RO113709B1 - Metodă fizioterapeutică pentru profilaxia şi tratamentul nechirurgical al cataractelor - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la o metodă fizioterapeutică pentru profilaxia şi tratamentul cataractelor, fără intervenţii chirurgicale sau administrarea de produse medicamentoase. Metoda se fundamentează pe retransparentizarea fiziologică a cristalinului prin mecanisme biochimice activate feed-back de către retină şi glanda pineală, sub acţiunea luminii incidente asupra organului vizual. Metoda constă în expunerea succesivă, în secvenţe de 2-3 săptămâni a organului vizual la radiaţii luminoase naturale sau artificiale roşii cu lungimea de undă de 700...750 nm, de preferinţă 700...720 nm, albastru-violet cu 400...450 nm, de preferinţă 420...430 nm şi roşu-oranj cu 600...700 nm, de preferinţă 680...700 nm, cu intensităţi care să inducă la pacienţi acuităţi vizuale minime suficiente pentru a desfăşura numai activităţi vitale curente. Urmează, apoi, o expunere de 1...3 luni la radiaţii luminoase din domeniul spectral 450...700 nm la intensităţi care să asigure un confort vizual minim necesar desfăşurării cu dificultate a unor activităţi de rutină sau profesionale. Metoda se realizează şi cu lumină polarizată, de preferat liniar prin absorbţie, situaţie în care eliminarea fenomenelor cataractogene de strălucire şi fluorescenţă, reducerea expunerii la radiaţii ultraviolete, îmbunătăţirea contrastului şi adaptarea intensităţii luminoase pentru inducerea de acuităţi vizuale minime se realizează simultan, simplificând dispozitivele şi/sau echipamentele de tratament.

Description

RO 113709 Β1

Invenția se referă la o metodă fizioterapeutică, pentru profilaxia și tratamentul cataractelor, fără intervenții chirugicale sau administrare de produse medicamentoase, utilizând lumina ca agent terapeutic.

Cataracta este definită, în accepțiunea actuală, ca o afecțiune a organului vizual cauzată de un fenomen fizico-chimic de opacifiere a cristalinului - lentilă cu dioptrii variabile care realizează procesul de acomodare vizuală, la mamifere.

Această opacifiere reduce sau împiedică total lumina reflectată de pe obiectele înconjurătoare să pătrundă la fotoreceptorii de pe retină și apoi, modulată electric, să ajungă pe calea nervului optic, la situsul central, de prelucrare, reprezentat de glanda pineală.

Metodele de tratament al cataractelor cele mai utilizate pe plan mondial sunt reprezentate de metodele chirurgicale de extracție capsulară, corectată postoperator cu ochelari sau lentile de contact, implant de pseudofak dur (PMMA) de cameră anterioară sau posterioară.

Aceste metode prezintă unele dezavantaje legate de accidente intraoperatorii, cum ar fi leziuni ale endoteliului corneean sau de complicații postoperatorii ca fenomene de respingere, iridociclite, cataracte secundare la nivelul capsulei posterioare etc.

Progresele realizate în ultimii ani, ca utilizarea implantelor soft (poli-HEMA, siliconi etc), distrugerea enzimatică intraoperatorie a epiteliului capsular anterior, facoemulsificarea și terapia laser a cataractelor secundare, au limitat în mare parte aceste dezavantaje.

Dezavantajul major al tuturor metodelor chirurgicale cunoscute, respectiv inducerea de handicap vizual prin eliminarea procesului de acomodare, nu s-a rezolvat însă decât prin utilizarea fie a unor seturi de ochelari fie prin ochelari bifocali sau cu dioptrii progresive, soluții incomode pentru pacienți.

Urmare cercetărilor fundamentale și aplicative din ultimii 10-15 ani, efectuate de universități, companii, fundații etc, cu sprijin din partea guvernelor din multe țări, s-au obținut în ultimii 2-3 ani rezultate notabile, în special, în SUA și Japonia, în direcția profilaxiei și tratamentului medicamentos al cataractelor. Aceste cercetări, pe lângă faptul că au adus clarificări etiopatogenetice importante, au eliminat, după îndelungi controverse, prejudecata ireversibilității opacifierilor cristaliniene, apanajul principal al metodelor chirugicale. Prin folosirea diverselor medicamente, ca agenți terapeutici s-a constatat, pe de o parte, o inhibare a proceselor de opacifiere și, pe de altă parte, o activare a proceselor biochimice, deocamdată neelucidate, care produc o retransparentizare a cristalinului opacifiat.

Aflate deja în practica medicală sau în diverse etape de testare clinică, aceste metode prezintă dezavantajele aferente oricăror terapii alopate, respectiv reacțiile adverse, efectele secundare, indicele de vindecare relativ redus și frecvența apariției recidivelor.

Pentru tratamentul cataractelor congenitale, la care nici metodele chirurgicale nu sunt eficiente sau recomandate, terapiile genetice și-au făcut, deocamdată, timid apariția în ultimii ani.

Este, de asemenea, cunoscută o metodă de ameliorare a vederii persoanelor afectate de cataractă - descrisă în brevetul US 5235358 - în care se utilizează lumina ca agent terapeutic. Metoda are în vedere, în primul rând, reducerea sau stoparea evoluției cataractei prin eliminarea radiațiilor luminoase cataractogene cu lungimi de undă mai mici de 450 nm, respectiv a radiațiilor ultraviolete, violete și albastre. în al doilea rând, metoda urmărește să reducă strălucirea și să îmbunătățească contrastrul vizual prin eliminarea fenomenului de împrăștiere și de fluorescență a luminii la nivelul cristalinului, tot ca urmare a eliminării radiațiilor luminoase cu lungimi de undă mai mici de 450 nm. în al treilea rând, se urmărește creșterea acuității vizuale prin expunerea organului vizual la radiații luminoase intense din domeniul 450...550 nm, prin filtre cu transmisie cât mai mare.

RO 113709 Β1

Aceste deziderate se realizează, practic, fie prin filtrarea luminii, direct, înainte de a pătrunde în ochi, fie prin filtrarea luminii înainte de a pătrunde în câmpul vizual al pacientului. 50 în primul caz, filtrarea luminii se produce la nivelul unor lentile de contact, a unor ochelari sau a unor lentile “clips” atașate ochelarilor. în al doilea caz, lumina diurnă, ce pătrunde întro cameră, este filtrată în zona de acces, respectiv în zona ferestrelor, luminatoarelor și ușilor cu geamuri. în situația camerelor iluminate artificial, filtrarea luminii se face în chiar zona lămpii respective. De asemenea, se poate realiza și o filtrare a luminii produse de ecranele 55 TV sau ale monitoarelor chiar în fața acestora.

în toate aceste cazuri, organul vizual este expus, fie la lumină naturală, fie la lumină artificială, prin intermediul unui filtru cu compoziție complexă care asigură, în domeniul 380...450 nm, o transmisie de maximum 20%, de preferință 10% sau optim cel mult 1%. Simultan, filtrul utilizat permite expunerea ochiului în domeniul 450...550 nm, cu o transmisie 60 de cel puțin 40%, de preferință cel puțin 60% și optim de cel puțin 70%, iar în domeniul 550...780 nm, transmisia este de cel puțin 65% și optim cel puțin 85%. Această metodă are ca rezultat o îmbunătățire a acuității și a contrastului și amână necesitatea intervenției chirurgicale sau chiar o face inutilă.

Deși eficientă pentru persoane cu vedere normală în condiții de iluminare precară 65 (ceață, nori, ploaie, viscol etc), sau la unele categorii profesionale (conducători auto, marinari, aviatori, sportivi etc), în cazul persoanelor afectate de cataractă, această metodă prezintă dezavantajul că poate contribui la complicarea sau uneori chiar la nereușita intervenției chirurgicale, ca urmare a ameliorării vederii și amânării, din această cauză, a momentului aplicării metodei de tratament chirurgical. Totodată, această metodă poate accentua compli- 70 cațiile postoperatorii, în primul rând cele legate de cataractele secundare. Este știut că practica implantului de cristalin artificial (pseudofak) și, în special, al celui de cameră posterioară, impune ca, prin conservarea capsulei anterioare, operația să fie efectuată într-o fază cât mai incipientă pentru ca extracția cristalinului să se realizeze cât mai ușor, fără a lăsa fragmente la nivelul epiteliului capsular anterior, generator de puncte negre și inițiator de cataracte 75 secundare. Amânarea momentului intervenției chirurgicale conduce la producerea fenomenului de maturizare, de “coacere” a cataractei, cu implicații asupra sclerozării capsulei ceea ce îngreunează procesul de curățire a ei, chiar și cu preparate enzimatice speciale.

Un alt neajuns îl prezintă faptul că, în chiar situația fericită, în care se oprește evoluția cataractei, pacientul este obligat să poarte permanent, tot restul vieții, ochelarii cu filtre cu 80 compoziție complexă și să locuiască în spații cu confort vizual incomod.

Un alt dezavantaj în constituie faptul că filtrele utilizate transmit, practic, lumina integrală a spectrului vizibil, însă cu o compoziție modificată față de lumina naturală, nefiltrată, în sensul creșterii ponderii radiațiilor din domeniul 450...550 nm, care asigură ameliorarea vederii. 85

Totodată, ca urmare a expunerii prelungite a organului vizual la intensități luminoase cât mai mari, se accentuează și procesele de fluorescență care au un efect negativ asupra strălucirii, contrastului și acuității vizuale.

De asemenea, expunerea îndelungată și la intensității luminoase mari în domeniul lungimilor de undă de până la 780 nm, caracteristice luminii roșii, prezintă riscul dezlipirilor 90 de retină, ca și expunerea la radiații ultraviolete din domeniul 380 nm.

Prezenta invenție rezolvă problema retransparentizării cristalinului prin procese fiziologice activate prin mecanisme feed-back, controlate homeostazic la nivelul sistemului nervos central (glanda pineală) și local (retina), în paralel cu eliminarea surselor de cataractogeneză ambientale, reprezentate de radiații ultraviolete, fenomene de strălucire și contrast 95 vizual redus.

RO 113709 Β1

Agentul fizic terapeutic utilizat de metodă este însuși agentul fizic fiziologic implicat în vehicularea naturală a informațiilor vizuale, respectiv lumina naturală și/sau artificială din domeniul spectral vizibil.

Metoda fizioterapeutică pentru profilaxia și tratamentul nechirurgical al cataractelor, conform invenției, rezolvă problema menționată mai sus, prin aceea că procesul de retransparentizare a cristalinului se realizează prin mecanisme fiziologice induse de expunerea organului vizual la însăși acțiunea agentului fiziologic purtător al informației vizuale, respectiv lumina naturală și/sau artificială, integrală sau colorată, polarizată sau nu, având intensități luminoase adaptate să inducă, într-o primă etapă a tratamentului, acuități vizuale minime care să permită pacienților efectuarea numai de activități vitale, de rutină, iar într-o altă etapă a tratamentului, acuități vizuale minime care să permită pacienților desfășurarea cu dificultate de activități curente sau profesionale și acuități vizuale normale, asociate cu eliminarea factorilor cataractogeni - strălucire, fluorescență - după tratament; în cazul retransparentizării cristalinului cu lumină colorată se expune, în prima etapă, organul vizual al pacienților la secvențe succesive de 2-3 săptămâni cu lumină naturală și/sau artificială roșie de 700...750 nm, de preferință 700...720 nm, albastru-violet în domeniul 400...450 nm, de preferință 420...430 nm și roșu-oranj în domeniul 600...700 nm, de preferință 680...700 nm, iar în a doua etapă se expune organul vizual al pacienților timp de 1...3 luni la radiații luminoase din domeniul spectral 450...700 nm; într-o primă variantă de realizare, mai simplă și mai economicoasă, dar care se desfășoară pe o perioadă mai mare de timp, metoda constă în expunerea în prima etapă, timp de 2...3 luni a organului vizual la lumină integrală de 400...750 nm, naturală sau artificială, având o intensitate redusă cu ajutorul unor filtre de atenuare, la un nivel care să inducă pacientului o acuitate vizuală minimă necesară desfășurării, fără însoțitor, a unor activități vitale, de rutină, după care, pe măsura creșterii acuității vizuale, organul vizual este expus timp de 5...10 luni tot la lumină integrală naturală și/sau artificială cu o intensitate mai redusă decât în prima etapă, folosind filtre cu grad de atenuare mai mare, astfel ca acuitatea vizuală să se mențină la valoarea stabilită inițial; într-o altă variantă de realizare a metodei, organul vizual al pacienților este expus la lumină naturală, și/sau artificială, colorată sau integrală, polarizată, de preferință linear prin absorbție, astfel că eliminarea radiațiilor ultraviolete, a fenomenelor de strălucire și fluorescență, creșterea contrastului și adaptarea intensității luminoase la necesitățile tratamentului, se realizează simultan, folosind polarizori sau nicoli realizați, de preferință, din material polaroid.

Prin aplicarea invenției se obțin următoarele avantaje:

- eliminarea intervențiilor chirurgicale, cu toate complicațiile lor intraoperatorii (lezarea endoteliului corneean) sau postoperatorii (fenomene de respingere, iridociclite, luxație sau subluxație de cristalin, cataracte secundare, inducere de handicap vizual prin ablația acomodării, miopie, hipermetropie, strabism etc), repaosul recuperator postoperator (3...4 luni), etc;

- eliminarea efectelor secundare, a reacțiilor adverse și toxice etc., aferente terapiilor medicamentoase;

- permite realizarea de tratamente în condiții ambulatorii, de viață normală, fără stress terapeutic;

- nu perturbă, nu limitează și nu influențează în nici un fel orice alt tratament asociat altor afecțiuni oculare sau sistemice;

- permite tratamente în timpul efectuării unor activității profesionale și uneori chiar legate de acestea (operatori de calculatoare);

- eliminarea factorilor de cataractogeneză ca: fenomenele de strălucire, radiațiile ultraviolete, procesele de fluorescență, metoda dobândind astfel și calități profilactice;

- simplificarea mijloacelor tehnice necesare tratamentului utilizând filtre colorate, de atenuare, elemente de polarizare uzuale etc;

RO 113709 Β1

- permite tratamentul simultan al unor mase mari de pacienți de către același specialist, cu sisteme de televiziune în circuit închis, intranet sau internet;

- este metoda ideală pentru aplicații de telematică medicală;

- prezintă un preț de cost scăzut.

Se prezintă, în continuare, un exemplu de realizare a invenției. 150

Tratamentul nechirurgical al cataractei, folosind metoda fizioterapeutică, conform invenției, este precedat de o investigare a pacientului pentru a determina acuitatea vizuală minimă sau separabilă folosind, de exemplu, optotipul lui Snellen, un aparat în sine cunoscut în oftalmologie. Totodată, medicul testează și alte caracteristici ale vederii pacientului, cum sunt contrastul vizual, sensibilitatea cromatică, apoi va efectua testul de strălucire și va sta- 155 bili gradul de opacifiere a cristalinului și tipul de cataractă.

în continuare, medicul oftalmolog va stabili dacă pacientul prezintă și alte afecțiuni oculare sau sistemice asociate. Este important să fie sesizate o serie de afecțiuni care induc sau întrețin un proces de cataractogeneză, cum ar fi: prezența unui corp străin în cristalin, glaucom, diabet, luxație sau subluxație de cristalin, afecțiuni ale endoteliului capsular, des- 160 prindere de retină, degenerescență maculară, cecitate de altă natură decât opacifierea cristalinului etc.

într-o primă etapă a metodei de tratament, conform invenției, se expune organul vizual lezat al pacientului, pe o perioadă de 2-3 săptămâni, la lumină naturală sau artificială din spectrul vizibil în domeniul spectral 700...750 nm, de preferință 700...720 nm, la o inten- 165 sitate relativ constantă, care să inducă pacientului o acuitate vizuală minimă ce permite acestuia desfășurarea unor activăți elementare vitale, de rutină.

în continuare, urmează o expunere la lumină din domeniul spectral 400...450 nm, de preferință 420...430 nm, de asemenea timp de 2...3 săptămâni la aceeași acuitate vizuală ca în prima etapă a tratamentului. în a treia etapă, organul vizual se expune timp de 2...3 170 săptămâni la lumină din domeniul 600...700 nm, de preferință 680...700 nm la aceeași acuitate vizuală ca în etapele anterioare, după care urmează o expunere timp de 1-3 luni la lumină în domeniul 450...700 nm, având o intensitate care să inducă pacientului o acuitate vizuală minimă necesară desfășurării cu dificultate a activităților curente, inclusiv de natură profesională. 175

Tratamentul descris mai sus se aplică continuu, în fiecare zi, în afara repaosului nocturn.

Selectarea luminii naturale din domeniile spectrale prescrise, se realizează cu ajutorul unor filtre colorate, în sine cunoscute, montate în rame de ochelari sau aplicate la ferestre, uși cu geamuri, luminatoare etc. sub formă de folii sau chiar geamuri colorate. în ca- 180 zul utilizării luminii artificiale, filtrarea luminii se realizează cu ajutorul unor filtre, de asemenea cunoscute, plasate în jurul lămpilor electrice sau în fața ecranelor TV sau a monitoarelor.

Spre deosebire de alte afecțiuni oculare, la care variația intensității luminii nu este importantă, în cazul cataractelor acest parametru al luminii devine esențial, în special când 185 tratamentul se realizează cu lumină naturală a cărei intensitate variază în funcție de anotimp, de condițiile meteorologice și de modificările diurne.

Aceste variații ale intensității luminii incidente se manifestă în modificări ale acuității vizuale a pacientului și perturbă tratamentul. Trebuie menționat faptul că unul din parametrii biochimici care stau la baza metodei de tratament, respectiv activitatea N-acetiltransferazei, 190 este perturbată de o variație a intensității luminoase chiar timp de un minut, fiind apoi necesare câteva ore pentru revenirea la activitatea inițială. Sensibilitatea conurilor variază la intensitatea luminoasă în câteva zeci de secunde iar a bastonașelor în 2...3 minute.

RO 113709 Β1

Pentru aceste motive se impune utilizarea unor mijloace tehnice care să se adapteze practic, permanent, la variația intensității luminoase, cum ar fi lentilele heliomat, lentilele electrocromice sau dispozitivele cu cristale lichide, care se asociază filtrelor colorate corespunzătoare domeniilor spectrale indicate fiecărei etape de tratament precizate mai sus.

Este evident faptul că, pe parcursul desfășurării tratamentului, ca urmare a procesului de retransparentizare treptată a cristalinului și revenirea spre valori normale a acuității vizuale, este necesar să se modifice intensitatea luminii incidente pentru păstrarea acuității vizuale stabilită la începutul tratamentului.

Acest lucru se realizează înlocuind filtrele cu altele cu un grad de transmisie mai mic sau folosind elemente de polarizare asociate filtrelor.

De asemenea, se pot utiliza ochelari cu rame duble pe care se montează doi nicoli cu doi polarizori rotitori, având nuanțe cromatice identice cu cele ale filtrelor colorate pentru domeniile spectrale menționate. Prin rotirea unuia sau a ambilor polarizori, manual sau automat, se pot realiza toți parametri tehnici ai agentului terapeutic, respectiv culoarea, polarizarea și intensitatea luminoasă.

Metoda descrisă mai sus poate fi aplicată prin expunerea organului vizual la lumină artificială cu parametrii specificați anterior, lumină generată de ecranul TV sau monitorul unui calculator personal, care asigură obținerea ușoară a mărimii parametrilor impuși agentului terapeutic. în cazul ecranelor TV, cromatica și intensitatea se pot realiza prin reglaje manuale sau automate iar în cazul monitoarelor, cromatica se reglează prin setare automată iar intensitatea prin reglaj potențiometric sau prin program.

în ambele cazuri, în fața ecranelor se pot monta filtre polarizante. Se pot utiliza programe de tratament, conform metodei, prin sistemele de televiziune cu teletext sau prin programe transmise prin cablu. Metoda de tratament descrisă se poate aplica prin intermediul și a unor rețele de calculatoare la nivel de unități sanitare, regionale, naționale etc.

Realizarea de programe specifice de setare a monitoarelor la parametrii specifici fiecărei etape de tratament poate fi individualizată prin diagnosticarea sau evaluarea stadială la nivelul fiecărui pacient, prin accesarea facilităților multimedia de câtre cei mai buni specialiști în domeniu, indiferent de locul în care ei se află.

în cazul utilizării calculatoarelor personale, programele de tratament pot fi înscrise în hard sau pe unități de stocare gen floppy-disc sau C.D.

într-o variantă mai simplă și mai economicoasă, metoda pentru tratamentul cataractelor, conform invenției, constă în expunerea organului vizual al pacientului la lumină naturală sau artificială integrală, în domeniul spectral 400...700 nm, într-o primă etapă timp de 2...3 luni. Intensitatea luminoasă se reduce, cu ajutorul unui set de 4...5 filtre de atenuare, cu grade diferite de transmisie, astfel încât pacientul să poată decela contururi de obiecte care să-i permită desfășurarea activităților vitale, fără însoțitor.

Pe măsura îmbunătățirii progresive a acuității vizuale a pacientului, determinată de retransparentizarea treptată a cristalinului, se înlocuiesc filtrele cu altele având un grad de atenuare mai mare, astfel încât acuitatea vizuală să fie menținută la nivelul stabilit la începutul tratamentului. în continuare, pe o durată de circa 5...10 luni, organul vizual este expus din nou la lumină naturală sau artificială, integrală, dar la o intensitate luminoasă care să inducă acuități vizuale necesare efectuării, cu dificultate, de activități curente sau profesionale.

Simultan cu expunerea la lumină, integrală, organul vizual poate fi expus și la lumină polarizată, fapt ce permite eliminarea fenomenului de strălucire și îmbunătățirea contrastului.

Controlul evoluției tratamentului se efectuează de către specialistul oftalmolog și de către pacientul însuși care, la anumite intervale de timp, va efectua teste specifice de acuitate vizuală, contrast etc.

Claims (2)

RO 113709 Β1 Conceptual, metoda fizioterapeutică pentru tratamentul nechirurgical al cataractelor, descrisă mai sus, se întemeiază pe principiul Le Chatelier, care constituie baza oricărui sistem biologic controlat homeostazic prin echilibre dinamice compensatoare. Factori agresivi externi sau perturbații funcționale locale sau de integrare homeo- 245 stazică la nivelul sistemului vizual, determină factorii de decizie centrală să hotărască, “in extremis”, sacrificarea cristalinului transformându-l într-un “filtru” de protecție a elementelor fotoreceptoare sau pentru a se obține semnale optoelectronice prelucrabile de către structurile sistemului vizual. Astfel, atunci când intensitatea luminii incidente asupra fotoreceptorilor este prea mare, glanda pineală este cea care intervine și reglează toate mecanismele 250 de atenuare de la nivelul pupilei, corneei, retinei și al epiteliului pigmentar retinian. După epuizarea tuturor mecanismelor fiziologice normale de atenuare a intensității semnalelor primite, glanda pineală activează, în ultimă instanță, un mecanism biochimic enzimatic care, treptat, reduce transparența cristalinului, prin modificări structurale care, continuând în timp, conduc, în final, la opacifierea cristalinului. Motivația științifică a utilizării 255 în cadrul acestei metode de tratament a luminii însăși - adică chiar a unui agent cataractogen - în scopul restaurării, pe cât posibil, a transparenței și a flexibilității cristalinului, constă în faptul că procesele biochimice de modulare de către glanda pineală a acuității vizuale prin intensitatea semnalelor emise de fotoreceptorii retinei sub acțiunea luminii, sunt reversibile. în consecință, în situația în care intensitatea luminoasă recepționată de organul vizual este 260 prea mică, glanda pineală reacționează invers, determinând activarea mecanismelor biochimice în sensul de a provoca treptat, o retransparentizare a cristalinului. Natura sau originea luminii utilizată ca agent terapeutic nu prezintă o importanță deosebită, atât timp cât parametrii săi și, mai ales, efectul indus - acuitatea vizuală - sunt aceeași. în aplicarea metodei, o particularitate importantă o reprezintă utilizarea luminii polari- 265 zate, cu efecte pozitive, constând în prevenirea sau eliminarea fenomenului de strălucire, incriminat ca unul din factorii de cataractogeneză, precum și evitarea practic completă a expunerii ochiului la radiațiile ultraviolete. Revendicări 270

1. Metodă fizioterapeutică, pentru profilaxia și tratamentul nechirurgical al cataractelor, bazată pe retransparentizarea cristalinului, sub acțiunea unui agent fizic cu parametri specifici, realizați cu diverse dispozitive, mijloace, echipamente sau aparate cunoscute, înainte de intrarea în câmpul vizual sau în organul vizual al pacienților, caracterizată prin 275 aceea că procesul de retransparentizare se realizează prin mecanisme fiziologice induse de expunerea organului vizual la însăși acțiunea agentului fiziologic purtător al informației vizuale, respectiv lumina naturală și/sau artificială, integrală sau colorată, polarizată sau nu, având intensități luminoase adaptate să inducă, într-o primă etapă a tratamentului, acuități vizuale minime care să permită pacienților efectuarea numai de activități vitale, de rutină, iar 280 într-o altă etapă a tratamentului, acuități vizuale minime care să permită pacienților desfășurarea cu dificultate de activități curente sau profesionale și acuități vizuale normale, asociate cu eliminarea factorilor cataractogeni - strălucire, fluorescență - după tratament.

2. Metodă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că, în cazul retransparentizării cristalinului cu lumină colorată, se expune, în prima etapă, organul vizual al pacien- 285 ților la secvențe succesive de 2-3 săptămâni cu lumină naturală și/sau artificială roșie de 700...750 nm, de preferință 700...720 nm, albastru-violet în domeniul 400...450 nm, de preferință 420...430 nm și roșu-oranj în domeniul 600...700 nm, de preferință 680...700 nm, iar în a doua etapă se expune organul vizual al pacienților timp de 1 ...3 luni la radiații luminoase din domeniul spectral 450...700 nm. 290