TESTUL NR.

1
Textul 1
Mare lucru era însă când ținea moș Timofte la cineva. Erau elevi, protejații lui, cărora
le-ar fi deschis la orice oră din zi și din noapte sălile de clasă, de laborator, sala de
gimnastică, chiar dacă ar fi trebuit să trudească apoi ore întregi pentru a rândui
lucrurile ca mai înainte. [...] Dar, pentru a te bucura de prețuirea și ajutorul lui moș
Timofte, trebuia să fii un elev de „prima mână“, ce mai! un model între modele. Și
dacă moșul te trecea printre protejații lui și se întâmpla să ai vreun conflict cu
pedagogii, îți anticipa viitorul în fața lor cu o siguranță nemaipomenită. Era de ajuns
să dea două, trei exemple de oameni mari care fuseseră cândva în situații
asemănătoare, cu acel belșug de amănunte al sincerității și nădejdii, și profesorii
începeau să privească altfel lucrurile și să-și cam schimbe părerile. Pentru că
bătrânul vorbea deschis, adevărat, privea drept în ochi și se pare că nu greșise
niciodată când luase apărarea cuiva.
În anul în care începe povestirea noastră, moș Timofte își avea, ca întotdeauna,
protejați și nesuferiți. De bună seamă că numai întâmplarea hotărâse ca principalii
săi favoriți să fie niște elevi dintr-a opta, care locuiau cu toții în cartierul Cireșului și
pe care se obișnuise să-i numească „Cireșarii“.[...] N-am putea spune însă adevărul
întreg dacă n-am destăinui, de la bun început, că elevul pe care moș Timofte îl iubea
cel mai mult, primul dintre favoriții lui, era un prichindel dintr-a cincea, un șmecher
fără seamăn în toată școala, poate chiar în istoria școlii, dar căruia bătrânul nu-i
arătase niciodată pe fată dragostea. Mai degrabă îl muștruluia pentru năzbâtiile și
șotiile sale; niciodată nu-l alintase, nici măcar în glumă, cum făcea cu ceilalți elevi la
care ținea. Dacă în cei cincizeci de ani de slujbă moș Timofte n-ar mai fi întâlnit un
caz asemănător, dacă nu i s-ar mai fi întâmplat, cu vreo treizeci și cinci de ani în
urmă, să-i ticăie inima pentru un puști nebunatic, care la fiecare pas făcea o
năzdrăvănie, care în fiecare frază rostită strecura un ghimpe și care acum era unul
dintre oamenii de mare faimă ai țării, e mai mult ca sigur că prichindelul cel
șmecher, blond și ciufulit, ar fi intrat în gloata nesuferiților. Dar cum moșneagul avea
o memorie precisă a cazurilor și un simt al comparației și previziunii care nu dădea
greș, s-a lăsat cu bună știință subjugat de apariția veselă și cuceritoare a lui Tic,
trecându-l în rândul favoriților. Adică i-a acordat în sinea lui un mare viitor.
Tic n-avea însă de unde să știe aceasta și de câte ori trecea pe lângă moș Timofte,
dacă nu-și ducea mâna la nas pentru a flutura din degete, atunci trăgea după sine
un dulău imaginar, prins de un lanț gros, pe care-l întreba chiar în clipa când trecea
prin fața gheretei bătrânului paznic:
― Cuțu, cuțu, Ţângulică, ia spune-mi din coadă cât e ceasul?!... Elevii cei mici
râdeau de se prăpădeau, moș Timofte se încrunta și amenința teribil cu degetul, dar
Tic, nedumerit, făcea sforțări cumplite (hm!) pentru a afla cauza veseliei din jur. Într-
atâta se obișnuise Tic cu această șotie nevinovată, încât înscenase o a doua
ceremonie de botez, adăugând numele de Ţângulică lui Ţombi, cățelul lui credincios
pe care voia să-l facă celebru.
Se chinuia ca un drac să-l învețe diviziunea timpului și citirea orelor după mersul
soarelui. Dar pentru ca noul nume să nu rămână o simplă adăugire, sortită unei uitări
timpurii, și pentru că se credea persecutat de moș Timofte, prichindelul a hotărât să
folosească numele de Ţângulică atunci când cățelul trebuia certat, adică atunci când
îl descoperea în roluri negative, și numele de Ţombi când cățelul trebuia alintat sau
când merita să fie încurajat, adică atunci când interpreta roluri pozitive. [...]
În ciuda acestor aparențe, Tic ținea la moș Timofte, ba în adâncul sufletului îl iubea
chiar foarte mult. Îl strâmba el, îi imita vocea și strănutul, îi flutura mereu din degete,
dar cine altul îi strecura în gheretă, pe neobservate, într-o anumită zi a săptămânii, o
portocală învelită frumos în hârtie roșie, mătăsoasă? Printr-o întâmplare foarte
norocoasă, aflase puștiul că nimic nu-i place mai mult bătrânului paznic decât
portocalele și se făcea luntre și punte pentru a avea întotdeauna un fruct portocaliu
gata de sacrificiu.
După cum se vede, nici bătrânul, nici puștiul nu aveau curajul să-și dea pe față
dragostea pe care în adâncul sufletului și-o purtau. Ceea ce li se întâmpla
amândurora cam pentru prima dată în viață.
Constantin Chiriță, „Cireșarii“ în volumul I „Cavalerii florii de cireș“

Textul 2
Prietenia

Prietenia este o relație afectivă și de cooperare între ființe umane, care se

caracterizează prin sentimente de simpatie, respect, afinitate reciprocă. Prietenia
presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport reciproc la nevoie sau în
criză, de loialitate, bună-credință și altruism.
La scară largă, prietenia este o relație afectivă și de cooperare care leagă două sau
mai multe persoane, însă la nivel personal, fiecare dintre noi are propriul său mod de
a percepe o relație de prietenie, în funcție de experiențele trăite de-a lungul vieții
sale.
Deși de cele mai multe ori este rezultatul unor conjuncturi în care ajungem să ne
cunoaștem unii pe ceilalți, prietenia reprezintă mai mult decât atât. Ea se naște din
nevoia de afecțiune, de comunicare, de apartenență, de acceptare necondiționată a
fiecăruia dintre noi.
Prietenia nu este o competiție, ci presupune o relație de egalitate, un parteneriat în
care fiecare dă celuilalt acces la propria sa persoană și se lasă cunoscut în
profunzimea și intimitatea sa.
O prietenie profundă și autentică nu se măsoară în cantitatea de timp petrecută
împreună, ci în calitatea acestuia, în sprijinul și dragostea dăruită, în grija investită
pentru ca această legătură să fie unică, să se împlinească și să reziste în timp.
psychologies.ro/dezvoltare-personala-cunoaste-te-2/cunoaste-te/5-principii-pentru-o-
prietenie-adevarata-2155812?v=f5b15f58caba
1) Notează, din Textul 1, două tipuri de încăperi care se regăsesc în
școală. (Enumeră mai jos cuvintele găsite, separându-le prin virgulă.)

2) Alege varianta corectă, valorificând informațiile din Textul 1. Principalii favoriți ai

lui moș Timofte din acel an sunt elevi:

în clasa a cincea
 în clasa a doua

în clasa a opta

în clasa a opta și a cincea

3) Alege varianta corectă, valorificând informațiile din Textul 2. O prietenie adevărată
se măsoară în:

numărul de mesaje schimbate zilnic

timpul petrecut împreună

calitatea timpului, în sprijinul și dragostea dăruită, în grija investită

competiția stabilită între cei doi prieteni

4) Alege varianta corectă, valorificând informațiile din Textul 1. În fragmentul extras
din romanul „Cireșarii“, de Constantin Chiriță, se evidențiază:

importanța educației

valoarea prieteniei

dorința elevilor de a fi foarte buni

prețuirea adevăratelor valori

5) Alege doar variantele corecte, bazându-te pe informațiile din cele două texte:

Moș Timofte are mereu preferați printre elevi.

Elevii preferați din acel an nu locuiau toți în cartierul Cireșului.

Între Tic și moș Timofte, afecțiunea este reciprocă, dar nemărturisită.

Cățelul lui Tic are un singur nume.

Prietenia presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport reciproc, de

loialitate, bună-credință și altruism.

Prietenia este o competiție între două persoane.

6) Precizează, în două-trei enunțuri, o trăsătură morală a personajului moș Timofte,
identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o
secvență:
„Dar cum moșneagul avea o memorie precisă a cazurilor și un simț al comparației și
previziunii care nu dădea greș, s-a lăsat cu bună știință subjugat de apariția veselă și
cuceritoare a lui Tic, trecându-l în rândul favoriților. Adică i-a acordat în sinea lui un
mare viitor.“

7) Prezintă, în 30-70 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte

date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

8) Crezi că dezvăluirea sentimentelor dintre moș Timofte și Tic ar schimba relația

dintre cei doi?
Motivează-ți răspunsul, în 50-100 de cuvinte, valorificând Textul 1.

9) Asociază fragmentul din „Cireșarii“, de Constantin Chiriță, cu un alt text literar

studiat sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare
culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
10) Alege varianta în care sunt despărțite corect în silabe ambele cuvinte din seria:

ne-dum-e-rit, cu-noaș-tem

ne-du-merit, cu-noaș-tem

ne-du-me-rit, cu-noaș-tem

ne-du-me-rit, cun-oaș-tem
11) Alege varianta corectă în care fac parte din același câmp lexical toate cuvintele
din seria:

școală, laborator, conjunctură, egalitate

școală, elev, premiant, clasă

relație, prietenie, afecțiune, concurență

timp, dragoste, scară, afinitate

12) Alege varianta corectă în care sensul construcției subliniate: „Mai degrabă îl
muștruluia pentru năzbâtiile și șotiile sale“ este:

îl alinta

îl lăuda

îl îndemna

îl certa
13)
Alege varianta corectă în care sinonimele potrivite pentru cuvintele subliniate în
fragmentul: „O prietenie profundă și autentică nu se măsoară în cantitatea de timp
petrecută împreună“ sunt:
 subțire, falsă

dușmănie, amiciție

adâncă, reală

reală, continuă
14) Selectează din fragmentul următor trei substantive aflate în cazuri diferite, pe
care le vei preciza. „De bună seamă că numai întâmplarea hotărâse ca principalii săi
favoriți să fie niște elevi dintr-a opta, care locuiau cu toții în cartierul Cireșului și pe
care se obișnuise să-i numească «Cireșarii».“

Substantivul selectat

15) Alcătuiește un enunț asertiv în care substantivul „prietenie“ să aibă funcția

sintactică de complement prepozitional și un enunț interogativ în care pronumele
interogativ „care“ să aibă funcția de nume predicativ.

16) Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul acestora: „Prietenia
este o relație afectivă și de cooperare între ființe umane, care se caracterizează prin
sentimente de simpatie, respect, afinitate reciprocă.“ (Indică răspunsul sub forma:
„P1 - Propoziția - felul propoziției”)
17) Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să îl caracterizezi pe
moș Timofte, personajul din Textul 1.
În redactarea compunerii:
− vei menționa două trăsături ale personajului;
− vei ilustra două modalități de caracterizare diferite, prin câte o secvență
comentată;
− vei corela o valoare transmisă prin acest personaj cu una importantă pentru tine,
justificându-ți răspunsul.

18) Enunțul următor reprezintă mesajul primit de la un prieten pe o rețea socială.

Rescrie-l, corectând greșelile de orice natură:
Am citit o carte extraordinară zilele astea și kiar vroiam săți spun despre ea. Se
numește Marile speranțe, de Charles Dickens, și trebuiește săți spui că mi s-a părut
minunată.