MD824Z - Dispozitiv pentru determinarea abordului craniotomic - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la medicină, în special la neurochirurgie.Dispozitivul pentru determinarea abordului craniotomic include două rigle (1, 2) gradate pe ambele laturi. Pe ambele laturi ale riglelor (1, 2) sunt fixaţi rigid dinţi (3) cu profil în pană, totodată dinţii (3) de pe o latură sunt deplasaţi faţă de dinţii (3) de pe latura opusă cu o jumătate din lăţimea dintelui (3). Pe unul din capetele fiecărei rigle (1, 2) este fixată rigid o placă (4, 5) pentru poziţionarea dispozitivului în unele puncte anatomice de reper ale craniului. La capetele opuse, riglele (1, 2) sunt fixate sub un unghi cu un mecanism, care include două şaibe (6, 7) identice, dotate cu câte un dinte cu profil analogic dinţilor (3) riglelor (1, 2). Pe şaiba (7) de partea gradaţiilor sunt fixate articulat cu un capăt două plăci (9, 10), iar capetele opuse ale lor sunt fixate pe rigle (1, 2) cu ajutorul unor şuruburi (12) în găuri străpunse (13) printr-o canelură străpunsă (11), executată la capătul fiecărei plăci (9, 10).

Description

Invenţia se referă la medicină, în special la neurochirurgie.

Se cunoaşte un instrument pentru prelevarea probelor de lichid din corpul uman, care conţine un instrument de tăiat cu un vârf pentru străpungerea pielii, un inel de reazem, care se amplasează în jurul orificiului de contact cu pielea şi este executat cu posibilitatea de a fi presat pe piele, în zona respectivă, pentru a extrage lichidul [1].

Dezavantajele acestui instrument constau în faptul că se utilizează doar pentru ţesuturile moi ale corpului uman, fiind conceput pentru prelevarea probelor şi componentelor lichide din corpul uman prin presarea pe piele, în zona respectivă, pentru a extrage lichidul, ceea ce practic nu poate fi efectuat pe craniu. În plus, exactitatea determinării locului de puncţie şi timpul aplicării instrumentului depind în totalitate de capacităţile medicului, deoarece acest instrument nu conţine unghiuri de marcaj şi posibilităţi de fixare pe corpul pacientului.

Se cunoaşte, de asemenea, un dispozitiv pentru determinarea abordului craniotomic, care conţine o grilă de coordonate cu raze X, două tuburi Roentgen, amplasate perpendicular unul faţă de altul, cu ajutorul cărora se realizează două radiografii cu depunerea pe una din ele a grilei de coordonate. După radiografiile obţinute este determinat locul de puncţie [2].

Dezavantajul acestui dispozitiv constă în faptul că exactitatea determinării locului de puncţie este joasă.

Problema tehnică pe care o rezolvă invenţia constă în crearea unui dispozitiv pentru determinarea cu exactitate pe suprafaţa craniului a locului de introducere a cateterului după valorile distanţelor calculate de la structurile anatomice fixe şi fixarea acestuia.

Dispozitivul pentru determinarea abordului craniotomic, conform invenţiei, înlătură dezavantajele menţionate mai sus prin aceea că include două rigle gradate cu unităţi de lungime, executate pe ambele laturi ale riglei, care continuă pe suprafaţa laterală corespunzătoare. Pe ambele rigle, în direcţie longitudinală, sunt executate găuri străpunse cu filet la o anumită distanţă între ele. Pe ambele laturi ale riglelor sunt fixaţi rigid dinţi cu profil în pană. Dinţii de pe o latură sunt deplasaţi faţă de dinţii de pe latura opusă cu o jumătate din lăţimea dintelui. Unghiurile canelurilor dintre dinţi coincid cu cifrele pare de pe o latură a riglelor, iar pe latura opusă - cu cifrele impare. Pe unul din capetele fiecărei rigle este fixată rigid o placă pentru poziţionarea dispozitivului în unele puncte anatomice de reper ale craniului. Dispozitivul este dotat cu un mecanism pentru fixarea riglelor sub un unghi, care este fixat de acestea la capetele opuse. Mecanismul include două şaibe identice, fixate coaxial cu posibilitatea rotirii lor pe o porţiune de tub. Fiecare şaibă este dotată cu câte un dinte cu profil analogic dinţilor riglelor. Pe şaiba de partea gradaţiilor sunt fixate articulat cu un capăt două plăci, capetele opuse ale lor fiind fixate pe rigle cu ajutorul unor şuruburi în găurile străpunse printr-o canelură străpunsă, executată la capătul fiecărei plăci. Lungimea canelurii coincide cu distanţa dintre două găuri străpunse.

Invenţia se explică prin desenul din figură, în care este reprezentat dispozitivul pentru determinarea abordului craniotomic.

Dispozitivul pentru determinarea abordului craniotomic include riglele 1 şi 2 (fig. 1) confecţionate egale şi gradate cu unităţile de lungime 14, de exemplu în mm, executate pe ambele laturi ale riglei, care continuă pe suprafaţa laterală corespunzătoare, astfel încât vârfurile dinţilor şaibelor 6 şi 7 în orice poziţie a riglelor 1, 2 să nimerească pe o unitate de lungime 14. Pe ambele rigle 1, 2, în direcţie longitudinală, sunt executate găurile străpunse cu filet 13 la o anumită distanţă între ele. Pe ambele laturi ale riglelor 1, 2 sunt fixaţi rigid dinţii 3 cu profil în pană şi au o lăţime de 2 mm. Dinţii 3 de pe o latură sunt deplasaţi faţă de dinţii 3 de pe latura opusă cu o jumătate din lăţimea dintelui 3. Unghiurile canelurilor dintre dinţii 3 coincid cu cifrele pare de pe o latură a riglelor 1, 2, iar pe latura opusă - cu cifrele impare. Pe unul din capetele fiecărei rigle 1, 2 este fixată rigid prin şuruburile 16 câte o placă 4 şi 5 pentru poziţionarea dispozitivului în unele puncte A şi B anatomice de reper C şi D ale craniului la distanţa L de la punctele A şi B, de exemplu marginea exterioară a orbitei şi canalul auditiv exterior. Dispozitivul este dotat cu un mecanism pentru fixarea riglelor 1 şi 2 sub un unghi, care este fixat de acestea la capetele opuse. Mecanismul include şaibele 6 şi 7 identice, fixate coaxial prin conexiunile mobile 15 cu posibilitatea rotirii lor pe porţiunea de tub 8. Centrul acestor şaibe 6 şi 7, care corespunde cu centrul porţiunii de tub 8, se află la distanţa L de la riglele 1, 2, iar de la punctele anatomice de reper - la distanţele necesare introducerii cateterului (în figură nu este arătat). Valorile acestor distanţe sunt citite pe riglele 1, 2. Fiecare şaibă 6, 7 este dotată cu câte un dinte cu profil analogic dinţilor 3 riglelor 1, 2. Pe şaiba 7 de partea gradaţiilor sunt fixate articulat cu un capăt plăcile 9 şi 10, capetele opuse ale lor fiind fixate pe riglele 1, 2 cu ajutorul şuruburilor 12 în găurile străpunse 13 prin canelura străpunsă 11, executată la capătul fiecărei plăci 9, 10. Lungimea canelurii 11 coincide cu distanţa dintre două găuri străpunse 13. Pentru a evita leziunea capului pacientului în timpul înşurubării şurubului 12, lungimea părţii cu filet a acestuia este executată mai mică decât grosimea riglelor 1, 2. Diametrul interior al porţiunii de tub 8 este mai mare decât diametrul exterior al cateterului (în figură nu este arătat). Sub rigla 2, de care trebuie să se atingă dintele şaibei 7 de partea gradaţiilor, este fixată o garnitură de cauciuc (în figură nu este arătat), grosimea căreia corespunde grosimii şaibei 6.

Dispozitivul pentru determinarea abordului craniotomic funcţionează în modul următor.

În prealabil, cu ajutorul tomografiei computerizate sunt apreciate distanţele de la punctele A şi B anatomice de reper C şi D ale craniului până la punctul în care este necesar de a introduce cateterul. De exemplu, 78 mm de la punctul A şi 66 mm de la punctul B. Gradaţia de pe fiecare riglă 1, 2 este executată astfel, încât dinţii şaibelor 6 şi 7 să coincidă cu cifrele pare de pe o latură a primei rigle 1 - 78 mm şi cu cifrele impare de pe o latură a riglei a doua 2 - 68 mm. După aceasta, cu ajutorul şurubului 16, sunt fixate pe unul din capetele riglelor 1, 2 plăcile 4 şi 5, iar capetele libere ale lor sunt plasate în punctele A şi B anatomice de reper C şi D ale craniului pacientului. Apoi, mecanismul, care include şaibele 6 şi 7 identice, fixate coaxial cu posibilitatea rotirii lor pe porţiunea de tub 8, şi plăcile 9 şi 10 se fixează între riglele 1 şi 2 astfel, încât dintele şaibelor 6 şi 7 să nimerească în dreptul cifrelor indicate - 78 mm şi 68 mm, respectiv. Distanţa de la centrul porţiunii de tub 8, unde ulterior este introdus cateterul, se află la distanţa L de la fiecare riglă, iar de la punctele A şi B - la distanţele necesare pentru introducerea cateterului (în figură nu este arătat). După aceasta, în conexiunile mobile 15 sunt fixate cu un capăt plăcile 9 şi 10, capetele opuse ale lor fiind fixate pe rigle cu ajutorul şuruburilor 12 în găurile străpunse 13 prin canelura 11. Apoi, prin orificiul din tubul 8, este efectuat un marcaj pe suprafaţa craniului pacientului, temporar se înlătură dispozitivul şi se efectuează craniotomia în proiecţia zonei marcate. Ulterior, dispozitivul se aplică din nou pe capul pacientului şi se fixează cu emplastru de plăcile 9 şi 10 şi şaiba 7 de partea gradaţiilor către suprafaţa capului pacientului, iar prin porţiunea de tub 8, în creier, se introduce cateterul de silicon, care apoi este fixat de piele, de exemplu prin suturare (în figură nu este arătat), astfel el trebuie menţinut până la trei zile. La sfârşitul manipulării dispozitivul se înlătură de pe capul pacientului.

Astfel, dispozitivul permite de a efectua introducerea cateterului în punctul necesar al creierului pacientului cu exacticitate de până la 1 mm.

1. RU 2009144133 A 2011.06.10

2. SU 942687 A1 1982.07.15

Claims (1)

1. Dispozitiv pentru determinarea abordului craniotomic, care include două rigle (1, 2) gradate cu unităţi de lungime (14), executate pe ambele laturi ale riglei, care continuă pe suprafaţa laterală corespunzătoare; pe ambele rigle (1, 2), în direcţie longitudinală, sunt executate găuri străpunse cu filet (13) la o anumită distanţă între ele; pe ambele laturi ale riglelor (1, 2) sunt fixaţi rigid dinţi (3) cu profil în pană, totodată dinţii (3) de pe o latură sunt deplasaţi faţă de dinţii (3) de pe latura opusă cu o jumătate din lăţimea dintelui (3); unghiurile canelurilor dintre dinţi (3) coincid cu cifrele pare de pe o latură a riglelor (1, 2), iar pe latura opusă - cu cifrele impare; pe unul din capetele fiecărei rigle (1, 2) este fixată rigid o placă (4, 5) pentru poziţionarea dispozitivului în unele puncte anatomice de reper ale craniului; totodată dispozitivul este dotat cu un mecanism pentru fixarea riglelor (1, 2) sub un unghi, care este fixat de acestea la capetele opuse; mecanismul include două şaibe (6, 7) identice, fixate coaxial cu posibilitatea rotirii lor pe o porţiune de tub (8); fiecare şaibă (6, 7) este dotată cu câte un dinte cu profil analogic dinţilor (3) riglelor (1, 2); pe şaiba (7) de partea gradaţiilor sunt fixate articulat cu un capăt două plăci (9, 10), capetele opuse ale lor fiind fixate pe rigle (1, 2) cu ajutorul unor şuruburi (12) în găurile străpunse (13) printr-o canelură străpunsă (11), executată la capătul fiecărei plăci (9, 10), totodată lungimea canelurii (11) coincide cu distanţa dintre două găuri străpunse (13).