RO109562B1

RO109562B1 - Compozitie pentru inhibarea coroziunii din instalatiile de racire a apei si metoda de utilizare a acesteia

Info

Publication number: RO109562B1
Application number: RO93-01348A
Authority: RO
Inventors: Bradley A Bucher; Jesse H Jefferies
Original assignee: Gulf Coast Performance Chemica
Priority date: 1991-04-12
Filing date: 1992-04-09
Publication date: 1995-03-30
Also published as: GB9320754D0; CA2107791A1; GB2271107B; GB2271107A; AU660027B2; WO1992018665A1; EP0660887A1; KR970001009B1; CA2107791C; EP0660887A4; AU1879492A

Description

Prezenta invenție se referă la o compoziție pentru inhibarea coroziunii din instalațiile de răcire a apei și la o metodă de utilizare a acesteia, în sistemele de turnuri de răcire și, mai concret, de micșorare a vitezei de corodare în puncte asociată cu formarea de mici umflături pe oțelul carbon și pe alte materiale susceptibile de a fi corodate până la mai puțin decât viteza generală de corodare.

Turnurile de răcire sunt folosite pe larg în industrie, pentru a răci apa utilizată în schimbătoarele de căldură, instalațiile de. refrigerare etc. De obicei, sistemele cu turn de răcire întrebuințate în aceste cazuri sunt de tipul cu recirculare. Aceasta înseamnă că apa folosită pentru răcire este recirculată la turnul de răcire pentru răcirea rapidă prin evaporare. Se știe că apa din turnurile de răcire provoacă după un anumit timp corodarea suprafețelor respective. Efectul coroziv al acesteia se mărește din cauza adaosurilor complexe utilizate la tratamentele chimice ale acesteia. în aceste condiții, pe suprafața metalului se pot forma mici umflături care constituie locuri pentru coroziunea în puncte. Corodarea ulterioară sub aceste umflături este cea mai severă formă de coroziune și cauza principală a distrugerii induse de coroziune în sistemele de răcire.

în mod specific deci, există două tipuri de coroziune care trebuie combătută, coroziunea generală, sau uniformă și coroziunea în puncte (piting) sau localizată. Viteza de corodare generală se măsoară prin pierderi din grosimea metalului. Ea se măsoară în 2,54. IO’²mm pierduți din metal pe an, denumiți mm/an. Coroziunea în puncte este, de asemenea, exprimată în mm pe an și se referă la adâncimea într-un anumit loc.

De obicei, un sistem netratat de apă poate avea o pierdere generală (uniformă) de metal de 1,524 mm/an. Prin adăugarea inhibitorilor de coroziune, viteza de coroziune generală poate fi micșorată. într-un sistem de răcire tratat corespunzător, viteza de coroziune generală măsoară în mod normal mai puțin de 0,127 mm/an. Viteza de corodare în puncte poate fi combătută în mod adecvat dacă are o valoare de trei până la cinci ori viteza de coroziune generală. Atât viteza de coroziune generală cât și cea în puncte pot fi măsurare pe cupoane de metal, sau cu instrumente electrice de măsurare a coroziunii.

Din punct de vedere istoric, o mare varietate de compoziții anticorozive au fost utilizate pentru inhibarea coroziunii. De exemplu, compușii metalelor grele, cum sunt cromul și zincul, solubili în apă s-au folosit pentru a elimina virtual coroziunea generală și într-o anumită măsură a combate coroziunea în puncte. însă coroziunea în puncte este încă o problemă serioasă. Măsurile privind protecția mediului înconjurător au eliminat progresiv utilizarea metalelor grele, cromul și zincul care sunt toxice, fiind utilizați diferiți inhibitori de coroziune mai puțin eficienți sau mai scumpi. De exemplu, se știe că molibdații solubili în apă sunt eficienți în combaterea coroziunii și nu prezintă probleme privind protecția mediului ambiant. însă molibdații sunt relativ destul de costisitori.

în brevetul US 4867944, este descrisă inhibarea coroziunii în sistemele de răcire cu turn, utilizând compoziții care conțin un compus de zinc solubil în apă, un molibdat solubil în apă și un ortofosfat. Sunt cunoscuți și alți inhibitori de coroziune similari, descriși, de exemplu, în brevetele US 4217216; 4176059; 4017315; bervetul DE 2850925 și cererea de brevet JP 52/38438 (77/38437). în plus, un articol intitulatMolibdatul ca inhibitor de coroziune în conducte pentru sistemele de nămoluri cu apă rece, Phys. Metall. Res.Lab. 1986, descrie o compoziție constituită din molibdat, sulfat de zinc și fosfat de potasiu ca un inmhibitor de eroziune-coroziune pentru oțelul folosit la nămolurile cu apă rece.

Deși utilizarea molibdaților, singuri sau în combinație cu alți inhibitori de coroziune, cum sunt fosfații, constituie inhibitori de coroziune generală mai eficace, în sensul că anumite probleme privind poluarea mediului ambiant pot fi diminuate dacă se folosesc molibdații fără metale grele, toxice, totuși nu se cunoaște încă nici o metodă de combatere eficientă a coroziunii în puncte până la stadiul la care ar putea să fie eliminată virtual sau cel puțin redusă până la un punct mai mic, sau, egal cu viteza de coroziune generală.

De aceea, unul din scopurile prezentei invenții este să asigure o compoziție și o metodă îmbunătățită pentru reducerea coroziunii în puncte în sistemele de răcire cu turn.

Un alt scop al prezentei invenții este să asigure o metodă și o compoziție pentru reducerea coroziunii în puncte, în sistemele de răcire cu turn, care să elimine utilizarea metalelor grele, toxice.

Un alt scop al prezentei invenții este să asigure o compoziție și o metodă pentru reducerea coroziunii în puncte, în sistemele de răcire cu turn.

Un alt scop al prezentei invenții este să asigure o metodă și o compoziție pentru reducerea coroziunii în puncte, în sistemele de răcire cu turn, până la o valoare mai mică decât, sau egală cu viteza de coroziune generală.

Compoziția pentru inhibarea coroziunii în puncte a otelului carbon, în sistemele de răcire cu turn, elimină dezavantajele compozițiilor cunoscute, prin aceea că este constituită din aproximativ 1 până la aproximativ 10 ppm un molibdat solubil în apă, calculat ca molibdat, și aproximativ 5 până la aproximativ 25 ppm un ortofosfat stabilizat, calculat ca fosfat, compoziția fiind practic lipsită de zinc activ.

Metoda de inhibare a vitezei de corodare în puncte a oțelului carbon, într-un sistem cu turn de răcire, conform invenției, constă din adăugarea la apa de răcire din turn a unei cantități eficiente în compoziția de inhibare a coroziunii constituită din aproximativ 1 până la aproximativ 10 părți per milion molibdat solubil în apă, calculat ca molibdat , și de la aproximativ 5 până la aproximativ 24 ppm ortofosfat stabilizat, calculat ca fosfat, compoziția fiind practiv lipsită de zinc activ adăugat, de exemplu de compuși de zinc solubili în apă, în sistemul respectiv având loc circularea și recircularea apei.

Invenția prezintă avantajul prevenirii sau inhibării coroziunii în puncte corelată cu tuberculația (formarea de mici umflături pe metal) care apar pe suprafețele din oțel carbon din sistemele de răcire cu turn.

Invenția se bazează pe constatarea că utilizarea unei compoziții de inhibare a coroziunii care conține un molibdat solubil în apă și un ortofosfat stabilizat conduce la o viteză de coroziune în puncte care este mai mică decât, sau egală cu viteza de coroziune conține, în esență molibdat și ortofosfat stabilizat. In particular, s-a constatat că dacă nu este prezent deloc zincul într-o forma și cantitate care i-ar permite în mod normal să acționeze ca inhibitor de coroziune (în continuare aceasta este denumită zinc activ), viteza coroziunii în puncte este mai mică decât viteza coroziunii generale. Astfel de compuși de zinc activ sunt, de obicei, compuși anorganici, solubili în apă, cum sunt halogenurile de zinc. în acest fel, se realizează o compoziție de inhibare a coroziunii care este sigură pentru mediul înconjurător, pentru că elimină metalele grele, toxice, cum este zincul.

Cele două componente principale utilizate în compoziția și metoda conform invenției, sunt un molibdat solubil în apă și un fosfat stabilizat (ortofosfat). Molibdatul solubil în apă poate fi orice molibdat, de obicei un molibdat anorganic, care are suficientă posibilitate în apă, pentru sistemul de răcire a apei cu turn. Molibdații metalelor alcaline preferați sunt, molibdatul de sodiu, fiind preferat, în mod special, din cauza solubilității sale relativ ridicate. Molibdatul este prezent în compoziții într-o cantitate de la aproximativ 1 până la aproximativ 10 ppm, calculată ca molibdat (MoO₄ ) drept componentă activă, cantitățile de molibdat de la aproximativ 3 până la aproximativ 6 ppm fiind deosebit de dorite.

A doua componentă principală, utilizată în compozițiile și metoda conform prezentei invenții, este un fosfat stabilizat. Cuvântul stabilizat, așa cum este folosit aici se referă la o condiție în care ortofosfatul din apa care este tratată rămâne în soluție, indiferent de proporția de ioni de calciu sau de metale similare și de /?H-ul sistemului care în mod normal ar conduce la precipitarea fosfatului metalic (de calciu), în general insolubil. în această privință, este cunoscut că fosfatul are o solubilitate limitată în apă când sunt prezente calciul și alte metale alcalinopământoase, solubilitatea fosfatului fiind dată de următoarele ecuații:

log₁₀(pH) + log₁₀(oPO₄) + 1,5 log₁₀(CaCO₃) =25,5

Se cunoaște, de asemenea, că protecția împotriva coroziunii se îmbunătățește când se măresc cantitățile de fosfat. într-adevăr, vitezele de coroziune generală se reduc cel mai eficient când cantitatea de fosfat, cantitatea de calciu șipH-ul sistemului sunt astfel alese încât solubilitatea fosfatului de calciu este depășită în conformitate cu ecuația redată mai sus. Pentru a realiza beneficiile utilizării cantităților mari de fosfat în protecția contra coroziunii, dar a împiedica precipitarea nedorită a fosfaților de calciu sau de alte metale similare, se știe că se întrebuințează ceea ce se numesc fosfații stabilizați. Fosfații stabilizați, așa cum este știut de specialiștii în domeniu, se obțin prin încorporarea în, sau adăugarea la apa de răcire cu conținut de ortofosfat a unuia sau mai multor materiale polimere care, conform diferitelor teorii propuse, împiedică precipitarea fosfaților de calciu sau de alte metale. Stabilizarea fosfaților și polimerii folosiți sunt descriși în brevetul US 4711725. în general, există un număr imens de dispersanți sau materiale, care au, în general, natură polimerică, de exemplu hopolimeri, copolimeri, terpolimeri, care împiedică precipitarea sau cristalizarea fosfaților de calciu sau de metale similare.

Exemplele nelimitative de materiale (stabilizatori de fosfați) utilizate pentru a forma fosfații stabilizați includ polimerii derivați de la acizii (met) acrilici și sărurile lor, precum și amestecuri ale acestor polimeri cu alți compuși și polimeri, cum sunt acizii fosfonici, copolimerii acizilor (met) acrilici cu vinilesteri, ca hidroxietilmetacrilatul și hidroxipropilacrilatul, și copolimerii acizilor (met) acrilici și sărurile lor cu acrilamid-alchil-sau aril-sulfonați sau acrilamide nesubstituite. De asemenea, polimerii, de exemplu homopolimerii, copolimerii și terpolimerii formați din acid acrilic, acid 2-acrilamido-2-metilpropan-sulfonic (AMPS) și acrilamide nesubstituite au fost utilizați. Și alte combinații care sunt descrise în brevetul US 4711725 pot fi întrebuințate ca stabilizatori ai fosfatului. Trebuie să se înțeleagă că stabilizatorii fosfaților întrebuințați includ orice compus, polimer, fie că este sintetic sau natural, sau amestecuri ale lor, care poate realiza funcția de împiedicare a precipitării și/sau cristalizării fosfatului insolubil în condițiile, de exemplu de /iH, care ar conduce la precipitare. în general, stabilizatorii fosfaților sunt prezenți într-o cantitate care variază de la aproximativ 1 până la aproximativ 30 ppm.

Ortofosfatul stabilizat este prezent în metoda și în compoziția conform invenției întro cantitate de 5 până la aproximativ 20 ppm, calculat ca fosfat (PO₄). Ortofosfatul poate fi orice ortofosfat solubil în apă și poate cuprinde, fosfatul monosodic, fosfatul disodic, fosfatul trisodic, acidul fosforic etc. Ortofosfații, în general reprezintă forma cea mai hidratată de fosfat și trebuie să fie diferențiați de polifosfați care, de asemenea, pot fi utilizați în compoziție și care au un grad ceva mai scăzut de hidratare pe lângă faptul că au mai multe grupe PO₄.

Deși un inhibitor de coroziune eficient se poate obține folosind numai compusul molibdat și fosfatul stabilizat, așa cum s-a descris mai sus, pentru că reduce coroziunea în puncte până la un nivel egal cu, sau sub cel al coroziunii generale, și cu toate că nu există zinc adăugat, în compozițiile de inhibare a coroziunii se pot folosi și alți aditivi sau agenți convenționali. De exemplu, pot fi întrebuințați avantajos, polifosfații, prezenți,de obicei, în cantități care variază de la aproximativ 1 până la aproximativ 30 ppm, calculați ca fosfat.

Astfel, ca exemple de polifosfați utili, solubili în apă sunt pirofosfatul de tetrapotasiu, hexametafosfatul de sodiu, tripolifosfatul de sodiu, pirofosfatul de tetrasodiu etc. Trebuie să se țină seama că atunci când sunt introduși în soluție apoasă polifosfații pot, într-o anumită măsură, să se transforme în ortofosfați. Ca atare, intră în sfera de protecție a prezentei invenții să se formeze fosfatul stabilizat numai prin adăugarea unui polifosfat într-o cantitate care va asigura cantitatea necesară de ortofosfat așa cum s-a stabilit mai sus.

Compoziția de inhibare a coroziunii, conform prezentei invenții, mai poate conține, în mod avantajos dispersanți, cum sunt acizii policarboxilici, de exemplu anhidrida polimaleică, diferiți alți homopolimeri și copolimeri, fosfonați organici etc., care servesc drept sechestranți de fier. Când se întrebuințează, acești dispersanți sau sechestranți, în general vor fi prezenți în cantități care variază de la aproximativ 1 la aproximativ 20 ppm în apa din turnul de răcire.

Când sunt prezenți componenți de cupru în sistemul turnului de răcire, este de asemenea de dorit să se introducă inhibitori de coroziune ai cuprului și aliajelor de cupru, cum sunt mercaptobenztriazolul (HBT), benztriazolul (BZT), toliltriazolul (TTA) etc. Acești inhibitori ai coroziunii cuprului sunt prezenți, în general, într-o cantitate de la aproximativ 1 până la aproximativ 20 ppm din apa din turnul de răcire.

Dacă se dorește, compozițiile mai pot conține microbiocide, antivegetative și alți astfel de aditivi.

Când se aplică metoda din prezenta invenție, compoziția de inhibare a coroziunii se introduce în apa din turnul de răcire într-o cantitate eficientă, în funcție de parametrii; gradul de contaminare a apei din turnul de răcire, pH-ul etc., care pot fi determinați prin metode bine cunoscute. în general, se întrebuințează o cantitate de la aproximativ 20 până la aproximativ 100 ppm din compoziția inhibitoare, calculată ca total componente active. Desigur însă că se pot întrebuința cantități mai mici sau mai mari în funcție de condiția apei în turnul de răcire.

La aplicarea metodei, conform prezentei invenții, componentele compoziției pot fi adăugate în orice mod. Este convenabil să se adauge molibdatul solubil în apă corelat cu fosfatul stabilizat și orice alți aditivi inhibitori de coroziune auxiliari la apa de răcire, sub formă de amestec combinat prin metode clasice, bine cunoscute. însă, se poate adăuga și separat fiecare componentă dacă se dorește.

Așa cum s-a arătat mai sus, prezenta invenție se bazează pe constatarea că dacă molibdatul și fosfatul stabilizat se utilizează împreună, în absența practic a compușilor de zinc solubili în apă sau a altor surse de zinc activ, viteza de corodare în puncte poate fi menținută la un nivel egal sau mai mic decât viteza de corodare generală. Din anumite motive, prezența zincului activ, care este, în general, considerat ca un inhibitor de coroziune generală foarte eficient, se interferează cu acțiunea combinată a molibdatului și fosfatului stabilizat. Termenul practic lipsit de zinc activ, așa cum este folosit aici, se referă la o cantitate de zinc sub care zincul nu acționează într-o măsură semnificativă ca inhibitor de coroziune. Vorbind, în general, o concentrație a zincului de 0,5 ppm sau mai mică, calculată ca zinc, este considerată ca fiind practic lipsă. Cantități de aproximativ 0,5 ppm sau mai mari de zinc activ conduc la o coroziune în puncte mărită, adică o viteză a coroziunii în puncte egală cu, sau mai mare decât viteza coroziunii generale. De asemenea, este de la sine înțeles că pot fi tolerate cantități substanțiale de zinc în inhibitorul de coroziune dacă zincul este într-o anumită formă, de exemplu chelatizat, care în mod normal nu îi permit sa acționeze ca inhibitor de coroziune.

Prezenta invenție este deosebit de eficientă în prevenirea sau inhibarea coroziunii în puncte corelate cu tuberculația (formarea de mici umflături pe metal). Având în vedere că oțelul carbon este metalul care se întrebuințează cel mai adesea la conductele din sistemele de răcire și în construcția schimbătoarelor de căldură, coroziunea în puncte a oțelului carbon este de interes major pentru industrie. Prezenta invenție poate fi folosită pe diferite tipuri de sisteme de turnuri de răcire, cum sunt turnurile cu circulație forțată, turnurile cu aspirație și turnurile 5 hiperbolice. Curgerea în turn poate fi în contracurent sau curgere transversală. Metoda și compoziția își găsesc în egală măsură aplicație la turnurile de răcire atmosferică și turnurile cu circulație naturală, dar își găsesc 10 în mod deosebit aplicație la sistemele de turnuri de răcire deschise, cu recirculare.

Se dau, în continuare, exemple de realizare a invenției în legătură și cu fig. 1...5, care reprezintă: 15

- fig.l, diagrama care redă grafic comparația dintre vitezele de coroziune generală și în puncte, utilizând fosfat stabilizat tară molibdat;

- fig.2, diagrama similară cu cea din 20 fig. 1, care redă o comparație între vitezele și în puncte utilizând fosfat stabilizat și molibdat;

- fig.3, diagrama care redă o compa- rație între vitezele de coroziune generală și în puncte utilizând fosfat stabilizat și molibdat, în care molibdatul a fost adăugat în mici porții în timp;

- fig.4, diagrama care redă o comparație între vitezele de coroziune generală și în puncte pentru un sistem de răcire la rafinării, utilizând fosfat stabilizat și molibdat;

- fig. 5, diagrama care redă o comparație între vitezele de coroziune generală și în puncte pentru un sistem de răcire petrochimic, utilizând fosfat stabilizat, moilibdat și clorură de zinc.

în exemplele care urmează cantitățile sunt cvalculate în greutate de agent activ de exemplu PO₄, MO₄.

Exemplul 1. Apa limpezită se concentrează până la cinci cicluri și i se modifică alcalinitatea până la 100 ppm. La o probă din această apă s-a adăugat un inhibitor de coroziune din fosfat stabilizat, care are compoziția din tabelul 1.

Tabelul 1

Componenta	Parte activă ppm
Fosfat monosodic	20
Pirofosfat de tetrasodiu (TKPP)	7
Hidroxietilidendifosfonat (HEDP)	3
Toliltriazol (TTA)	4
Anhidridă polimaleică (PMA)	5
AMPS (copolimer)	10

Datele privind vitezele de coroziune 40 generală și în puncte s-au obținut folosind o aparatură specială. Ambele viteze de coroziune, generală și în puncte, s-au măsurat și sa calculat logaritmul lor pe calculator la fiecare 15 s. La fiecare 30 min s-a făcut media 45 a 120 puncte de probă anterioare și s-a adăugat la baza de date pentru reprezentarea grafică. Astfel, la fiecare 24 h a fost posibil să se traseze punctele a 48 date reprezentând mediile a 5760 citiri individuale. Vitezele de coroziune 50 generală și în puncte rezultate sunt redate în fig. 1. Așa cum se poate vedea din fig. 1, după o perioadă inițială scurtă de pasivare, viteza de coroziune generală s-a ridicat la 0,0254 mm/an și viteza de coroziune în puncte la 0,0712 mm/an.

Exemplul 2. Se ia o a doua probă din aceiași sursă ca în exemplul 1. Se adaugă compoziția inhibitoare de coroziune din tabelul 1, cu excepția faptului că, compoziția conține suficient molibdat de sodiu pentru a asigura 6,0 ppm molibdat activ (MoO₄). Datele s-au obținut în maniera descrisă în exemplul 1, rezultatele fiind arătate grafic în fig. 2.

După cum se poate vedea din analiza fig. 2, adăugarea molibdatului la fosfatul stabilizat îmbunătățește viteza coroziunii generale la la 0,015 mm/an. însă viteza coroziunii în puncte scade dramatic la numai 0,00254 mm/n, viteză până în prezent con- 5 siderată de neobținut în raport cu viteza coroziunii generale.

Exemplul 3. La o a treia probă de ·' apă, luată din aceiași sursă ca în exemplele 1 și 2, se adaugă compoziția inhibitoare de 10 coroziune arătată în tabelul 2. După adăugarea inițială a compoziției de inhibare a coroziunii, s-a adăugat în mici porțiuni molibdat de sodiu, pentru a ajunge la un nivel de molibdat activ de 0,5 ppm. Rezultatele, măsurate conform metodei din exemplul 1, sunt prezentate grafic în fig. 3 care demonstrează că pe măsură ce cantitatea de molibdat crește, vitezele de coroziune în puncte scad dramatic și în cele din urmă ajung sub vitezele coroziunii generale. Rezultatele din fig. 3 demonstrează, de asemenea, că la nivel de aproximativ 3,5 ppm de molibdat, se obține maximum de inhibare a coroziunii în puncte.

Tabelul 2

Componenta	Parte activă ppm
Fosfat monosodic	13
Pirofosfat tetrapotasic (TKPP)	4,5
Hidroxietilidendifosfonat (HEDP)	2,5
Toliltriazol (TTA)	2
Anhidridă polimaleică (PMA)	3
AMPS (copolimer)	6,5

Exemplul 4. Compoziția și metoda 25 culare utilizat într-o rafinărie. Compoziția de conform prezentei invenții s-au testat într-un inhibare a coroziunii a fost redată în tabelul 3. sistem de turn de răcire, deschis, cu recirTabelul 3

Componenta	Parte activă ppm
Fosfat monosodic	10
Molibdat de sodiu	4
TKPP	3
HEDP	1,6
TTA	1,5
AMPS (terpolimer)	2
AMPS (copolimer)	5,2
PMA	1,6

Măsurătorile coroziunii în puncte și a 45 celei generale s-au făcut în același mod ca în exemplul 1. Rezultatele sunt prezentate grafic în fig. 4, care dă diagrama vitezelor de coroziune pe o perioadă de timp de 240 h. Așa cum se poate vedea din fig. 4, aceeași curbă 50 de pasivare caracteristică a fost urmată de viteza de coroziune generală care s-a situat la

0,02704 mm/an și viteza de coroziune în puncte la 0,00508 mm/an. Datele colectate pe o perioadă de șase luni au prezentat constant viteze de coroziune generală de 0,0127 mm/an și în puncte de 0,00254 mm/an, demonstrând că metoda și compoziția, conform invenției de față, a atins rezultatul remarcabil de menținere a coroziunii în puncte la o valoare sub viteza coroziunii generale.

Exemplul 5. Procedeul din exemplul a fost repetat pe o instalație cu turn de 5 răcire, deschisă, cu recirculare, dintr-o instalație petrochimică. Compoziția de inhibare a coroziunii întrebuințată a fost cea din tabelul 4.

Tabelul 4

Componenta	Parte activă ppm
Fosfat de sodiu	8
Molibdat de sodiu	4
Clorură de zinc	2
TKPP	2,5
HEDP	2
TTA	1,5
AMPS (terpolimer)	1,5
AMPS (copolimer)	2,4
PMA	3,1

în toate cazurile, vitezele de coroziune 20 în puncte și generală au fost măsurate prin aceeași metodă generală din exemplul 1, dar fără logaritmare cu calculatorul. Datele pentru vitezele coroziunii generale și în puncte sunt arătate în fig. 5 care este o diagramă a datelor 25 acumulate pe o perioadă de 150 zile, în timpul căreia s-au întrebuințat molibdat, fosfatul stabilizat și, în plus, un compus de zinc solubil în apă. Așa cum se poate vedea din fig. 5, viteza coroziunii în puncte a fost întotdeauna 30 peste viteza coroziunii generale.

O comparație a rezultatelor din exemplele 4 și 5 (fig. 4 și 5) arată că atunci când sunt prezenți compuși de zinc solubili în apă, viteza de coroziune în puncte rămâne peste 35 viteza de coroziune generală. în această privință se poate stabili că apa din sistemul de răcire din ambele exemple 4 și 5 a fost în esență comparabilă și că, compozițiile de inhibare a coroziunii au fost esențial aceleași, 40 diferența principală fiind din aceea exemplul 5, care conține clorură de zinc suficientă pentru a asigura 2 ppm zinc.

S-a demonstrat astfel că folosind metoda și compoziția din prezenta invenție se 45 pot obține viteze de coroziune în puncte egale, cu, sau mai mici ca vitezele coroziunii generale, utilizând o combinație de molibdat solubil în apă, cu un fosfat stabilizat în intervalele discutate mai sus și cu condiția ca zincul să fie practic exclus din compoziție, adică compușii sau materialele conținând zinc care pot acționa ca inhibitor activ de coroziune să fie sub circa 0,5 ppm. Vorbind în general, compușii de zinc solubili în apă, cum sunt halogenurile de zinc, de exemplu clorurâ de zinc, sunt considerate surse de zinc activ.

Claims

Revendicări

1. Compoziție pentru inhibarea coroziunii din instalațiile de răcire a apei, conținând molibden și fosfor, caracterizată prin aceea că, în scopul inhibării coroziunii în puncte a oțelului carbon dintr-un sistem de răcire cu turn, conține 1...10 ppm, de preferință 3...6 ppm molibdat solubil în apă, calculat ca molibdat și 5....25 ppm, de preferință 6...12 ppm ortofosfat stabilizat, calculat ca fosfat, compoziția conținând zinc activ într-o concentrație de până la 0,5 ppm, de preferință fiind efectiv lipsită de zinc.
2. Compoziție, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că molibdatul este un molibdat al unui metal alcalin.
3. Metodă pentru utilizarea compoziției, conform revendicărilor 1 și 2, caracterizată prin aceea că, execută adăugarea în apa din turnul de răcire, dintr-un sistem deschis cu recirculare, a unei cantități eficiente de compoziție de inhibare a coroziunii constituită din 1... 10 ppm molibdat 5 solubil în apă, calculat ca molibdat și 5...25 ppm ortofosfat stabilizat, calculat ca fosfat, compoziția fiind efectiv lipsită de zinc activ, iar în sistemul de răcire având loc circularea și recircularea apei.
4. Metodă, conform revendicării 3, caracterizată prin aceea că oțelul carbon din care sunt confecționate instalațiile de răcire a apei în sistemul cu turn de răcire, conține tuberculații sau umflături specifice coroziuinii în puncte.