Dark Child

A. POPOARE ŞI SPAŢII ISTORICE 1. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor 1. A. Etnogeneza românească Geto-dacii şi lumea romană în secolele I î. Hr.-al II-lea d.Hr. ➢ Popor de origine indo-europeană, daco-geţii au reprezentat ramura nordică a tracilor, diferenţiindu-se de aceştia în perioada Epocii Fierului. ➢ Erau numiţi geţi în izvoarele scrise greceşti şi daci în cele romane. Până în secolul I î.H., când şi-au constituit un stat propriu, au fost organizaţi în triburi şi uniuni de triburi care : ➢ aveau denumiri specifice (apulli, burii, carpii, costobocii etc.); ➢ erau conduse de şefi militari (basilei); ➢ aveau centrul în cetăţi fortificate de tip "dava" (Argedava, Buridava, Piroboridava etc.). ➢ Istoria politico-militară timpurie a daco-geţilor este cunoscută din izvoarele scrise externe, cele mai vechi însemnări fiind cuprinse în opera istoricului grec Herodot (sec.V î.H.). ➢ Geto-dacii au intrat contact cu lumea romană, preluând elemente ale culturii materiale şi spirituale ale acesteia, încă dinainte de instaurarea stăpânirii imperiale în zona dunăreană (faza preliminară a romanizării geto-dacilor). ➢ Ameninţarea romană directă a început să se manifeste din timpul regelui Burebista, întemeietorul statului dac (82-44 î.Hr.). ➢ Burebista (82-44 î.H.)-a fost conducătorul get care a unit pentru prima dată toate triburile daco-geţilor sub o singură autoritate politică, punând astfel bazele statului dac. ➢ Condiţiile care au favorizat întemeierea statului în secolul I î.H.au fost: ➢ unitatea etnică, lingvistică şi religioasă a daco-geţilor; ➢ dezvoltarea organizării sociale şi apariţia aristocraţiei tribale (tarabostes, pilleati); ➢ ameninţările externe (în special din partea celţilor din vest şi a romanilor care, în expansiunea lor, se apropiaseră de zona Dunării). ➢ Unificarea triburilor geto-dace a fost realizată atât pe cale paşnică cât şi prin forţa armelor. Burebista a beneficiat de sprijinul direct acordat de marele preot al cultului zalmoxian, Deceneu. ➢ Ca organizare, statul condus de Burebista era o monarhie cu pronunţat caracter militar. Hotarele sale se întindeau în nord până în Carpaţii Păduroşi, înspre răsărit până la gurile Bugului, în vest până în Slovacia de azi, iar spre sud până la Munţii Balcani.