti, fiulo! — riispunse tainicul glas,
— Mai intai sd sfarsim ev Nandra. Pe ticklosul
* 560 *
aecosta il vei gist in munti. El a pomit, inci! de.
acum doud zile, spre ounti, undo are de gind sil
stea cel putin o siptimalni, la nigte paduri pe cari
le are, intre Dealul Parasinatu, Dealul Magurii st
Varful Muntisorului. Acolo vei da peste nemerni«
oul, care intocmai, ea gi Népdrca din Galda nu
\ y
‘4
ai are nimic sfant pe lumea aceasta, care dupa
ée a luat si pielea de pe biefil oameni, acum ‘ii
| {ine-in munti, si-i taie padurile, tard s& le dea de
\ mancare firt si-i lase si se odihneasct o clip’,
ie fi jas cu mult luare aminte, deoarece tick
losul_ este insotit de o adeytirati armat& de eet
“unguri si sicui, asa cl, pedepsirea lui nu va fi toc-
mai ugoar%, Dar de aceea te-a ales Marcle Sfat pe
tine, Furk sii primejduiesli tu viata, esti destul
de destept si randuiesti lucrurile in aga fel, incalt
tictilosul si-gi pliteascd pacatele, in asa chip, n+
cat si nu se stie de mana cui a cdzut, pentru ca
Dietii iobagi s& nu fie tragi la rispundere.
— Si Dinca? — imtreb’ Coriolan care \ardea
de neribdare s¥ aud% odat& vesti despre tubita Ini.
— Pe Ilinca te vei duce s’o iei, dupa! ce ifi vei
fi indeplinit aceast# tnstircinare — raspunse Low
mina Vie, — Vei cobort la Lunca Ampoilei, ja
emul nostm de‘ ineredere Dumitru Greble, unde {i
va inmana o scrisoare, in care vei fi instimfat
de este Tlinca, ee
— Dar de ce s¥ nu-mi spuneti de pe acum? —
treb Coriolan, nemultumit.
— Fiindc& s'ar putea tntampla ca s4 nesocotesti
o~brunca noastri, de a te duce mai intai si]. pe-
aepsesti pe Nandra,
f \) .— Sicear fi daca nu m’as duce?—facu Coriolan.
r QOare intr’adevar, nu meril4i Ilinca si ma ocup
eMMai tuiai de ex si pe urmad de tictlosul acela?
J — Fireste ci meritd! — zise Lumina Vie. —.
) Dar lucrurile igi au socoteala lor. Locul unde se
afl& Uinca este inc® stribatut zi si noapte de pan-
duri, Peste trei zile ins4, stim ci acela care se
ineipiitaneazd mai ales la prinderea ta va pleca
+ 561 «din localitatea aceea si afunci vor inceta gi cer-
cetiirile Picute astizi. In aceste trei zile, ta vei
avea tocmai bine vreme s41 pedepsesli pe Nandra
gi apoi s& te duci la Ilinea.
— Sunteti nedrepti! — zise Coriolan, vadit ne:
multumit. — Sunteti nedrepti, iertaji-mi ca v’o spun
Oare de ce ca si-l pedepsese’ pe Nandra ma po
duce, {iri si-mi primejduiese viata si cand e vor)
de gisirea Ilincdi, trebue sd mai aslept inci trey
ile?
. —Ne aduci o invinuire pe care nn o meritin!
— rispunse misterioasa voce de dincolo de pia
pastie. — Mai inainte de toate, trebue si stii, fiule
‘4, noi nu suntem nedrepti niciodata, finde’ ceea
ce suntem, suntem tocmai pentru a putea face mai
‘bine sd triumfe adevarul. Jar in al doijea rand,
mii vid silit si-{i repet c& indragostifii judeca mai
‘mult cu inima decdt cu mintea. Fiindcd dac&d ai
fi judecat cu mintea, ai fi vazut ci nu este tot una,
daci te duci astazi s’o iei pe Ilinca, sau daca te
duci peste trei zile. Ti-am spus lxmurit: Astzi, acela
‘care fine grozav sti pund. mana pe tine, se gisesie
in localitatea in care este si [linca. Peste trei zile
‘nu va mai fi acolo, pandurii nu te vor mai ciuta
‘eu atata inversunare. Afarti de asta, in munti, in
mijlocul pidurilor, cercotirile Ungurilor nu sunt. atat
de strasnice ca intr'un oras gi, deci, primejdia acolo
este mult mai mic&, As putea spune chiar c& in pa-
durile lui Nandra, din partea pandurilor nu te pan-
-deste chiar nicio primejdie, deoarece magnatii
c& acolo nu te vei duce sf te ascunzi, find
nimeni nu este nebun s% alerge in gura lupul*
. Tat& pentru ce, nu este tol una dacd te duci asil,
s’o iei pe Linca, sau dacd te vei duce peste t
zile. Tot pentru acest motiv, nu ai dreptul sa
c& suntem nedrephi cu tine. Fii incredinjat cd.
esti ‘ultimul, fat de care am putea fi nedrepti, sau
ciruia am vrea sti facem cel mai mic rau. sii
pricinuim cea mai mici nemulfumire. Dimpot
dac® s'ar putea, ti-am satisface toate dorin{e
+ 562 «daci am luat misura de a nu fi se aduce la cu-
nostinfa locul unde se gaseste Minca decat peste
trei zile, am facut aceasta numai gi numai din
dragoste pentru tine, pentru viata ta si pentra viata
, ei, Aga ca, ai ribdare, nu te nelinisti din pricina
\ soartei Tinc&i, indeplinogle-{i insércinarea pe care
Ai am dato si, pe urma, dup% ce yei primi dela
\Ajumitra Greble scrisoarea, te vel duce s&-ti iei
\
ita.
“) = Dar spuneti-mi micar, dact este sinitoasa,
A se giseste in mainile unui vrijmas, dacd nu
nevoie de vreun ajutor grabnic! — zise Coriolan,
— Fata este sdndtoasd — rispunse Lumina
Vie. — Daca acela in miinile ciruia se gisegle,
ne este vréjmas, sau pricten, asta nu putem sti inc,
Tn orice caz, ne d% de badnuit prin puriarea qui. ‘Lor
tusi, in mainile lui, Hinca nu este in primejdic.
Cel putin deocamdat’ si fir indoial&é macar, pens
tru cAteva siptimant.
Pit deci linigtit si ta privinta aceasta.
,Acum ined ceva: Cand vei trece prin Alba
Tulia... :
= par de ce sa trec prin Alba Tulia? — in-
trebA Coriolan. devenind deodati foarte atent. —
Nu cumva llinca se gisesle in Alba lulia?
“| — Pentru a o lua pe Ilinca vei fi silil s4 Lneei
i prin Alba Tulia, unde cred c& nu mai este ne«
si te sfiituiesc si umbli cu cat mai mult
are de seami, deoarece Ungurii n’au uitat inca
‘inea pe care le-ai ficuto, prin pedepsirea” ce
cinei feciori de magnati. 2.
»Aga dar, cand vei trece prin Alba Iulia, vei
ita s&-l vezi pe maiorul conte Salines sil vei
treba, dack este adeviirat ch a yenit porunc’ dela
‘urlea Imp&ratului ca sii ce inserie ntrn oastea
yegimentelor de griniceri tofi Romani cari se vor
prezenta gi vor cere oi fie inscrisi. Ni s’a adus
pla cunogtin{i ch imparatul ar fi dat o asemenea
,pbotunce, dar ci Ungurii nu vor s’o aducd la cu: .
» 563 ¢nogtinta Romanilor, fiindew tofi aceia cart s’ar face
ostasi, ar sciipa de iobigie, gi deci, war mai fi
silifi su Iucreze magnatilor.
sey pentra tevolufie, 0 asemenea poruncd ar
avea o insemndiate covargitoare. Rominii ar avea
arme gi jugul unguresc ar putea fi scuturat o elf
mai de vreme. De aceea, Manele Sfat ii trimi
vorba, sd dai toaté luarea aminte acestei chesti
si dack& va fi nevoie, il vei pliti pe maiorul Sali
nes din nou, spre a culege informatiuni cat m
amanuntite dela el, sau prin el, dela ofiferii ore
fei imparatesti. X
. ,Acum, spune-mi, dac& mai ai nevoie de vrea :
Limurire. fiule? ,
— Singura limurire pe care v'o cer — Tas«
punse Coriolan — este sdi-mi spuneti, dac&é penira
aflucerea aicl a Wineti, va trebui si lupt, om fora,
sau cu viclenia, sau dacil va fi indestulalor si mi
prezint la omul care o gizduieste, sau o PHeoHey
gi stl cer si mio dea.
— Omul, la care este gizduit% acum Tlinca |
rispunse Lumina Vie — o iubegte pe fala gi mi -
pare cd, vrea s’o ih de sotie.
_ Vrea s’o ia de sotie? — scragni Coriolan
gi pumnii i se fnclestar. — Si voi spuneti e4 in
casa unui aetfel de om biata copii nu este ay
° primejdic?, i
— Ti-am spus l%murit c# deocamdat&, pent
cAteva séptimani, Dinca nu este im primojdic
casa acestui om. Da, el o iubegte gi cred, chiar,
cdl ar voi s’o ia de sofie. Deocamdata Insa, es\
poate fi cAstigat® atat de repede, incat trei zile
semneze 0 primejdio pentru dragostea ta, fiule.
» — Stifi voi cd Iinca m¥ iubeste intr’adevin?
_ Se either Coriglan, din nou, slipanit de o vyadils
pmotie, -
+ 564 «
S-ar putea să vă placă și