Clasificarea proceselor de eroziune a solului

Clasificarea proceselor de eroziune a solului se poate face in functie de mai multi factori si
forme de manifestare:

a) In functie de intensitatea cu care se produce:

 Eroziune normala, egala cu refacerea naturala a solului,

 Eroziune accelerata, mai rapida decat refacerea naturala.

Eroziunea accelerata este cauzata si de practicarea agriculturii in mod necorespunzator.

b) Dupa felul actiunii asupra terenului:

 Eroziune de suprafata (se dezvolta pe suprafete relativ mari, aproximativ uniform, pe

adancime mica si nu da nastere la formatiuni permanente),

 Eroziune de adancime (e forma avansata a eroziunii de suprafata ce se manifesta

accentuat dupa o anumita directie de concentrare dand nastere la formatiuni cu
caracter permanent).

Fig. 2 Aparitia eroziunii in adancime

c) Dupa perioada de producere a eroziunii:

 Eroziune geologica veche (vaiuga, valceaua, valea seaca sau viroaga, valea raului
propriuzisa),

 Eroziune contemporana in adancime (rigola, ogasul, ravena, rapa, torentul).

d) Dupa agentul care produce eroziunea:

 Agenti naturali
 - apa - prin efectul picaturilor de ploaie,

- prin scurgere la suprafata,

- prin deplasarea ghetarilor,

- variatiile de temperatura,

- vantul - eroziunea eoliana,

 Omul - eroziune antropogena (in urma activitatilor omului).

Eroziunea produsa de picaturile de ploaie se datoreste energiei cinetice pe care o acumuleaza

acestea in cadere. In contact cu solul Ec se transforma in lucru mecanic producand desprinderea si
imprastierea particolelor de sol ( max picatura ploaie, 6 mm).

Teren orizontal:

Fig. 3

- se produce o redistribuire uniforma a particulelor de sol si deci nu apare eroziunea

Teren inclinat (sau ploaie care cade oblic)

Fig. 4

- nu se mai produce o redistribuire a particulelor ci eroziune (o mai

mare parte din particulele dislocate din sol se deplaseaza la vale)

Eroziunea prin scurgerea apei la suprafata solului se produce in timpul ploilor
torentiale, cand cantitatea de apa cazuta o depaseste pe cea care se poate
infiltra. In aceasta situatie apare un strat de apa care se scurge la suprafata
terenului.

Fig. 5

Daca P + T < R  echilibru bun

P + T > R  particula se deplaseaza

P + T = R  echilibru la limita

Principiile generale privind actiunea de combatere a eroziunii solului

Combaterea eroziunii solului (C.E.S.) se studiaza pentru a mentine fertilitatea solului si a

impiedica scurgerea debitului solid (material erodat) catre cursurile de apa. La noi in tara factorul
principal care produce eroziunea este apa care se scurge la suprafata terenului in bazinele de receptie
ale cursurilor de apa.

Principiile de combatere a eroziunii solului sunt:

1) Folosirea rationala a terenurilor in panta, prin organizarea antierozionala a acestora

(tarlale, parcele, drumuri);
2) Micsorarea efectului picaturilor de apa asupra solului prin dezvoltarea covorului
vegetal, rezultand reducerea transportului solid;
3) Micsorarea stratului de apa care se scurge la suprafata terenului (covor vegetal plus
lucrari de mobilizare (afanare) a solului, rezultand retinerea unei cantitati mai mari de
apa in sol;
4) Micsorarea coeficientului de scurgere (K = Hs/H) prin crearea conditiilor de infiltrare a
apei in sol
5) Micsorarea vitezei de scurgere a apei la suprafata terenului prin marirea rugozitatii,
micsorarea pantei si crearea de obstacole pe directia de scurgere;
6) Marirea rezistentei la eroziune a terenului prin folosirea metodelor antierozionale
agrotehnice, silvice si hidrotehnice;
7) Mentinerea umiditatii optime in sol, avand ca urmare dezvoltarea optima a covorului
vegetal;
8) Crearea profilelor de echilibru pe formatiunile de eroziune in adancime.

Lucrarile antierozionale in bazinele hidrografice (zone cu teren in panta daca agentul principal
de eroziune esteapa) pot fi impartite in mai multe categorii, in functie de specificul interventiei umane:
 A) Lucrari agrotehnice antierozionale:
- executarea lucrarilor agricole pe curba de nivel,
- culturile cu fasii inierbate,
- culturile in benzi alternative,
- lucrari de mobilizare a solului (afanare).
B) Lucrari silvice antierozionale:

- perdele de protectie din arbori,

- plantatii silvice.

C) Lucrari hidrotehnice antierozionale:

1. Pentru retinerea totala a scurgerii:

- valuri orizontale,

- canale orizontale,

- terase orizontale.

2. Pentru retinerea partiala si dirijarea scurgerii apei:

- valuri inclinate,

- canale inclinate,

- terase inclinate.

3. Pentru evacuarea controlata a apelor de pe versanti (terenuri in panta) -

debusee.

4. Lucrari pe formatiunile torentiale (combaterea eroziunii in adancime si realizarea

profilelor de echilibru): lucrari in zona de varf, lucrari in lungul formatiunii de
eroziune (protectii de albie, traverse ingropate, praguri, baraje) si lucrari in zona
de evacuare in emisar.

Masuri de combatere a eroziunii in adancime. Amenajarea torentilor

Generalitati

Eroziunea solului se manifesta, dupa urmarile ei, in doua feluri:

 Eroziunea de suprafata,
 Eroziunea in adancime.

Eroziunea de suprafata se datoreste, in principal, apei si vantului si se manifesta in mod

aproximativ uniform si pe suprafete relativ intinse.

Daca eroziunea si scurgerea apei se concentreaza pe anumite directii (linia de panta a

terenului) si pe verticala atunci apare eroziunea in adancime.

Formele eroziunii contemporane in adancime sunt:

  siroirile (adancime pana la 0,2 m);
 rigolele (adancime intre 0,2  0,5 m);
 ogasele (adancime intre 0,5  2 m);
 ravenele (adancime peste 2 m).

Clasificarea ravenelor dupa criterii morfometrice,stadiul de dezvoltare si loc

de formare

Criteriul morfometric:
Stadiu de Loc de
adancime lungime suprafata
dezvoltare formare
tip h (m) tip l (m) tip S (ha)
ravene
putin active in stadiu
2-5 scurte <300 cu BH mic <10 de
adanci incipient
versant
cu BH active in stadiu
adanci 5-10 lungi 300-1000 10-30 ravene
mijlocii evoluat
de
cu BH mari 30-100 stabilizate partial
foarte foarte
>10 >1000m cu BH
adanci lungi >100 stabilizate total vale
foarte mari

Nota. BH – bazin hidrografic de receptie

Clasificarea ravenelor dupa torentialitate

Tip ravena Debitul specific lichid Eroziunea specifica medie

(l/s·ha) (m3/ha·an)
excesiv de torentiala >320 >32
mijlociu torentiala 40÷320 4÷32
practic netorentiala <40 <4

Torentul este o retea de ogase si ravene care converg spre o albie adanca (canal colector) si
pe care se scurg debite lichide mari, care antreneaza mari debite solide.
 a

Fig. 20 Alcatuirea unui torent

 Pentru a pune in evidenta eroziunea se foloseste profilul longitudinal prin formatiunea de
eroziune:

Fig. 21

Eroziunea se stabilizeaza si activitatea torentului (sau ravenei) se stinge atunci cand tangenta
la varf esteverticala (varful ajunge in vecinatatea cumpenei apelor) si tangenta la punctul de baza este
orizontala.

Prin ridicarea nivelului de baza sau coborarea lui se poate stinge actiunea torentului sau se
poate relua daca era stinsa (fig. 22).

Fig. 22

Caracteristicile torentilor

Torentii se deosebesc de cursurile permanente de apa printr-o serie de caracteristici :

a) Debit specific mare (se face referirea la unitatea de suprafata a bazinului de receptie)
(m3/s  km2),
 De exemplu, torentul Valea Cerbicani, cu suprafata bazinului de receptie de
3,5 km2 are debitul specific q = 14 m3/s  km2; el ‘‘se varsa’’ in raul Valea Chinejii,
care are suprafata bazinului de 700 km2 si q = 0,6 m3/s  km2.

b) aparitia brusca a viiturilor,

c) durata scurta a viiturilor,

d) gradul (relativ) mare de incarcare cu material solid a curentului de apa,

e) pante mari si neregulate,

f) timpul de concentrare a scurgerii poate fi mai mic decat durata ploii.

Aceste caracteristici se datoresc faptului ca suprafata bazinului de receptie este mica si poate
fi acoperita in totalitate de o ploaie torentiala.