[go: up one dir, main page]

Sâta a-o contegnûo

A

Quésta pàgina a l'é scrîta in zenéize
Da Wikipedia
ZE
Quésta pàgina a l'é scrîta in zenéize, segóndo a grafîa ofiçiâ
A
A
Alfabêto latìn
Aa Bb Cc Dd    
Ee Ff Gg Hh
Ii Jj Kk Ll
Mm Nn Oo Pp
Qq Rr Ss Tt
Uu Vv Ww Xx
Yy Zz
Létie azontîve de parlæ liguri
Ææ Çç Ëë Ññ    
Ňň Öö Œœ Řř
Šš Ṡṡ Üü

A (minoscolo a) a l'é a primma letia de l'alfabêto latin e de tutti i alfabêti derivæ da quest'urtimo. A l'é scimile a-a letia grêga antîga alfa, da-a quæ a l'é derivâ. A seu forma maioscola consciste di doî lâti inclinæ de 'n triangolo, atraversæ into mêzo da 'na bâra òrizontale. A verscion minoscola a se peu scrîve in dôe forme: a a doî livelli, e ɑ a un livello, che se ûza de sòlito inta scrîtûa fæta a man e inti font che ghe se bâzan, sorviatutto font pensæ pe-a letûa di figeu, e a se trêuva anche inta grafîa italica.

Egiçian Creteize Aleph
fenîcio
Semitico
Alfa
grêgo
A
etrusca
A
româna/cirillica
Beöta
800–700 a.C.
Onciâle
grêgo
Onciâle
latin 300 d.C.
Geroglifico egiçio (testa de beu) Verscion creteize antîga da letia "A" Aleph fenîcio Letia semitica "A", verscion 1 Alfa grêgo, verscion 1 A etrusca, verscion 1 A româna Beöta Onciâle clascico grêgo, verscion 1 Onciâle latin do 300 d.C., verscion 1
F1
"A" creteize Verscion fenîcia de l'"A" "A" semitica, verscion 2 Alfa grêgo, verscion 2 Latin, IV secolo a.C. Beöta, 800 a.C. Onciâle clascico grêgo, verscion 2 Onciâle latin do 300 d.C., verscion 2

O ciù antîgo antenòu segûo da "A" o l'é l'aleph (scrîto ascì 'aleph), a primma letia de l'alfabêto fenîcio, che o l'aveiva sôlo consonante (pe sta raxon, st'alfabêto o l'é dîto ascì abjad, pe distingoelo da 'n alfabêto vêo). L'antenòu de l'aleph o porieiva êse stæto 'n pitogramma de 'na testa de beu inta scrîtûa protosinaitica, infloensòu da-i geroglifici egiçi, senplificòu inta forma de 'na testa triangolâre co dôe còrne.

In gîo a-o 1600 a.C., a letia de l'alfabêto fenîcio aveiva 'na forma liniâre, ch'a l'é stæta uzâ comme bâze pe çertidun forme sucesîve. Se pensa ch'o seu nomme foîse somegiante a quello de l'aleph paleoebraico ò arabo.

A blackletter
A gòtica
A onciâle
A onciâle
Another Capital A
'N'âtra A gòtica 
Modern Roman A
A româna moderna
Modern Italic A
A italica moderna
Modern Script A
A corscîva moderna

Quande, inta Grêcia antîga, se iniçiâva a uzâ st'alfabêto, no servîva 'na letia pe rapresentâ l'òcluxîva glottâle (o son consonantico ch'a letia a raprezentâva inta lengoa fenîcia e âtre lengoe semitiche, e o primmo fonêma da prononçia fenîcia da letia), donca se uzâva 'na verscion modificâ do segno pe raprezentâ a vocâle /a/, e a l'êa ciamâ co-o nomme alfa. Inte ciù antîghe iscriçioin grêghe dòppo o medioêvo elenico, che remontano a-o VIII secolo a.C., a letia a l'êa scrîta de lâto, ma inte l'alfabêto grêgo di tenpi sucesîvi a l'êa somegiante a-a moderna letia maioscola, sciben che ghe son molte varianti locâli diversce (prezenpio, co-ina "ganba" ciù curta, ò co-a linia de mêzo a 'n angolo diverso.

I etruschi aveivan portòu l'alfabêto grêgo inta penîzoa italiann-a, sensa cangiâ a letia, e o seu alfabêto o l'êa stæto adotòu da-i români pe scrîve a lengoa latinn-a.

Varianti tipografiche

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Diversci mòddi de scrîve a A minoscola.

A-o tenpo di români existeivan molte forme da letia "A". A prinçipâ a l'êa a verscion monumentâle, usâ pe l'iscriçioin in sciâ prîa. Gh'êa ascì 'na grafîa corscîva adêuviâ pe-i scrîti de tutti i giorni, che però a l'êa uzâ sorviatutto in sce materiâli pöco rexistenti, donca no ghe son molti ezenpi de sta grafîa a-a giornâ d'ancheu, rispetto a quella monumentâle. Existan però ezenpi de corscîvo maioscolo, corscîvo minoscolo, e corscîvo semiminoscolo, oltre a varianti a-a meitæ tra o stîle monumentâle e quello corscîvo, tra e quæ ghe son o semionciâle e l'onciâle.

A-a fin de l'Inpêro Româno (V secolo d.C.) s'êan svilupæ 'nte l'Eoröpa òcidentâle diversce varianti de corscîvo minoscolo, tramêzo e quæ o minoscolo semicorscîvo italian, a scritûa merovingia françeize, a scritûa vizigòtica inta Spagna, e a scritûa insulâre da Gran Bretagna. In gîo a-o IX secolo, a scritûa carolinn-a (derivâ da 'na conbinaçion de forme precedenti e molto scimile a-e forme da giornâ d'ancheu) a l'êa a forma prinçipâ adêuviâ inscî libbri, primma de l'invençion da stampa.

Inte l'Italia do XV secolo, in sciâ bâze da scritûa carolinn-a, s'êan formæ e dôe prinçipæ varianti ancheu conosciûe: l'italica e a româna. A forma italica, dîta ascì a corscîva, a s'êa svilupâ da 'na forma adêuviâ da scritôi medievâli irlandeizi e ingleizi, ch'a s'asomegiâva a-a letia grêga tau. Sta forma a se ûza 'nta ciù parte de caligrafîe moderne, e a l'é formâ da 'n çercio e da 'n træto verticâle. A forma româna, che a s'adêuvia 'nta ciù parte di materiâli stampæ, a l'é formâ da 'n çercio picin co-în arco sorvia ("a"). L’unn-a e l’âtra son derivæ da-a verscion maioscola. Inta caligrafîa grêga (comme o se peu vedde da-a verscion onciâle mostrâ chi) gh'êa l'abitudine de unî a ganba scinistra e a linia orizontâle 'nte 'n scingolo çercio, e molte vòtte a ganba destra a se traciâva verticalmente. Pöi, inte çertidun mòddi de scrîve, a decoraçion che a dâva iniçio a-a ganba destra l'êa diventâ 'n arco, dando coscì òrigine a-a forma "stampâ", mentre inte âtri a l'êa sconparîo, dando òrigine a-a forma corscîva.

A forma italica a s'adêuvia pe comunicâ enfaxi, ò pe distingoe 'na parte de 'n testo da 'n'âtra (de sòlito scrîta in forma româna). Gh'é d'âtri câxi donde a a corscîva ("ɑ", dîta ascì alfa latinn-a) a se diferençia da-a "a" latinn-a (comme prezenpio 'nte l'alfabêto fonetico internaçionâle, ò IPA).

Ûzo 'nti scistêmi de scrîtûa

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Inte parlæ liguri, a letia a raprezenta o son /a/.

Inta ciù parte de lengoe ch'adêuvian l'alfabêto latin, ⟨a⟩ raprezenta 'na vocâle averta no ariondâ, comme /a/, /ä/, ò /ɑ/. 'N eceçion a l'é raprezentâ da-o dialetto Saanich, donde ⟨A⟩ e ⟨Á⟩ indican 'na vocâle frontâ semiserâ no ariondâ /e/.

Âtri scistêmi

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Inta notaçion fonetica e fonemica:

Inte l'algebra, a letia a a s'adêuvia, insemme a âtre letie a l'iniçio de l'alfabêto, pe raprezentâ quantitæ conosciûe, mentre e letie a-a fin de l'alfabêto (x, y, z) s'adêuvian pe raprezentâ quantitæ sconosciûe.

Inta giometrîa, e maioscole A, B, C ecc. s'adêuvian pe raprezentâ segmenti, linie, raggi ecc. 'Na A maioscola s'adêuvia ascì pe raprezentâ 'n angolo de 'n triangolo.

Carateri corelæ

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Alfabêto latin

[modìfica | modìfica wikitèsto]
  • Æ æ : ligatûa AE latinn-a
  • A con diacritichi: Å å Ǻ ǻ Ḁ ḁ ẚ Ă ă Ặ ặ Ắ ắ Ằ ằ Ẳ ẳ Ẵ ẵ Ȃ ȃ Â â Ậ ậ Ấ ấ Ầ ầ Ẫ ẫ Ẩ ẩ Ả ả Ǎ ǎ Ⱥ ⱥ Ȧ ȧ Ǡ ǡ Ạ ạ Ä ä Ǟ ǟ À à Ȁ ȁ Á á Ā ā Ā̀ ā̀ Ã ã Ą ą Ą́ ą́ Ą̃ ą̃ A̲ a̲ ᶏ

Antenæ e segni scimili 'nte âtri alfabêti

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Âtri progètti

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Colegamenti estèrni

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Contròllo de outoritæLCCN (ENsh2015000917