Walden

WALDEN SAU VIAȚA ÎN PĂDURE Henry David Thoreau Walden sau Viața în pădure Nu-mi propun să închin o odă deprimării, ci să mă laud asemenea cocoșului dimineața, înălțat în cuibar, chiar dacă numai ca să-mi trezesc vecinii. ECONOMIE Câ nd am scris paginile sau, mai bine, zis volumul ce urmează , tră iam singur, ı̂n pă dure, la o milă depă rtare de orice vecin, ı̂ntr-o casă pe care mi-o construisem singur, pe malul lacului Walden, ı̂n Concord, Massachusetts, ș i-mi câ ș tigam existența doar prin munca mâ inilor mele. Am stat acolo doi ani ș i două luni. In prezent, ră tă cesc din nou prin societatea civilizată . Nu mi-aș impune problemele personale atenției cititorilor dacă nu aș i fost insistent ı̂ntrebat de concetă țeni despre modul meu de viață, ı̂ntrebă ri pe care unii le-ar putea numi impertinente, deș i mie nu mi se pare aș a, ci, avâ nd ı̂n vedere ı̂mprejură rile respective, foarte ireș ti ș i pertinente. Unii m-au ı̂ntrebat ce mâ ncam; alții, dacă nu mă simțeam singur; dacă nu-mi era frică ș i aș a mai departe. Alții erau curioș i să a le ce parte din venitul meu o foloseam ı̂n scopuri caritabile; iar alții, cu familii mari, câ ți copii să rmani ı̂ntrețineam. Mă voi scuza, prin urmare, față de acei cititori care nu simt un deosebit interes față de persoana mea, angajâ ndu-mă să ră spund la câ teva dintre aceste ı̂ntrebă ri ı̂n cartea de față. In cele mai multe că rți, eul, sau persoana ı̂ntâ i, este omis; aici va i pă strat; raportat la egocentrism, aceasta este principala diferență. De obicei, nu ne amintim că , de fapt, persoana ı̂ntâ i este cea care vorbeș te ı̂ntotdeauna. N-aș vorbi atâ t de mult despre mine dacă ar i altcineva pe care să -l cunosc la fel de bine. Din nefericire, sunt limitat la această temă de ı̂ngustimea experienței mele. Mai mult, ı̂n ceea ce mă priveș te, cer orică rui scriitor, ı̂n primul râ nd, o relatare simplă ș i sinceră a propriei vieți, ș i nu ceva ce doar a auzit despre viețile altor oameni; o relatare cam de felul celei pe care ar trimite-o rudelor sale dintr-o țară ı̂ndepă rtată ; iindcă , dacă a tră it sincer, asta trebuie, după mine, să se i ı̂ntâ mplat ı̂ntr-o țară ı̂ndepă rtată . Probabil că aceste pagini se adresează mai ales studenților să raci. Câ t despre restul cititorilor mei, vor accepta pasajele care ı̂i privesc. Am ı̂ncredere că nimeni nu va ı̂ntinde tivurile hainei ı̂mbră câ nd-o, câ nd ea ı̂i poate servi foarte bine celui că ruia i se potriveș te. Aș ține să spun ceva nu atâ t despre chinezi ș i locuitorii insulelor Sandwich, câ t despre voi, cei care citiți aceste pagini, despre care se spune că locuiți ı̂n Noua Anglie; ceva despre condiția voastră , mai ales despre condiția voastră exterioară sau ı̂mprejură rile din această lume, din acest oraș , sau ce o i, dacă e necesar ca ea să ie aș a de proastă cum este, dacă poate sau nu să ie ı̂mbună tă țită . Am că lă torit foarte mult prin Concord; ș i peste tot, ı̂n magazine, ı̂n birouri ș i pe ogoare, mi s-a pă rut că locuitorii fac penitență ı̂ntr-o mie de feluri demne de atenție. Ceea ce am auzit despre brahmanii care stau expuș i la patru focuri ș i se uită drept la soare; sau atâ rnă suspendați cu capetele ı̂n jos deasupra lă că rilor; sau se uită peste umă r la cer „pâ nă câ nd le este imposibil să ș i reia poziția irească ı̂n timp ce, din cauza ră sucirii gâ tului, nu le poate trece spre stomac nimic altceva decâ t lichide”; sau tră iesc ı̂nlă nțuiți pe viață la ră dă cina unui copac; sau mă soară , asemenea omizilor, ı̂ntinderea vastelor imperii cu trupurile lor; sau stau ı̂ntr-un picior pe vâ rfuri de stâ lpi - chiar aceste forme de penitență conș tientă , nu cred că sunt mai de necrezut ș i mai uluitoare decâ t scenele la care asist zilnic. Cele două sprezece munci ale lui Hercule sunt leacuri pe lâ ngă cele la care se supun vecinii mei; că ci ele erau numai două sprezece ș i aveau un sfâ rș it: dar n-am vă zut niciodată ca aceș ti oameni să i ucis sau capturat vreun monstru sau să i terminat vreo muncă . Ei n-au niciun prieten Iolaus care să ardă cu un ier ı̂nroș it ră dă cina capului hidrei, ci, de ı̂ndată ce un cap este sfă râ mat, țâș nesc alte două ı̂n loc. Vă d tineri, concetă țeni de-ai mei, a că ror nenorocire este că au moș tenit ferme, case, grajduri, vite ș i unelte; că ci toate astea se dobâ ndesc mai uș or decâ t se scapă de ele. Era mai bine dacă se nă ș teau ı̂n câ mp deschis ș i erau ală ptați de o lupoaică iindcă ar i putut vedea cu ochi mai limpezi ı̂n ce ținuturi sunt chemați să muncească . Cine i-a fă cut robi ai pă mâ ntului? De ce să ı̂nghită cele două zeci ș i cinci de hectare, câ nd omul este condamnat să -ș i ı̂nghită numai amarul? De ce să ı̂nceapă a-ș i să pa mormintele de ı̂ndată ce se nasc? Au de tră it o viață de om ca să ı̂mpingă toate aceste lucruri ı̂n fața lor ș i să se descurce cum pot mai bine. Câ te să rmane su lete nemuritoare n-am vă zut, aproape dă râ mate ș i strivite sub povara ei, coborâ nd tâ râ ș pe drumul vieții, ı̂mpingâ nd ı̂n fața lor o ș ură de două zeci de metri pe zece cu grajdurile augeene niciodată cură țate ș i patruzeci de hectare de pă mâ nt, ogor, fâ neață, pă ș une ș i pă dure! Cei fă ră nimic, care nu se luptă cu astfel de obligații inutile, moș tenite, ı̂și gă sesc destul de muncă subjugâ nd ș i cultivâ nd câ țiva metri pă trați de carne. Dar, muncind, oamenii fac o greș eală . Cea mai bună parte din om este curâ nd arată ı̂n pă mâ nt, drept ı̂ngră ș ămâ nt. Printr-o pretinsă soartă , numită ı̂n mod obiș nuit necesitate, ei sunt folosiți, aș a cum se arată ı̂ntr-o veche carte, pentru a aduna comori pe care le vor degrada moliile ș i rugina ș i pe care hoții le vor fura. Aceasta este o viață de nă tâ ng, după cum vor a la câ nd ajung la sfâ rș itul ei, dacă nu cumva mai ı̂nainte. Se spune că Deucalion ș i Pyra au creat oamenii aruncâ nd pietre ı̂n urmă : Inde genus durum sumus, experiensque laborum, Et documenta damus quâ simus origine nati. Sau, aș a cum o versi ică Roleigh ı̂n maniera lui sonoră : „De asta suntem cu inima ı̂mpietrită , ı̂ndurâ nd dureri ș i griji, Ș tiind că trupurile noastre sunt din piatră .” Aici s-a ajuns, printr-o supunere oarbă la un oracol fals, aruncâ nd pietre peste cap ș i nevă zâ nd unde cad. Din cauza ignoranței ș i a greș elii, cei mai mulți oameni, chiar ș i ı̂n această țară comparativ liberă , sunt atâ t de ocupați cu pretinsele griji ș i muncile inutil de grele ale vieții, ı̂ncâ t roadele sale cele mai bune nu pot i culese de ei. Degetele lor, din cauza trudei excesive, sunt prea neı̂ndemâ natice ș i tremură prea mult. De fapt, muncitorul nu are ră gaz pentru o adevă rată integritate de zi cu zi; el nu-ș i poate permite să ı̂ntrețină cele mai omeneș ti relații cu oamenii, că ci munca lui nu ar mai i apreciată pe piață. El nu are timp să ie altceva decâ t o maș ină . Cum poate să -ș i amintească bine propria ignoranță - pe care creș terea sa o necesită - cel care trebuie să -ș i folosească atâ t de des cunoș tințele? Ar trebui să -l hră nim ș i să -l ı̂mbră că m uneori gratis ș i să -l ı̂ncurajă m cu vorbele noastre ı̂nainte de a-l judeca. Cele mai delicate calită ți ale irii noastre, asemenea pufului de pe fructe, pot i pă strate numai printr-o ı̂ngrijire foarte atentă . Cu toate astea, nu ne comportă m față de noi ı̂nș ine sau unul față de altul cu atâ ta gingă ș ie. Câ țiva dintre voi - o ș tim cu toții - sunteți să raci, gă siți viața foarte grea, vă sufocați uneori, ca să spunem aș a, că u-tâ ndu-vă su lul. Nu am nicio ı̂ndoială că unii dintre voi, cei care citiți această carte, nu puteți plă ti, de fapt, pentru toate mesele pe care le-ați mâ ncat sau pentru hainele ș i panto ii care se uzează cu repeziciune, dacă nu s-au ș i stricat deja, ș i ați ajuns la această pagină irosind timp ı̂mprumutat sau furat, pă gubinduvă creditorii cu o oră . Este foarte evident ce vieți meschine ș i netrebnice duceți mulți dintre voi, că ci privirea mi-a fost ascuțită de experiență; mereu pe muchie de cuțit, ı̂ncercâ nd să intrați ı̂n afaceri ș i ı̂ncercâ nd să ieș iți din datorii, o mlaș tină foarte veche numită de latini aes ali-enum, alama altuia, iindcă unele monede ale lor erau fă cute din alamă ; ı̂n continuare tră ind ș i murind ș i iind ı̂ngropați de această alamă a altuia; mereu promițând să plă tiți, promițând să plă tiți mâ ine ș i murind faliți astă zi; că utâ nd să intrați ı̂n grațiile norocului, să obțineți clientelă prin orice mijloace, ı̂n afară de cele care duc la ı̂nchisoare; mințind, linguș ind, votâ nd, chircindu-vă ı̂ntr-un ghem de politețe sau dilatâ nduvă ı̂ntr-o atmosferă de generozitate rară ș i vaporoasă , ca să vă puteți convinge vecinul să vă permită a vă ocupa de panto ii, sau pă lă ria, sau haina, sau tră sura lui, sau să -i aduceți alimentele; ı̂mbolnă vindu-vă ca să puneți ceva deoparte pentru zile negre, ceva care să ie dosit ı̂ntr-un scrin vechi, ı̂ntr-un ciorap, sub tencuială sau, ș i mai sigur, ı̂ntr-o bancă din că ră midă ; nu are importanță unde, nu contează câ t de mult sau câ t de puțin. Mă ı̂ntreb uneori cum de putem i atâ t de... aproape că ı̂mi vine să spun frivoli, ı̂ncâ t să luă m parte la această formă grosolană , dar oarecum stră ină , de robie denumită Sclavia Neagră ; sunt atâ t de mulți stă pâ ni perspicace ș i subtili care ı̂nrobesc atâ t nordul câ t ș i sudul. E greu să ai un supraveghetor din sud; e ș i mai greu să ai unul din nord; dar cel mai ră u este câ nd eș ti propriul tă u stă pâ n de sclavi. Să mai vorbim de divinitatea din om! Priviți la că ruțaș ul de pe drum, tâ râ ndu-se spre piață, zi ș i noapte; freamă tă vreo divinitate ı̂n el? Cea mai ı̂naltă datorie a sa e să -ș i hră nească ș i să -ș i adape caii! Ce ı̂nseamnă pentru el propriul destin ı̂n comparație cu interesele de transport? Nu mâ nă el caii pentru Boierul care face vâlvă? Câ t de divin, câ t de nemuritor este el? Uitați-vă cum se umileș te, cum se furiș ează , cuprins câ t e ziua de lungă de o teamă nede inită , ne iind nici nemuritor, nici divin, ci sclavul ș i prizonierul propriei pă reri despre sine, al unui renume câ ș tigat de faptele sale. Opinia publică este un tiran slab ı̂n comparație cu pă rerea noastră personală . Pă rerea omului despre sine este cea care determină , sau mai degrabă indică , destinul lui. Autoemanciparea fanteziei ș i imaginației, chiar ı̂n provinciile din Indiile de Vest -ce Wilberforce este acolo să producă aș a ceva? Gâ ndiți-vă , de asemenea, la femeile acestei țări, care țes perne de toaletă pentru ziua cea din urmă , ca să nu tră deze un interes redus față de soarta lor! Ca ș i cum ai putea să omori timpul fă ră să lezezi eternitatea. Majoritatea oamenilor duc vieți de tă cută disperare. Ceea ce se numeș te resemnare e disperare con irmată . Din oraș ul disperat treci ı̂n satul disperat ș i trebuie să te consolezi cu vitejia nurcilor ș i a ș obolanilor de apă . O disperare stereotipă dar inconș tientă se ascunde chiar ı̂n ceea ce cunoaș tem sub numele de jocuri sau amuzamente ale oamenilor. Nu este nicio joacă ı̂n ele, că ci urmează muncii. Dar este o caracteristică a ı̂nțelepciunii să nu faci lucruri disperate. Dacă ne gâ ndim care este - ca să folosim cuvintele catehismului - țelul ultim al omului ș i care sunt necesită țile lui reale ș i mijloacele lui de trai, s-ar pă rea că oamenii au ales deliberat modul acesta de viață pentru că l-au preferat orică rui altuia. Totuș i, ei cred cu sinceritate că nu le-a mai ră mas nicio alternativă . Dar irile alerte ș i să nă toase ı̂și amintesc că soarele s-a ı̂nă lțat. Nu-i nicioată prea tâ rziu să renunțăm la prejudecă ți. Niciun mod de a gâ ndi sau acționa, oricâ t de vechi ar i el, nu poate i luat drept bun fă ră dovezi. Ceva la care ră spunde toată lumea sau pe care astă zi ı̂l ia ı̂n tă cere drept bun, mâ ine poate să devină fals, doar un fum al opiniei pe care mulți l-au luat drept nor ce urma să ı̂mpră ș tie ploaia binefă că toare peste ogoarele lor. Ceea ce spun bă trâ nii că nu poți face, ı̂ncerci ș i descoperi că poți. Faptele vechi ră mâ n ale bă trâ nilor, cele noi ale tinerilor. Probabil că odinioară bă trâ nii nu ș tiau destule ca să aducă combustibil proaspă t pentru a ı̂ntreține focul; oamenii tineri aș ază puțin lemn uscat sub un vas ș i sunt ı̂nvâ rtiți ı̂n jurul pă mâ ntului cu viteza pă să rilor, de-i lasă pe bă trâ ni, după cum vine vorba, cu gura că scată . Vâ rsta nu te ı̂ndreptă țeș te mai mult decâ t tinerețea, nici mă car la fel de mult, pentru a i sfă tuitor, că ci ea nu a pro itat pe câ t a pierdut. Se poate pune chiar la ı̂ndoială dacă cel mai ı̂nțelept om a ı̂nvă țat, tră ind, ceva de valoare absolută . Practic, bă trâ nii nu au niciun fel de sfat mai important pe care să -l dea tinerilor; experiența lor a fost atâ t de fragmentară ș i viețile lor niș te eș ecuri nefericite, din motive personale, după cum probabil cred chiar ei; ș i s-ar putea să le mai i ră mas o oarecare doză de credință care falsi ică acea experiență, ı̂n vreme ce ei ră mâ n doar mai puțin tineri decâ t au fost. Am tră it vreo treizeci de ani pe această planetă ș i n-am auzit ı̂ncă nicio primă silabă a unui sfat valabil sau mă car onest de la cei mai ı̂n vâ rstă decâ t mine. Nu mi-au spus nimic ș i probabil că nu-mi pot spune nimic de folos. Aceasta este viața, o experiență ı̂n mare mă sură neı̂ncercată de mine, dar asta nu-mi dovedeș te că ei au ı̂ncercat-o. Dacă am vreo tră ire pe care o cred valabilă , sunt convins că Mentorii mei nu mi-au spus nimic despre ea. Un țăran ı̂mi spune: „Nu poți tră i numai cu legume, că ci ele nu au nimic din care se fac oasele”; aș a că el, cu religiozitate, ı̂și dedică o parte din zi aprovizionă rii sistemului să u cu materia primă pentru oase; merge ș i vorbeș te ı̂n acelaș i timp, ı̂n spatele boilor să i care, cu oase fă cute din vegetale, ı̂l trag pe el cu plug cu tot, ı̂n ciuda tuturor obstacolelor. Anumite lucruri sunt cu adevă rat necesită ți vitale, ı̂n unele cercuri - ale celor mai neajutorați ș i bolnavi - iar ı̂n altele sunt doar produse de lux, iar ı̂n unele, cu totul necunoscute. Tot pă mâ ntul vieții omeneș ti le pare unora ca iind stră bă tut de predecesorii lor, atâ t culmile câ t ș i vă ile, ș i că s-au ı̂ngrijit de toate. După Evelyn, „ı̂nțeleptul Solomon a dat porunci chiar ș i pentru distanțele dintre copaci; iar pretorii romani au hotă râ t de câ te ori ai voie să mergi pe pă mâ ntul vecinului ca să aduni ghindele că zute pe el, fă ră a-i ı̂ncă lca drepturile de proprietate ș i ce dijmă i se cuvine acelui vecin”. Hipocrat a lă sat indicații ș i asupra felului ı̂n care să ne tă iem unghiile; adică , la acelaș i nivel cu degetele, nici mai scurte, nici mai lungi. Fă ră ı̂ndoială , chiar oboseala ș i plictiseala care par a i epuizat diversitatea ș i bucuriile vieții sunt de pe vremea lui Adam. Dar capacită țile omului nu au fost mă surate niciodată ; ș i nici nu trebuie să judecă m ce poate face el pe baza antecedentelor, că ci s-a ı̂ncercat atâ t de puțin! Oricare au fost lipsurile tale pâ nă acum, „nu te mâ hni, iule, că ci cine te va ı̂mpovă ra cu ce ai lă sat nefă cut”? Ne-am putea pune la ı̂ncercare viețile printr-o mie de teste simple; cum ar i, de pildă , faptul că acelaș i soare care ı̂mi coace mie fasolea luminează , totodată , ș i un sistem de planete asemă nă toare cu a noastră . Dacă m-aș i gâ ndit la asta, s-ar i evitat niș te greș eli. Asta nu era lumina ı̂n care le pră ș eam. Stelele sunt vâ rfurile unor triunghiuri sublime! Ce iințe ı̂ndepă rtate ș i deosebite, ı̂n diverse lă caș uri ale universului, contemplă aceeaș i stea ı̂n acelaș i moment! Natura ș i viața umană sunt la fel de variate ca ș i constituțiile noastre multiple. Cine va spune ce perspectivă ı̂i oferă altuia viața? Ar putea oare avea loc un miracol mai mare decâ t cel de a ne privi o secundă ı̂n ochi, unul pe altul? Ar trebui să tră im toate epocile omenirii ı̂ntr-o oră ; da, ı̂n toate lumile acestor epoci. Istorie, Poezie, Mitologie! - Nu cunosc vreo citire a experienței altuia mai uimitoare ș i mai de ı̂ncredere decâ t asta. Cea mai mare parte din ceea ce vecinii mei numesc bine eu consider ı̂n su letul meu ră u, iar dacă e ceva de care mă pot că i, acest lucru s-ar putea să ie buna mea comportare. Ce diavol m-a stă pâ nit de m-am purtat atâ t de bine? Poți spune, bă trâ ne, cel mai ı̂nțelept lucru pe care ı̂l ș tii - tu cel care ai tră it ș aptezeci de ani, nu fă ră onoruri de vreun fel sau altul - ı̂nsă eu aud o voce irezistibilă care mă invită să mă ı̂ndepă rtez de acel lucru. O generație abandonează realiză rile alteia, ca pe niș te coră bii naufragiate. Cred că ne putem ı̂ncrede liniș tiți ı̂ntr-o afacere bună , mai mult decâ t o facem. Putem renunța exact la atâ ta grijă față de noi ı̂nș ine pe câ t acordă m cu onestitate altora. Natura e la fel de bine adaptată ș i pentru slă biciunea, ș i pentru tă ria noastră . Teama ș i tensiunea continuă a unora este aproape o formă incurabilă de boală . Suntem fă cuți să exageră m importanța muncii pe care o facem ș i totuș i, câ t de mult ră mâ ne nefă cut! Sau, ce-ar i dacă ne-am i ı̂mbolnă vit? Câ t de vigilenți suntem! Hotă râ ți să nu tră im prin credință dacă o putem evita; stâ nd toată ziua ı̂n stare de alertă , noaptea ne spunem fă ră voie rugă ciunile ș i ne lă să m cuprinș i de incertitudini. Aș a de total ș i sincer suntem obligați să tră im, venerâ ndu-ne viața ș i negâ nd posibilitatea de schimbare. Acesta este singurul mod, spunem noi; dar sunt la fel de multe moduri câ te raze putem trasa din centrul cercului. Orice schimbare este un miracol demn de contemplat; dar e un miracol ce are loc ı̂n oricare moment. Confucius a spus: „A ș ti că ș tim ce ș tim ș i că nu ș tim ce nu ș tim, aceasta este adevă rata cunoaș tere.” Câ nd un om va i redus un aspect ce ține de imaginație la unul ce ține de ı̂nțelegere, prevă d că toți oamenii ı̂și vor stabili viețile, ı̂n cele din urmă , pe acest temei. Să ne gâ ndim un moment la ce constituie de fapt cea mai mare parte din necazurile ș i neliniș tea la care mă refeream ș i câ t de multă nevoie este să im ı̂ngrijorați sau, cel puțin, prevă ză tori. Ar i, oarecum, de preferat să tră ieș ti o viață primitivă ș i de frontieră , chiar ı̂n mijlocul unei civilizații exterioare, numai ca să a li care sunt, ı̂n mare, necesită țile vieții ș i ce metode s-au adoptat pentru a le obține; sau chiar să ră sfoieș ti vechile jurnale zilnice ale negustorilor ca să vezi ce cumpă rau cel mai adesea oamenii, ce provizii ı̂și fă ceau, adică să vezi care erau cele mai de că pă tâ i alimente. Fiindcă ı̂mbună tă țirile de peste veacuri au avut o in luență minoră asupra legilor esențiale ale existenței omului; scheletele noastre nu se deosebesc, probabil, de cele ale stră moș ilor noș tri. Prin cuvintele necesitățile vieții ı̂nțeleg orice, din ceea ce omul a obținut prin propriile eforturi, a fost de la ı̂nceputuri sau a devenit prin folosire ı̂ndelungată atâ t de important pentru viața omenească ı̂ncâ t niciunul sau puțini sunt cei care, din cauza să lbă ticiei, a să ră ciei sau ilozo iei, ı̂ncearcă vreodată să tră iască fă ră ele. Pentru multe iințe există , ı̂n acest sens, numai o singură necesitate vitală , Hrana. Pentru bizonul preriei ı̂nseamnă câ țiva metri de iarbă de mâ ncare ș i apă de bă ut; doar dacă nu caută adă postul pă durii sau umbra muntelui. Niciun animal să lbatic nu are nevoie de mai mult decâ t Hrană ș i Adă post. Necesită țile vieții pentru om pot i, ı̂n acest climat, destul de precis distribuite ı̂n mai multe coloane: Hrană , Adă post, Imbră că minte ș i Combustibil; că ci pâ nă ce nu ne asigură m toate acestea nu suntem pregă tiți să ne ocupă m de adevă ratele probleme ale vieții, cu libertate ș i cu vreo perspectivă de succes. Omul a inventat nu numai casele, ci ș i ı̂mbră că mintea ș i a gă tit alimentele; ș i probabil, prin descoperirea ı̂ntâ mplă toare a că ldurii focului ș i prin folosirea lui ı̂n continuare, la ı̂nceput un lux, s-a dezvoltat necesitatea actuală de a sta lâ ngă el. Observă m câ ini ș i pisici care dobâ ndesc ș i ei această a doua natură . Prin Adă post ș i Imbră că minte adecvate ne pă stră m ı̂n mod legitim că ldura interioară ; dar din cauza unui exces al folosirii lor, sau a Combustibilului, adică din cauza unei că lduri exterioare mai mari decâ t cea din interiorul nostru, nu se poate spune că a apă rut gă titul propriu-zis? Darwin, naturalistul, spune despre locuitorii din Ț ara de Foc că , ı̂n timp ce oamenii lui, bine ı̂mbră cați ș i stâ nd lâ ngă foc, erau departe de a le i prea cald, s-a observat că aceș ti să lbatici goi, care se a lau la distanță, spre marea lui surprindere „ș iroiau de transpirație, iind supuș i la o astfel de pră jeală ”. Astfel, ni se spune că australianul merge fă ră jenă gol, ı̂n timp ce europeanul tremură ı̂n hainele sale. Este oare imposibil să combină m rezistența acestor să lbatici cu intelectualismul omului civilizat? Potrivit lui Liebig, corpul omului este o sobă , iar hrana este combustibilul care menține combustia internă din plă mâ ni. Pe vreme rece mâ ncă m mai mult, câ nd e cald, mai puțin. Că ldura animală este rezultatul unei combustii lente, iar boala ș i moartea au loc câ nd ea este prea rapidă ; sau, din nevoie de combustibil ori din cauza vreunui defect de respirație, focul se stinge. Desigur, că ldura vitală nu trebuie să se confunde cu focul; dar destul cu analogia. Se vede, prin urmare, din lista de mai sus, că expresia viață animală este aproape sinonimă cu expresia căldură animală; iindcă ı̂n timp ce Hrana poate i considerată drept Combustibilul care menține focul din noi - ș i Combustibilul serveș te numai la pregă tirea acelei Hrane sau la mă rirea că ldurii corpurilor noastre prin adă ugare, din afară - Adă postul ș i Imbră că mintea servesc, de asemenea, numai la pă strarea căldurii generate ș i absorbite astfel. Atunci, marea necesitate a corpurilor noastre este că ldura, pă strarea că ldurii vitale din noi. Ce silință ne dă m, ı̂n consecință, nu numai cu Hrana ș i Imbră că mintea ș i Adă postul, ci ș i cu paturile noastre care sunt ı̂mbră că mintea de noapte, pră dâ nd cuiburile ș i piepturile pă să rilor pentru a pregă ti acest adă post ı̂n adă post, aș a cum câ rtița ı̂și are patul ei de iarbă ș i frunze la capă tul vizuinii! Omul să rac este obiș nuit să se plâ ngă că aceasta e o lume rece; ș i ră celii, nu mai puțin izice decâ t sociale, ı̂i atribuim direct o mare parte din bolile noastre. Vara, ı̂n anumite climate, ı̂i face posibilă omului un fel de viață elizeană . Combustibilul, cu excepția gă tirii Hranei, ı̂i este atunci inutil; soarele este focul lui ș i multe fructe sunt su icient coapte de razele lui; ı̂n timp ce Hrana este ı̂n general mai diversă ș i mai uș or de obținut, iar Imbră că mintea ș i Adă postul sunt pe jumă tate sau cu totul inutile. In zilele noastre ș i ı̂n această țară , după cum am descoperit din proprie experiență, câ teva unelte, un cuțit, un topor, un hâ rleț , o roabă ș i altele, iar pentru cei studioș i, o lampă , niș te articole de papetă rie ș i accesul la câ teva că rți urmează necesită ților ș i pot i toate obținute la un preț derizoriu. Totuș i, unii, fă ră ı̂nțelepciune, pleacă ı̂n celă lalt capă t al pă mâ ntului, ı̂n regiuni barbare ș i nesă nă toase, ș i se dedică zece sau două zeci de ani comerțului, ca să poată tră i - adică să se pă streze su icient de calzi - ș i, ı̂n cele din urmă , mor ı̂n Noua Anglie. Cei putred de bogați nu se mențin numai la o că ldură confortabilă , ci ș i la o arș iță ne irească ; aș a cum ară tam mai sus ei sunt copți, desigur ă la mode. Luxul, ı̂n cea mai mare parte, ș i multe dintre aș a-nu-mitele plă ceri ale vieții nu numai că nu sunt indispensabile, ci sunt adevă rate piedici ı̂n calea elevă rii omenirii. In privința luxului ș i plă cerilor, cei mai ı̂nțelepți au dus totdeauna o viață mai simplă ș i mai plină de lipsuri decâ t cei saraci. Filozo ii antici, chinezi, hinduș i, persani ș i greci erau o clasă față de care nimeni nu era mai să rac ı̂n bogă ții exterioare ș i nimeni mai bogat ı̂n cele interioare. Nu ș tim multe despre ei. Este remarcabil faptul că noi ș tim ș i atâ t câ t ș tim despre ei. Acelaș i lucru este adevă rat despre reformatorii ș i binefă că torii mai moderni ai soiului lor. Nimeni nu poate i un observator imparțial sau ı̂nțelept al vieții omeneș ti decâ t de pe poziția avantajoasă a ceea ce noi ar trebui să numim să ră cie voluntară . Fructul unei vieți de lux este luxul, ie el ı̂n agricultură , comerț , literatură sau artă . Avem ı̂n zilele noastre profesori de ilozo ie dar nu ilozo i. Totuș i, este admirabil să profesezi iindcă odată era admirabil să tră ieș ti. A i ilozof nu ı̂nseamnă doar a avea idei subtile sau nici mă car a fonda o ș coală , ci a iubi ı̂nțelepciunea ı̂n aș a fel ı̂ncâ t să duci, potrivit dispozițiilor ei, o viață de simplitate, independență, mă rinimie ș i ı̂ncredere. Inseamnă să rezolvi câ teva din problemele vieții, nu doar teoretic, ci ș i practic. Succesul marilor ı̂nvă țați ș i gâ nditori este de obicei un succes de curtean, nu de rege sau de bă rbat. Ei se adaptează ca să tră iască potrivit conformismului, aș a cum au fă cut ș i pă rinții lor, de fapt, ș i nu sunt ı̂n niciun sens progenitorii unui soi mai nobil de oameni. Dar de ce degenerează oamenii mereu? Ce face ca familiile să se descompună ? Ce fel de lux este acela care moleș eș te ș i distruge națiunile? Suntem siguri că nu este ceva din el ș i ı̂n propriile noastre vieți? Filozoful este ı̂naintea timpului să u chiar ș i ı̂n forma exterioară a vieții lui. El nu se hră neș te, nu se adă posteș te, ı̂mbracă sau ı̂ncă lzeș te precum contemporanii să i. Cum poate i cineva ilozof fă ră a-ș i menține că ldura vitală prin metode mai bune decâ t ceilalți oameni? Câ nd un om se ı̂ncă lzeș te ı̂n cele câ teva feluri pe care le-am descris, ce mai vrea el după aceea? Desigur că nu mai multă caldură de acelaș i fel, adică hrană mai multă ș i mai bogată , case mai mari ș i mai frumoase, ı̂mbră că minte mai bună ș i mai abundentă , focuri permanente mai multe ș i mai calde ș i aș a mai departe. După ce obține acele lucruri care ı̂i sunt necesare vieții, apare o alternativă deosebită de obținere a celor de prisos; ș i aceea este să se aventureze ı̂n viață, ı̂ncepâ ndu-ș i vacanța de după munca de jos. Se pare că solul e potrivit pentru să mâ nța care ș i-a trimis ră dă cina ı̂n jos ș i poate acum să -ș i trimită lă starul, cu aceeaș i ı̂ncredere, ı̂n sus. De ce s-a ı̂nră dă cinat omul atâ t de bine ı̂n pă mâ nt, dacă nu ca să poată să se ridice ı̂n aceeaș i proporție că tre cerurile de deasupra? - că ci plantele mai nobile sunt prețuite pentru fructele pe care le dau, ı̂n cele din urmă , ı̂n aer ș i lumină , departe de pă mâ nt ș i nu sunt tratate ca cele mai umile care, ie ele ș i bianuale, sunt cultivate numai pâ nă câ nd ı̂și desă vâ rș esc ră dă cina ș i vâ rful le este adesea tă iat ı̂n acest scop, ı̂ncâ t mulți nici nu ș tiu cum arată ı̂n perioada ı̂n loririi. Nu intenționez să prescriu reguli pentru cei puternici ș i curajoș i, care ı̂și vă d de treburile lor, ie ı̂n ceruri, ie ı̂n iad, ș i care construiesc probabil mai magni ic ș i risipesc mai mult decâ t cei mai bogați, fă ră să să ră cească vreodată , ne-ș tiind cum tră iesc aceș tia - dacă , ı̂ntr-adevă r există astfel de oameni, aș a cum s-a visat; nici pentru cei care ı̂și gă sesc ı̂ncurajarea ș i inspirația tocmai ı̂n starea prezentă a lucrurilor ș i o prețuiesc cu tandrețea ș i entuziasmul ı̂ndră gostiților -ș i, ı̂ntr-o oarecare mă sură , mă consider printre aceș tia; eu nu mă adresez celor cu slujbe bune ș i care ș tiu dacă ele sunt bune sau nu, ci ı̂n primul râ nd masei de oameni care sunt nemulțumiți ș i care se plâ ng ı̂n zadar de soarta lor grea ș i de timpurile ı̂n care tră iesc, câ nd de fapt ei ar putea să le ı̂mbună tă țească . Sunt unii care se lamentează mai tare ș i sunt mai de neconsolat decâ t toți, pentru că , după cum singuri a irmă , ı̂și fac datoria. Mă gâ ndesc, de asemenea, la cei aparent bogați, dar care reprezintă cea mai să ră cită clasă dintre toate, care ș i-au acumulat osâ nza, dar nu mai ș tiu cum s-o folosească , sau cum să scape de ea, ș i ș iau fă urit astfel propriile că tuș e de aur sau argint. Dacă aș ı̂ncerca să povestesc cum am dorit să -mi petrec viața ı̂n anii din urmă , asta ar surprinde, probabil, pe aceia dintre cititorii mei care sunt oarecum familiarizați cu evoluția ei; cu siguranță, ı̂i va uimi pe cei care nu ș tiu nimic despre ea. Am să menționez doar ı̂n treacă t câ teva dintre proiectele pe care le-am prețuit. Pe orice vreme, la orice oră din zi ș i din noapte, am fost neră bdă tor să ı̂mbună tă țesc momentul ș i să -l ș i crestez pe ră boj: să stau la ı̂ntâ lnirea a două eternită ți, trecutul ș i viitorul, care este exact momentul prezent; să calc pe acea linie. Imi veți scuza câ teva obscurită ți, că ci sunt mai multe secrete ı̂n meseria mea decâ t ı̂n a multor altora ș i chiar dacă nu sunt pă strate ı̂n mod voluntar, sunt inseparabile de natura ei. Voi spune cu plă cere tot ce ș tiu despre ea ș i nu voi scrie niciodată „Intrarea oprită ” pe poarta mea. Demult, am pierdut un ogar, un cal murg ș i o turturea ș i ı̂ncă mai sunt pe urmele lor. Mulți sunt că lă torii că rora le-am vorbit despre ele, descriindu-le itinerarul lor ș i la ce nume ră spundeau. Am ı̂ntâ lnit vreo unul, doi, care auziseră ogarul ș i tropotul calului ș i chiar vă zuseră turturica dispă râ nd ı̂n spatele unui nor ș i pă reau atâ t de neră bdă tori să le recupereze, de parcă le-ar i pierdut ei ı̂nș iș i. Să anticipă m, nu numai ră să ritul soarelui ș i zorii, dar, dacă e posibil, Natura ı̂nsă ș i! In câ te dimineți, vara ș i iarna, ı̂nainte ca vreun vecin să -ș i i ı̂nceput treaba, nu mi-o ı̂ncepeam eu? Fă ră ı̂ndoială , mulți dintre concetă țenii mei, fermieri pornind ı̂n amurg că tre Boston sau tă ietori de lemne mergâ nd la lucru, m-au ı̂ntâ lnit ı̂ntorcâ ndu-mă din această acțiune curajoasă . E adevă rat că , practic, n-am asistat niciodată propriu-zis soarele ı̂n ră să ritul să u, dar, fă ră ı̂ndoială , era de cea mai mare importanță să ii prezent la acest moment. Atâ tea zile de toamnă , o da! ș i de iarnă , petrecute ı̂n afara oraș ului, ı̂ncercâ nd să aud ce aducea vâ ntul, să aud ș i să disting cu claritate! Miam ı̂ngropat aproape tot capitalul ı̂n asta ș i mi-am pierdut su lul alergâ nd după ele. Dacă s-ar i referit la oricare dintre partidele politice, iți siguri că ar i apă rut ı̂n gazetă odată cu primele ș tiri. Supraveghind altă dată de la un post de observație de pe o stâ ncă sau dintr-un copac, ca să telegra iez orice sosire, sau aș teptâ nd seara pe vâ rfuri de deal ca să se ı̂nsereze ș i să pot prinde ceva, deș i niciodată nu prindeam prea mult ș i chiar asta se dizolva din nou, asemenea manei la soare. Multă vreme am fost reporter la o revistă , de nu de prea mare circulație, al că rei redactor nu a gă sit niciodată de cuviință să tipă rească toate contribuțiile mele ș i, cum de obicei se ı̂ntâ mplă cu scriitorii, ı̂mi ră mâ nea numai munca drept ră splată pentru stră daniile mele. Totuș i, ı̂n acest caz, stră daniile erau propria lor ră splată . Mulți ani m-am autonumit inspector al viforelor ș i al furtunilor, ș i miam fă cut datoria cu credință; supraveghetor, dacă nu al ș oselelor, atunci al potecilor din codri ș i al scurtă turilor de peste ogoare, pă strâ ndu-le deschise ș i fă câ nd poduri peste pră pă stii pentru a i utilizabile ı̂n orice anotimp, ı̂n locurile unde că lcâ iul omului le dovedise utilitatea. Am avut grijă de animalele să lbatice ale oraș ului, lucru ce-i dă unui pă stor credincios destul de mult de furcă , să rind peste garduri; ș i am supravegheat ungherele ș i colțurile nefrecventate de fermieri; deș i nu ș tiam ı̂ntotdeauna dacă Jonas sau Solomon munceau ı̂n acea zi pe vreun câ mp; asta nu era treaba mea. Am udat a inul roș u, viș inul pitic ș i urzica, pinul roș u ș i frasinul negru, strugurii albi ș i violetele galbene, care altminteri ar i putut să se veș tejească pe vreme de secetă . Pe scurt, am dus-o aș a multă vreme ș i o spun fă ră să mă laud, vă zâ ndumi de treabă cu credință, pâ nă câ nd a ı̂nceput să devină din ce ı̂n ce mai evident faptul că nimeni din oraș nu mă va admite, de fapt, pe lista o icialită ților, nici nu-mi va face o sinecură cu o indemnizație moderată . Conturile mele, pe care pot jura că le-am ținut cu conș tiinciozitate, nu mi-au fost niciodată veri icate, nici mă car acceptate ș i cu atâ t mai puțin plă tite ș i ı̂ncheiate. Cu toate acestea, nu am pus nimic la inimă ... Nu mult după aceea, un indian nomad s-a dus să vâ ndă coș uri la casa unui binecunoscut avocat din vecină tate. „Vreți să cumpă rați niș te coș uri?” ı̂ntrebă el. „Nu, nu vrem”, a fost ră spunsul. „Ce!“ bombă ni indianul ieș ind pe poartă , „vreți să ne lă sați să murim de foame?” Vă zâ nd că harnicii să i vecini albi o duceau atâ t de bine - că avocatul avea numai de ı̂mpletit argumente ș i prin nu ș tiu ce miracol bună starea ș i situația au urmat fă ră ı̂ntâ rziere, ș i-a zis ı̂n sinea lui: „am să mă apuc de treabă ; am să ı̂mpletesc coș uri; e un lucru pe care-l pot face”. Crezâ nd că după ce face coș urile ș i-a terminat partea lui ș i că va urma cea a albului, să le cumpere. El nu descoperise că trebuie să facă ı̂n aș a fel ı̂ncâ t ceilalți să considere că merită să le cumpere, sau cel puțin să -i facă să creadă că aș a este, sau să facă altceva care să merite a i cumpă rat. Ș i eu ı̂mpletisem un fel de coș dintr-o țesă tură delicată , dar nu merita cumpă rat. Totuș i, nu mai puțin ı̂n cazul meu, am crezut că merită să le ı̂mpletesc, dar ı̂n loc să studiez cum să -i fac pe alții să creadă că merită să le cumpere, am preferat să studiez cum să evit necesitatea de a le vinde. Viața pe care oamenii o laudă ș i o cred ı̂ncununată de succes este de un singur fel. De ce am exagera oare orice alt mod ı̂n defavoarea altora? Vă zâ nd că nimeni dintre concetă țeni nu pă rea dispus să -mi ofere un loc ı̂n curtea cu juri sau vreun vicariat sau orice alt mod de viață ș i că trebuie să mă descurc singur, mi-am ı̂ntors fața mai mult ca oricâ nd că tre pă duri, unde eram mai bine cunoscut. M-am hotă râ t să mă apuc de treabă imediat, să nu mai aș tept să adun capitalul necesar ș i să folosesc mijloacele să ră că cioase pe care le aveam deja. Mergâ nd la lacul Walden, scopul meu nu era să tră iesc ieftin, sau să tră iesc scump acolo, ci să ı̂nchei o afacere simplă , cu cele mai puține obstacole; a i ı̂mpiedicat de la a realiza ceva din lipsă de bun simț , puțin spirit de inițiativă ș i talent ı̂n afaceri mi se pă rea nu atâ t trist, câ t prostesc. Mi-am dat totdeauna silința să dobâ ndesc obiș nuințele stricte de afaceri; ele sunt indispensabile orică rui om. Dacă faci comerț cu Imperiul Ceresc, atunci o casă de conturi pe țărm, undeva ı̂n vreun port din Salem, este de ajuns. Ai să exporti articole permise de țara ta, produse pur locale, multă gheață, lemn de pin ș i puțin granit, totdeauna ı̂n cargobo-turi locale. Cele ce urmează se vor dovedi a i ı̂ntreprinderi bune; să supraveghezi personal toate detaliile; să ii pilot ș i că pitan, proprietar ș i subscriitor ı̂n acelaș i timp; să cumperi, să vinzi ș i să ții contabilitatea; să citeș ti iecare scrisoare primită ș i să scrii sau să citeș ti iecare scrisoare trimisă ; să supraveghezi descă rcarea importurilor zi ș i noapte; să ii ı̂n mai multe puncte de pe teren aproape ı̂n acelaș i timp; deseori transportul cel mai bogat va i descă rcat ı̂n regiunea de coastă din New Jersey; - să ii propriul tă u telegraf, cercetâ nd neı̂ncetat orizontul, trimițând semnale că tre toate vasele ı̂n trecere de-a lungul coastei; să menții o livrare constantă a mă rfurilor pentru aprovizionarea unei piețe aș a de ı̂ndepă rtate ș i de exorbitante; să ii la curent cu situația piețelor, perspectivele de ră zboi ș i pace de peste tot ș i să anticipezi tendințele comerțului ș i civilizației, pro itâ nd de rezultatele tuturor expedițiilor de explorare, folosind noi itinerarii ș i toate inovațiile din navigație; - să studiezi hă rți, să stabileș ti poziția recifelor, a noilor faruri ș i a balizelor, să corectezi neı̂ncetat tabelele logaritmice, că ci prin eroarea vreunei maș ină rii de calcul, un vas care trebuia să ajungă ı̂ntr-un chei primitor adesea se sfarmă de o stâ ncă aveți exemplu soarta nepovestită a lui La Perouse; - să ții pasul cu ș tiința universală studiind viețile tuturor marilor descoperitori ș i navigatori, ale marilor aventurieri ș i neguțători, de la Hanno ș i fenicieni pâ nă ı̂n zilele noastre; ı̂n sfâ rș it, să -ți calculezi stocul din câ nd ı̂n câ nd, ca să vezi cum stai. Este o muncă ce pune la ı̂ncercare facultă țile unui om - probleme de pierderi ș i câ ș tig, de dobâ ndă , de greutatea recipientului ș i toleranță, de mă sură tori de tot felul, toate necesitâ nd cunoș tințe universale. M-am gâ ndit că Lacul Walden ar i un loc bun pentru afaceri, nu numai din cauza că ii ferate ș i a comerțului cu gheață; el oferă avantaje a că ror divulgare s-ar putea să nu ie o politică bună ; este un port bun ș i o fundație bună . Nu sunt mlaș tini de umplut ca pe Neva, - deș i trebuie să construieș ti peste tot pe piloți, bă tuți de tine ı̂nsuți. Se spune că o inundație, cu un vâ nt dinspre apus ș i gheață pe Neva ar putea ș terge Petersburgul de pe fața pă mâ ntului. Deoarece urma să se intre fă ră capital obiș nuit ı̂n această afacere, s-ar putea să nu ie uș or de presupus de unde aveau să ie obținute mijloacele care sunt totuș i necesare orică rei ı̂ntreprinderi de acest fel. Câ t despre Imbră că minte, ca să ajungem odată la partea practică a problemei, suntem probabil mai adesea conduș i de dragostea pentru nou ș i de luarea ı̂n considerare a pă rerilor celorlalți ı̂n obținerea ei, decâ t de adevă rata ei utilitate. Să -ș i amintească cel care are de lucru că scopul ı̂mbră că minții este ı̂n primul râ nd menținerea că ldurii vitale ș i, ı̂n al doilea râ nd, ı̂n acest stadiu al societă ții, să acopere goliciunea. Acesta poate să judece câ tă muncă necesară ș i importantă poate i fă cută fă ră a-ș i mă ri garderoba. Regii ș i reginele care poartă un costum numai o singură dată , deș i fă cut pentru majestă țile lor de un croitor sau de o croitoreasă , nu pot cunoaș te plă cerea de a purta un costum care-ți vine bine. Ei nu sunt nimic altceva decâ t manechine de lemn pentru atâ rnat haine curate. In iecare zi, hainele noastre ni se asimilează tot mai mult, primind amprenta caracterului celui care le poartă , pâ nă câ nd ezită m să le mai lepă dam, fă ră ı̂ntâ rzieri ș i instrumente medicale sau chiar fă ră o oarecare solemnitate, ca ș i câ nd ar i trupurile noastre. Niciun om nu a scă zut vreodată ı̂n ochii mei pentru că avea un petic pe haine; ș i totuș i sunt sigur că , de obicei, e mai mare dorința de a avea haine elegante sau cel puțin curate ș i nepeticite decâ t de a avea o conș tiință să nă toasă . Dar chiar dacă ruptura nu este câ rpită , probabil că cel mai ră u viciu evident este risipa. Uneori ı̂mi pun cunoș tințele la ı̂ncercare cu teste ca acesta: cine ar putea să poarte un petic sau mă car două cusă turi pe genunuchi? Cei mai mulți se comportă de parcă ar crede că li s-ar pră buș i toate perspectivele ı̂n viață dacă ar face aș a ceva. Le-ar veni mai uș or să se tâ rască prin oraș cu un picior rupt decâ t cu un pantalon rupt. Adesea, dacă picioarele unui gentleman suferă un accident, ele pot i vindecate; dar dacă un accident similar se ı̂ntâ mplă cu pantalonii, nu se mai poate face nimic; că ci el are ı̂n vedere nu ceea ce este cu adevă rat respectabil, ci ceea ce este respectat. Cunoaș tem doar câ țiva oameni, dar foarte multe haine ș i pantaloni. Imbracă o sperietoare ı̂n ultimul tă u râ nd de haine ș i stai ală turi de ea să vezi câ ți nu vor saluta degrabă sperietoarea? Trecâ nd mai deună zi pe lâ ngă un lan de porumb, aproape de o pă lă rie ș i o haină pe un bă ț , l-am recunoscut pe proprietarul fermei. Era doar puțin mai plouat decâ t atunci câ nd ı̂l vă zusem ultima oară . Am auzit de un câ ine care lă tra la toți stră inii care se apropiau de gospodă ria stă pâ nului cu hainele pe ei, dar care era uș or liniș tit de un hoț dezbră cat. Este o ı̂ntrebare interesantă câ t ș i-ar mai pă stra oamenii poziția relativă dacă ar i dezbră cați de haine. Ai putea, ı̂ntr-un astfel de caz, să menționezi vreun grup de oameni civilizați care aparține celei mai respectabile clase? Câ nd Madam Pfeiffer, ı̂n că lă toriile ei pline de aventuri ı̂n jurul lumii, de la est la vest, a ajuns ı̂n Rusia asiatică , atâ t de aproape de casă , spune că a simțit nevoia să poarte alte haine, decâ t cele de că lă torie, câ nd s-a dus să ı̂ntâ lnească autorită țile, că ci „era acum ı̂ntr-o țară civilizată , unde... oamenii sunt judecați după haine”. Chiar ı̂n oraș ele noastre democratice din Noua Anglie, posesia accidentală a averii ș i manifestarea ei ı̂n haine ș i caretă obțin pentru posesor un respect aproape universal. Dar cei care inspiră acest respect, chiar ș i aș a numeroș i cum sunt, ră mâ n atâ t de pă gâ ni, ı̂ncâ t ar trebui să li se trimită un misionar. Pe lâ ngă acestea, hainele au introdus cusutul, o treabă pe care o poți numi nesfâ rș ită ; rochia unei femei, cel puțin, nu e nicicâ nd ispră vită . Cel care a gă sit, ı̂n cele din urmă , ceva de fă cut nu are nevoie de un costum nou ı̂n care să facă acel lucru; ı̂i ajunge cel vechi, care a ză cut pră fuit ı̂n pod nu ș tiu câ tă vreme. Incă lțămintea veche ı̂i slujeș te unui erou mai mult decâ t i-a servit valetului să u - dacă eroul are vreodată valet - picioarele desculțe sunt mai vechi decâ t ı̂ncă lțările ș i ı̂i ajung. Numai cei care merg la serate ș i ı̂n Capitolii trebuie să aibă haine noi, haine de schimbat la fel de des ca omul care se schimbă ı̂n ele. Dar dacă sacoul ș i pantalonii mei, pă lă ria ș i panto ii sunt potriviți ca să mă rog lui Dumnezeu ı̂n ele, vor i su iciente, nu-i aș a? Cine ș i-a vă zut vreodată hainele vechi - jacheta veche, cu adevă rat uzată , descompusă ı̂n elementele primitive - ș i a gâ ndit că nu e un act de caritate să le dă ruiască unui bă iat să rac, ș i acesta la râ ndul lui să le dea probabil unuia ș i mai să rac sau să -i zicem, mai bogat, care se mulțumeș te cu mai puțin? Aș zice să vă feriți de demersurile care necesită haine noi, mai degrabă decâ t de un nou purtă tor de haine. Dacă nu este un om nou, cum pot hainele noi să i se potrivească ? Dacă ai un demers ı̂naintea ta, ı̂ncearcă să -l faci ı̂n hainele vechi. Toți oamenii vor nu ceva cu care să facă, ci ceva ce să facă, sau, mai degrabă ceva ce să ie. Poate că nu ar trebui să ne procură m niciodată un costum nou, oricâ t de jerpelit ș i murdar ar i cel vechi, pâ nă câ nd nu am organizat, nu am ı̂ntreprins sau nu am ı̂nceput să lucră m la ceva, ı̂n aș a fel ı̂ncâ t să ne simțim oameni noi ı̂n costumul vechi ș i că , pă strâ ndu-l, ar i ca ș i cum ai ține vin nou ı̂n sticle vechi. Perioada noastră de nă pâ rlire, ca ș i cea a pă să rilor, trebuie să ie o criză ı̂n viețile noastre. Cufundarul se retrage pe iazuri solitare să ș i-o petreacă . La fel ș i ș arpele ı̂și aruncă pielea ș i omida haina de vierme, printr-un efort ș i o creș tere internă ; că ci hainele sunt epiderma noastră cea mai la vedere ș i freamă tul de moarte. Altfel, ne vom trezi că ne prefacem ș i vom i ı̂n cele din urmă refuzați de propria noastră opinie, ca ș i de cea a lumii. Ne punem haină peste haină , de parcă ne-am ı̂nmulți, ca plantele adventive, prin adă ugare la lipsă . Hainele noastre exterioare, adesea subțiri ș i ciudate, sunt epiderma sau pielea noastră falsă , care nu fac parte din viața noastră ș i pot i ı̂ndepă rtate ici ș i colo fă ră pagube fatale; hainele noastre mai groase, purtate tot timpul, sunt integumentul nostru celular sau cortexul; dar că mă ș ile noastre ne sunt țesutul liberian sau adevă rata scoarță care nu poate i ı̂nlă turată fă ră a ı̂ngră di ș i a distruge astfel omul. Cred că toate speciile poartă ı̂ntr-o perioadă sau alta ceva echivalent cu că maș a. Este de dorit ca omul să ie ı̂mbră cat atâ t de simplu ı̂ncâ t să ı̂și poată pune mâ inile pe el ı̂n ı̂ntuneric ș i să tră iască aș a de restrâ ns ș i de pregă tit ı̂n toate privințele ı̂ncâ t, dacă un duș man ar ocupa oraș ul, el să poată ieș i pe poartă , asemenea bă trâ nului ilozof, cu mâ inile goale, fă ră neliniș te. Din moment ce o haină groasă este, ı̂n cele mai multe privințe, la fel de bună ca trei subțiri, ș i ı̂mbră că mintea ieftină poate i cumpă rată la prețuri care să le convină clienților; din moment ce o haină groasă poate i cumpă rată cu cinci dolari ș i ține la fel de mulți ani, pantaloni groș i cu doi dolari, ghete de piele de vită cu un dolar ș i jumă tate perechea, o pă lă rie de vară cu un sfert de dolar ș i o că ciulă cu ș aizeci ș i doi de cenți ș i jumă tate, sau poate i fă cută , mai degrabă , acasă la un preț nominal, unde este cel atâ t de să rac, ı̂mbră cat astfel, din propriul său câștig, ı̂ncâ t să nu se gă sească ı̂nțelepți care să i se ı̂nchine? Câ nd cer o haină de o anumită formă , croitoreasa mea ı̂mi spune grav: „Nimeni nu mai face aș a ceva acum” neaccentuâ nd deloc pe „nimeni”, de parcă ar cita vreo autoritate la fel de impersonală ca Parcele, ș i ı̂ntâ mpin greută ți câ nd vreau să -mi fac ce vreau, pur ș i simplu iindcă ea nu poate crede că vorbesc serios ș i că sunt atâ t de necugetat. Câ nd aud această propoziție oraculară , cad pentru un moment pe gâ nduri, accentuâ ndu-mi iecare cuvâ nt ı̂n parte, ca să -i pot pă trunde sensul ș i ca să pot descoperi prin ce grad de rudenie „Nimeni” are legatură cu mine ș i ce autoritate pot avea alții ı̂ntr-o problemă care mă afectează atâ t de personal; ș i, ı̂n cele din urmă , mă simt ı̂nclinat să -i ră spund la fel de misterios ș i tot fă ră niciun fel de accent pe „nimeni”. „E adevă rat că nimeni nu le-a mai fă cut aș a ı̂n ultimul timp, dar acum se fac.” Ce rost mai are să mă mă soare dacă nu-mi mă soară caracterul, ci numai lă țimea umerilor, de parcă aș i un cuier de atâ rnat haina pe el? Noi nu veneră m Grațiile ș i nici Parcele, ci Moda. Ea toarce ș i țese ș i croieș te cu autoritate deplină . Maimuța-Ș ef din Paris ı̂și pune o pă lă rie de voiaj, ș i toate maimuțele din America fac la fel. Uneori, caut cu disperare să fac ceva simplu ș i modest ı̂n lumea asta, cu ajutorul oamenilor. Mai ı̂ntâ i, ar trebui trecuți cu toții printr-o presă puternică , să se stoarcă ideile vechi din ei, aș a ca să nu se mai scoale repede ı̂n picioare ș i să mai ie vreunul din grup cu câ te vreo larvă ı̂n cap, ieș ită dintr-un ou depus acolo de nu ș tiu câ nd, că nici focul nu distruge aș a ceva ș i atunci ai i muncit degeaba. Cu toate acestea, să nu uită m că niș te grâ u egiptean ne-a fost transmis de o mumie. In general, nu cred că se poate susține că ı̂mbră că mintea a ajuns, aici sau ı̂n orice altă țară , la demnitatea unei arte. In prezent, oamenii improvizează ca să se ı̂mbrace cu ce pot. Asemenea marinarilor naufragiați, pun pe ei ce gă sesc pe plajă , iar puțin mai ı̂ncolo, ı̂n spațiu sau timp, râ de unul de mascarada celuilalt. Fiecare generație râ de de moda veche, dar o urmează cu religiozitate pe cea nouă . Ne amuză m privind costumul lui Henric al VIII-lea sau al reginei Elisabeta, ca ș i câ nd ar i aparținut regelui ș i reginei Insulelor Canibalilor. Orice costum dat jos de pe un om este lamentabil sau grotesc. Numai ochiul sever care priveș te din el sau viața sinceră care s-a petrecut ı̂n el opresc râ sul ș i consacră costumul oricui. Dacă arlechinul este apucat de o criză de colită , ș i podoabele lui vor sluji aceleiaș i stă ri de spirit. Câ nd soldatul este lovit de o ghiulea, zdrențele i se potrivesc la fel de bine ca purpura. Gustul copilă resc ș i să lbatic al bă rbaților ș i femeilor pentru modele noi menține atâ t de multe scutură turi ș i uitat prin caleidoscoape ı̂ncâ t ei pot descoperi igura pe care o cere generația de astă zi. Fabricanții au ı̂nvă țat că acest gust este doar capricios. Din două modele care diferă numai prin câ teva ire mai mult sau mai puțin de o anumită culoare, unul va i vâ ndut imediat, iar celă lalt va ză cea pe rafturi, deș i deseori se ı̂ntâ mplă ca după trecerea sezonului, acesta din urmă să ajungă cel mai la modă . Prin comparație, tatua-rea nu este un obicei atâ t de nesuferit cum se zice. Nu este barbar numai iindcă imprimarea este ı̂n adâ ncul pielii ș i nu se schimbă . Nu pot crede că sistemul nostru de fabricație este cel mai bun mijloc prin care oamenii pot obține ı̂mbră că minte. Condiția salariaților devine din ce ı̂n ce mai asemă nă toare cu a celor din Anglia; ș i nici nu poate i de mirare deoarece, după câ te am vă zut ș i observat eu, principalul obiectiv nu este ca lumea să ie ı̂mbră cată bine ș i cinstit, ci, fă ră ı̂ndoială , ca respectivele corporații să se ı̂mbogă țească . Pe termen lung, oamenii ating numai ținta pe care o urmă reau. Astfel, cu toate că s-ar putea să greș ească imediat, ar trebui să țintească spre un obiectiv mai ı̂nalt. Câ t despre Adă post, nu voi nega că este acum o necesitate a vieții, deș i există exemple de oameni care s-au lipsit de el multă vreme, ș i ı̂n țări mai reci decâ t asta. Samuel Laing spune că „laponul, cu haina sa de piele ș i cu un sac de piele pe care ı̂l trage peste cap ș i umeri, doarme nopți la râ nd pe zapadă - ı̂ntr-un frig care i-ar lua viața orică rui om expus la acesta, ı̂n orice haină de lâ nă .” El i-a vă zut dormind astfel. Ș i totuș i adaugă : „Ei nu sunt mai rezistenți decâ t alți oameni.” Dar, probabil, omul nu a tră it prea mult pe Pă mâ nt fă ră să descopere avantajele unei case, plă cerile domestice, o expresie care trebuie să i ı̂nsemnat la origine mai mult satisfacțiile date de casă , decâ t cele date de familie; deș i ele vor i iind extrem de limitate ș i ocazionale ı̂n aceste climate ı̂n care casa este asociată , mai ales ı̂n mintea noastră , cu vremea de iarnă sau ploioasă , ș i unde două treimi din an ră mâ ne utilă doar pentru umbră . Mai demult, ı̂n climatul nostru, pe timpul verii era doar adă post pentru noapte. In scrierile indiene, o colibă era simbolul unui marș de o zi, iar un ș ir ı̂ntreg ı̂ncrustat sau pictat pe scoarța unui copac ară ta de câ te ori fă cuseră tabă ră . Omul nu a fost fă cut cu membrele atâ t de mari ș i atâ t de robust doar ca să caute să -ș i strâ mte-ze lumea ș i să ı̂nchidă ı̂ntre pereți un spațiu pe mă sura lui. La ı̂nceput era gol ș i ı̂n aer liber; dar, deș i asta era destul de plă cut câ nd era senin ș i cald, ziua, pe ploaie ș i iarna, ca să nu mai pomenim de soarele torid, l-ar i omorâ t din faș ă dacă nu s-ar i gră bit să se ı̂nvelească ı̂n Adă postul unei case. Adam ș i Eva, după cum se spune, au avut un cort ı̂naintea altor haine. Omul a avut nevoie de o casă , un loc cald ș i confortabil ı̂nainte de că ldura izică , iar mai tâ rziu de că ldura sentimentelor. Ne putem imagina o vreme câ nd, la ı̂nceputurile speciei umane, vreun muritor mai ı̂ndră zneț s-a furiș at ı̂n scobitura unei stâ nci pentru adă post. Fiecare copil reı̂ncepe ı̂ntr-o oarecare masură omenirea ș i ı̂i place să stea afară , chiar câ nd e umed ș i rece. Se joacă de-a casa ș i de-a calul, din instinct. Cine nu-ș i aminteș te interesul cu care se uita câ nd era tâ nă r la stâ ncile aplecate sau la intrarea ı̂ntr-o peș teră ? Era dorința irească a acelei pă rți din cel mai primitiv stră bun care mai supraviețuia ı̂n noi. De la grote am progresat la acoperiș uri din frunze de palmier, din scoarță ș i crengi, din pâ nză țesută ș i ı̂ntinsă , din iarbă ș i paie, din scâ nduri ș i ș indrilă , din pietre ș i țigle. In cele din urmă , nu mai ș tim ce ı̂nseamnă a tră i ı̂n aer liber, ș i viețile noastre sunt domestice ı̂n mai multe feluri decâ t credem. De la sobă la ogor e mare distanță. Ar i poate bine dacă ar trebui să ne petrecem mai multe zile ș i nopți fă ră niciun obstacol ı̂ntre noi ș i corpurile cereș ti, dacă poetul n-ar vorbi atâ t de mult de sub acoperiș sau dacă sfâ ntul n-ar locui acolo prea mult. Pă să rile nu câ ntă ı̂n peș teri ș i nici porumbeii nu-ș i prețuiesc inocența ı̂n hulubă rie. Totuș i, dacă cineva plă nuieș te să -ș i ridice o locuință, s-ar cuveni să -ș i exercite puțină perspicacitate de yankeu ca să nu se trezească pâ nă la urmă ı̂ntr-un atelier, un labirint fă ră irul că lă uzitor, un muzeu, o casă a milei, o ı̂nchisoare sau un splendid mausoleu ı̂n loc de casă . Gâ ndiți-vă mai ı̂ntâ i câ t de mic este un adă post absolut necesar. Am vă zut ı̂n acest oraș indieni din tribul Penobscot, tră ind ı̂n corturi din pâ nză subțire de bumbac, câ nd ză pada era ı̂naltă de 30 de centimetri ı̂n jurul lor ș i mă gâ ndeam că s-ar i bucurat dacă ar i fost mai ı̂naltă , ca să se apere de vâ nt. Mai demult, câ nd modul de a-mi câ ș tiga onest existența, pă strâ ndu-mi libertatea pentru a-mi urmă ri adevă ratele scopuri, era o problemă care mă supă ra chiar mai mult decâ t acum, că ci din nefericire m-am cam ı̂nră it, am vă zut o ladă mare lâ ngă calea ferată , lungă de doi metri ș i lată un metru, ı̂n care muncitorii ı̂și ı̂ncuiau uneltele noaptea, iar lada aceea mi-a sugerat că orice om a lat la strâ mtoare ș i-ar putea lua aș a ceva cu un dolar ș i, fă câ nd cu burghiul câ teva gă uri ı̂n ea, doar câ t să lase aerul să pă trundă ı̂nă untru, să intre ı̂n ea câ nd plouă sau pe timpul nopții, să pună capacul ș i astfel să aibă libertate ı̂n dragoste, iar su letul să u să ie liber. Aceasta nu mi se pă rea cel mai ră u lucru ș i ı̂n niciun caz o alternativă de disprețuit. Ai putea să stai oricâ t de tâ rziu vrei ș i câ nd te trezeș ti, ai putea oricâ nd pă ră si țara fă ră a i urmă rit de vreun proprietar pentru chirie. Mulți sunt cei care n-ar i murit ı̂nghețați ı̂ntr-o astfel de ladă , dar care sunt hă rțuiți pâ nă la moarte pentru plata chiriei pe o ladă mai mare ș i mai luxoasă . Sunt departe de a glumi. Economia este un subiect care poate i tratat cu uș urință, dar care nu poate i epuizat chiar aș a. O casă confortabilă pentru un popor aspru ș i rezistent, care tră ia mai mult ı̂n aer liber, se fă cea câ ndva pe aici aproape ı̂n ı̂ntregime din materiale pe care le punea la dispoziție natura. Gookin, care a fost supraveghetor al indienilor supuș i coloniei Massachusetts, scria ı̂n 1674: „Cea mai mare parte a caselor lor este acoperită foarte ı̂ngrijit, compact ș i că lduros, cu scoarță de copaci, cojită de pe trunchiurile lor ı̂n perioadele câ nd se ridică seva ș i puse ı̂n straturi mari sub presiunea unor lemne grele, câ t sunt ı̂ncă verzi. Cele mai să race sunt acoperite cu rogojini pe care le fac dintr-un fel de pipirig ș i sunt la fel de compacte ș i că lduroase, dar nu tot aș a de bune ca celelalte... Am vă zut unele de două zeci sau treizeci de metri lungime pe zece lă țime... Am locuit adesea ı̂n colibele lor ș i le-am gă sit la fel de că lduroase ca cele mai bune case englezeș ti” Ș i apoi, adaugă că erau de obicei că ptuș ite ı̂n interior cu rogojini brodate, bine lucrate ș i erau mobilate cu diverse lucruri. Indienii progresaseră atâ t de mult ı̂ncâ t reglau efectul vâ ntului cu o rogojină suspendată deasupra gă urii din acoperiș ș i miș cată de o sfoară . O astfel de locuință era construită ı̂n primul râ nd ı̂ntr-o zi - două cel mult - ș i desfă cută ș i ı̂mpachetată ı̂n câ teva ore; ș i iecare familie avea o casă , sau un apartament, ı̂ntr-una din ele. In stadiul de să lbă ticie, iecare familie are un adă post destul de bun ș i su icient pentru trebuințele mai modeste ș i mai simple; dar cred că vorbesc cu mă sură câ nd spun că , deș i pă să rile cerului ı̂și au cuiburile lor, vulpile vizuinile lor ș i să lbaticii colibele lor, ı̂n societatea civilizată modernă nu mai mult de jumă tate dintre familii au un adă post. In marile oraș e ș i metropole, unde predomină mai pregnant civilizația, numă rul celor care au un adă post este o mică fracțiune din ı̂ntreg. Restul plă tesc o taxă anuală pentru această ı̂mbră că minte exterioară care le acoperă pe toate, devenită indispensabilă ș i vara ș i iarna, o taxă cu care s-ar cumpă ra un sat ı̂ntreg de colibe indiene, dar care acum ı̂i ajută să ie să raci pe viață. Nu vreau să insist aici asupra dezavantajelor ı̂nchirierii față de posesie, dar este evident că să lbaticul este proprietarul adă postului să u iindcă este atâ t de ieftin, ı̂n timp ce omul civilizat ș i-l ı̂nchiriază pentru că , de obicei, nu-ș i poate permite să -l dețină , iar pe termen lung nu-ș i mai poate permite nici să -l ı̂nchirieze. Dar, ră spunde cineva, plă tindu-ș i chiria, omul civilizat să rac ı̂și asigură un că min care este palat pe lâ ngă cel al să lbaticului. O chirie anuală de la două zeci ș i cinci pâ nă la o sută de dolari - acestea sunt chiriile la țară - ı̂i dă dreptul să bene icieze de ı̂mbună tă țirile aduse de secole; apartamente spațioase, tapet ș i zugră veală curate, că min tip Rumford, tencuială , storuri ve-nețiene, lavoar de aramă , broască de siguranță, o pivniță spațioasă ș i multe alte lucruri. Dar cum se ı̂ntâ mplă oare că cel care se spune că se bucură de toate aceste lucruri este de fapt un om civilizat sărac, ı̂n timp ce să lbaticul, care nu le are, e bogat ca să lbatic? Dacă se a irmă că civilizația ı̂nseamnă un adevă rat progres al condiției omului - ș i cred că aș a este, deș i numai ı̂nțelepții ı̂și mă resc avantajele trebuie să se arate că ea produce locuințe mai bune fă ră a le face mai scumpe; ș i costul unui lucru este cantitatea de ceea ce aș numi eu viața necesară ı̂n schimbul lui, pe loc sau pe termen lung. O casă obiș nuită ı̂n acest cartier costă , probabil, opt sute de dolari ș i, ca să adune suma asta, unui muncitor ı̂i trebuie de la zece la cincisprezece ani de viață, chiar dacă nu este ı̂mpovă rat cu o familie, estimâ nd valoarea pecuniară a muncii iecă ruia la un dolar pe zi, iindcă dacă unii iau mai mult, alții primesc mai puțin - aș a că el trebuie să -ș i petreacă mai mult de jumă tate din viață pâ nă ce-ș i câ ș tigă coliba lui. Dacă ı̂n loc de aceasta, presupunem că plă teș te chirie, asta este doar o alternativă ı̂ndoielnică de neajunsuri. Ar i fost oare ı̂nțelept din partea să lbaticului să -ș i schimbe coliba pe un palat, ı̂n aceste condiții? Se poate presupune că reduc aproape tot avantajul deținerii acestei proprietă ți inutile, ca un fond pă strat pentru viitor, ı̂n ceea ce-l priveș te pe individ, ı̂n primul râ nd la acoperirea cheltuielilor funerare. Dar poate unui om nu i se cere să se ı̂ngroape singur. Totuș i, aceasta indică o deosebire importantă dintre omul civilizat ș i cel să lbatic; ș i fă ră ı̂ndoială că se fac proiecte, ı̂n ceea ce ne priveș te, spre binele nostru, transformâ nd viața poporului civilizat ı̂ntr-o instituție ı̂n care viața individului este absorbită ı̂n mare mă sură , cu scopul pă stră rii ș i perfecționă rii vieții speciei. Dar vreau să ară t cu ce sacri icii se obține acest avantaj ı̂n prezent ș i să sugerez că am putea tră i ı̂n aș a fel ı̂ncâ t să ne asigură m toate avantajele fă ră a suporta niciun dezavantaj. La ce vă referiți câ nd spuneți că pe să raci totdeauna ı̂i aveți cu voi, sau că pă rinții au mâ ncat aguridă ș i copiilor li s-au strepezit dinții? „Precum este adevă rat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aș a este de adevă rat că pe viitor nu se va mai gră i pilda aceasta lui Israel.” „Că iată , toate su letele sunt ale Mele, cum este al Meu su letul tată lui, tot aș a ș i su letul iului; su letul care a greș it va muri.” Câ nd mă gâ ndesc la vecinii mei, țăranii din Concord, care o duc cel puțin la fel de bine ca ș i celelalte clase, descopă r că , ı̂n cea mai mare parte, ei au trudit două zeci, treizeci sau patruzeci de ani ca să devină adevă rații proprietari ai fermelor lor, pe care le-au moș tenit mai toți cu datorii sau le-au cumpă rat cu bani de ı̂mprumut - ș i putem considera o treime din această muncă drept prețul caselor lor -, dar ı̂n general ei nu le-au plă tit ı̂ncă . E adevă rat, datoriile depă ș esc uneori valoarea fermei, aș a ı̂ncâ t ferma ı̂nsă ș i devine o mare datorie ș i totuș i se gă seș te cineva care s-o moș tenească , iind obiș nuit cu ea, zice el. Adresâ ndu-mă asesorilor, a lu cu surprindere că aceș tia nu pot enumera pe loc o duzină de oameni din oraș care ı̂și posedă fermele achitate ș i fă ră datorii. Dacă vrei să cunoș ti istoria acestor gospodă rii, te adresezi la banca unde sunt ipotecate. Cei care ș i-au plă tit cu adevă rat ferma muncind pentru ea sunt atâ t de puțini ı̂ncâ t orice vecin ți-i poate ară ta cu degetul. Mă ı̂ndoiesc că sunt trei asemenea oameni ı̂n Concord. Ceea ce s-a spus despre negustori, că o foarte mare parte, chiar nouă zeci ș i ș apte dintr-o sută , sunt sortiți eș ecului, este la fel de adevă rat pentru țărani. Câ t priveș te negustorii, totuș i, unul dintre ei spune, pe bună dreptate, că o mare parte din eș ecurile lor nu sunt adevă rate falimente pecuniare, ci, pur ș i simplu, eș ecuri ı̂n ı̂ndeplinirea angajamentelor, iindcă este incomod; adică cel care se pră buș eș te este caracterul moral. Dar asta pune lucrurile ı̂ntr-o lumină in init mai proastă ș i sugerează , pe lâ ngă toate, că probabil nici ceilalți trei nu reuș esc să -ș i salveze su letul ș i sunt poate faliți ı̂ntr-un sens mai ră u decâ t cei care eș uează onest. Falimentul ș i repudierea sunt trambulinele de pe care mare parte din civilizația noastră ı̂și arcuieș te ș i roteș te tumbele, dar să lbaticul stă pe scâ ndura neelastică a foametei. Totuș i, tâ rgul de vite din Middlesex are loc aici an de an, cu eclaf, de parcă toate ı̂ncheieturile maș ină riei agricole ar i ı̂n ordine. Ț ăranul se stră duieș te să rezolve problema traiului după o formulă mai complicată decâ t problema ı̂nsă ș i. Ca să facă rost de bani, el face comerț cu cirezi de vite. Cu o pricepere desă vâ rș ită , el ș i-a ı̂ntins capcana ca să prindă confort ș i independență, iar apoi, ı̂ntorcâ ndu-se, ș i-a prins piciorul ı̂n ea. Din această cauză este să rac; ș i dintr-un motiv similar suntem cu toții să raci față de o mie de avantaje să lbatice, deș i tră im ı̂nconjurați de lux. Cum câ ntă Chapman... „A oamenilor falsă orâ nduire - - pentru lumeasca mă reție, Dizolvă -n aer cereasca bună stare.” Ș i după ce țăranul ș i-a obținut casa, s-ar putea să nu ie mai bogat ci mai să rac cu ea, ș i casa să ie cea care l-a dobâ ndit pe el. Aș a cum o ı̂nțeleg eu, obiecția ridicată de Momus față de casa pe care a fă cut-o Minerva, că „nu a fă cut-o * „Stră lucire", „fast", ı̂n fr. ı̂n orig. (n. red.) miș că toare, astfel ı̂ncâ t să poată i evitată o vecină tate proastă ”, era valabilă ș i mai poate i ridicată , că ci casele noastre sunt o proprietate aș a de ı̂mpovă ră toare, ı̂ncâ t adesea suntem ı̂nchiș i, ș i nu adă postiți, ı̂n ele; iar vecină tatea nesuferită care trebuie evitată e numai eul nostru tică los. Cunosc una sau două familii, cel puțin ı̂n acest oraș , care, de aproape o generație, tot vor să -ș i vâ ndă casele de la periferie ș i să se mute ı̂n sat, dar nu au reuș it ș i numai moartea le va elibera. Să presupunem că majoritatea poate, ı̂n cele din urmă , ie să posede, ie să ı̂nchirieze o casă modernă , cu toate avantajele ei. Dar ı̂n timp ce civilizația ne-a ı̂mbună tă țit casele, ea nu i-a ı̂mbună tă țit ı̂n mod corespunză tor ș i pe oamenii care locuiesc ı̂n ele. Ea a creat palate, dar nu i-a fost la fel de uș or să dea naș tere nobililor ș i regilor. Și dacă scopurile omului civilizat nu sunt mai de preț decât cele ale sălbaticului, dacă el este ocupat cea mai mare parte a vieții doar procurându-și necesarul și bunăstarea su icientă, de ce ar avea o locuință mai bună decât acesta? Dar cum se descurcă minoritatea să racă ? Se va descoperi probabil că , exact ı̂n proporția ı̂n care unii au fost aș ezați, potrivit condițiilor exterioare, deasupra să lbaticilor, alții au fost degradați sub ei. Luxul unei clase este contrabalansat de să ră cia alteia. De o parte se a lă palatul, de cealaltă , azilul de să raci ș i „tă cuții nevoiaș i”. Miriadele care au clă dit piramidele ce urmau să ie morminte ale faraonilor s-au hră nit cu usturoi ș i poate nici mă car nu au fost ı̂nmormâ ntați ei ı̂nș iș i cum se cuvine. Zidarul care inisează corniș a palatului se ı̂ntoarce, noaptea, probabil la o colibă mai rea decâ t a să lbaticului. E o greș eală să presupui că , ı̂ntr-o țară ı̂n care există mă rturii evidente ale civilizației, condiția unei mari pă rți a locuitorilor nu poate i la fel de nenorocită ca a să lbaticilor. Mă refer la să racii nenorociți, nu la bogă ții nenorociți. Ca să ș tiu acest lucru nu trebuie să privesc mai departe de bară cile care ı̂nsoțesc peste tot că ile ferate - ultima ı̂mbună tă țire a civilizației - ı̂n care vă d, ı̂n plimbă rile mele zilnice, iințe umane tră ind ı̂n cocini, toată iarna cu uș a deschisă ca să intre lumina, fă ră niciun braț de lemne la vedere sau adesea nici mă car imaginabil, iar siluetele tinerilor ș i bă trâ nilor sunt permanent contractate din cauza ı̂ndelungatului obicei de a se chirci de frig ș i mizerie, dezvoltarea membrelor ș i a facultă ților lor iind ı̂mpiedicată . Este fă ră ı̂ndoială onest să te uiți la acea clasă prin a că rei muncă se realizează lucră rile ce disting această generație. La fel este, ı̂ntr-o mă sură mai mare sau mai mică , situația lucră torilor de orice categorie din Anglia, marele atelier al lumii. Sau v-aș putea vorbi despre Irlanda, marcată ca unul din punctele albe sau luminate de pe hartă . Comparați condiția izică a irlandezilor cu cea a indienilor nordamericani sau a insularilor din Marea Sudului sau a orică rei alte rase să lbatice, pâ nă să ie degradată de contactul cu omul civilizat. Totuș i, nu mă ı̂ndoiesc că diriguitorii acelui popor sunt la fel de ı̂nțelepți ca media conducă torilor civilizați. Condiția lor dovedeș te numai ce murdă rie poate i compatibilă cu civilizația. Aproape că nici nu mai e nevoie să mă refer acum la muncitorii din statele noastre sudice, care produc exporturile de bază ale acestei țări ș i sunt ei ı̂nș iș i producția de bază a Sudului. Dar să mă limitez la cei despre care se spune că sunt de condiții modeste. Cei mai mulți oameni par să nu se i gâ ndit niciodată la ce este aceea o casă , ș i sunt ı̂n realitate, deș i fă ră a i nevoie, să raci toată viața lor deoarece cred că trebuie să aibă ș i ei una ca vecinii lor. De parcă cineva ar trebui să poarte orice fel de haină pe care i-o poate face croitorul să u, lă sâ ndu-ș i treptat pă lă ria din frunza de palmier sau că ciula din piele de marmotă , să se plâ ngă de timpurile grele iindcă nu poate să -ș i cumpere o coroană ! Se poate inventa o casă mai convenabilă ș i mai luxoasă decâ t cea pe care o avem, pe care totuș i nimeni nu va admite că omul o poate plă ti. Trebuie să studiem totdeauna cum să obținem mai mult ș i mai multe ș i să nu ne mulțumim uneori ș i cu mai puțin? Trebuie oare cetă țeanul respectabil să propovă duiască cu gravitate, prin precepte ș i exemplu, necesitatea ca tâ nă rul să -ș i asigure un anumit numă r de galoș i de prisos ș i umbrele ș i camere de oaspeți pustii pentru oaspeți pustiiți, ı̂nainte de a muri? De ce n-ar i mobila noastră la fel de simplă ca a arabului sau a indianului? Câ nd mă gâ ndesc la binefă că torii omenirii, pe care i-am ridicat ı̂n slă vi ca mesageri ai cerurilor, purtă tori ai harurilor divine că tre oameni, nu vă d ı̂n mintea mea nicio suită la că lcâ iele lor, nicio ı̂ncă rcă tură de mobilă la modă . Sau, ce-ar i dacă aș admite - nu ar i o recunoaș tere singulară ? - că mobila noastră ar trebui să ie mai complexă decâ t a arabului, ı̂n mă sura ı̂n care ı̂i suntem superiori moral ș i intelectual! In prezent casele noastre sunt ră vă ș ite ș i pâ ngă rite de ea, iar o bună gospodină ar arunca cea mai mare parte la groapa de gunoi, fă ră să -ș i lase treaba de dimineață nefă cută . Treaba de dimineață! Pe ı̂mbujoră rile Aurorei ș i muzica lui Memnon, care ar trebui să ie treaba de dimineață a omului pe lumea asta? Aveam trei bucă ți de piatră de var pe masă , dar m-am ı̂ngrozit descoperind că trebuie ș terse zilnic de praf, ı̂n vreme ce mobila minții mele era toată nelustruită ı̂ncă , ș i le-am aruncat cu dezgust pe fereastră . Cum aș putea avea atunci o casă mobilată ? Mai degrabă stau ı̂n aer liber, că praful nu se adună pe iarbă decâ t acolo unde omul a desfundat pă mâ ntul. Luxoș ii ș i risipitorii sunt cei care ixează moda, urmată atâ t de conș tiincios de turmă . Că lă torul care se opreș te la casele aș a-zis cele mai bune descoperă curâ nd acest lucru, că ci gazdele ı̂l bă nuiesc a i vreun Sardanapalus ș i, dacă s-ar mă rgini la miloasele lor gingă ș ii, ar i curâ nd emasculat. Cred că ı̂n vagoanele trenurilor suntem tentați să cheltuim mai mult pe lux decâ t pe siguranță ș i confort ș i, fă ră a realiza nici una nici alta, acestea amenință să devină nu mai bune decâ t un salon modern cu divanele, canapelele ș i storurile lor ș i cu o sută de alte obiecte orientale pe care le luă m cu noi ı̂n vest, inventate pentru femeile din harem ș i bă ș tinaș ii efeminați ai Imperiului Ceresc ș i ale că ror nume lui Jonathan i-ar i ruș ine să le ș tie. Prefer să stau pe un bostan ș i să ș tiu că -i ı̂n ı̂ntregime al meu decâ t să mă ı̂nghesui pe o pernă de catifea. Prefer să că lă toresc pe pă mâ nt ı̂ntr-un car cu boi cu circulație liberă decâ t să mă duc ı̂n rai ı̂ntr-un vagon luxos al unui tren de excursii ș i să respir malarie tot drumul. Tocmai simplitatea ș i goliciunea vieții omului ı̂n erele primitive implică cel puțin acest avantaj, că l-au lă sat ră tă citor ı̂n natură . După ce se refă cea cu mâ ncare ș i somn, ı̂și contempla din nou că lă toria. Locuia, ca să spunem aș a, ı̂ntr-un cort ı̂n această lume ș i ie stră bă tea vă ile, ie traversa câ mpiile ș i escalada vâ rfurile de munți. Dar, vai, oamenii au devenit uneltele uneltelor lor. Omul care culegea independent fructele câ nd ı̂i era foame a devenit țăran, ș i cel care se adă postea sub copac a devenit gospodar. Astă zi nu ne mai stabilim tabă ra pentru o noapte, ci ne-am lipit de pă mâ nt ș i am uitat cerul. Am adoptat creș tinismul numai ca pe o metodă ı̂mbună tă țită de agricultură. Ne-am construit pentru această lume o vilă a familiei ș i pentru cealaltă un cavou al familiei. Cele mai bune opere de artă sunt expresia luptei omului pentru a se elibera din această condiție, dar efectul artei noastre face doar ca această stare inferioară să ie confortabilă ș i starea superioară să ie uitată . In realitate nu este loc ı̂n acest sat pentru o operă de arte frumoase, dacă ne-a fost transmisă vreuna, care să reziste, că ci viețile noastre, casele ș i stră zile noastre nu-i asigură un piedestal potrivit. Nu este niciun cui de care să atâ rni un tablou, niciun suport care să primească bustul unui erou sau al unui sfâ nt. Câ nd mă gâ ndesc la felul ı̂n care casele noastre sunt construite ș i plă tite sau neplă tite ș i cum este administrată ș i menținută economia lor, mă mir că duș umeaua nu cedează sub musa ir câ nd acesta admiră bibelourile de pe că min, ca să -l lase să cadă ı̂n pivniță, pe o fundație solidă ș i cum se cuvine, deș i de pă mâ nt. Nu pot decâ t să observ că această aș a-numită viață bogată ș i ra inată este ceva spre care lumea sare, dar nu pot să savurez artele frumoase care o ı̂mpodobesc, atenția iindu-mi ı̂n ı̂ntregime ocupată de salt, că ci ı̂mi amintesc că cel mai mare salt, adevă rat ș i omologat, realizat numai cu muș chii omeneș ti este cel al unor arabi nomazi, despre care se spune că au depă ș it ș apte metri pe teren neted. Fă ră vreun sprijin arti icial, omul va reveni cu siguranță pe pă mâ nt, dincolo de această distanță. Prima ı̂ntrebare pe care sunt tentat s-o pun dețină torului unei asemenea necuviințe este: cine te susține? Eș ti unul dintre cei nouă zeci ș i ș apte care eș uează , sau dintre cei trei care reuș esc? Ră spunde-mi la aceste ı̂ntrebă ri ș i s-ar putea ca după aceea să mă uit la leacurile tale ș i să le gă sesc decorative. Că ruța ı̂naintea cailor nu este nici frumoasă , nici folositoare. Inainte de a ne ı̂mpodobi casele cu obiecte frumoase ar trebui să ne dezgolim pereții ș i viețile ș i să punem ca fundație o frumoasă gospodă rie ș i un trai frumos; acum, gustul pentru frumos este cel mai bine cultivat afară , unde nu avem nici casă , nici gospodină . Bă trâ nul că pitan Johnson, ı̂n a sa Wonder-Working Pro-vidence (Providență făcătoare de minuni), vorbind despre primii ı̂ntemeietori ai acestui oraș , cu care era contemporan, ne spune că „se ascund ı̂n pă mâ nt ca prim adă post, sub vreun deal, ș i, aruncâ nd țărâ na deasupra, pe lemne, ei ard pă mâ ntul cu un foc cu fum ı̂n partea cea mai ı̂naltă ". Nu „ș i-au asigurat case”, spune el, „pâ nă ce pă mâ ntul, din binecuvâ ntarea Domnului, nu le-a dat pâ ine ca să -i hră nească ” ș i recolta primului an a fost atâ t de slabă „ı̂ncâ t au trebuit să -ș i taie pâ inea foarte subțire pentru o perioadă lungă de timp”. Secretarul provinciei Noua Olandă , scriind ı̂n olandeză , ı̂n 1650, ca să -i informeze pe cei care voiau să ia pă mâ nt acolo, a irmă mai exact că „cei din Noua Olandă ș i mai ales din Noua Anglie, care nu au posibilită ți să -ș i construiască o casă de țară cum doresc chiar de la ı̂nceput, sapă o groapă pă trată ı̂n pă mâ nt, ca o pivniță, adâ ncă de un metru ș i jumă tate-doi metri, lungă ș i lată câ t au nevoie, că ptuș esc pă mâ ntul ı̂n interior cu lemne de-a lungul peretelui ș i ı̂nvelesc lemnul cu scoarță de copaci sau cu altceva, ca să oprească surparea pă mâ ntului; podesc această pivniță cu scâ nduri, ı̂l lambrisează deasupra, ridică un acoperiș din că priori pe care ı̂i acoperă cu scoarță sau iarbă verde, aș a ı̂ncâ t pot să tră iască la că ldură ș i ı̂ntr-un loc uscat ı̂n aceste case, cu ı̂ntreaga lor familie, timp de doi, trei ș i patru ani, ı̂nțelegâ ndu-se că ı̂n aceste pivnițe s-au facut despă rțituri potrivit mă rimii familiei. Bogă taș ii ș i conducă torii Noii Anglii, la ı̂nceputurile coloniilor, ș i-au ridicat primele lor locuințe ı̂n acest fel din două motive: mai ı̂ntâ i, ca să nu piardă timpul construindu-le ș i să nu le lipsească hrana ı̂n anul urmă tor; ı̂n al doilea râ nd, ca să nu-i descurajeze pe lucră torii să raci pe care ı̂i aduseseră ı̂n numă r mare din patria lor. In curs de trei sau patru ani, câ nd pă mâ ntul s-a adaptat la agricultură , ș iau construit case frumoase, cheltuind pe ele mai multe mii”. In această cale pe care au urmat-o stră moș ii noș tri era cel puțin o urmă de prudență, de parcă principiul lor a fost de a-ș i satisface ı̂ntâ i necesită țile mai stringente. Dar sunt aceste necesită ți satisfă cute acum? Câ nd mă gâ ndesc să -mi cumpă r o locuință luxoasă , ı̂ncep să ș ovă i, că ci, ca să spunem aș a, țara nu este ı̂ncă adaptată culturii umane ș i mai suntem ı̂ncă obligați să ne tă iem pâ inea spirituală mult mai subțire decâ t ș i-o tă iau stră bunii pe cea de grâ u. Nu că toate ornamentele arhitecturale ar trebui neglijate, chiar ı̂n perioadele cele mai grele; dar casele să ne ie mai ı̂ntâ i ı̂mpodobite cu frumusețe, acolo unde vin ı̂n contact cu viețile noastre, asemenea lă caș ului stridiei, ș i nu ı̂ngreunate de ea. Dar, vai, am fost ı̂n câ teva dintre ele ș i ș tiu cu ce sunt ı̂mpodobite. Deș i nu am ajuns atâ t de ră u ı̂ncâ t să putem tră i ı̂n peș teri sau colibe sau să purtă m piei, ı̂n zilele noastre este mai bine, fă ră ı̂ndoială , să acceptă m avantajele, chiar cumpă rate foarte scump, pe care le oferă invențiile ș i industria omenirii. Intr-un mediu ca acesta, scâ ndurile ș i ș indrila, varul ș i că ră mizile sunt mai ieftine ș i mai uș or de obținut decâ t peș terile adecvate, buș teni ı̂ntregi, scoarță ı̂n cantită ți su iciente sau chiar teracotă ș i pietre netede. Vorbesc cu bună ș tiință despre acest subiect, că ci am luat contact cu el atâ t teoretic, câ t ș i practic. Cu puțin mai multă ı̂nțelepciune, am putea folosi aceste materiale ı̂n aș a fel ı̂ncâ t să devenim mai bogați decâ t sunt acum cei mai bogați ș i să facem din civilizația noastră o binecuvâ ntare. Omul civilizat este un să lbatic mai experimentat ș i mai ı̂nțelept. Dar să ne gră bim că tre propriul meu experiment. Spre sfâ rș itul lui martie 1845, am ı̂mprumutat un topor ș i m-am dus ı̂n pă dure lâ ngă Lacul Walden, foarte aproape de locul unde intenționam să -mi construiesc casa, ș i am ı̂nceput să tai niș te pini albi țepoș i, ı̂nalți, ı̂ncă tineri, pentru lemn. Este greu să ı̂ncepi ceva fă ră să ı̂mprumuți, dar asta este probabil calea cea mai generoasă , permițând astfel semenilor tă i să se intereseze de ceea ce ı̂ntreprinzi. Proprietarul toporului, câ nd ı̂i dă du drumul din mâ nă , ı̂mi spuse că -i era mai scump decâ t ochii din cap; dar i l-am dat ı̂napoi mai ascuțit decâ t ı̂l luasem. Acolo unde lucram era o coastă frumoasă de deal, acoperită cu pă duri de pin, prin care mă uitam că tre lac ș i spre un mic câ mp deschis, ı̂ntre pă duri, unde ră să reau pini ș i hicori. Gheața de pe lac nu era ı̂ncă topită , deș i erau unele spă rturi ș i era ı̂n ı̂ntregime de culoare ı̂nchisă ș i saturată cu apă . Au fost câ teva viscole mici ı̂n zilele câ t am lucrat acolo, dar ı̂n cea mai mare parte, câ nd ieș eam spre calea ferată , ı̂n drum spre casă , nisipul galben de pe ea se ı̂ntindea ı̂n depă rtare, stră lucind ı̂n aerul ı̂ncețoș at, iar ș inele sclipeau sub soarele primă verii ș i auzeam ciocâ rlia ș i tiranul* ș i alte pă să ri venite deja să ı̂nceapă un nou an cu noi. Erau zile plă cute de primă vară , ı̂n care iarna nemulțumirii oamenilor se dezgheța asemenea pă mâ ntului, iar viața care ză cuse adormită ı̂ncepea să se dezmorțească . Intr-o zi, câ nd ı̂mi ieș ise toporul din coadă ș i am tă iat un hicori verde ca să fac o pană pe care am bă tut-o cu o piatră ș i am bă gat toporul ı̂ntr-o copcă din lac ca să se um le, am vă zut un ș arpe dungat ı̂notâ nd prin apă ș i ı̂ntinzâ ndu-se pe fund, fă ră să pară deloc deranjat ș i ră mâ nâ nd acolo câ t am stat ș i eu - cam la vreun sfert de oră ; asta poate iindcă nu-ș i revenise ı̂ncă din toropeală . Mi s-a pă rut că dintr-un motiv similar ră mâ n ș i oamenii ı̂n starea primitivă ș i josnică pe care o au; dar dacă ar simți in luența primă verii primă verilor ațâțându-i, ı̂n virtutea necesită ții s-ar ridica la o viață mai ı̂naltă ș i mai eterică . Inainte, ı̂n dimineți geroase, mai vă zusem ș erpii pe că rare cu pă rți din corpul lor ı̂ncă amor- Pasă re mică , insectivoră ș i câ ntă toare, din America (n .red.) țite ș i in lexibile, aș teptâ nd soarele să -i dezghețe. La ı̂ntâ i aprilie a plouat ș i sa topit gheața ș i ı̂n prima parte a zilei, pe o ceață foarte deasă , am auzit o gâ scă ră tă cită , orbecă ind deasupra lacului ș i oră că ind de parcă s-ar i ră tă cit, asemenea duhului ceții. Ș i astfel am continuat, pentru câ te zile, să tot tai ș i să despic lemne ș i am fă cut furci ș i că priori, toate astea numai cu toporul, neavâ nd prea multe gâ nduri comunicabile sau savante ș i câ ntâ nd de unul singur: „Se zice că se ș tiu multe; Dar au prins aripi, ia uite: Ș tiințe ș i arte Ș i mii de-aparate; Dar tot ce se ș tie E vâ ntul ce-adie." Am cioplit lemnele principale de 15 cm2, cele mai multe furci numai pe două pă rți, iar că priorii ș i duș umeaua numai pe o parte, lă sâ ndu-le pe celelalte necojite, aș a că erau la fel de drepte ș i mai rezistente decâ t cele cioplite. Am decupat sau am ı̂mbinat cu grijă cioturile iecă rui lemn, că ci mai ı̂mprumutasem deja niș te scule. Pe timpul zilei nu stă team ı̂n pă dure foarte mult, dar ı̂mi luam de obicei cu mine prâ nzul compus din pâ ine cu unt ș i citeam la amiază ziarul ı̂n care le ı̂nveleam, stâ nd printre crengile verzi de pin pe care le tă iasem ș i care ı̂mprumutau pâ inii ceva din aroma lor, că ci mâ inile ı̂mi erau acoperite cu un strat gros de ră ș ină . Inainte de a termina eram mai mult prieten decâ t duș man al pinilor, deș i doborâ sem câ țiva dintre ei, că ci mă obiș nuisem mai bine cu dâ nș ii. Câ teodată , vreun cutreieră tor al pă durilor era atras de loviturile de topor ș i discutam cu plă cere ı̂n mijlocul surcelelor pe care le fă cusem. Că tre mijlocul lui aprilie - iindcă nu mă gră beam, ci lucram foarte migă los - casa mea era proiectată ș i gata de ridicat. Cumpă rasem deja, pentru scâ nduri, baraca lui James Collins, un irlandez care lucra la calea ferată spre Fitchburg. Baraca lui James Collins era considerată deosebit de bună . Câ nd m-am dus s-o vă d, el nu era acasă . Am ı̂nconjurat-o pe afară , la ı̂nceput neobservat dină untru, că ci geamurile erau foarte ı̂nalte ș i mult ı̂n interior. Era de dimensiuni mici, cu un acoperiș ascuțit ș i cu nimic altceva de vă zut la ea, gunoiul ridicâ ndu-se la un metru ș i jumă tate de jur ı̂mprejur, de parcă era un morman de compost. Acoperiș ul era partea cea mai solidă , deș i fusese ı̂ncovoiat destul de mult ș i slă bit de că ldura soarelui. Nu avea prag, ci numai o trecere permanentă pe sub uș ă, pentru gă ini. Doamna C. ieș i ı̂n uș ă ș i mă chemă s-o vă d pe dină untru. Gă inile intrară la apropierea mea. Era ı̂ntuneric ș i duș umeaua era alcă tuită , ı̂n cea mai mare parte, dintr-un pă mâ nt rece, umed, lipicios, cu câ te o scâ ndură ici ș i una colo, care nu se puteau ı̂ndepă rta. Aprinse o lampă ca să -mi arate interiorul acoperiș ului ș i al pereților ș i că duș umeaua se prelungea ș i sub pat, prevenindu-mă să nu cad ı̂n pivniță, un soi de groapă de gunoi, adâ ncă de jumă tate de metru. După spusele ei, erau scâ nduri bune deasupra, scâ nduri bune de jur ı̂mprejur ș i o fereastră bună - fă cută la ı̂nceput din două pă trate ı̂ntregi ș i doar pisica mai trecuse pe acolo ı̂n ultima vreme. Mai erau o sobă , un pat, un loc de stat jos, un copil ı̂n casa ı̂n care se nă scuse, o umbrelă de mă tase, o oglindă cu margini su late ș i o râ ș niță nouă de cafea, brevetată , atâ rnată ı̂ntr-un ciot de stejar, ș i cam atâ t. Tâ rgul s-a ı̂ncheiat imediat, că ci ı̂ntre timp se ı̂ntorsese ș i James. Eu trebuia să -i plă tesc patru dolari ș i două zeci ș i cinci de cenți ı̂n seara asta ș i el să mi-o elibereze la ora cinci, a doua zi dimineață, fă ră s-o vâ ndă nimă nui ı̂ntre timp; eu intram ı̂n posesiunea ei la ș ase. Ar i bine, spunea el, să iu acolo devreme ș i să anticipez vreo pretenție neclari icată , deș i cu totul neı̂ndreptă țită , din pricina rentei funciare ș i a combustibilului. Asta era, mă asigură el, singura ı̂ncurcă tură . La ș ase m-am ı̂ntâ lnit cu el ș i cu familia lui pe drum. Tot ce aveau era o legă tură mare - pat, râ ș niță de cafea, oglindă , gă ini - totul ı̂n afară de pisica fugită ı̂n pă dure ș i devenită pisică să lbatică dar care, după cum am auzit mai tâ rziu, a că lcat ı̂ntr-o capcană pentru marmote ș i a ajuns, ı̂n cele din urmă , să ie o pisică moartă . In aceeaș i dimineață, am desfă cut locuința aceasta, scoțându-i cuiele ș i am adus-o lâ ngă lac, cu ı̂ncă rcă turi mici de că ruță, unde am ı̂ntins scâ ndurile pe iarbă ca să se decoloreze ș i să se dezdoaie la soare. Un sturz matinal ı̂mi trimise câ teva triluri câ nd treceam pe că rarea din pă dure. Am fost informat ı̂n mod tră dă tor, de un tâ nă r pe nume Patrick, că vecinul Seeley, un irlandez, ı̂n intervalul dintre transporturi, transfera cuiele care mai mergeau, ı̂ncă drepte ș i rezistente, scoabele ș i piroanele, ı̂n buzunarul să u; iar apoi ră mase, după ce m-am ı̂ntors, să -ș i petreacă ziua, ș i se uita nevinovat, fă ră griji, cu gâ nduri de primă vară , la toată devastarea asta, iind, după cum zicea el, ı̂n lipsă de muncă . Era acolo ca să reprezinte spectatorii ș i să facă acest eveniment - aparent nesemni icativ - echivalent cu mutarea zeită ților Troiei. Mi-am să pat pivnița ı̂ntr-o coastă de deal, cu fața spre sud, unde o marmotă ı̂și scurmase mai ı̂nainte vizuina, printre ră dă cini de sumac ș i mure, pâ nă la cele mai puține urme de vegetație, un metru optzeci pe un metru optzeci ș i doi metri adâ ncime, ajungâ nd la un nisip in, ı̂n care carto ii nu puteau ı̂ngheța ı̂n nicio iarnă . Laturile au fost lă sate ı̂nclinate, nepietruite, că ci dacă nu a fost niciodată uscat de soare, nisipul ı̂și pă strează locul. Am avut de lucrat numai două ore. Mi-a fă cut deosebită plă cere să sparg pă mâ ntul, că ci aproape la orice latitudine oamenii sapă terenul pentru o temperatură echilibrată . Sub cea mai splendidă casă din oraș , ı̂ncă se gă seș te o pivniță unde ı̂și pă strează ră dă cinile ca din bă trâ ni ș i, mult după ce suprastructura dispare, posteritatea mai remarcă adâ ncitura ei ı̂n pă mâ nt. Casa ı̂ncă ră mâ ne un fel de verandă la intrarea ı̂n vizuină . In cele din urmă , la ı̂nceputul lui mai, cu ajutorul câ torva cunoș tințe, mai mult ca să pro ită m de o asemenea ocazie pentru buna vecină tate decâ t din vreo nevoie, am ridicat scheletul casei. Nimeni nu a fost vreodată mai onorat decâ t mine de caracterul celor care au ridicat-o. Am ı̂ncredere că sunt destinați să participe, ı̂ntr-o zi, la ı̂nalțarea unor structuri mai mâ ndre1. Mi-am luat ı̂n primire casa la 4 iulie, imediat după ce a fost că ptuș ită ș i acoperită , că ci scâ ndurile au fost lă mbruite atent ș i ı̂mbinate ı̂n aș a fel ı̂ncâ t era cu totul imposibil să plouă printre ele, dar, ı̂nainte de a podi, am pus fundația unui că min ı̂ntr-o parte, că râ nd cu mâ inile, ı̂n susul dealului, două că ruțe cu piatră din lac. Am construit că minul după pră ș itul de toamnă , ı̂nainte de a avea nevoie de foc pentru că ldură , gă tind ı̂ntre timp afară , pe pă mâ nt, dimineața devreme, metodă care tot mai cred că este ı̂n unele privințe mai convenabilă ș i mai bună decâ t cea obiș nuită . Câ nd ploua ı̂nainte de a-mi i terminat de copt pâ inea, ridicam câ teva scâ nduri deasupra focului ș i stă team sub ele ca să -mi pă zesc franzela ș i petreceam astfel câ teva ore plă cute. In acele zile, câ nd mâ inile ı̂mi erau ocupate foarte mult, citeam puțin, dar cele câ teva bucă ți de hâ rtie ı̂mpră ș tiate pe pă mâ nt, pe poliță sau pe masă ı̂mi procurau la fel de multă desfă tare, iindu-mi, de fapt, de acelaș i folos ca ș i Iliada. Ar merita să construieș ti cu ı̂ncă ș i mai multă deliberare decâ t am construit eu, avâ nd ı̂n vedere, de exemplu, temelia pe care o are ı̂n natura omului o uș ă, o fereastră , o pivniță, o mansardă ș i să nu ridici probabil nicio suprastructură pâ nă ce nu-i gă seș ti o justi icare mai bună , ie ș i decâ t necesită țile noastre temporare. Este oarecum aceeaș i potrivire ı̂ntre omul care-ș i construieș te casa ș i pasă rea care-ș i ridică propriul cuib. Cine ș tie, dar dacă oamenii ș i-ar construi locuințele cu propriile lor mâ ini ș i ar asigura hrana pentru ei ș i familiile lor ı̂ntr-un mod destul de simplu ș i de onest, nu s-ar dezvolta universal facultatea poetică , aș a cum pă să rile câ ntă câ nd sunt atâ t de ocupate? Dar vai! Nouă ne plac mierlele ș i cucii care-ș i depun ouă le ı̂n cuiburi construite de alte pă să ri ș i care nu descrețesc fruntea că lă torului cu pă lă vră geala ș i notele lor nemuzicale. Să rezervă m pentru totdeauna tâ mplarilor plă cerea construirii? Ce ı̂nseamnă arhitectura ı̂n experiența masei oamenilor? Niciodată n-am ı̂ntâ lnit ı̂n că lă toriile mele un om angajat ı̂ntr-o treabă atâ t de irească ș i de simplă ca ridicarea propriei case. Noi aparținem comunită ții. Nu numai croitorul este o noime din om; la fel este ș i predicatorul ș i negustorul ș i țăranul. Unde se termină această diviziune a muncii? Ș i că rui scop slujeș te, ı̂n cele din urmă ? Fă ră ı̂ndoială că tot altcineva ar putea să gâ ndească pentru mine; dar asta nu ı̂nseamnă că este de dorit ca el să facă asta excluzâ nd gâ ndirea mea. E adevă rat, sunt aș a-numiți arhitecți ı̂n această țară , ș i am auzit cel puțin de unul dintre ei stă pâ nit de ideea de a face ornamentele arhitecturale să aibă un sâ mbure de adevă r, o necesitate ș i, de aici, o frumusețe, ca ș i câ nd ar i o revelație pentru el. Poate că totul este bine din punctul lui de vedere, dar e doar cu puțin mai bine decâ t diletantismul de râ nd. Reformator sentimental ı̂n arhitectură , el a pornit de la corniș ă, nu de la fundație. Era vorba numai despre cum să pună un sâ mbure de adevă r ı̂n ornamente, aș a cum iecare bomboană ar putea avea un sâ mbure de migdală sau de chi-men ı̂n ea - deș i eu susțin că migdalele sunt mai să nă toase fă ră zahă r - ș i nu despre cum ar putea să -ș i construiască locatarul casa ı̂n interior ș i ı̂n exterior, lă sâ nd ornamentele să -ș i poarte singure de grijă . Ce om rațional a presupus vreodată că ornamentele ar i ceva exterior ș i doar de suprafață -că țestoasa ș i-a obținut carapacea ı̂mpestrițată sau, stridia re lexele de sidef, printr-un contract asemenea celui prin care locuitorii Broadwayului au că pă tat Biserica Trinită ții? Dar omul nu are nimic de a face cu stilul arhitecturii casei sale, după cum nici țestoasa nu are cu cea a carapacei ei, nici soldatul nu trebuie să -ș i piardă timpul ı̂ncercâ nd să -ș i picteze culoarea precisă a vitejiei sale pe stindard. Duș manul o va descoperi. S-ar putea să pă lească atunci câ nd apare necazul. Omul acesta mi s-a pă rut că se apleacă peste corniș ă ș i ș opteș te cu timiditate, locuitorilor ignoranți, jumă tatea sa de adevă r pe care ei ı̂l ș tiau de fapt mai bine decâ t el. Ș tiu că frumusețea arhitecturală pe care o vă d astă zi s-a dezvoltat din interior spre exterior, din necesită țile ș i caracterul locatarului care este singurul constructor - din vreo sinceritate ș i noblețe inconș tiente, fă ră niciun gâ nd pentru aparențe; ș i orice altă frumusețe de acest fel, ce este sortită să apară , va i precedată de o frumusețe de viață inconș tientă similară . Cele mai interesante locuințe din această țară , aș a cum ș tie orice pictor, sunt cele mai puțin pretențioase, simple colibe ș i case din bâ rne, ale oamenilor să raci, mai ales; viața locuitorilor ale că ror scoici sunt - ș i nu vreo particularitate a suprafețelor lor - este ceea ce le face pitorești; ș i la fel de interesantă va i lada suburbană a cetă țeanului, câ nd viața lui va i la fel de simplă ș i potrivită imaginației, iar efectele secundare se vor strecura doar foarte puțin ı̂n stilul locuinței sale. O mare parte din ornamentele arhitecturale sunt pur ș i simplu goale, iar un vâ nt de septembrie le-ar desfrunzi, ca pe niș te pene de ı̂mprumut, fă ră a le strica esența. Cei care nu au mă sline ș i vin ı̂n pivniță pot tră i ș i fă ră arhitectură. Ce-ar i dacă ı̂n literatură s-ar face la fel de mult ca ı̂n privința ornamentelor de stil ș i arhitecții bibliilor noastre ar petrece tot atâ t timp la corniș ele lor ca ș i arhi-tecții bisericilor noastre? Astfel sunt fă cute belles-lettres ș i beauxarts, dimpreună cu profesorii lor. Negreș it că mult trebuie să -l mai intereseze pe om cum sunt puse câ teva bețe deasupra lui sau sub el ș i ce culori sunt pictate pe lada lui. Cumva, ar ı̂nsemna ceva dacă , la modul serios, el ar i cel care le-ar ı̂mbina ș i picta; dar dacă spiritul se ı̂ndepă rtează de locuitor e ca ș i cum ți-ai construi propriul sicriu arhitectura mormâ ntului, iar „tâ mplar” nu este decâ t un alt nume pentru „meș ter de coș ciuge”. Cineva, ı̂n disperarea sau indiferența sa față de viață, spune: ia un pumn de pă mâ nt de la picioare ș i zugră veș te casa cu acea culoare. Se gâ ndeș te el oare la ultima ș i neı̂ncă pă toarea sa casă ? Poți la fel de bine să dai cu banul. Câ tă tihnă trebuie să aibă ! De ce să ridici un pumn de țărâ nă ? Mai bine vopseș te-ți casa asemenea ı̂nfă țiș ării tale; să se ı̂ngă lbenească sau să roș ească ı̂n locul tă u. O ı̂ncercare de a ı̂mbună tă ți stilul arhitecturii caselor! Câ nd ı̂mi veți termina podoabele, le voi purta. Inainte de a veni iarna, am ridicat un că min ș i am bă tut ș indrila de jur ı̂mprejur, deș i era deja impermeabil pentru ploaie; niș te ș indrilă strâ mbă ș i umedă , fă cută din primele scâ nduri din butuc, ale că rei margini a trebuit să le ı̂ndrept cu o rindea. Am astfel o casă bine ș indrilită ș i tencuită , de trei pe patru metri, cu furci de doi metri ș i jumă tate ı̂nă lțime, cu mansardă ș i că mară , câ te o fereastră largă de iecare parte, două trape, o uș ă la un capă t ș i un că min de că ră midă la celă lalt. Prețul exact al casei mele, plă tind costul obiș nuit al materialelor pe care le-am folosit, fă ră a pune la socoteală munca, ce a fost fă cută ı̂n ı̂ntregime de mine, este după cum urmează ; ș i dau aceste detalii pentru că foarte puțini sunt cei care pot spune exact câ t costă casele lor ș i ı̂ncă mai puțini, dacă o i vreunul, pot spune, ı̂n parte, prețul diferitelor materiale din care sunt fă cute: Scâ nduri..................................................................8,03%$, cea mai mare parte scâ nduri de baracă . In mare parte am că rat ı̂n spinare. Total.....................................................................28,12l/2 $ Acestea sunt toate materialele, ı̂n afară de lemn, piatră ș i nisip, pe care le-am pretins pe baza uzurpațiunii. In plus, mai am ș i un adă post din lemn, fă cut ı̂n principal din materialele ră mase după ridicarea casei. Intenționez să -mi construiesc o casă care să depă ș ească ı̂n grandoare ș i lux pe oricare alta de pe strada mare din Concord, câ nd ı̂mi va plă cea la fel de mult ș i mă va costa tot câ t asta pe care tocmai am construit-o. Am descoperit astfel că studentul care-ș i doreș te un adă post ı̂și poate face unul pe viață, la un preț nu mai mare decâ t chiria pe care acum o plă teș te anual. Dacă s-ar pă rea că mă fă lesc mai mult decâ t se cuvine, scuza mea este că mă laud pentru omenire ș i nu pentru mine; iar lipsurile ș i inconsecvențele nu afectează adevă rul a irmației mele. In ciuda prefă că toriei ș i ipocriziei - pleava pe care o consider greu de separat de grâ ul meu, dar pe care o regret ca oricare om - voi respira liber ș i mă voi putea ı̂ntinde, că ci e o mare uș urare atâ t pentru sistemul izic, câ t ș i pentru cel moral; ș i sunt hotă râ t să nu devin, prin umilință, avocatul diavolului. Imi voi da silința să spun o vorbă bună pentru adevă r. La colegiul din Cambridge, numai chiria pentru o cameră de student, care e doar cu puțin mai mare decâ t a mea, este de treizeci de dolari pe an, deș i corporația a avut avantajul de a construi treizeci ș i două de camere una lâ ngă alta, sub acelaș i acoperiș , iar locatarul suportă inconvenientul multor vecini zgomotoș i ș i poate ș i repartizarea la etajul al patrulea. Nu pot să nu mă gâ ndesc că , dacă am i fost cu adevă rat mai ı̂nțelepți ı̂n aceste privințe, nu numai că ne-ar i trebuit mai puțină educație, că ci, negreș it, deja s-ar i dobâ ndit mai multă , dar cheltuielile pecuniare pentru educație ar i dispă rut ı̂n mare mă sură . Inlesnirile pe care le necesită studentul de la Cambridge sau din altă parte ı̂l costă pe el sau pe altcineva un sacri iciu de viață de zece ori mai mare decâ t dacă s-ar proceda cum trebuie de ambele pă rți. Acele lucruri pentru care se cer cei mai mulți bani nu sunt niciodată cele de care studentul are cea mai mare nevoie. Taxa de ș colarizare, de exemplu, este o parte importantă din costul semestrial, ı̂n timp ce pentru mult mai valoroasa educație pe care o obține asociindu-se cu cei mai cultivați contemporani ai să i nu i se percepe nicio taxă . Metoda de a fonda un colegiu este de obicei printr-o contribuție de dolari ș i cenți ș i apoi, urmâ nd orbeș te, pâ nă la extreme, principiul diviziunii muncii, principiu care n-ar trebui niciodată urmat decâ t cu circumspecție - prin chemarea unui contractant care face din toată asta un subiect de speculație ș i angajează irlandezi sau alți lucră tori pentru a pune cu adevă rat fundațiile, ı̂n timp ce viitorii studenți se pregă tesc pentru colegiu; ș i pentru aceste erori, generații la râ nd trebuie să plă tească . Cred că cel mai bine ar i pentru studenți sau pentru cei care se spune că bene iciază de pe urma acestui lucru, ca ei ı̂nș iș i să pună fundațiile. Studentul care ı̂și asigură confortul ș i retragerea dorită , evitâ nd sistematic orice muncă necesară omului, obține doar un confort dezonorant ș i nepro itabil, lipsindu-se de experiența care este singura ce ı̂i poate face confortul fructuos. „Dar”, zice omul, „nu cumva vrei să spui că studenții ar trebui să se ducă să muncească cu mâ inile, ș i nu cu capul?“ Nu vreau să spun chiar aș a ceva, dar ceva ce el ar putea considera ca iind foarte aproape de asta: vreau să spun că ei nu trebuie să joace viața sau s-o studieze pur ș i simplu ı̂n timp ce comunitatea ı̂i sprijină ı̂n acest joc costisitor, ci s-o trăiască ı̂ntr-adevă r, de la ı̂nceput pâ nă la sfâ rș it. Cum altfel ar putea tinerii să ı̂nvețe mai bine să tră iască decâ t ı̂ncercâ nd odată experiența vieții? Cred că asta le-ar pune la ı̂ncercare mințile la fel de mult ca matematica. Dacă aș vrea ca un copil să ș tie ceva despre arte ș i ș tiințe, de exemplu, n-aș urma calea obiș nuită , care este trimiterea lui ı̂n preajma vreunui profesor unde se profesează ș i se practică orice, ı̂n afară de arta vieții; - să cerceteze lumea prin telescop ș i microscop ș i niciodată cu ochiul liber; să studieze chimia fă ră să ı̂nvețe cum se face pâ inea, sau mecanica ș i să nu ı̂nvețe cum se câ ș tigă ; să descopere noi sateliți ai lui Neptun ș i să nu-ș i vadă paiul din propriul ochi sau că rui vagabond ı̂i este el ı̂nsuș i satelit; sau să ie devorat de monș trii care roiesc ı̂n jurul să u ı̂n timp ce contemplă monș trii dintr-un strop de oțet. Cine a progresat mai mult la sfâ rș itul unei luni -bă iatul care ș i-a fă cut cuțitul din mı̂nereul pe care l-a dezgropat ș i l-a topit, citind numai câ t i-a trebuit pentru asta, - sau cel care a fost ı̂ntre timp prezent la cursurile de metalurgie de la institut ș i a primit un briceag Rogers de la tată l să u? Care dintre ei s-ar putea să -ș i taie degetele? Spre uimirea mea, la pă ră sirea colegiului am a lat că studiasem navigația! Pă i, dacă aș i coborâ t o singură dată ı̂n port, aș i ș tiut mai multe despre ea. Chiar studentul să rac este ı̂nvă țat numai economie politică, ı̂n timp ce acea economie a vieții, care este sinonimă cu ilozo ia, nu este nici mă car sincer profesată ı̂n colegiile noastre. Consecința este că , studiindu-i pe Adam Smith, Ricardo ș i Say, el ı̂și bagă tată l ı̂n datorii pâ nă ı̂n gâ t. Aș a cum se ı̂ntâ mplă cu colegiile, se ı̂ntâ mplă ș i cu o sută de alte „ı̂mbună tă țiri moderne”; s-a creat o iluzie ı̂n privința lor; ele nu reprezintă totdeauna un pas ı̂nainte pozitiv. Diavolul continuă să -ș i pretindă dobâ nda compusă pâ nă la sfâ rș it pentru contribuția inițială ș i numeroasele investiții succesive ı̂n ele. Invențiile noastre sunt de obicei jucă rii dră gă laș e care ne distrag atenția de la lucrurile serioase. Ele nu sunt decâ t mijloace ı̂mbună tă țite pentru a ajunge la un scop neı̂mbună tă țit, un scop la care a fost deja foarte uș or de ajuns; aș a cum ne duc că ile ferate la Boston sau New York. Ne gră bim peste poate să construim un telegraf electromagnetic din Maine pâ nă ı̂n Texas; dar poate că Maine ș i Texas nu au să -ș i comunice nimic important. Fiecare dintre ele este ı̂n poziția di icilă a bă rbatului care era neră bdă tor să ie prezentat unei distinse doamne surde, dar câ nd i-a fost prezentat ș i un capă t al cordonului ei auditiv i-a fost pus ı̂n mâ nă , el n-a mai avut nimic de spus. De parcă scopul principal ar i fost să se vorbească repede, nu să se vorbească inteligent. Suntem neră bdă tori să facem un tunel pe sub Atlantic ca să aducem Lumea Veche cu câ teva să ptă mâ ni mai aproape de cea Nouă ; dar poate că prima ș tire care se va scurge spre marea ș i clă pă uga ureche americană va i că prințesa Adelaide are tuse convulsivă . Ș i, ı̂n fond, omul al că rui cal aleargă aproape doi kilometri pe minut nu aduce mesajele cele mai importante, el nu este evanghelist ș i nici nu vine mâ ncâ nd lă custe ș i miere să lbatică . Mă ı̂ndoiesc că renumitul cal Flying Childers a că rat vreodată mă car un pumn de porumb la moară . Imi zice cineva: „Mă mir că nu strâ ngi bani; ı̂ți place să că lă toreș ti, ai putea lua trenul să te duci la Fitchburg astă zi ș i să vezi țara“. Dar sunt mai ı̂nțelept de atâ t. Am descoperit că cel mai iute că lă tor e cel care merge pe jos. Ii spun prietenului meu: să zicem că ı̂ncercă m să vedem cine ajunge acolo primul. Distanța e de aproape cincizeci de kilometri, biletul e de nouă zeci de cenți. Asta ı̂nseamnă aproape salariul unei zile de lucru. Imi aduc aminte câ nd plata era de ș aizeci de cenți pe zi chiar pentru muncitorii acestei că i ferate. Ei bine, eu pornesc acum pe jos ș i ajung acolo ı̂nainte de a se lă sa seara; am că lă torit astfel să ptă mâ ni, zi după zi. Intre timp, tu ı̂ți vei i câ ș tigat costul biletului ș i vei ajunge acolo mâ ine, poate ı̂n seara asta dacă ai noroc să obții o slujbă la timp. In loc de a pleca la Fitchburg, munceș ti aici cea mai mare parte din zi. Ș i astfel, dacă trenul ar ı̂nconjura lumea, cred că tot eu m-aș menține ı̂n frunte; câ t priveș te contemplarea naturii ș i experiența pe care o obțin astfel, ar trebui nici să nu vreau să te mai cunosc. Aceasta este legea universală pe care n-o poate ı̂nș ela nimeni ș i, referitor chiar la calea ferată , am putea spune că este tot atâ t de lungă , pe câ t e de lată . A face un drum de ier ı̂n jurul lumii, la dispoziția ı̂ntregii omeniri, este echivalent cu gradarea ı̂ntregii suprafețe a planetei. Oamenii au ideea neclară că , dacă susțin su icient de mult această activitate a capitalului ș i cazmalelor, totul va duce ı̂n cele din urmă undeva, poate niciodată ș i pentru nimic; dar, deș i mulțimea se repede ı̂n gară ș i conductorul strigă „Toți ı̂n vagoane”, câ nd fumul este aruncat ı̂n afară ș i aburii se condensează , se poate vedea că puțini că lă toresc ș i că restul sunt că lcați de roți -ceea ce se va numi ș i chiar va i un „trist accident”. Fă ră ı̂ndoială că pot că lă tori, ı̂n cele din urmă , cei care ș i-au câ ș tigat banii de bilet, asta dacă supraviețuiesc atâ t timp, dar pâ nă atunci ı̂și vor i pierdut probabil, pâ nă ı̂n acel moment, elasticitatea ș i dorința de a că lă tori. Petrecerea celei mai bune pă rți din viață câ ș tigâ nd bani ca să te bucuri de o libertate ı̂ndoielnică , ı̂n timpul pă rții cel mai lipsită de valoare, ı̂mi aduce aminte de englezul care s-a dus mai ı̂ntâ i ı̂n India să câ ș tige avere ca să poată să se ı̂ntoarcă ı̂n Anglia ș i să ducă o viață de poet. Ar i trebuit să se retragă pe loc ı̂n mansardă . „Ce!” strigă un milion de irlandezi să rind din toate bară cile din țară „nu este un lucru bun drumul de ier pe care l-am construit?” Da, ră spund eu, e bun prin comparație, adică ați i putut face ș i ceva mai ră u; dar aș vrea, iindcă ı̂mi sunteți frați, să vă i petrecut timpul mai bine decâ t să pâ nd ı̂n mizeria asta. Inainte de a-mi termina casa, vrâ nd să câ ș tig vreo zece-doisprezece dolari ı̂ntr-un mod cinstit ș i plă cut ca să -mi acopă r cheltuielile neobiș nuite, am plantat aproximativ un hectar de sol nisipos ș i uș or cu fasole, iar o mică parte cu carto i, porumb, mază re ș i napi. Intregul lot are patru hectare ș i jumă tate, ı̂ntinzâ ndu-se ı̂n mare parte sub pini ș i hicori ș i s-a vâ ndut ı̂n sezonul precedent cu opt dolari ș i opt cenți pe jumă tate de hectar. Un țăran spunea că „nu era bun decâ t să creș ti pe el veverițe gă lă gioase”. N-am pus pe acest pă mâ nt niciun fel de ı̂ngră ș ămâ nt, ne iind proprietarul, ci numai bene iciarul provizoriu, fă ră a mă aș tepta să mai cultiv atâ t de mult vreodată ș i nici nu l-am pră ș it pe tot de la ı̂nceput. Am scos la arat mai mulți metri de cioturi (care mi-au asigurat combustibilul pentru multă vreme) după care au ră mas rotocoale mici de sol afâ nat care se puteau vedea, toată vara, după abundența mai mare a fasolei de pe ele. Pă durea uscată ș i ı̂n cea mai mare parte nevandabilă din spatele casei ș i lemnele aduse de valuri pe iaz au constituit restul combustibilului. Am fost silit să ı̂nchiriez un atelaj ș i un om pentru arat, deș i eu am ținut coarnele plugului. Cheltuielile fermei mele ı̂n primul sezon - pentru unelte, să mâ nță, lucru etc. - au fost de 14,72%$. Porumbul de să mâ nță mi-a fost dă ruit. El nici nu costă niciodată nimic, dacă nu semeni mai mult decâ t ai nevoie. Am obținut două sprezece banițe de fasole ș i optsprezece banițe de carto i, pe lâ ngă puțină mază re ș i porumb dulce. Porumbul galben ș i napii au fost puș i prea tâ rziu ca să mai iasă ceva. Venitul total de pe fermă a fost: 23,44$ Scă zâ nd cheltuielile.......................................14,72% Ră mâ n..................................................................8,71%$ pe lâ ngă produsele consumate ș i cele pregă tite deja, atunci câ nd s-a fă cut acest calcul, valorâ nd 4,50$ - tot ce aveam la dispoziție fă ră a mai pune la socoteală niș te fâ n pe care nu-l adunasem. Avâ nd ı̂n vedere absolut totul, adică importanța su letului omului ș i a zilei de astă zi, ı̂n ciuda timpului scurt pe care mi l-a luat acest experiment ș i, ı̂n parte, din pricina caracterului ei trecă tor, cred că ferma mea a mers mai bine ı̂n acel an decâ t ferma orică rui țăran din Concord. Anul urmă tor m-am descurcat ș i mai bine, iindcă am să pat tot pă mâ ntul de care aveam nevoie, cam doisprezece ari, ș i am ı̂nvă țat din experiența ambilor ani, fă ră a i deloc copleș it de multele tratate renumite ı̂n cultivarea pă mâ ntului, printre care ș i cele ale lui Arthur Young, că dacă cineva ar tră i simplu ș i ar mâ nca numai recolta pe care a cultivat-o ș i n-ar cultiva mai mult decâ t mă nâ ncă ș i n-ar schimba-o pentru o cantitate insu icientă de obiecte mai luxoase ș i scumpe, el n-ar avea nevoie să cultive decâ t câ teva pră jini de pă mâ nt ș i ar i mai ieftin să le sape cu hâ rlețul decâ t să folosească boi ca să are ș i să aleagă un alt loc din câ nd ı̂n câ nd, decâ t să -l ı̂ngraș e pe cel vechi ș i ar putea să facă toată munca de care e nevoie la fermă cu mâ na stâ ngă , după cum se spune, ș i numai câ teva ore pe zi ı̂n timpul verii; ș i astfel nu ar i legat de un bou, un cal, o vacă sau un porc, cum este acum. Vreau să vorbesc imparțial despre această problemă ș i ca unul neinteresat de succesul sau eș ecul aranjamentelor sociale ș i economice actuale. Eram mai independent decâ t orice țăran din Concord, că ci nu eram legat de o casă sau o fermă , ci puteam să -mi urmez, ı̂n iece moment, ı̂nclinația genialită ții mele, care e foarte ı̂ntortocheată . Pe lâ ngă faptul că eram deja mai ı̂nstă rit decâ t ei, dacă mi-ar i ars casa sau mi-ar i fost distrusă recolta, aș i fost aproape la fel de bogat ca ș i ı̂nainte. M-am obiș nuit să cred că oamenii nu sunt atâ t proprietarii turmelor, câ t sunt ele proprietarele oamenilor, iindcă sunt mai libere. Oamenii ș i vitele fac schimb de muncă ; dar dacă avem ı̂n vedere numai munca necesară , se va vedea că vitele sunt cu mult mai avantajate, ferma lor iind mult mai mare. Omul face o parte din munca sa de schimb ı̂n timpul celor ș ase să ptă mâ ni de cosit, care nu-i joacă de copii. Fă ră ı̂ndoială că nicio națiune care a tră it simplu ı̂n toate privințele, adică nicio națiune de ilozo i, n-ar comite o greș eală atâ t de mare ı̂ncâ t să folosească munca animalelor. E adevă rat că niciodată n-a fost ș i nici nu pare probabil să existe vreodată o națiune de ilozo i ș i nici eu nu sunt sigur că ar i de dorit să existe. Totuș i, eu n-aș i ı̂mblâ nzit niciodată un cal sau un bou ca să -l hră nesc pentru orice fel de muncă ar putea să -mi facă , de frică să nu ajung un simplu că lă reț sau pă stor; ș i dacă societatea pare a i câ ș tigată procedâ nd astfel, suntem oare siguri că ceea ce câ ș tigă unul nu pierde celă lalt ș i că gră jdarul nu are acelaș i motiv ca ș i stă pâ nul să ie mulțumit? Să presupunem că unele construcții publice nu s-ar i fă cut fă ră acest ajutor ș i să lă să m omul să -ș i ı̂mpartă gloria cu boul ș i calul; urmează de aici că el nu ar i putut face lucruri ı̂ncă ș i mai demne de el ı̂n acest caz? Câ nd oamenii ı̂ncep să ridice construcții, nu doar artistice ș i de prisos, ci ș i luxoase ș i inutile, cu ajutorul lor, este inevitabil ca numai câ țiva să facă toată munca de schimb cu boii sau, cu alte cuvinte, să devină sclavii celor mai puternici. Omul nu lucrează , aș adar, numai pentru animalul din el, ci ș i pentru un simbol al acestuia, munceș te pentru animalul din afară . Deș i avem multe case bogate din că ră midă sau din piatră , prosperitatea țăranului ı̂ncă este câ ntă rită după mă sura ı̂n care grajdul umbreș te casa. Se spune despre acest oraș că are cele mai mari case din ı̂mprejurimi pentru boi, vite ș i cai ș i nu este ră mas ı̂n urmă nici cu clă dirile publice, dar ı̂n acest district sunt foarte puține să li pentru cultul liber sau pentru discursuri libere. De ce nu ar că uta națiunile să se celebreze nu după arhitectura lor, ci chiar după puterea lor de gâ ndire abstractă ? De câ te ori nu este mai admirabilă Bhagavad Gita decâ t toate ruinele Orientului! Turnurile ș i templele sunt luxul prinților. O minte simplă ș i independentă nu trudeș te la porunca niciunui prinț . Genialitatea nu este onorariul ni-ciunui ı̂mpă rat, după cum nu sunt nici aurul, argintul sau marmura, decâ t ı̂ntro mă sură in imă . In ce scop, mă rog, se sparge atâ ta piatră ? In Arcadia, câ nd am fost acolo, nu am vă zut pe nimeni spă rgâ nd piatră . Națiunile sunt stă pâ nite de ambiția nebunească de a-ș i perpetua propria amintire prin cantitatea de piatră sfă râ mată pe care o lasă . Ce-ar i dacă s-ar depune la fel de mult efort pentru a-ș i netezi ș i ș lefui manierele? O fă râ mă de bun-simț ar i mai demnă de amintit decâ t un monument ı̂nalt pâ nă la lună . Imi place mai mult să vă d pietrele la locul lor. Grandoarea Tebei era o grandoare vulgară . Mai rațională este o bucată de zid de piatră care ı̂nconjoară câ mpul unui om cinstit decâ t o Tebă cu o sută de porți care s-a ı̂ndepă rtat de adevă ratul scop al vieții. Religia ș i civilizația barbară ș i pă gâ nă construiesc temple splendide, dar ceea ce ai putea numi Creș tinism nu construieș te aș a ceva. Cea mai mare parte din piatra sfă râ mată de o națiune merge numai spre mormâ ntul ei. Ea se ı̂ngroapă de vie. Câ t despre piramide, nu-i nimic de mirare ı̂n privința lor decâ t faptul că s-au putut gă si aș a de mulți oameni, destul de ı̂njosiți, ı̂ncâ t să -ș i petreacă viața construind un mormâ nt pentru vreun nă tă ră u ambițios pe care dacă l-ar i ı̂necat ı̂n Nil ș i i-ar i aruncat apoi stâ rvul la câ ini, ar i procedat mai bă rbă teș te ș i mai ı̂nțelept. Aș putea, probabil, să inventez vreo scuză pentru ei ș i pentru el, dar n-am timp de asta. Câ t despre religie ș i dragostea pentru artă a constructorilor, ele sunt cam la fel ı̂n toată lumea, ie că e construcția unui templu egiptean sau banca Statelor Unite. Costă mai mult decâ t face. Mobilul este vanitatea, ajutată de dragostea pentru usturoi, pâ ine ș i unt. Domnul Balcom, un promițător tâ nă r arhitect, o proiectează copiind-o după Vitruvius, cu creion tare ș i riglă , iar construcția este ı̂ncredințată companiei Dobson & Sons, tă ietori de piatră . Câ nd cele treizeci de secole ı̂ncep să o disprețuiască , omenirea ı̂ncepe să o prețuiască . Câ t despre ı̂naltele voastre turnuri ș i monumente, era odată un nebun ı̂n acest oraș care a ı̂nceput să sape un tunel spre China ș i a ajuns atâ t de departe ı̂ncâ t, după spusele lui, a auzit ză ngă nit de oale ș i cratițe chinezeș ti; dar cred că eu n-am să mă abat din drum ca să admir groapa pe care a fă cut-o. Mulți sunt interesați de monumentele Occidentului ș i Orientului - ca să ș tie cine le-a construit. In ce mă priveș te, aș vrea să ș tiu cine nu le construia ı̂n acele timpuri - cine era deasupra acestor leacuri. Dar să -mi continui statisticile. Ca supraveghetor, tâ mplar ș i muncitor cu ziua ı̂n diverse lucră ri din sat, ı̂ntre timp - că ci ș tiu meserii câ te degete am la mâ nă - am câ ș tigat 13,34 dolari. Costul alimentelor pe opt luni ș i anume, de la 4 iulie pâ nă la 1 martie, momentul câ nd au fost fă cute aceste calcule, deș i am tră it acolo mai mult de doi ani, nepunâ nd la socoteală carto ii, puțin porumb verde ș i niș te mază re pe care le cultivasem eu, nici valoarea a ceea ce pregă tisem deja ı̂n ultima zi, a fost: Orez................................................................................1,73%$ Melasă ............................................................................1,73 Cea mai ieftină formă de zaharină . Fă ină de secară ..................................................1,04% Fă ină de porumb...................................................0,99% Mai ieftină decâ t secara. Carne de porc........................................................0,22 Toate experimentele care au eș uat. Fă ină de grâ u ..............................................................0,88 Costă mai mult decâ t cea de porumb, atâ t ca bani, câ t ș i ca ı̂ngrijire. Da, una peste alta, chiar am mâ ncat ı̂n valoare de 8,74$; dar nu mi-aș publica pă catul fă ră să roș esc dacă n-aș ș ti că cei mai mulți dintre cititorii mei au pă că tuit la fel de tare ș i că faptele lor scrise n-ar ară ta mai bine. In anul urmă tor, prindeam uneori câ te o plasă de peș te pentru prâ nz, ș i odată am mers atâ t de departe ı̂ncâ t am omorâ t o marmotă care mi-a stricat fasolea - fă câ ndu-i transmigrația, cum ar spune tă tarul - ș i am devorat-o, ı̂n parte de dragul experimentului; dar, deș i mi-a procurat o plă cere momentană , exceptâ nd un iz cam moscat, am descoperit că o folosire ı̂ndelungată n-ar duce la nimic bun, oricâ t ar i marmotele de bine pregă tite de că tre mă celarul satului. Imbră că mintea ș i niș te cheltuieli ı̂ntâ mplă toare ı̂n aceeaș i perioadă , deș i această rubrică e mai puțin semni icativă , s-au ridicat la 8,40%$ Ulei ș i câ teva instrumente de gospodă rie.......2,00$ Aș a că toate cheltuielile bă neș ti, ı̂n afară de spă lat ș i câ rpit, care erau fă cute ı̂n cea mai mare parte afară , ș i pentru care notele de plată nu miau venit ı̂ncă - iar acestea sunt toate ș i mai mult decâ t toate că ile prin care se cheltuiesc bani ı̂n această parte a lumii - au fost: Casa........................................................................28,12%$ Ferma pe un an...............................................14,72% Hrana pe opt luni.............................................8,74 Imbră că minte, etc. pe opt luni...........................8,40% Ulei, etc. pe opt luni..........................................2,00 Total..............................................................................61,99%$ Mă adresez acum acelora dintre cititorii mei care trebuie să -ș i câ ș tige existența. Iar ca să acopă r din cheltuieli am vâ ndut produse de la fermă : 23,44$ Câ ș tigați prin muncă zilnică ................................13,34$ Total.............................................................................36,78$ care scă zuți din suma cheltuielilor lasă un sold de 25,21%$ pe de o parte - aceș tia iind cam valoarea celor cu care am ı̂nceput totodată ș i volumul cheltuielilor suportate - ș i de cealaltă parte, pe lâ ngă timpul liber, independența ș i să nă tatea astfel asigurate, ș i o casă confortabilă pentru mine, atâ t timp câ t prefer s-o locuiesc. Aceste statistici, oricâ t de accidentate ar pă rea ș i, prin urmare, neinstructive, deoarece au o anume completitudine, au ș i o oarecare valoare. Nimic nu mi s-a dat fă ră să trec ı̂n vreun fel la socoteală . Din calculul de mai sus se vede că numai hrana m-a costat ı̂n bani cam două zeci ș i ș apte de cenți pe să ptă mâ nă . Hrana mea a fost, timp de aproape doi ani după asta, fă ina de secară ș i de porumb fă ră drojdie, carto i, orez, foarte puțină carne să rată de porc, melasă ș i sare, iar bă utura mea, apa. Se potrivea să tră iesc mai mult cu orez, ca unul care ı̂ndră gea atâ t de mult ilozo ia Indiei. Ca să ră spund obiecțiilor câ torva sâ câ itori ı̂nveterați, pot să adaug că dacă mai cinam ș i ı̂n oraș uneori, cum fă cusem ș i pâ nă atunci ș i cred că voi mai avea ocazia ș i de acum ı̂nainte s-o fac, asta era de obicei ı̂n detrimentul aranjamentelor mele casnice. Dar luarea mesei ı̂n oraș iind, după cum am spus, un element constant, nu afectează nici ı̂n cea mai mică mă sură o a irmație relativă ca aceasta. Am a lat din experiența celor doi ani că ar i nevoie de mult mai puțină trudă să obții hrana necesară chiar la această latitudine; că omul ar putea folosi o dietă tot atâ t de simplă ca animalele ș i să -ș i mențină totuș i să nă tatea ș i forța. Mi-am alcă tuit o masă satisfă că toare din mai multe puncte de vedere, numai dintr-o farfurie de iarbă -grasă (Portulaca oleracea) pe care am cules-o din lanul de grâ u, am iert-o ș i iam adă ugat sare. Dau latinescul din cauza savoarei denumirii comune. Ș i, mă rog, ce-ș i mai poate dori un om rațional, pe timp de pace, ı̂ntr-o amiază obiș nuită , decâ t un numă r su icient de ș tiuleți de porumb dulce, iert ș i cu sare? Chiar micile variații pe care le fă ceam erau o cedare ı̂n fața cerințelor apetitului, ș i nu ale să nă tă ții. Dar oamenii au ajuns ı̂ntrun astfel de impas ı̂ncâ t rabdă de foame de multe ori, nu din lipsa celor necesare, ci din lipsa voluptă ților; ș i cunosc o femeie cumsecade care crede că iul ei ș i-a pierdut viața iindcă ı̂ncepuse să bea numai apă . Cititorul va observa că tratez subiectul mai mult din punct de vedere economic decâ t dietetic ș i nu se va aventura ı̂n a-mi pune cumpă tarea la ı̂ncercare fă ră a avea o că mară bine aprovizionată . La ı̂nceput fă ceam pâ ine din fă ină de porumb ș i sare, adevă rate turte țără neș ti pe care le coceam afară , lâ ngă foc, pe o ș indrilă sau pe un capă t de lemn, tă iat câ nd ı̂mi construisem casa; dar de obicei se afuma ș i avea un iz de pin. Am ı̂ncercat ș i fă ina de grâ u, dar am gă sit, ı̂n cele din urmă , un amestec de fă ină de secară ș i porumb, care era cel mai plă cut ș i mai convenabil. Pe timp friguros nu era o distracție oarecare să coci mai multe pâ iniș oare de astea una după alta, pă zindu-le ș i ı̂ntorcâ ndu-le cu grija unui egiptean care ı̂ntoarce ouă le ce se clocesc la soare. Ele erau un adevă rat fruct de cereale, copt de mine, iar pentru simțurile mele aveau aroma altor fructe nobile pe care le pă stram câ t puteam mai mult, ı̂nfă ș urâ ndu-le ı̂n câ rpe. Am ı̂ntreprins un studiu al anticei ș i indispensabilei arte a coptului pâ inii, consultâ nd autorită țile care-mi că deau la ı̂ndemâ nă , ı̂ncepâ nd cu timpurile primitive ș i prima invenție a pâ inii nedospite, câ nd, de la să lbă ticia nucilor ș i a că rnurilor, omul a ajuns pentru prima oară la fră gezimea ș i ra inamentul acestui aliment, ș i ı̂naintâ nd treptat ı̂n studiile mele prin acea acrire ı̂ntâ mplă toare a aluatului care, se presupune, a introdus procesul dospirii ș i prin diversele fermentații care au urmat, pâ nă ce am ajuns la „pâ inea bună , dulce ș i să nă toasă ”, hrana vieții. Drojdia, pe care unii o consideră su letul pâ inii, spiritul care ı̂i umple țesutul celular ș i care este pă strat cu religiozitate, ca focul vestal - cred că vreo sticlă prețioasă , adusă pentru prima oară pe May lower, a fă cut miracolul ı̂n America, ș i in luența ei creș te, se um lă , se ră spâ ndeș te ı̂ncă ı̂n valuri cerealiere peste ı̂ntreaga țară -această să mâ nță o procuram ı̂n mod obiș nuit ș i cu conș tiinciozitate din sat, pâ nă câ nd, ı̂n cele din urmă , am uitat ı̂ntr-o dimineață prescripțiile ș i am opă rit drojdia; accident prin care am descoperit că nici aceasta nu era indispensabilă - că ci descoperirile mele nu erau fă cute prin procesul sintetic, ci prin cel analitic - ș i am omis-o bucuros de atunci, deș i cele mai multe gospodine m-au asigurat cu seriozitate că pâ inea să nă toasă ș i hră nitoare fă ră drojdie nu poate exista, iar bă trâ nii ı̂mi preziceau o decă dere rapidă a forțelor vitale. Totuș i, nu o gă sesc un ingredient esențial ș i după ce mam descurcat fă ră ea timp de un an, sunt ı̂ncă pe tă râ mul celor vii; ș i sunt bucuros că am scă pat de banalitatea purtă rii unei sticle ı̂n buzunar, că reia ı̂i să rea uneori dopul ș i, spre necazul meu, ı̂și vă rsa conținutul. Este mai simplu ș i mai respectabil să te lipseș ti de ea. Omul este un animal care, mai mult decâ t oricare altul, se poate adapta la toate climatele ș i ı̂mprejură rile. Ș i n-am adă ugat nici bicarbonat de sodiu sau alt acid sau alcaliu ı̂n pâ ine. S-ar pă rea că o fă ceam după rețeta dată de Marcus Porcius Cato cu vreo două secole ı̂.Hr. „Panem depsticium sic facito. Manus morta-riumque bene lavato. Farinam in mortarium indito, aquae paulatim addito, subigitoque pulchre. Ubi bene subegeris, de ingito, coquitoque sub testu.” Care, după mine, ı̂nseamnă - „Faceți pâ inea fră mâ ntată astfel. Spă lați-vă bine mâ inile ș i copaia. Puneți fă ină ı̂n copaie, adă ugați treptat apa ș i fră mâ ntați-o bine. După ce ați fră mâ ntat-o bine, modelați-o ș i coaceți-o acoperită ”, adică ı̂ntr-o tigaie de copt. Niciun cuvâ nt despre drojdie. Dar nu foloseam totdeauna această hrană vitală . Odată , din cauza pustiului din pungă , n-am vă zut-o mai bine de o lună . Oricine din Noua Anglie ar putea să -ș i cultive cu uș urință propria materie primă pentru pâ ine, pe acest pă mâ nt al secarei ș i porumbului, ca să nu depindă pentru ea de piețe ı̂ndepă rtate ș i luctuante. Totuș i, noi suntem atâ t de departe de simplitate ș i independență ı̂ncâ t ı̂n Concord numai rareori se vinde ı̂n magazin fă ină proaspă tă ș i dulce, iar mă mă liga ș i porumbul, ı̂ntr-o formă ș i mai brută , nu sunt folosite mai de nimeni. In cele mai multe cazuri, țăranul dă boabele produse de el la vite ș i la porci ș i cumpă ră fă ină de grâ u de la magazin, care nici mă car nu este mai hră nitoare ș i e mai scumpă . Am vă zut că pot să cultiv o baniță-două de secară ș i porumb - că ci cea dintâ i creș te ș i pe cel mai să rac pă mâ nt, iar cel din urmă nu are nevoie de unul prea bun - să le macin cu o râ ș niță manuală ș i astfel să mă descurc fă ră orez ș i carne de porc; ș i dacă ı̂mi trebuie ceva dulce concentrat, am descoperit din experimente că pot face o melasă foarte bună ie din dovleci, ie din sfeclă , ș i ș tiam că trebuia doar să să desc câ țiva arțari ca s-o fac ı̂ncă ș i mai uș or, iar ı̂n timp ce ei creș teau puteam să folosesc ș i alți substituenți ı̂n afară de cei pe care i-am menționat. „Că ci”, aș a cum câ ntau stră bunii: „pe buze ne-ndulcim cu licoare de gră dină Din dovleci ș i pă stâ rnaci, din a nucilor tulpină .” In cele din urmă , câ t priveș te sarea, cel mai universal dintre ingrediente, pentru a o obține, ar trebui gă sit un prilej potrivit de mers pe țărmul mă rii sau, dacă aș renunța cu totul la ea, aș bea, probabil, mai puțină apă . N-am auzit ca indienii să se i deranjat vreodată să meargă după ea. Puteam evita astfel orice fel de comerț sau schimb ı̂n ceea ce priveș te hrana, ș i avâ nd deja un adă post, mai ră mâ nea să fac rost doar de ı̂mbră că minte ș i combustibil. Pantalonii pe care-i port acum au fost țesuți ı̂n casa unui țăran - mulțumesc cerurilor că mai este mă car atâ ta virtute ı̂n om, că ci consider decă derea de la țăran la muncitor la fel de mare ș i memorabilă ca ș i cea de la om la țăran; - ș i ı̂ntr-o țară nouă , combustibilul este o povară . Câ t despre lotul de pă mâ nt, dacă n-aș mai putea să -l ocup provizoriu pe cel public, aș cumpă ra patruzeci de ari de pă mâ nt la prețul cu care s-a vâ ndut terenul pe care ı̂l cultivam - adică opt dolari ș i opt cenți. Dar ı̂n condițiile respective, consider că , folosindu-l temporar, spoream valoarea pă mâ ntului. Există o anumită categorie de necredincioș i care-mi pun uneori ı̂ntrebă ri de soiul: dacă sunt de pă rere că pot tră i numai cu alimente vegetale; ș i ca să ating imediat fondul problemei - că ci fondul este credința - m-am obiș nuit să ră spund că pot tră i cu cuie. Dacă nu ı̂nțeleg asta, nu pot ı̂nțelege o mare parte din ceea ce am de spus. In ce mă priveș te, ı̂mi pare bine să aud că se fac astfel de experimente; cum este cel al tâ nă rului care a ı̂ncercat să tră iască două să ptă mâ ni cu ș tiuleți uscați de porumb, folosindu-ș i dinții drept râ ș ni-ță. Tribul veverițelor a ı̂ncercat acelaș i lucru ș i a reuș it. Specia umană e interesată de astfel de experimente, deș i unele bă trâ ne care nu sunt ı̂n stare de ele, ș i care ı̂și au toate acțiunile ı̂n mori, s-ar putea alarma. Mobila, pe care mi-am fă cut-o ı̂n parte singur - ș i restul lucrurilor care nu m-au costat nimic ı̂n afară de ceea ce am trecut la socoteală -, constă ı̂ntr-un pat, o masă , un birou, trei scaune, o oglindă cu diametrul de ș apte centimetri, cleș te ș i pirostrii, un ceainic, o oală ș i o tigaie, un polonic, un lighean, două cuțite ș i două furculițe, trei farfurii, o ceaș că , o lingură , o cană pentru ulei, una pentru melasă ș i o lamă lă cuită . Nimeni nu-i atâ t de să rac ı̂ncâ t să trebuiască să stea pe un dovleac. Asta ı̂nseamnă lene. Sunt o mulțime de scaune bune, care ı̂mi plac cel mai mult, prin mansardele să tenilor. Mobilă ! Slavă Domnului, pot să stau jos sau ı̂n picioare fă ră ajutorul unui depozit ı̂ntreg de mobilă . Numai unui ilozof nu i-ar i ruș ine să -ș i vadă mobila ı̂ncă rcată ı̂ntr-o că ruță ș i să -i ie purtată prin țară , sub lumina cerurilor ș i ochii oamenilor, ca o prezentare cerș etorească de cutii goale. Aceea este mobila lui Spaulding. Cercetâ nd o astfel de ı̂ncă rcă tură , nu mi-am putut da seama niciodată dacă aparținea unui aș a-zis om bogat sau unui să rac. Proprietarul pă rea totdeauna robul să ră ciei. Intr-adevă r, cu câ t ai mai multe lucruri de astea, cu atâ t eș ti mai să rac. Fiecare ı̂ncă rcă tură arată de parcă ar i dus conținutul a zece colibe indiene; ș i dacă o colibă este să racă , asta era de zece ori mai să racă ș i, mă rog, de ce ne mai mutăm dacă nu ca să scă pă m de mobilă , de ale noastre exuviae; ca să ne ducem, ı̂n cele din urmă , din această lume ı̂n una nou mobilată ș i s-o lă să m pe asta să ardă ? E ca ș i cum toate aceste capcane ar i legate de cureaua unui om, ș i el nu s-ar putea miș ca prin țara aspră , ı̂n care sunt aruncate undițele noastre, fă ră să le tâ rască după el - să -ș i tâ rască propria capcană . Vulpea care ș i-a lă sat coada ı̂n capcană a fost norocoasă . Ș obolanul de apă ș i-ar roade ș i al treilea picior ca să ie liber. Nu-i de mirare că omul ș i-a pierdut elasticitatea. Câ t de des nu se a lă ı̂ntr-un punct mort! „Domnule, dacă ı̂mi permiteți ı̂ndră zneala, ce vreți să spuneți cu punctul mort?” Dacă eș ti clarvă ză tor, câ nd ı̂ntâ lneș ti un om, ai să observi ı̂n spatele lui tot ce are ș i mult din ceea ce pretinde că nu are, pâ nă la mobila din bucă tă rie ș i toate nimicurile pe care le pă strează ș i nu le arde, iar el ı̂ți va pă rea ı̂nhă mat la toate astea ș i că utâ nd să ı̂nainteze pe unde poate. Cred că cineva se a lă ı̂ntr-un punct mort câ nd trece printr-o deschidere sau o poartă unde sania sa ı̂ncă rcată cu mobila nu-l mai poate urma. Nu simt decâ t milă câ nd aud pe câ te un bă rbat ară tos, elegant, aparent liber, ferchezuit ș i pus la punct, vorbind despre asigurarea „mobilei” sale. „Dar ce să fac cu mobila?” Veselul meu luture este prins atunci ı̂ntr-o plasă de pă ianjen. Chiar cei care multă vreme par să nu aibă nimic, dacă te interesezi mai ı̂ndeaproape, descoperi ceva depozitat ı̂n grajdul iecă ruia. Mă uit acum la Anglia ca la un domn bă trâ n care că lă toreș te cu foarte multe bagaje, nimicuri acumulate din lunga-i gospodă rire, pe care nu are curajul să le ardă , un cufă r mare, unul mic, o valiză ș i o boccea. Aruncă -le mă car pe primele trei. Ar depă ș i astă zi puterile unui om să nă tos să -ș i ia patul ș i să meargă , iar pe cel bolnav l-aș sfă tui să -l lase jos ș i să fugă . De câ te ori ı̂ntâ lneam câ te un imigrant clă tinindu-se sub legă tura care conținea totul -pă râ nd o cocoaș ă enormă crescută din ceafă - ı̂mi era milă de el, nu pentru că totul era al lui, ci pentru că trebuia să le care pe toate. Dacă ar trebui să -mi tâ ră sc capcana, aș avea grijă să ie uș oară ș i să nu mă strâ ngă ı̂n punctul vital. Dar poate c-ar i mai ı̂nțelept să nu-ți prinzi niciodată laba ı̂n ea. Aș mai observa, iindcă veni vorba, că perdelele nu mă costă nimic, că ci nu am privitori pe care să -i ı̂mpiedic, ı̂n afară de lună ș i soare, iar pe ei ı̂i las cu plă cere să privească . Luna nu-mi ı̂nă creș te laptele, nici nu-mi alterează carnea ș i nici soarele nu-mi strică mobila, nici nu-mi decolorează covorul, iar dacă uneori este un prieten prea cald, gă sesc că e o economie ș i mai bună dacă mă retrag după vreo perdea fă cută de natură , fă ră să mai adaug nimic la detaliile gospodă reș ti. O doamnă mia oferit odată o rogojină , dar cum nu aveam spațiu de prisos ı̂n cameră ș i nici timp de prisos, ı̂nă untru sau afară , ca s-o scutur, am refuzat-o, preferâ nd să -mi ș terg picioarele pe iarba din fața uș ii. Cel mai bine este să te fereș ti de ı̂nceputurile ră ului. Nu de mult am fost la o licitație pentru lucrurile unui diacon, că ci viața lui nu fusese ine icientă : „Răul fă cut de oameni ș i după ei tră ieș te.” Ca de obicei, o mare parte erau leacuri care ı̂ncepuseră să se adune ı̂ncă de pe vremea tată lui să u. Printre altele era ș i o tenie uscată . Ș i acum, după ce ză cuseră jumă tate de veac ı̂n pod ș i ı̂n alte gropi de gunoi, lucrurile astea tot nu erau arse; ı̂n loc de un foc de tabără sau o distrugere puri icatoare, era o licitație, sau o ı̂nmulțire a lor. Vecinii s-au adunat interesați să le vadă , le-au cumpă rat pe toate ș i le-au transportat cu grijă ı̂n mansardele ș i gropile lor de gunoi, ca să zacă acolo pâ nă ce averea li se completează , după care or să ı̂nceapă iar. Câ nd cineva moare, ridică praful. Obiceiurile unor nații să lbatice ar putea să ie probabil imitate cu folos de noi, iindcă ei mă car trec anual prin ceva asemă nă tor lepă dă rii pieii de că tre ș arpe; au ideea acestui lucru, ie că posedă sau nu acea realitate. N-ar i bine dacă am să rbă tori ș i noi o „zi a porumbului” sau „ziua primelor fructe”, ca cele descrise de Bartram ca iind obiceiul indienilor din tribul Mucclasse? „Câ nd un sat să rbă toreș te ziua porumbului”, spune el, „după ce au fă cut mai ı̂ntâ i rost de haine noi, oale ș i tigă i noi ș i alte obiecte de gospodă rie ș i mobilă , adună toate hainele vechi ș i celelalte bunuri vrednice de dispreț , mă tură ș i fac cură țenie ı̂n case, ı̂n piețe ș i ı̂n sat, de tot gunoiul pe care, ı̂mpreună cu cerealele ră mase ș i celelalte provizii, le adună ı̂ntr-o gră madă comună ș i le ard. După ce iau leacuri ș i postesc trei zile, tot focul din sat este stins. In timpul acestui post, ei se abțin de la plă cerile orică ror pofte sau pasiuni. Se proclamă amnistie generală ; toți ră ufă că torii se pot ı̂ntoarce ı̂n sat.” „In dimineața a patra, marele preot, frecâ nd două lemne uscate, dă naș tere noului foc ı̂n piața publică , de la care iecă rei case din sat i se oferă noua lacă ră pură .” Apoi, se ı̂nfruptă din noile cereale ș i fructe, dansâ nd ș i câ ntâ nd timp de trei zile. „Ș i ı̂n urmă toarele patru zile primesc vizite ș i se distrează cu prietenii lor din satele ı̂nvecinate, care s-au puri icat ș i pregă tit la fel.” Mexicanii practicau ș i ei o puri icare asemă nă toare, după iecare cincizeci ș i doi de ani ı̂n credința că ar i timpul ca lumea să se sfâ rș ească . Nu cred că am auzit de vreun sacrament mai adevă rat decâ t acesta, avâ nd ı̂n vedere de iniția dicționarului ca iind „semn exterior vizibil al unei grații spirituale interioare” ș i nu mă ı̂ndoiesc că la origini au fost inspirați direct de ceruri să facă astfel, deș i nu au nicio ı̂nscriere biblică a revelației. Timp de mai bine de cinci ani m-am ı̂ntreținut numai din munca brațelor mele ș i am descoperit că , lucrâ nd cam ș ase să ptă mâ ni pe an, puteam acoperi toate cheltuielile existenței. Toată iarna ș i mare parte din vară ı̂mi erau libere pentru studiu. Am ı̂ncercat să ı̂n iințez o ș coală ș i am descoperit că cheltuielile erau pe masura, sau mai degrabă peste mă sura, venitului meu, că ci eram obligat să mă ı̂mbrac ș i să mă pregă tesc, ca să nu mai spun de gâ ndit ș i crezut ca atare, ș i-mi mai ș i pierdeam timpul ı̂n toată afacerea asta. Cum nu predam pentru binele semenilor mei, ci pur ș i simplu pentru propria existență, totul era un eș ec. Am ı̂ncercat comerțul; dar am descoperit că mi-ar i luat zece ani ca să mă obiș nuiesc cu el ș i că atunci aș i deja pe drumul spre iad. Imi era de fapt teamă că aș i intrat ı̂n ceea ce se numeș te o afacere rentabilă . Câ nd că utam mai demult să vă d ce aș i putut face ca să -mi câ ș tig existența, nu ș tiu ce tristă experiență ı̂n conformarea cu dorințele prietenilor mei iindu-mi proaspă tă ı̂n minte - ca să -mi cenzureze ingenuitatea -, mă gâ ndeam adeseori cu seriozitate la culesul a inelor; asta puteam s-o fac, fă ră ı̂ndoială , iar micile pro ituri obținute mi-ar i ajuns - că ci marele meu talent a fost să mă mulțumesc cu puțin; - mă gâ ndeam prosteș te câ t de puțin capital ı̂mi trebuia ș i ce puțin m-ar i distrat de la starea mea obiș nuită . In timp ce cunoș tințele mele intrau fă ră ezitare ı̂n comerț sau urmau alte profesii, eu mă gâ ndeam la această ocupație la fel de mult ca ș i la ale lor; luâ nd la râ nd munții, toată vara, ca să culeg a inele care-mi ieș eau ı̂n cale ș i să scap apoi de ele fă ră niciun fel de grijă ; ș i să pă zesc astfel turmele lui Admetus. Visam, de asemenea, că aș i putut culege ierburi să lbatice, sau să duc conifere să tenilor că rora le plă cea să -ș i amintească de pă duri, sau chiar ı̂n oraș , cu că ruța. Dar am ı̂nvă țat de atunci că orice fel de comerț blestemă tot ce foloseș te; ș i chiar dacă ai vinde mesaje din rai, ı̂ntregul blestem al comerțului s-ar lega de ele. Cum preferam unele lucruri ı̂n detrimentul altora, ș i ı̂mi prețuiam mai ales libertatea, că ci o puteam duce greu, descurcâ ndu-mă totuș i bine, ı̂ncă nu voiam să -mi petrec timpul câ ș tigâ nd covoare bogate sau mobilă frumoasă ș i hrană delicată sau o casă ı̂n stil grecesc sau gotic. Dacă sunt unii pentru care dobâ ndirea acestor lucruri nu ı̂nseamnă nicio piedică ș i care ș tiu cum să le folosească atunci câ nd le obțin, renunț la aceste pretenții ı̂n favoarea lor. Unii sunt „harnici” ș i pare să le placă munca de dragul muncii sau pentru că ı̂i opreș te de la rele ș i mai mari; acestora nu am să le spun nimic deocamdată . Pe cei care n-ar ș ti ce să facă cu ră gazul pe care ı̂l au, aș putea să -i sfă tuiesc să muncească de două ori mai mult decâ t acum - să muncească pâ nă câ nd se plă tesc pe ei ı̂nș iș i ș iș i obțin eliberarea. In ceea ce mă priveș te, am descoperit că ocupația de zilier este cea mai independentă dintre toate, mai ales că pentru a mă ı̂ntreține era nevoie să lucrez numai treizeci-patruzeci de zile din an. Ziua muncitorului se termină odată cu scă pă tatul soarelui ș i apoi el este liber să se dedice orică rei ı̂ndeletniciri preferate, independentă de munca lui; dar angajatorul lui, care speculează de la o lună la alta, n-are ră gaz tot timpul anului. Pe scurt, sunt convins, atâ t prin credință câ t ș i din experiență, că a ne menține pe fața pă mâ ntului nu este un chin, ci o distracție, dacă tră im simplu ș i ı̂nțelept; că ci ı̂ndeletnicirile popoarelor mai simple sunt ı̂ncă distracțiile celor mai arti iciale. Nu e nevoie ca cineva să -ș i câ ș tige existența prin sudoarea frunții, dacă nu transpiră mai repede decâ t mine. Un tâ nă r pe care-l cunoș team, care moș tenise câ teva zeci de ari de pă mâ nt, mi-a spus că ar tră i la fel ca mine dacă ar avea mijloacele necesare. N-aș vrea sub niciun motiv ca cineva să adopte modul meu de viață; că ci, ı̂n afară de faptul că ı̂nainte ca el să -l i deprins bine, s-ar putea ca eu să -mi gă sesc altul, doresc să ie pe lume câ t mai mulți oameni deosebiți; dar aș vrea ca iecare să gă sească ș i să -ș i urmeze propriul să u drum, ș i nu pe cel al tată luisau al mamei sau pe al vecinului. Tâ nă rul poate construi sau planta sau naviga, numai nu-l ı̂mpiedicați să facă ceea ce spune că i-ar plă cea să facă . Suntem ı̂nțelepți numai după un punct matematic, aș a cum marinarul sau sclavul fugar are ı̂n ochi steaua polară ; dar acesta este un ghid su icient pentru toată viața. S-ar putea să nu ajungem ı̂n port ı̂ntr-o perioadă calculabilă , dar ne vom pă stra drumul adevă rat. Fă ră ı̂ndoială , ı̂n acest caz, ceea ce este adevă rat pentru unul e ș i mai adevă rat pentru o mie, la fel cum o casă mare nu este ı̂n mod proporțional mai scumpă decâ t una mică , deoarece un acoperiș poate adă posti, o pivniță poate susține ș i un perete poate separa mai multe apartamente. Câ t despre mine, am preferat locuințele singuratice. Pe lâ ngă asta, este de obicei mai ieftin să construieș ti totul singur decâ t să convingi pe altul de avantajul peretelui comun; ș i după ce faci ș i asta, despă rțitura comună , ca să ie mult mai ieftină , trebuie să ie subțire ș i celă lalt poate să se dovedească a i un vecin ră u ș i să nu-ș i ı̂ntrețină bine partea lui. Singura cooperare posibilă , ı̂n mod obiș nuit, este foarte parțială ș i super icială ; iar puțina cooperare adevă rată care există e ca ș i cum nici n-ar i, ea iind o armonie neauzită oamenilor. Dacă un om are credință, el va coopera cu o egală credință oriunde; dacă nu are, el va continua să tră iască la fel cu restul lumii, indiferent de compania pe care o are. A coopera, ı̂n sensul cel mai ı̂nalt ș i cel mai de jos, ı̂nseamnă a ne duce existența împreună. In ultima vreme am auzit propunerea ca doi tineri să că lă torească ı̂mpreună prin lume, unul fă ră bani, câ ș tigâ ndu-ș i cele necesare pe parcurs, ı̂n fața catargului ș i ı̂n urma plugului, celă lalt cu un carnet de cecuri ı̂n buzunar. Era uș or de vă zut că nu puteau i prea mult tovară ș i ș i nici nu puteau să coopereze, deoarece unul nu opera deloc. S-ar i despă rțit la prima criză interesantă a aventurilor lor. Ș i ı̂nainte de toate, după cum am sugerat, cel care pleacă singur poate porni astă zi; dar cel care că lă toreș te cu altul trebuie să aș tepte pâ nă câ nd celă lalt este gata ș i ar putea trece multă vreme pâ nă ce pornesc. Dar toate astea ı̂nseamnă egoism, am auzit spunâ nd pe unii dintre concetă țenii mei. Mă rturisesc că pâ nă acum m-am dedicat foarte puțin acțiunilor ilantropice. Am fă cut unele sacri icii dintr-un simț al datoriei ș i, printre altele, mi-am sacri icat ș i această plă cere. Sunt mulți care ș iau folosit toate talentele ca să mă convingă să mă angajez ı̂n ajutorarea vreunei familii să race din oraș ; ș i dacă n-aș avea nimic de fă cut - că ci diavolul gă seș te treabă pentru leneș i - aș putea să ı̂ncerc să mă ocup ș i cu aș a ceva. Totuș i, câ nd m-am hotă râ t să mă implic ı̂n acest sens, ș i luâ ndu-mi obligația să le fac viața mai bună , să ı̂ntrețin câ teva persoane să race la fel cum mă ı̂ntrețineam pe mine ı̂n toate privințele, mergâ nd pâ nă ı̂ntr-acolo ı̂ncâ t să le ș i fac această ofertă , au preferat cu toții, fă ră nicio ș ovă ială , să ră mâ nă să raci. In timp ce concetă țenii mei ș i femeile se dedică ı̂n atâ tea feluri pentru binele semenilor lor, cred că mă car unul poate i cruțat ı̂n scopuri mai puțin umanitare. Trebuie să ai ș i pentru caritate talent, ca pentru orice altceva. Câ t despre Binefacere, aceasta e o profesie total ocupată . Mai mult, am ı̂ncercat-o cu bună credință ș i, oricâ t de ciudat ar pă rea, sunt mulțumit că nu se potriveș te constituției mele. Probabil că nu ar trebui să -mi refuz conș tient ș i deliberat chemarea de a face binele pe care mi-l cere societatea, ca să salvez universul de la anihilare; ș i cred că o altă hotă râ re similară , dar in init mai mare, este tot ce ı̂l mai pă strează acum. Dar n-am să mă aș ez niciodată ı̂ntre vreun om ș i talentul să u, ș i celui care face acest lucru, pe care eu ı̂l refuz, cu ı̂ntreaga sa inimă ș i viață ș i su let, i-aș spune: Perseverează , chiar dacă lumea ar numi asta facere de ră u, cum ș i este, de altfel, foarte probabil. Sunt departe de a considera că sunt un caz particular; fă ră ı̂ndoială că mulți dintre cititorii mei s-ar apă ra la fel. Dacă e ceva de fă cut - nu am pretenția ca vecinii mei să -l numească bun - nu ezit să spun că sunt cel mai bun de angajat; dar ce o i acel ceva, asta este treaba celui care mă angajează . Binele ce-l fac, ı̂n sensul obiș nuit al cuvâ ntului, trebuie să ie pe lâ ngă calea mea principală , ș i ı̂n cea mai mare parte cu totul neintenționat. Practic, oamenii spun „ı̂ncepe unde eș ti ș i aș a cum eș ti, fă ră a-ți pune ı̂n gâ nd să ajungi mai de valoare ș i, cu blâ ndețea ı̂n minte, ı̂ncearcă să faci bine.” Dacă ar i să propovă duiesc pe aceeaș i linie, eu aș spune mai degrabă „ı̂ncearcă să ii bun.” Ca ș i cum soarele ar trebui să se oprească atunci câ nd ș i-a aprins focurile pâ nă la splendoarea unei luni sau a unei stele de magnitudinea a ș asea ș i să umble ca spiriduș ul Puck, ițindu-se prin iecare feră struică , inspirâ ndu-i pe lunatici, alterâ nd carnea sau fă câ nd ı̂ntunericul vizibil, ı̂n loc să -ș i mă rească mereu că ldura ș i mila geniale, pâ nă ajunge la o aș a stră lucire ı̂ncâ t niciun muritor să nu se poată uita la el ș i apoi, sau ı̂ntre timp, să se ı̂nvâ rtă ı̂n jurul lumii pe propria orbită , fă câ ndu-i bine, sau mai degrabă , după cum a descoperit o ilozo ie mai aproape de adevă r, lă sâ nd lumea să se ı̂nvâ rtă ı̂n jurul lui, luâ ndu-ș i binele de la el. Câ nd Phaeton, dorind să dovedească descendența lui cerească prin mila sa, a luat numai o zi carul soarelui ș i a ieș it de pe calea bă tă torită , a ars mai multe ș iruri de case de pe stră zile mai de jos ale cerului, a pâ rjolit suprafața pă mâ ntului ș i a uscat toate izvoarele ș i a creat pustiul Sahara pâ nă câ nd, ı̂n cele din urmă , Jupiter, cu un fulger, l-a aruncat cu capul ı̂n jos spre pă mâ nt, iar soarele, jelindu-i moartea, nu a stră lucit un an ı̂ntreg. Nu există duhoare mai urâ tă decâ t cea care se ridică din bună tate stricată . Uman sau divin, tot hoit e. Dacă aș ș ti cu siguranță că vine cineva la mine cu scopul premeditat de a-mi face bine, aș alerga câ t mă țin picioarele, ca de acel vâ nt uscat ș i pâ rjolitor din deș erturile africane, numit simun, care-ți umple gura, nasul, urechile ș i ochii cu nisip, pâ nă ce te sufoci, de frică să nu-mi facă vreun bine de-al să u - să -mi pă trundă vreun virus de-al lui ı̂n sâ nge. Nu - ı̂n acest caz prefer să suport ră ul natural. Pentru mine, cineva nu este om bun iindcă mă hră neș te dacă eu aș muri de foame sau mă ı̂ncă lzeș te dacă aș ı̂ngheța sau mă scoate dintr-un ș anț câ nd aș că dea ı̂n el. Vă pot gă si un câ ine Terra Nova care să facă la fel. Filantropia nu este dragostea de semeni, ı̂n cel mai larg sens. Howard2 era, fă ră ı̂ndoială , un om extrem de bun ș i merituos ı̂n felul lui ș i a ș i fost ră splă tit, dar, comparativ vorbind, ce ı̂nseamnă pentru noi o sută de Howarzi, dacă ilantropia lor nu ne ajută pe noi ı̂n condiția noastră cea mai bună , câ nd merită m cel mai mult să im ajutați? N-am auzit de nicio adunare ilantropică ce-ș i propunea cu sinceritate să -mi facă vreun bine, mie sau celor ca mine. Iezuiții erau foarte deziluzionați de acei indieni care, iind arș i pe rug, sugerau noi metode de tortură celor care-i torturau. Fiind superiori suferinței izice, se ı̂ntâ mpla uneori că erau superiori ș i orică rei consolă ri pe care le-o puteau oferi misionarii; ș i legea după care trebuie să te porți cu alții aș a cum se poartă ș i ei cu tine ajunsese cu mai puțină putere de convingere la urechile celor care, ı̂n ceea ce-i privea, nu le pă sa cum se poartă cineva cu ei - ei care ı̂și iubeau duș manii ı̂ntr-un nou fel ș i ajungeau foarte aproape de a le ierta de bună voie tot ce fă ceau. Asigură -te că acorzi să racilor ajutorul de care au nevoie mai tare, chiar de ar i numai exemplul tă u care ı̂i lasă mult ı̂n urmă . Dacă dai bani, dedică -te ș i pe tine odată cu ei ș i nu ı̂i da, pur ș i simplu. Facem uneori greș eli nejusti icate. Adesea, să racul nu este lă mâ nd ș i ı̂nfrigurat pe câ t este de murdar, zdrențăros ș i grosolan. Este ı̂n parte gustul, ș i nu nenorocirea, lui. Dacă ı̂i dai bani, va cumpă ra probabil alte zdrențe cu ei. Imi era adesea milă de neı̂ndemâ naticii lucră tori irlandezi care tă iau gheață pe lac, ı̂n niș te haine să ră că cioase ș i rupte, iar eu tremuram ı̂n ı̂mbră că mintea mea mai caldă ș i oarecum mai elegantă , pâ nă câ nd, ı̂ntr- o zi ı̂ngrozitor de friguroasă , unul care alunecase ı̂n apă a venit la mine să se ı̂ncă lzească ș i l-am vă zut dezbră câ nd trei perechi de indispensabili ș i două perechi de ciorapi pâ nă să ajungă la piele, deș i, e adevă rat, toate erau destul de murdare ș i de zdrențăroase ș i ș i-a putut permite să refuze hainele pe care i le-am dat pe deasupra, iindcă avea atâ t de multe pe dedesubt. Scufundarea a fost tocmai ce-i trebuia. Apoi a ı̂nceput să -mi ie milă de mine ș i am vă zut că ar i o caritate mai mare să -mi dă ruiesc mie o că maș ă lanelată decâ t lui un ı̂ntreg magazin de vechituri. O mie de tă ieturi printre crengile ră ului echivalează cu o lovitură la ră dă cină ș i s-ar putea ca cel care acordă cel mai mult timp ș i cei mai mulți bani nevoiaș ilor, prin modul să u de viață, să ajute cel mai mult la naș terea acelei suferințe pe care ı̂ncearcă ı̂n zadar s-o aline. Este piosul crescă tor de sclavi care cheltuieș te câ ș tigurile iecă rui al zecelea sclav ca să cumpere libertatea de o duminică pentru restul. Unii ı̂și arată grija față de să raci angajâ ndu-i să le lucreze ı̂n bucă tă rie. N-ar i ei ș i mai buni dacă s-ar angaja pe ei ı̂nș iș i acolo? Te lauzi că cheltuieș ti o zecime din venitul tă u ı̂n acte de caritate; poate c-ar trebui să cheltuieș ti nouă zecimi ș i să termini cu asta. Societatea recuperează ı̂n acest caz numai a zecea parte din proprietate. Se datorează asta generozită ții celui ı̂n posesia că ruia se a lă sau neglijenței funcționarilor justiției? Filantropia este aproape singura virtute su icient de apreciată de omenire. Ba chiar e mult supraapreciată ; ș i cel care o supraapreciază este egoismul nostru. Un să rac zdravă n, ı̂ntr-o zi de vară , ı̂mi lă uda un oră ș ean, iindcă , după spusele lui, era bun cu să racii; referindu-se la el ı̂nsuș i. Unchii ș i mă tuș ile amabile ale speciei sunt mai prețuiți decâ t adevă rații pă rinți spirituali. Am ascultat odată un reverend predicâ nd despre Anglia, un om ı̂nvă țat ș i inteligent, care după ce a enumerat valorile ei politice, literare ș i ș tiinți ice, Shakespeare, Bacon, Cromwell, Milton, Newton ș i alții, a vorbit despre eroii ei creș tini, pe care - de parcă profesiunea i-ar i cerut-o - ı̂i ridica deasupra celorlalți ca iind cei mai mari dintre cei mari. Aceș tia erau Penn, Howard ș i dna. Fry. Orice om trebuie să simtă falsitatea ș i pă rtinirea ı̂n aș a ceva. Cei din urmă nu au fost cei mai buni oameni ai Angliei, ci probabil doar cei mai buni ilantropi ai ei. Nu vreau să scad cu nimic din prețuirea care se cuvine ilantropiei, ci doar cer dreptate pentru toți cei care prin viața ș i opera lor sunt o binecuvâ ntare pentru omenire. Nu prețuiesc ı̂n primul râ nd corectitudinea ș i bună voința cuiva, calită ți care sunt, ca să spunem aș a, tulpina ș i frunzele sale. Plantele din ale că ror frunze veș tejite facem ceai pentru bolnavi slujesc unui scop umil ș i sunt cel mai des ı̂ntrebuințate de că tre medicii ș arlatani. Eu vreau lorile ș i fructele unui om, mireasma să -i ie purtată de vâ nt spre mine ș i aroma fructelor coapte să ne ie punctul de ı̂ntâ lnire. Bună tatea lui nu trebuie să ie un act parțial ș i trecă tor, ci o prisosință constantă , care nu-l costă nimic ș i de care este inconș tient. Aceasta este o caritate care ascunde o multitudine de pă cate. Filantropul ı̂nvă luie prea des omenirea cu amintirea propriilor sale necazuri nefolositoare ca atmosferă , ș i o numeș te compă timire. Ar trebui să ı̂mpă rțim curajul, nu disperarea, să nă tatea ș i liniș tea, nu boala, ș i să avem grijă să nu se ră spâ ndească prin contagiune. De pe ce câ mpii sudice se aude vocea tâ nguitoare? La ce latitudine să lă ș luieș te pă gâ nul că ruia i-am trimite lumina? Cine este acel om brutal ș i nestă pâ nit pe care să -l mâ ntuim? Dacă pe un om ı̂l doare ceva, aș a ı̂ncâ t nu-ș i poate face datoria, chiar dacă are vreo durere ı̂n intestine - că ci acela este locul compă timirii -imediat se apucă să reformeze... lumea. Fiind el ı̂nsuș i un microcosm, descoperă - ș i e o descoperire adevă rată , ș i omul care s-o facă este el - că lumea mâ nca mere verzi; ı̂n ochii să i, tot globul este de fapt un mă r verde ș i există pericolul ca iii oamenilor să muș te din el ı̂nainte de a se coace; ș i pe dată , drastica lui ilantropie ı̂l caută pe eschimos ș i pe patagonian ș i ı̂mbră țiș ează dens populatele sate chinezeș ti ș i indiene; ș i astfel, ı̂n vreo câ țiva ani de activitate ilantropică , folosindu-ș i forțele, ı̂ntre timp, ı̂n scopuri proprii, fă ră ı̂ndoială că se vindecă de dispepsie, globul se ı̂mbujorează uș or pe unul sau pe ambii obraji, de parcă ar ı̂ncepe să se coacă , iar viața ı̂și pierde cruzimea ș i e din nou bine ș i să nă tos de tră it. N-am visat niciodată o enormitate mai mare decâ t cea pe care am comis-o. N-am cunoscut ș i nici n-o să cunosc vreodată un om mai ră u decâ t mine. Cred că ceea ce-l ı̂ntristează pe reformator nu este compă timirea lui pentru semenii a lați la ananghie, ci, chiar de-ar i el cel mai sfâ nt iu al Domnului, este propria lui durere. Dacă acesta se vindecă , dacă i se arată primă vara, dacă dimineața se ridică deasupra patului să u, el ı̂și pă ră seș te generoș ii tovară ș i fă ră să -ș i ceară iertare. Scuza mea că nu țin prelegeri ı̂mpotriva tutunului este că n-am mestecat niciodată tutun; asta este o pedeapsă pe care trebuie s-o suporte mestecă torii de tutun reformați; dar sunt ș i destule lucruri pe care le-am mestecat ș i ı̂mpotriva că rora aș putea să țin prelegeri. Dacă eș ti vreodată pă că lit să intri ı̂n ilantropiile de soiul ă sta, nu lă sa să ș tie stâ nga ce face dreapta, că ci nu merită să ș tie. Salvează -l pe cel care se ı̂neacă ș i leagă -ți ș iretul la pantof. Nu te gră bi, ș i ı̂ncepe o muncă benevolă . Manierele ne-au fost stricate de comunicarea cu s inții. Că rțile noastre de imnuri ră sună de blestemarea melodioasă a Domnului ș i de suportarea lui pe veci. S-ar putea spune că pâ nă ș i profeții ș i mâ ntuitorii noș tri mai mult au consolat temerile oamenilor decâ t să le con irme speranțele. Nu s-a ı̂nregistrat nică ieri mă car o simplă ș i incontestabilă mulțumire cu darul vieții, nici vreo laudă memorabilă adusă lui Dumnezeu. Să nă tatea ș i succesul ı̂mi fac bine, oricâ t de ı̂ndepă rtate ș i retrase ar pă rea ele; orice boală ș i eș ec nu fac decâ t să mă ı̂ntristeze ș i să ı̂mi facă ră u, oricâ tă compă timire ar avea ele pentru mine sau eu pentru ele. Deci, dacă am vrea ı̂ntr-adevă r să refacem omenirea prin adevă rate procedee indiene, botanice, magnetice sau naturale, atunci să im noi ı̂nș ine, mai ı̂ntâ i, la fel de simpli ș i de buni ca Natura, să risipim norii care ne umbresc frunțile ș i să luă m puțină viață ı̂n pori. Nu aș tepta să ajungi ı̂ngrijitor al să racilor, ci stră duieș te-te să devii una dintre valorile omenirii. Am citit ı̂n Gulistan sau Grădina rozelor a ș eicului Saadi din Ș iraz că „Lau ı̂ntrebat pe ı̂nțelept, spunâ ndu-i că dintre nenumă rații copaci vestiți pe care Marele Dumnezeu i-a creat, ı̂nalți ș i umbroș i, nici unul nu se numeș te azad, sau liber, afară de chiparosul care nu are nici un fruct; care este misterul? El a ră spuns; iecare are fructul lui ș i sezonul cuvenit ı̂n timpul că ruia e proaspă t ș i ı̂n lorit, iar ı̂n lipsa lor e uscat ș i veș tejit; chiparosul nu este expus la nici una dintre aceste stă ri, iind ı̂ntotdeauna ı̂n loare; ș i de această natură este azadul, sau cel independent din punct de vedere religios. Nu te lega de ceea ce este trecă tor; că ci Dijlahul sau Tigrul va curge prin Bagdad ș i după ce se va sfâ rș i dinastia cali ilor: dacă mâ na ı̂ți este ı̂mbelș ugată , ii darnic asemeni curmalului; dar dacă nu ai nimic de dat, ii un azad, sau om liber, asemeni chiparosului.” VERSURI COMPLEMENTARE PRETENȚ IILE SARACIEI „Mult ı̂ndră zneș ti, să rmane pă că tos, Câ nd ı̂ți pretinzi un loc pe irmament, Fiindcă umila ta cocioabă -adă posteș te Vreo prețioasă calitate neș tiută Sub blâ ndul soare sau lâ ngă pâ raie Cu ră dă cini ș i ierburi multe; unde dreapta-ți, Rupâ nd din minte pasiuni umane Pe care ramuri ı̂n loresc virtuți, Degenerează irea, simțul amorțeș te Ș i ca o Gorgonă preface omu-n piatră , Nu-ți cerem compania plicticoasă A cumpă tă rii tale-n să ră cie, Sau ne ireasca ta absurditate Ce nu cunoaș te bucurie sau necaz; Nici falsa ș i forțata ı̂ndră zneală Pasivă -n fața celor vrednici. Astă seminție Abjectă , josnică ı̂n mediocritatea-i Te va sluji servil; dar apă ră m Numai virtuți care admit excese, Fapte-ndră znețe, regală mă reție, Mă rinimie, prudență conș tienă Ce nu cunoaș te margini, ș i virtutea Eroică , de antici nenumită , Ci dovedită de modele ca Hercule, Ahile ș i Tezeu; ı̂n cocină te-ntoarce Ș i de-ai să vezi iluminata sferă , Acele merite ı̂nceară să descoperi.” T. Carew 1 Tradiția spune că printre ei se numă ra Emerson, Bronson Alcott ș i Wiliam Ellery Channing. (n. tr.) 2 John Howard (1726 — 1790), inițiator al reformei ı̂nchisorilor ı̂n Anglia. (n. tr.) UNDE TRĂIAM ȘI PENTRU CE TRĂIAM Intr-o anumită perioadă a vieții suntem obiș nuiți să ne gâ ndim la orice teren ca la un loc posibil pentru casă . Am cercetat astfel pă mâ ntul ı̂n toate pă rțile, pe o rază de 20 de kilometri de locul unde stau. In imaginație am cumpă rat pe râ nd toate fermele, că ci toate erau de vâ nzare ș i le ș tiam prețul. Am trecut prin toate gospodă riile țăranilor, le-am gustat merele să lbatice, am discutat cu ei despre agricultură , leam cumpă rat ı̂n gâ nd ferma la prețul iecă ruia, indiferent de preț , ipotecâ ndu-i-o, ba chiar i-am pus un preț mai mare, - am luat totul, ı̂n afară de un act pe ea - i-am luat vorba drept act, că ci tare mult ı̂mi place să vorbesc, - am cultivat-o, ș i pe el l-am cultivat ı̂ntr-o oarecare mă sură , sunt sigur, ș i m-am retras după ce m-am distrat ı̂ndeajuns, lă sâ ndu-l să se descurce mai departe. Această experiență m-a ı̂ndreptă țit să iu considerat de că tre prieteni un adevă rat misit imobiliar. Oriunde mă aș ezam, acolo puteam tră i, iar ı̂mprejurimile porneau radial de la mine. Ce altceva este o casă dacă nu un sedes, un ș eză mâ nt? - cu atâ t mai bun cu câ t e un ș eză -mâ nt la țară . Am descoperit multe terenuri de casă , fă ră posibilitatea de a i ı̂mbună tă țite cu una, cu două , pe care unii le-ar i putut considera prea departe de sat, dar ochilor mei satul le pă rea prea departe de ele. Ei bine, puteam tră i acolo, ı̂mi ziceam eu; ș i acolo am tră it, o viață de o oră , de o vară ș i de o iarnă ; am vă zut cum puteam lă sa anii să alerge, cum puteam ı̂mbrâ nci iarna afară ca să poftesc primă vara ı̂nă untru. Viitorii locuitori ai acestor ținuturi, oriunde ș i-ar aș eza casele, pot i siguri că au fost anticipați. O după -amia-ză era de ajuns ca să transform pă mâ ntul ı̂n livadă , lot de pă dure ș i pă ș une ș i să hotă ră sc ce stejari ș i pini falnici să cruț ca să se ı̂nalțe ı̂n fața uș ii ș i cum poate i vă zut mai avantajos iecare copac gă unos; iar apoi ı̂l lă sam să se ı̂ntindă , pă ră ginit poate, că ci omul este bogat proporțional cu lucrurile pe care ı̂și poate permite să le lase ı̂n pace. Imaginația m-a dus atâ t de departe ı̂ncâ t mi s-au refuzat mai multe ferme - refuzul era tot ce-mi doream - dar nu m-am fript niciodată cu adevă rata posesiune. Cel mai aproape de posesiune adevă rată am fost câ nd am cumpă rat ferma Hollowell ș i ı̂ncepusem deja să -mi sortez semințele ș i adunasem materialele din care să -mi fac roaba cu care să le car; dar ı̂nainte ca proprietarul să -mi dea actul pe ea, soția lui -orice om are o astfel de soție - s-a ră zgâ ndit ș i a vrut s-o pă streze, iar el mi-a oferit zece dolari ca să i-o las. Acum, ca să spun adevă rul, nu aveam decâ t zece cenți ı̂n total ș i ı̂mi era mai presus de orice aritmetică să pot spune dacă eu eram cel care avea zece cenți sau cel care avea ferma, sau zece dolari, sau toate la un loc. Cu toate acestea, l-am lasat să pă streze cei zece dolari ș i ferma, că ci mersesem su icient de departe; sau mai degrabă , ca să iu generos, i-am vâ ndut ferma exact la prețul pe care i-l dă dusem ș i i-am fă cut zece dolari cadou, ș i tot ı̂mi ră mâ neau cei zece cenți ș i semințele ș i materialele pentru roabă . Am descoperit astfel că fusesem bogat fă ră să -mi prejudiciez deloc să ră cia. Dar am pă strat peisajul ș i de atunci, ı̂n iecare an am că rat tot ce producea acesta fă ră roabă . Referitor la peisaje... „Sunt monarhul a tot ce cutreier, E un drept ce nimeni nu mi-l contestă .”1 Am vă zut adesea poeți retră gâ ndu-se, după ce s-au folosit de cea mai bună parte din fermă , ı̂n timp ce țăranul morocă nos credea că a luat numai câ teva mere salbatice. Că ci proprietarul nu va ș ti mulți ani câ nd anume i-a pus poetul ferma ı̂n versuri - cel mai admirabil gard invizibil câ nd a ı̂ngră dit-o, a muls-o, a bă tut-o ș i a luat toată smâ ntâ na, lă sâ ndu-i țăranului doar lapte smâ ntâ nit. Pentru mine, adevă ratele atracții ale fermei Hollowell erau: izolarea completă , iind la vreo trei kilometri de sat, la un kilometru de cel mai apropiat vecin ș i despă rțită de ș osea de un câ mp ı̂ntins; faptul că se mă rginea cu râ ul care, spunea proprietarul, prin ceața lui o ferea de ı̂nghețuri primă vara, deș i asta nu ı̂nsemna nimic pentru mine; culoarea cenuș ie ș i starea dă ră pă nată a casei ș i a grajdului ș i gardurile stricate, care lă sau o asemenea distanță ı̂ntre mine ș i ultimul ocupant; merii scorburoș i ș i acoperiți cu licheni, roș i de iepuri, ară tâ ndu-mi ce fel de vecini urma să am; dar mai ı̂ntâ i de toate, amintirile pe care le aveam despre ea din timpuriile mele că lă torii ı̂n sus pe râ u, câ nd casa era ascunsă ı̂n spatele unei dumbră vi dese de arțari roș ii, prin care auzeam câ inele lă trâ nd. M-am gră bit s-o cumpă r ı̂nainte ca proprietarul să termine de scos niș te pietre, de tă iat merii gă unoș i ș i de smuls niș te mesteceni tineri care ră să riseră pe pajiș te sau, pe scurt, ı̂nainte de a mai face alte ı̂mbună tă țiri. Ca să mă bucur de toate aceste avantaje, eram gata să o preiau; să ridic, asemenea lui Atlas, pă mâ ntul pe umeri n-am ș tiut niciodată ce compensație primea el pentru asta - ș i să fac tot ce nu avea nici un alt motiv sau scuză decâ t faptul că o puteam plă ti ș i eram netulburat ı̂n posedarea ei; că ci am ș tiut mereu că va produce cea mai bogată recoltă pe care o voiam eu, dacă puteam să o las ı̂n pace. Dar s-a ı̂ntâ mplat după cum v-am spus. Tot ce puteam spune, prin urmare, cu privire la practicarea agriculturii pe scară largă (am cultivat totdeauna o gră dină ) era că avusesem semințele pregă tite. Mulți cred că semințele se ı̂mbună tă țesc cu vâ rsta. Nu am nicio ı̂ndoială că timpul discriminează ı̂ntre cele bune ș i cele rele; ș i câ nd, ı̂n cele din urmă voi semă na, voi avea mai puține ocazii să iu dezamă git. Dar vreau să spun semenilor mei, odată pentru totdeauna: câ t e posibil, tră iți liberi ș i fă ră obligații. Nu-i mare diferență - dacă eș ti legat de o fermă sau de o ı̂nchisoare. Cato cel Bă trâ n, a că rui De Re Rustica2 este „Cultivatorul” meu, spune - ș i singura traducere pe care am vă zut-o face pasajul total neinteligibil: „Câ nd te gâ ndeș ti să iei o fermă , hotă ră ș te ı̂n minte să nu cumperi cu lă comie; nu evita deranjul de a o vedea ș i nici nu crede că -i su icient s-o ı̂ncon-jori o dată . Cu câ t te duci de mai multe ori acolo, cu atâ t o să -ți placă mai mult, dacă e bună .” Cred că n-am să mă lă co-mesc la cumpă rat, dar am să mă ı̂nvâ rt toată viața ı̂n jurul ei pâ nă câ nd am să iu ı̂ngropat acolo ca să -mi placă ș i mai mult ı̂n cele din urmă . Ș i acesta era urmă torul meu experiment de acest fel, pe care ı̂mi propun să -l descriu mai pe larg - pentru comoditate, concentrâ nd experiența a doi ani ı̂ntr-unul singur. După cum am mai spus, nu-mi propun să ı̂nchin o odă deprimă rii, ci să mă laud asemeni cocoș ului dimineața, ı̂nă lțat ı̂n cuibar, chiar dacă numai ca să -mi trezesc vecinii. Câ nd mi-am ixat pentru prima dată reș edința ı̂n pă dure, adică atunci câ nd am ı̂nceput să -mi petrec ș i nopțile ș i zilele acolo, ceea ce, ı̂ntâ mplă tor, a avut loc de Ziua Independenței, la 4 iulie 1845, casa nu era pregă tită pentru iarnă , ci era numai un adă post pentru ploaie, fă ră tencuială ș i fă ră că min, cu pereții din scâ nduri necioplite, ı̂nnegrite de vreme, care se ı̂mbinau prost ș i lă sau frigul să intre noaptea. Furcile albe, cioplite drept, tocurile proaspă t geluite de la uș i ș i ferestre ı̂i dă deau un aspect curat ș i aerisit, mai ales dimineața, câ nd lemnul era atâ t de um lat de rouă , ı̂ncâ t ı̂mi ı̂nchipuiam că spre prâ nz o să sară din ele niș te ră ș ină dulce. Pentru imaginația mea ea ı̂și menținea, mai mult sau mai puțin tot timpul zilei, acest caracter stră lucitor, amintindu-mi de o anumită casă de pe un munte, pe care o ı̂ntreză risem cu un an mai ı̂nainte. Era o cabană aerisită ș i netencuită , care ar i fost potrivită să adă postească un zeu că lă tor ș i ı̂n care o zeiță putea să -ș i tâ rască rochiile. Vâ nturile ce bă teau pe deasupra casei mele erau ca cele care ș terg frunțile munțitor, ducâ nd note muzicale sparte, sau numai ariile celeste din muzica terestră . Vâ ntul de dimineață bate veș nic, poemul creației este neı̂ntrerupt; dar puține sunt urechile care-l aud. Olimpul este doar partea exterioară a pă mâ ntului, oriunde. Singura casă al că rei proprietar mai fusesem ı̂nainte, dacă nu pun la socoteală o barcă , a fost un cort, pe care ı̂l foloseam ocazional vara, câ nd fă ceam excursii; ș i acum mai zace ı̂nfă ș urat ı̂n pod; dar barca, după ce a trecut din mâ nă ı̂n mâ nă , s-a dus pe ș uvoiul timpului. Cu acest adă post mai substanțial din jurul meu fă cusem oarecare progrese că tre stabilirea mea ı̂n lume. Acest cadru, ridicat atâ t de uș or, era un fel de cristalizare ı̂n jurul meu ș i reacționa asupra constructorului. Era oarecum sugestiv, ca schița unei picturi. Nu era nevoie să ies afară ca să iau aer, iindcă atmosfera dinlă untru nu-ș i pierduse prospețimea. Nu eram atâ t ı̂nlă -untru, câ t mai ales ı̂n spatele unei uș i, chiar ș i pe vremea cea mai ploioasă . Harivansa spune: „O locuință fă ră pă să ri e ca o carne necondimentată .” Locuința mea nu era aș a, că ci m-am trezit deodată vecin al pă să rilor; nu ı̂nchizâ nd vreuna, ci fă câ ndu-mi eu o colivie lâ ngă ele. Nu doar că eram mai aproape de câ teva dintre cele care frecventează de obicei gră dinile ș i livezile, ci ș i lâ ngă cei mai să lbatici ș i mai emoționați câ ntă reți ai codrului, care nu fac niciodată , sau fac foarte rar serenade să teanului - sturzul, mierla, tanagerul roș cat, vrabia de câ mpie, caprimulgul ș i multe altele. Stă team pe malul unui lac mic, cam la doi kilometri ș i jumă tate la sud de Concord ș i puțin mai sus de el, ı̂n mijlocul unei pă duri ı̂ntinse dintre acest oraș ș i Lincoln ș i cam cu trei kilometri mai la sud de acea singură câ mpie renumită a noastră , Câ mpul de luptă de la Concord; dar eram atâ t de adâ ncit ı̂n pă dure, ı̂ncâ t malul opus, la aproape un kilometru distanță, acoperit ca ș i celelalte de pă dure, era cel mai ı̂ndepă rtat orizont al meu. In prima să ptă mâ nă , ori de câ te ori mă uitam spre lac, mă impresiona ca o apă a lată sus pe coasta muntelui, cu fundul mult mai ı̂nalt decâ t suprafața altor lacuri ș i, câ nd se ridica soarele, ı̂l vedeam aruncâ ndu-ș i ı̂mbră că mintea nocturnă de ceață ș i treptat, din loc ı̂n loc, i se dezveleau valurile mici sau fața netedă stră lucitoare, ı̂n timp ce cețurile, asemeni fantomelor, se retră geau pe furiș ı̂n toate direcțiile spre pă dure, ca la destră marea unui con-venticul nocturn. Chiar roua pă rea să atâ rne pe copaci pâ nă ziua, mai tâ rziu ca de obicei, la fel ca pe coastele munților. Acest lac mic era de neprețuit ca vecin, ı̂n intervalele unei ploi liniș tite de august, câ nd atâ t apa, câ t ș i aerul, iind cu totul nemiș cate, iar cerul acoperit, ı̂n mijlocul după -amiezii avea toată senină tatea amurgului, iar sturzul câ nta undeva pe aproape ș i se auzea de la un mal la altul. Un lac ca acesta nu e niciodată mai neted ca ı̂ntr-un astfel de moment, iar porțiunea senină de atmosferă de deasupra lui, iind ı̂ngustă ș i ı̂ntunecată de nori, apa, plină de lumini ș i re lexii, devine un cer mai jos ș i cu atâ t mai important. Din vâ rful unui deal din apropiere, unde pă durea fusese de curâ nd tă iată , se deschidea o panoramă agreabilă spre partea de sud a lacului, printr-o largă crestă tură ı̂ntre dealurile care formează malul, unde coastele opuse, ı̂ntâ lnindu-se una cu alta, sugerau un pâ râ u curgâ nd ı̂n direcția aceea printr-o vale ı̂mpă durită dar nu era niciun pâ râ u. In partea aceea mă uitam printre ș i peste dealurile verzi din apropiere că tre altele mai ı̂nalte care se vedeau cu tente albă strii la orizont. Intr-adevă r, ridicâ ndu-mă pe vâ rfuri, puteam ză ri câ teva vâ rfuri ale lanțurilor de munți - mai ı̂ndepă rtați ș i ı̂ncă ș i mai albaș tri, dinspre nord-vest, acele adevă rate monede azurii din trezoreria cerului - ș i de asemenea o parte din sat. Dar ı̂n alte direcții, chiar din acest punct, nu puteam să vă d nimic deasupra sau dincolo de pă durile care mă ı̂nconjurau. Este bine să ai apă ı̂n vecină tate, care să ı̂nveselească ș i să legene pă mâ ntul. Valoarea unei fâ ntâ ni oricâ t de mici este că , atunci câ nd te uiți ı̂n ea, vezi că pă mâ ntul nu este un continent, ci o insulă . Asta e la fel de important ca ș i faptul că pă strează untul rece. Câ nd mă uitam pe deasupra lacului, de pe acest vâ rf, că tre pajiș tile din Sudbury, pe care le ză ream ı̂n timpul inundațiilor ridicate poate de un miraj ı̂n valea lor clocotitoare, asemeni unei monede aruncate ı̂ntr-un bazin, tot pă mâ ntul de dincolo de lac pă rea o scoarță subțire, izolată ș i purtată de această pâ nză ı̂ngustă de apă ș i mi se amintea că ceea ce locuiam nu era decâ t pământ uscat. Deș i din uș ă priveliș tea era ș i mai contractată , nu mă simțeam câ tuș i de puțin ı̂ngră mă dit sau mă rginit. Era destul câ mp pentru imaginația mea. Platoul cu arbuș ti mici de stejar spre care se ridica malul opus se ı̂ntindea că tre preriile vestului ș i stepele tă tă reș ti, lă sâ nd un amplu spațiu tuturor familiilor nomade de oameni. „Nu-i nimeni mai fericit pe lume decâ t iințele care se bucură liber de un orizont vast” - a spus Damodara, câ nd turmele lui aveau nevoie de alte pă ș uni mai ı̂ntinse. Atâ t timpul, câ t ș i locul erau schimbate ș i tră iam mai aproape de acele pă rți ale universului ș i de acele ere ale istoriei care m-au atras cel mai mult. Acolo unde locuiam eu era tot atâ t de departe pe câ t sunt multe dintre regiunile vă zute de astronomi ı̂n timpul nopții. Suntem obiș nuiți să ne imagină m locuri rare ș i delectabile ı̂n vreun colț ı̂ndepă rtat ș i mai celest al sistemului, dincolo de constelația Casiopeea, departe de zgomote ș i tulbură ri. Am descoperit că aveam, de fapt, casa ı̂ntr-o astfel de parte retrasă , dar veș nic nouă ș i neprofanată , a universului. Dacă ar i meritat să mă stabilesc ı̂n acele pă rți, lâ ngă Pleiade sau Hiade, spre Aldebaran sau Altair, atunci eram ı̂ntr-adevă r acolo, sau la o depă rtare egală de viața pe care o lă sasem ı̂n urmă , micș orat ș i clipind cu o rază la fel de frumoasă pentru cel mai apropiat vecin al meu ș i vă zut de el numai ı̂n nopțile fă ră lună . Astfel era acea parte a creației unde mă aș ezasem; „Tră ia odată un pă stor Ș i gâ ndurile ı̂și ținea Atâ t de sus ca munții ı̂nalți Unde-a lui turmă mai pă ș tea.” Ce-am crede despre viața pă storului dacă turma i s-ar urca mereu spre pă ș uni mai ı̂nalte decâ t gâ ndurile sale? Fiecare dimineață era o invitație binevoitoare ca să -mi fac viața de o simplitate ș i, aș putea spune, de o inocență egală cu a Naturii ı̂nseș i. Eram un venerator la fel de sincer al Aurorei ca ș i grecii. Mă sculam devreme ș i fă ceam baie ı̂n lac; acesta era un exercițiu religios ș i era cel mai bun lucru pe care-l fă ceam. Se spune că ı̂n acest scop erau gravate litere pe cada de baie a regelui Tching-tang3: „Reı̂nnoieș te-te complet ı̂n iecare zi; fă -o din nou ș i ı̂ncă o dată ș i veș nic la fel.” Eu ı̂nțeleg aș a ceva. Dimineața readuce epocile eroice. Eram la fel de mult afectat de zumzetul slab al țânțarului care ı̂și fă cea turul invizibil ș i inimaginabil prin apartamentul meu ı̂n zori, câ nd stă team cu uș a ș i geamurile deschise, cum aș putea i ș i de o trompetă care anunță victoria. Era recviemul lui Homer; el ı̂nsuș i o Iliadă ș i o Odisee ı̂n aer, câ ntâ ndu-ș i mâ nia ș i peregrină rile. Era ı̂n el ceva cosmic; un anunț permanent, pâ nă atunci interzis, al veș nicelor vigori ș i fertilită ți ale lumii. Dimineața, care este cel mai memorabil moment al zilei, e ora trezirii. Atunci este, cred, mai puțină somnolență ı̂n noi; ș i mă car pentru o oră , se trezeș te nu ș tiu ce parte din noi care dormitează tot restul zilei ș i al nopții. Puține se pot aș tepta de la ziua - dacă mai poate i numită zi - ı̂n care nu suntem treziți de spiritul nostru, ci de ghionturile mecanice ale vreunui servitor - dacă nu suntem treziți de proaspă t dobâ nditele forțe ș i aspirații din interior, ı̂nsoțite de ondula-ția muzicii celeste, ı̂n locul clopotelor fabricii - ș i de o mireasmă care umple aerul - că tre o viață mai ı̂naltă decâ t cea ı̂n care am adormit; ș i astfel, ı̂ntunericul rodeș te ș i se dovedeș te a i bun, cu nimic mai prejos decâ t lumina. Cel care nu va crede că iecare zi conține o oră mai timpurie, mai sacră ș i mai radioasă decâ t cea pe care tocmai a profanat-o e disperat ı̂n fața vieții ș i coboară pe un drum ı̂ntunecat. După o ı̂ncetare parțială a vieții senzoriale, su letul omului, sau mai curâ nd organele lui, sunt ı̂mprospă tate ı̂n iecare zi, iar spiritul să u ı̂ncearcă din nou o viață nobilă . Toate evenimentele memorabile, aș zice, se petrec ı̂n timpul dimineții ș i ı̂ntr-o atmosferă matinală . Vedele spun: „Toate inteligențele se trezesc odată cu dimineața.” Poezia ș i arta ș i cele mai frumoase ș i mai memorabile acțiuni ale oamenilor datează dintr-o astfel de oră . Toți poeții ș i eroii, asemeni lui Memnon, sunt copiii Aurorei ș i-ș i ı̂nalță muzica odată cu ră să ritul. Pentru cel al că rui gâ nd elastic ș i viguros ține pasul cu soarele, ziua este o dimineață continuă . Nu contează ce arată ceasul, sau atitudinile ș i muncile oamenilor. Dimineața e atunci câ nd sunt treaz ș i zorii sunt ı̂n mine. Reforma morală este efortul de a alunga somnul. De ce oare povestesc oamenii aș a de puține despre ziua lor dacă nu din cauza faptului că au fost somnoroș i? Ei nu calculează aș a de prost. Dacă nu ar i fost toropiți de somn, ar i fă cut ceva. Milioanele sunt destul de treze pentru munca izică ; dar numai unul la un milion e destul de treaz pentru eforturi intelectuale e icace ș i numai unul la o sută de milioane pentru o viață poetică sau divină . A i treaz ı̂nseamnă a i viu. N-am ı̂ntâ lnit ı̂ncă un om care să ie cu totul treaz. Cum aș i putut să -l privesc ı̂n ochi? Trebuie să ı̂nvă țăm să ne trezim din nou ș i să ne menținem treji nu cu ajutoare mecanice, ci printr-o aș teptare in inită a zorilor, care nu ne pă ră seș te nici ı̂n cel mai adâ nc somn. Nu cunosc fapt mai ı̂ncurajator decâ t neı̂ndoielnica abilitate a omului de a-ș i ı̂nă lța viața prin stră danii conș tiente. E ceva să poți picta un anumit tablou sau să sculptezi o statuie ș i să faci astfel câ teva obiecte frumoase, dar este mult mai glorios să sculptezi ș i să pictezi chiar atmosfera ș i mediul prin care privim, lucruri pe care, din punct de vedere moral, le putem realiza. Cea mai ı̂naltă artă este cea de a afecta calitatea zilei. Fiecare om are sarcina de a-ș i face ı̂n aș a fel viața, chiar ı̂n amă nuntele ei, ı̂ncâ t să merite contemplarea celui mai elevat ș i critic ceas al să u. Dacă am refuza, sau mai degrabă dacă am termina puținele informații pe care le obținem, oracolele ne-ar informa cu claritate cum se poate face aș a ceva. M-am dus ı̂n pă dure pentru că am vrut să tră iesc deliberat, să dau piept numai cu faptele esențiale ale vieții ș i să vă d dacă nu puteam ı̂nvă ța ce avea ea să -mi spună , ca să nu descopă r, câ nd voi ajunge să mor, că nu am tră it. Nu voiam să tră iesc ceea ce nu era viață, că ci viața e mult prea scumpă ; nici nu voiam să practic resemnarea, dacă nu era nevoie. Am vrut să tră iesc profund ș i să sug toată mă duva vieții, să tră iesc atâ t de bă rbă teș te ș i ı̂ntr-un mod atâ t de spartan, ı̂ncâ t să ı̂nfrâ ng tot ce nu era viață, să cosesc o brazdă lată chiar de lâ ngă pă mâ nt, să ı̂nghesui viața ı̂ntr-un colț ș i s-o reduc la termenii ei cei mai simpli ș i, dacă s-ar i dovedit josnică , să scot toată josnicia adevă rată din ea ș i să o ară t omenirii; sau dacă era sublimă , s-o cunosc prin experiență ș i să pot spune adevă rul despre ea ı̂n urmă toarea mea plimbare. Că ci cei mai mulți oameni, mi se pare, sunt ciudat de nesiguri dacă ea este a diavolului sau a lui Dumnezeu ș i au conchis cam în grabă că țelul principal al omului pe lumea asta este „să -L slă vească pe Dumnezeu ș i să se bucure veș nic de El”. Incă tră im josnic, ca furnicile; deș i legenda spune că ne-am transformat demult ı̂n oameni; ne luptă m cu cocorii, asemeni pigmeilor; eroare peste eroare ș i lovitură după lovitură , iar marea noastră virtute are drept ocazie o inutilă ș i evitabilă mizerie. Viața noastră este mă cinată de amă nunte. Un om onest nu are nevoie să -ș i numere mai mult de cele zece degete sau, ı̂n cazuri extreme, le poate adă uga ș i pe cele de la picioare ș i să arunce restul. Simplitate, simplitate, simplitate! Eu zic să ne lă să m treburile să ie două sau trei, ș i nu o sută sau o mie; ı̂n loc de un milion, numă ră jumă tate de duzină , ține-ți socotelile pe unghia de la degetul mare. In mijlocul acestei agitate mă ri a vieții civilizate trebuie să ții seama de atâ ția nori ș i atâ tea furtuni ș i nisipuri miș că toare ș i de o mie ș i una de alte lucruri, ı̂ncâ t un om trebuie să tră iască , dacă nu se duce la fund ı̂nainte de a ajunge ı̂n port, ș i prin aprecieri generale, iar cel care reuș eș te trebuie să ie ı̂ntr-adevă r un mare socotitor. Simpli icați, simpli icați. In loc de trei mese pe zi, dacă e nevoie, luați numai una; ı̂n loc de o sută de farfurii, cinci, ș i reduceți totul ı̂n mod proporțional. Viața noastră e ca o Confederație germană , formată din state mici, cu hotarele veș nic schimbă toare, aș a ı̂ncâ t niciun german nuți poate spune care sunt granițele ı̂n iece moment. Națiunea ı̂nsă ș i, cu toate aș a-zisele ei ı̂mbună tă țiri interioare, care, iindcă veni vorba, sunt toate exterioare ș i super iciale, este numai un stabiliment greoi ș i nestă pâ nit, ı̂ncă rcat cu mobilă ș i ı̂ncurcat ı̂n propriile capcane, ruinat de lux ș i cheltuieli necugetate, de lipsa calculului sau a unui scop demn, asemeni milioanelor de gospodă rii din țară ; ș i singurul leac pentru ea ș i pentru ei este o economie rigidă , o simplitate aspră ș i mai mult decâ t spartană a vieții ș i o elevare a scopului. Ea tră ieș te prea rapid. Oamenii cred că e important ca Națiunea să aibă comerț , să exporte gheață, să vorbească prin telegraf, să că lă torească cu cincizeci de kilometri pe oră , fă ră ı̂ndoială , indiferent dacă ei fac toate astea sau nu, dar indiferent că vom tră i ca maimuțele sau ca oamenii, este destul de nesigur. Dacă nu facem traverse ș i nu fabrică m ș ine, dedicâ ndu-ne ziua ș i noaptea muncii, ș i ne apucă m să ne ı̂mbună tă țim viața, cine ar construi că i ferate? Ș i dacă nu sunt că i ferate, cum o să ajungem ı̂n cer la timp? Dar dacă stă m acasă ș i ne vedem de treburi, cine ar mai avea nevoie de că i ferate? Nu noi că lă torim pe calea ferată , ci ea pe noi. V-ați gâ ndit vreodată ce sunt traversele care zac sub ș ine? Fiecare este un om, un irlandez sau un yankeu. Ș inele sunt aș ezate pe ei, ei sunt acoperiți cu nisip, iar vagoanele trec lin peste dâ nș ii. Sunt traverse să nă toase, vă asigur. Ș i la câ țiva ani, alt ș ir este aș ezat jos ș i că lcat; aș a că dacă unii au plă cerea de a că lă tori pe ș ine, alții au nefericirea de a i că l-cați de roți. Ș i câ nd trec peste un om care merge ı̂n somn - o traversă supranumerară ı̂n poziție proastă - ș i ı̂l trezesc, opresc brusc vagoanele ș i țipă ș i plâ ng de parcă asta ar i o excepție. Mă bucur să a lu că e nevoie de o armată de oameni la iecare opt kilometri ca să țină traversele culcate ș i drepte ı̂n paturile lor, că ci acesta e un semn că s-ar putea scula din nou câ ndva. De ce am tră i cu atâ ta grabă ș i risipă de viață? Suntem hotă râ ți să murim de foame ı̂nainte de a i lă mâ nzi. Oamenii spun că o cusă tură la vreme face câ t nouă mai tâ rziu, aș a că fac astă zi o mie ca să nu mai facă nouă mâ ine. Câ t despre muncă, nu facem nici una cu vreun rezultat. Avem coree ș i nu ne putem ține capetele nemiș cate. Dacă aș trage numai de câ teva ori de funia clopotului de la biserică , bă tâ ndu-l ı̂ntr-o dungă , nu cred c-ar ră mâ ne cineva, bă rbat, femeie sau copil, pe fermele de la periferia Concordului - indiferent de mulțimea de obligații care i-a fost scuză de dimineață de atâ tea ori - care să nu lase totul baltă ș i să se supună acelui sunet, nu atâ t ca să salveze averea din lă că ri, câ t - să mă rturisim adevă rul - mai mult ca s-o vadă arzâ nd, că aș a ș i trebuie - ș i, să se ș tie că nu noi i-am dat foc - sau ca s-o vadă stinsă , să ajute ș i ei la asta pentru ca totul să se facă aș a cum trebuie; da, chiar dacă ar arde biserica. Puțini sunt cei care ațipesc jumă tate de oră după masă ș i câ nd se scoală ș i-ș i ridică ochii nu ı̂ntreabă „Ce se mai aude?”, de parcă restul lumii i-ar i pă zit pe ei. Unii lasă indicații ca să ie treziți din jumă tate ı̂n jumă tate de oră , neı̂ndoielnic pentru niciun alt motiv decâ t acesta; ș i apoi, ca să ie chit, povestesc ce au visat. După o noapte de somn, veș tile sunt la fel de indispensabile ca ș i micul dejun. „Spune-mi, te rog, orice noutate care s-a ı̂ntâ mplat oricui ș i oriunde pe glob” ș i citeș te, luâ ndu-ș i cafeaua ș i sandviș urile, că pe Râ ul Wachito i-au scos unuia ochii; nici mă car visâ nd, ı̂ntre timp, că tră ieș te ı̂n ı̂ntunecata ș i necunoscuta peș teră de mamut a acestei lumi ș i că nici el nu are decâ t un rudiment de ochi. In ce mă priveș te, m-aș i putut lipsi uș or de poș tă . Cred că se fac prin ea foarte puține comunică ri importante. Vorbind critic, n-am primit toată viața mai mult de vreo două scrisori - ș i toate astea le-am scris acum câ țiva ani - care meritau timbrate. Poș ta plă tită este de obicei o instituție prin care dai, la modul serios, un ban pe gâ ndurile cuiva, care de multe ori sunt oferite ı̂n glumă . Ș i sunt sigur că n-am citit niciodată vreo ș tire memorabilă ı̂n vreun ziar. Dacă citim despre cineva pră dat sau ucis sau omorâ t ı̂ntr-un accident sau despre o casă arsă sau un vas naufragiat sau un vapor cu aburi explodat sau o vită că lcată de tren pe magistrala de vest sau un câ ine turbat ucis sau un stol de lă custe iarna nu trebuie să mai citim despre altele. Una ne ajunge. Dacă ș tii principiul, ce te mai interesează o mulțime de alte exemple ș i aplicații? Pentru un ilozof, toate știrile - cum le zice acum - sunt palavre ș i cei care le publică ș i le citesc sunt bă trâ nele la ceai. Ș i cu toate astea, nu puțini sunt cei ı̂nsetați de aceste palavre. Aud că a fost o ı̂ngră mă deală aș a de mare mai zilele trecute la un o iciu poș tal, ca să se a le ș tirile externe de ultimă oră , ı̂ncâ t mai multe geamuri mari de sticlă ale biroului s-au spart din cauza ı̂nghesuielii - ș tiri pe care cred cu toată seriozitatea că un om inteligent le poate scrie cu destulă exactitate cu două sprezece luni sau doisprezece ani ı̂nainte. In ce priveș te Spania, de exemplu, dacă ș tii cum să introduci ı̂n proporții corespunză toare Don Carlos ș i Infanta ș i din câ nd ı̂n câ nd Don Pedro, Sevilla ș i Granada - s-ar putea să le i schimbat puțin numele de câ nd am vă zut eu ziarele - ș i mai serveș ti ș i o luptă cu tauri câ nd celelalte distracții nu merg, totul va i adevă rat ı̂n cele mai mici amă nunte ș i se va da o idee despre starea de lucruri din Spania, la fel de bună cu cele mai succinte ș i mai lucide rapoarte scrise sub acest titlu ı̂n ziare; câ t despre Anglia, aproape că ultima informație semni icativă din acea parte a lumii a fost revoluția din 1649; iar după ce ı̂nveți evoluția recoltelor ei ı̂ntr-un an obiș nuit, nu mai trebuie să -ți bați capul cu asta niciodată , decâ t dacă speculațiile tale au un caracter cu totul pecuniar. Cineva care se uită destul de rar prin ziare poate aprecia că nimic - ie ea chiar o revoluție franceză - nu se ı̂ntâ mplă ı̂n stră ină tate. Ce mai noută ți! Cu câ t e mai important să ș tii ceva ce n-a fost niciodată vechi! „Kieou-pe-yu (mare demnitar ı̂n statul Wei), a trimis un om la Khoung-tseu ca să ı̂ntrebe de noută ți. Khourg-tseu l-a pus pe mesager să se aș eze lâ ngă el ș i l-a ı̂ntrebat cam aș a: Ce face stă pâ nul tă u? Curierul a ră spuns respectuos: Stă pâ nul meu vrea să micș oreze numă rul defectelor sale dar nu poate. După ce mesagerul a plecat, ilozoful remarcă : Ce mesager bun!” Preotul, ı̂n loc să plictisească urechile țăranilor somnoroș i ı̂n ziua lor de odihnă de la sfâ rș itul să ptă mâ nii - că ci duminica este o concluzie potrivită a unei să ptă mâ ni prost petrecute ș i nu ı̂nceputul proaspă t ș i energic al uneia noi - cu altă predică nesfâ rș ită , ar trebui să strige cu o voce de tunet: „Pauză ! Stați! De ce pare totul atâ t de rapid, dar, ı̂n fapt, este grozav de ı̂ncet!?” Falsurile ș i prefă că toriile sunt considerate cele mai să nă toase adevă ruri, ı̂n timp ce realitatea este fabulație. Dacă oamenii ar observa numai realită țile ș i nu s-ar lă sa ı̂nș elați, viața, ca s-o compară m cu ceea ce ș tim, ar i ca un basm sau ca O mie și una de nopți. Dacă am respecta numai ceea ce este inevitabil ș i are dreptul să existe, muzica ș i poezia ar ră suna pe stră zi. Câ nd nu ne gră bim ș i suntem ı̂nțelepți, vedem că numai lucrurile mari ș i de valoare au o existență permanentă ș i absolută , că plă cerile ș i temerile mă runte sunt doar umbra realită ții. Asta este totdeauna ı̂nveselitor ș i sublim. Inchizâ nd ochii ș i dormitâ nd, consimțind să ie ı̂nș elați de aparențe, oamenii ı̂și stabilesc ș i con irmă peste tot viața lor zilnică de rutină ș i obiș nuințe, care ı̂ncă este construită pe fundații pur iluzorii. Copiii, care se joacă de-a viața, ı̂i discern adevă ratele legi ș i relații mai bine decâ t oamenii mari, care nu reuș esc s-o tră iască aș a cum se cuvine, dar care cred că sunt mai ı̂nțelepți prin experiență, adică prin eș ec. Am citit ı̂ntr-o carte hindusă că „a fost odată un iu de rege, care, izgonit ı̂n copilă rie din oraș ul natal, fusese crescut de un pă durar ș i, maturizâ ndu-se ı̂n acele condiții, ı̂și ı̂nchipuia că aparține rasei barbare cu care tră ia. Unul din preoții tată lui să u l-a descoperit ș i i-a ară tat cine este, concepția greș ită ı̂n privința persoanei sale a fost ı̂nlă turată ș i a a lat că este prinț . Aș a că su letul”,continuă ilozoful hindus, „din cauza ı̂mprejură rilor ı̂n care este plasat, ı̂și confundă propriul caracter pâ nă ce adevă rul ı̂i este revelat de un dască l sfâ nt ș i apoi se ș tie Brahme”. Am impresia că noi, locuitorii Noii Anglii, ducem această viață meschină iindcă viziunea noastră nu pă trunde dincolo de suprafața lucrurilor. Credem că este ceea ce pare să ie. Dacă cineva ar merge prin acest oraș ș i ar vedea numai realitatea, unde credeți că ar i „Ză gazul morii”? Dacă ne-ar povesti despre realită țile vă zute acolo, n-am recunoaș te locul după descrierea lui. Priviți la o sală de ș edințe sau la un tribunal, la o ı̂nchisoare, la un magazin sau la o locuință ș i spuneți ce sunt ele, de fapt, la o privire atentă ș i toate se vor sfă râ ma ı̂n bucă ți ı̂n relatarea voastră despre ele. Oamenii consideră adevă rul ı̂ndepă rtat, la periferiile sistemului, dincolo de cea mai ı̂ndepă rtată stea, ı̂naintea lui Adam ș i după ultimul om. Există , ı̂ntr-adevă r, ceva adevă rat ș i sublim ı̂n eternitate. Dar toate aceste timpuri ș i locuri ș i ocazii sunt acum ș i aici. Dumnezeu ı̂nsuș i culminează ı̂n momentul de față ș i nu va i niciodată mai divin ı̂n trecerea tuturor epocilor. Iar noi avem posibilitatea să ı̂nțelegem ceea ce este sublim ș i nobil numai prin picurarea ș i ı̂nmuierea realită ții care ne ı̂nconjoară . Universul ne ră spunde mereu ș i supus concepțiilor noastre; ie că mergem repede sau ı̂ncet, pista ne este fă cută . Să ne tră im atunci viețile creâ nd. Poetul sau artistul n-a avut ı̂ncă niciodată un model atâ t de frumos ș i nobil, dar posteritatea ar putea mă car să -l realizeze. Să petrecem o zi la fel de deliberat ca Natura ș i să nu im derutați de orice coajă de nucă sau aripă de țânțar care cade pe ș ină . Să ne sculă m devreme ș i să postim sau să luă m dejunul, uș or ș i fă ră neliniș te; să vină oamenii, să plece, să bată clopotele ș i să țipe copiii - hotă râ ți să ne petrecem bine ziua. De ce să ne supunem ș i să ne conformă m? Să nu im ı̂ngrijorați ș i copleș iți de acel vâ rtej teribil ș i iute numit prâ nz ș i plasat ı̂n vadurile meridianului. Ocoleș te acest pericol ș i eș ti salvat, iindcă restul drumului e la vale. Cu nervii ı̂ncordați, cu vigoarea dimineții, navighează pe lâ ngă el, privind ı̂n altă parte, legat de catarg ca Ulise. Dacă motorul ș uieră , lasă -l să ș uiere pâ nă ce ră guș eș te din cauza efortului. Dacă sună clopotele, de ce am alerga? Ne vom gâ ndi cu ce fel de muzică se aseamă nă . Să ne hotă râ m, să muncim ș i să ne ı̂mplâ ntă m picioarele ı̂n jos, prin noroiul ș i mocirla opiniei, a prejudecă ților, tradiției, prefă că toriei ș i aparenței - aceste aluviuni care acoperă globul prin Paris ș i Londra, prin New York ș i Boston ș i Concord, prin biserică ș i stat, prin poezie ș i ilozo ie ș i religie, pâ nă ce ajungem la fundul tare ș i la pietrele solide pe care le numim realitate ș i spunem: „Asta-i, fă ră ı̂ndoială ”, ș i apoi, avâ nd un point d’appui, să ı̂ncepem, sub inundație ș i gheață ș i foc, ı̂ntr-un loc unde să poți ridica un perete sau o furcă , un stâ lp de felinar sau poate un aparat de mă sură , nu un Nilometru, ci un Realometru, aș a, ca epocile viitoare să poată vedea, din câ nd ı̂n câ nd, ce inundație de falsită ți ș i aparențe s-a adunat. Dacă stai drept ș i priveș ti un fapt ı̂n față, vei vedea soarele stră lucind pe ambele pă rți ale lui, ca un stilet, ș i-i vei simți tă iș ul dulce trecâ ndu-ți prin inimă ș i mă duvă ș i ı̂ți vei termina astfel fericit cariera de muritor. Fie viață, ie moarte, noi râ vnim numai după realitate. Dacă murim cu adevă rat, atunci să ne auzim horcă iturile din gâ tlej ș i să simțim frigul la extremită ți; dacă suntem vii, să ne vedem de treabă . Timpul nu este decâ t pâ râ ul ı̂n care mă duc să pescuiesc. Beau din el; dar ı̂n timp ce beau, ı̂i vă d fundul nisipos ș i descopă r câ t de puțin adâ nc este. Curentul lui subțire curge la vale, dar eternitatea ră mâ ne. Aș bea mai din adâ ncimi, aș pescui ı̂n cer, al că rui fund este pietruit cu stele. Nu ș tiu să numă r pâ nă la unu. Nu ș tiu prima literă a alfabetului. Am regretat totdeauna că nu am ră mas la fel de ı̂nțelept ca ı̂n ziua ı̂n care m-am nă scut. Intelectul este un satâ r; discerne ș i-ș i croieș te drum prin secretele lucrurilor. Nu vreau să -mi ocup mâ inile mai mult decâ t e nevoie. Capul ı̂mi este mâ ini ș i picioare. Imi simt cele mai bune facultă ți concentrate toate ı̂n el. Instinctul ı̂mi spune că am un organ pentru să pat, iar acesta este capul meu; aș a cum unele iințe folosesc botul sau picioarele din față, cu el ı̂mi voi să pa ș i adâ nci drumul prin aceste dealuri. Cred că vâ na cea mai bogată este undeva prin ı̂mprejurimi; aș adar, socotesc după vergeaua magică rami icată ș i aburii uș ori care se ridică ; ș i aici voi ı̂ncepe să sap. 1 Versuri din poemul The Solitude of Alexander Selkirk (Singurătatea lui Alexander Selkirk), aparținâ nd poetului englez William Comper (17311800). (n. red) 2 In traducere, Despre agricultură, ı̂n lat. ı̂n orig. (n. red.) 3 Alt nume pentru Confucius. (n. red.) CITITUL Cu ceva mai multă deliberare ı̂n alegerea scopurilor lor, toți oamenii ar deveni probabil studenți ș i observatori ı̂n esență, iindcă , fă ră ı̂ndoială , natura ș i destinul lor ı̂i interesează pe toți, la fel. In acumularea proprietă ții pentru noi ı̂nș ine ș i posteritate, ı̂n ı̂ntemeierea unei familii sau a unui stat sau chiar ı̂n dobâ ndirea renumelui, suntem cu toții muritori; dar, ocupâ ndu-ne de adevă r, devenim nemuritori ș i nu trebuie să ne temem de schimbare sau accident. Cel mai vechi ilozof hindus sau egiptean a ridicat un colț al vă lului de pe statuia divinită ții, ș i roba tremură toare ı̂ncă mai ră mâ ne ridicată , iar eu mă uit la o minune la fel de nouă ca ș i el, că ci eu am fost ı̂n el, cel care a fost atunci atâ t de ı̂ndră zneț , ș i ı̂n mine este el, cel care revede viziunea. Niciun ir de praf nu s-a aș ezat pe acea robă ; n-a trecut nicio secundă de câ nd a fost dezvelită acea divinitate. Acel timp pe care ı̂l ı̂mbună tă țim cu adevă rat sau care poate i ı̂mbună tă țit nu este nici trecut, nici prezent, nici viitor. Reș edința mea era mai favorabilă decâ t o universitate, nu numai gâ ndirii, ci ș i studiului serios; ș i deș i eram dincolo de raza bibliotecii obiș nuite de ı̂mprumut, am intrat mai mult ca oricâ nd sub in luența acelor că rți care circulă ı̂n jurul lumii, ale că ror prime propoziții au fost scrise pe coajă de copac ș i sunt acum doar copiate din câ nd ı̂n câ nd pe hâ rtie velină . Poetul Mı̂r Camar Uddı̂n Mast spune: „Fiind pregă tit să alerg prin tă râ mul lumii spirituale, am avut acest avantaj de la că rți: de a i ı̂mbă tat de un singur pahar de vin; am tră it această plă cere câ nd am bă ut licoarea doctrinelor ezoterice.” Am ținut pe masă , toată vara, Iliada lui Homer, deș i mă uitam la paginile ei numai din câ nd ı̂n câ nd. La ı̂nceput, lucrul necontenit cu mâ inile a fă cut imposibil mai mult studiu că ci trebuia să -mi termin casa ș i să -mi pră ș esc fasolea ı̂n acelaș i timp. Totuș i, mă ı̂ncurajam cu gâ ndul lecturilor din viitor. Am citit vreo două că rți uș oare de că lă torie ı̂n intervalele dintre treburi, pâ nă câ nd ı̂ndeletnicirea asta a fă cut să -mi ie ruș ine de mine ı̂nsumi, ș i m-am ı̂ntrebat unde tră iesc eu. Studentul poate citi Homer sau Eschil ı̂n greceș te, fă ră pericol de risipă sau desfrâ u, că ci asta implică faptul că el ı̂ncearcă , ı̂ntr-o oarecare mă sură , să le imite eroii ș i-ș i consacră orele dimineții paginilor lor. Că rțile eroice, chiar tipă rite ı̂n limba maternă , vor ră mâ ne totdeauna ı̂ntr-o limbă moartă , pentru vremurile decă zute; ș i trebuie să ne că znim să că ută m sensul iecă rui cuvâ nt ș i vers, intuind un sens mai larg decâ t ne permite folosirea lor obiș nuită , din ı̂nțelepciunea, curajul ș i generozitatea pe care le avem. Fertila ș i ieftina presă modernă , cu toate traducerile ei, a fă cut prea puțin ca să ne apropie de scriitorii eroici ai Antichită ții. Ei par la fel de solitari ca totdeauna, iar litera tipă rită de ei tot rară ș i bizară ră mâ ne. Merită prețul zilelor tinereții ș i al orelor scumpe să ı̂nveți doar câ teva cuvinte dintr-o limbă veche, ridicate din trivialitatea stră zii, pentru a-ți i sugestii ș i provocă ri continue. Nu ı̂n zadar ı̂și aminteș te ș i repetă țăranul cele câ teva cuvinte latineș ti pe care le-a auzit. Oamenii vorbesc de parcă studiul clasicilor ar face posibile, ı̂n cele din urmă , studiile mai moderne ș i mai practice; dar studentul ı̂ntreprinză tor va studia totdeauna clasicii, ı̂n orice limbă ar i scris ei ș i oricâ t de antici ar i. Că ci ce sunt clasicii, dacă nu cea mai nobilă ı̂nregistrare a gâ ndurilor omului? Ei sunt singurele oracole care nu au decă zut, ș i ı̂n ei sunt ră spunsuri la ı̂ntrebă rile moderne, aș a cum n-au dat niciodată Delphi ș i Dodona. La fel am putea omite să studiem Natura, iindcă este atâ t de veche. A citi bine, adică a citi că rți adevă rate ı̂ntr-un spirit adevă rat, este un exercițiu nobil, unul care l-ar solicita pe cititor mai mult decâ t orice exercițiu pe care pun preț cutumele din prezent. Cere o pregă tire asemă nă toare cu cea ı̂ntreprinsă de atleți ș i concentrarea aproape a ı̂ntregii vieți ı̂n acest scop. Că rțile trebuie citite la fel de deliberat ș i rezervat cum au fost scrise. Nici mă car nu este de ajuns să poți vorbi limba acelei națiuni ı̂n care sunt scrise, că ci există un interval memorabil ı̂ntre limba vorbită ș i cea scrisă , limba auzită ș i limba citită . Una este de obicei tranzitorie, un sunet, un limbaj, un dialect pur ș i simplu, aproape brut, al mamelor noastre ș i-l ı̂nvă țăm aproape inconș tient, ca animalele. Cealaltă este maturitatea ș i experiența pe care-l presupune; dacă una ne este limba maternă , cealaltă este limba noastră paternă , o expresie rezervată ș i selectă , prea semni icativă ca să ie auzită de ureche, pe care, pentru a o vorbi, trebuie să ne naș tem din nou. Mulțimile de oameni care doar vorbeau limbile latină ș i greacă ı̂n Evul Mediu nu erau ı̂ndreptă țite prin accidentul naș terii să citească operele de geniu scrise ı̂n acele limbi; că ci acestea nu erau scrise ı̂n latina sau greaca pe care o ș tiau ei, ci ı̂n limba selectă a literaturii. Ei nu ı̂nvă țaseră dialectele mai nobile ale Greciei ș i Romei, că ci chiar materialele pe care erau scrise erau hâ rtie de aruncat la gunoi pentru ei ș i prețuiau, ı̂n schimb, ieftina literatură contemporană . Dar câ nd cele câ teva națiuni ale Europei au ajuns la limbi scrise proprii, distincte, deș i rudimentare, su iciente pentru scopurile literaturilor lor ı̂n dezvoltare, a fost reı̂nviat studiul originalelor, ș i ı̂nvă țații puteau discerne de la acea depă rtare comorile Antichită ții. Ceea ce nu puteau auzi gloatele de greci ș i romani, citeau după scurgerea veacurilor câ țiva ı̂nvă țați ș i tot câ țiva ı̂nvă -țați mai citesc ș i astă zi. Oricâ t de mult am admira exploziile ocazionale de elocvență ale oratorului, cele mai nobile cuvinte scrise sunt de obicei tot atâ t de mult ı̂n spatele sau deasupra limbii vorbite trecă toare ca ș i irmamentul cu stelele lui, ı̂n spatele norilor. Acolo se a lă stelele, iar celor care pot le este permis să le citească . Astronomii le comentează ș i le observă ı̂ntotdeauna. Ele nu sunt aburi asemeni convorbirilor ș i respirației noastre vaporoase de zi cu zi. Ceea ce se numeș te elocvență ı̂n forum se descoperă a i, de obicei, retorica ı̂n studiu. Oratorul se supune inspirației ocaziei trecă toare ș i vorbeș te mulțimii din fața lui, celor care-l pot auzi; dar scriitorul, a că rui viață mai cumpă tată este ocazia sa ș i care ar i distras de evenimentul ș i mulțimea care-l inspiră pe orator, vorbeș te intelectului ș i inimii omenirii, tuturor celor din oricare eră , care ı̂l pot ı̂nțelege. Nu-i de mirare că Alexandru a purtat Iliada cu el, ı̂n expedițiile sale, ı̂ntr-o casetă prețioasă . Cuvâ ntul scris este cel mai ales dintre relicve. Este ceva mai intim nouă ș i totodată mai universal decâ t orice altă operă de artă . Este opera de artă cea mai apropiată de viața ı̂nsă ș i. Poate i tradusă ı̂n orice limbă ș i nu numai citită , ci ș i respirată de orice buze omeneș ti; să ie nu numai reprezentată pe pâ nză sau ı̂n marmură , ci să ie sculptată din ı̂nsuș i su letul vieții. Simbolul gâ ndirii unui antic devine vorba unui modern. Cele două mii de veri le-au ı̂mprumutat monumentelor literaturii greceș ti, ca ș i marmurelor ei, doar un auriu mai matur ș i o nuanță autumnală , că ci ele ș i-au adus propria atmosferă senină ș i celestă ı̂n toate țările pentru a se proteja ı̂mpotriva coroziunii timpului. Că rțile sunt bogă ția prețuită a lumii ș i moș tenirea demnă a generațiilor ș i națiunilor. Că rțile, cele mai vechi ș i cele mai bune, stau iresc ș i ı̂ndreptă țit pe rafturile orică rei case. Ele nu au nicio cauză proprie pentru care să pledeze, dar câ t timp ı̂l luminează ș i-l mențin pe cititor, bunul să u simț nu le va refuza. Autorii lor sunt o aristocrație irească ș i irezistibilă ı̂n orice societate ș i, mai mult decâ t regii ș i ı̂mpă rații, exercită o in luență asupra omenirii. După ce negustorul analfabet ș i poate disprețuitor ı̂și câ ș tigă , prin ı̂ndră zneală ș i hă rnicie, independența ș i confortul râ vnite ș i este primit ı̂n cercurile bogă ției ș i eleganței, ı̂n cele din urmă se ı̂ntoarce ı̂n mod inevitabil că tre acele ș i mai ı̂nalte, dar ı̂ncă inaccesibile, cercuri ale intelectului ș i geniului ș i ı̂și dă seama doar de imperfecțiunile culturii sale ș i de vanitatea ș i insu iciența tuturor bogă țiilor sale, iar mai tâ rziu ı̂și dovedeș te bunul simț prin eforturile pe care le face ca să asigure copiilor să i acea cultură intelectuală , a că rei lipsă el o simte atâ t de acut; ș i aș a se face că devine fondatorul unei familii. Cei care nu au ı̂nvă țat să -i citească pe clasicii antici ı̂n limba ı̂n care au scris trebuie să posede o cunoaș tere foarte imperfectă a istoriei speciei umane; iindcă este remarcabil că nicio transcriere a lor nu s-a fă cut vreodată ı̂n vreo limbă modernă - dacă nu cumva chiar civilizația noastră n-ar putea i considerată o astfel de transcriere. Homer nu a fost ı̂ncă tipă rit ı̂n englezeș te, nici Eschil ș i nici mă car Vergiliu -opere la fel de ra inate, solid construite ș i frumoase ca ș i dimineața ı̂nsă ș i; că ci scriitorii de mai tâ rziu, orice am spune noi despre geniul lor, numai uneori au egalat, poate, frumusețea elaborată ș i luciul sau eroicele stră duințe literare de o viață ale anticilor. Spun că i-au uitat numai cei care nu i-au cunoscut niciodată . Este prea devreme să -i uită m câ nd avem ı̂nvă țătura ș i geniul care să ne dea posibilitatea să -i luă m ı̂n seamă ș i să -i apreciem. Va i cu adevă rat bogată epoca ı̂n care relicvele pe care le numim clasice ș i cele ș i mai vechi, ș i mai mult decâ t clasice, dar cu toate acestea mai puțin cunoscute, Scripturi ale națiunilor se vor i acumulat ı̂n continuare, ı̂n care Vaticanurile vor i pline cu Vede ș i Zendaveste ș i Biblii, cu Homeri ș i Danți ș i Shakespeari, iar toate secolele urmă toare vor i depozitat succesiv trofeele ı̂n forul lumii. Pe o astfel de gră madă putem spera să ajungem, ı̂n cele din urmă , la ceruri. Operele marilor poeți nu au fost niciodată citite pâ nă acum de omenire, că ci numai marii poeți le pot citi. Ele au fost citite numai aș a cum mulțimea citeș te stelele, ı̂n cel mai bun caz astrologic, nu astronomic. Cei mai mulți oameni au ı̂nvă țat să citească numai pentru a respecta o simplă conveniență, după cum au ı̂nvă țat să socotească pentru a-ș i ține conturile ca să nu ie ı̂nș elați ı̂n afaceri; dar despre citit, ca un nobil exercițiu intelectual, ș tiu puține, dacă nu cumva nimic; ș i totuș i citirea, ı̂n sensul elevat, nu este ceea ce ne leagă nă ı̂n mod plă cut ș i ne lasă ı̂ntre timp facultă țile mai nobile să doarmă , ci acea activitate pentru care trebuie să stă m ı̂n vâ rful picioarelor ș i să citim, că reia ı̂i devotă m cele mai active ș i mai treze ore ale noastre. Cred că , după ce am ı̂nvă țat literele, ar trebui să citim tot ce există mai bun ı̂n literatură ș i nu să tot repetă m mereu a-b ab-urile ș i cuvintele de o silabă ı̂n clasele a patra ș i a cin-cea, ră mâ nâ nd la cea mai joasă ș i primară formă toată viața. Cei mai mulți oameni sunt mulțumiți dacă citesc sau ascultă ceva citit ș i au fost probabil ı̂ntemnițați de ı̂nțelepciunea unei singure că rți bune - Biblia -, iar restul vieții vegetează ș i-ș i risipesc facultă țile cu ceea ce se numeș te lectura uș oară . Există o operă ı̂n mai multe volume, ı̂n biblioteca noastră de ı̂mprumut, intitulată „Mica lectură ”1, despre care credeam că se referă la un oraș cu numele acesta ı̂n care eu nu fusesem. Sunt dintre aceia care, asemeni cormoranilor ș i struților, pot digera orice, chiar după cea mai completă masă cu că rnuri ș i zarzavaturi, că ci nu pot suferi să se risipească nimic. Dacă alții sunt maș inile care pun la dispoziție această hrană de bebeluș i, ei sunt maș inile care-o citesc. Ei citesc a noua mia povestire despre Zebulon ș i Sophronia ș i despre cum s-au iubit ei ca nimeni alții ı̂naintea lor, cum cursul dragostei lor nici nu a fost unul lin - ı̂n orice caz cum s-a dezvoltat ș i s-a ı̂mpiedicat, s-a ridicat din nou ș i a mers mai departe! Cum un să rman nefericit s-a trezit pe vâ rful unei turle, el care ar i preferat să nu se urce nici ı̂n clopotniță; ș i apoi, după ce l-a urcat acolo fă ră niciun rost, fericitul romancier trage clopotele ca să se adune toată lumea ș i să audă , O Doamne, cum a coborâ t el din nou. Din partea mea, cred că mai bine i-ar metamorfoza pe toți eroii, cu atari aspirații spre noutate universală , ı̂n giruete omeneș ti, că ci obiș nuiau să pună eroii printre constelații, ș i să -i lase să se ı̂nvâ rtă acolo pâ nă ce-i prinde rugina, fă ră să mai coboare, ș i să plictisească oamenii cumsecade cu poznele lor. Data viitoare câ nd romancierul mai trage clopotele n-am să mă miș c, chiar dacă ar arde biserica. „Saltul lui «Tip-Toe-Hop», o romanță din Evul Mediu de celebrul autor al «Tittle-Tol-Tan» va apă rea ı̂n foiletoane lunare; un mare succes; nu ve-niți toți deodată .” Ei citesc toate astea cu ochii câ t cepele, cu o curiozitate atentă ș i primitivă ș i cu o pipotă neobosită , ale că rei falțuri ı̂ncă nu au nevoie să ie ascuțite, exact ca un copil de patru ani cu o ediție cu coperți aurite, de doi cenți, a Cenuș ăresei - fă ră nicio ı̂mbună tă țire pe care să o pot vedea, a pronunției, accentului sau intonației sau cu vreo mai mare pricepere ı̂n scoaterea sau introducerea moralei. Rezultatul este ı̂ncețoș area privirii, stagnarea circuitelor vitale, un leș in general ș i o pierdere a tuturor facultă ților intelectuale. Acest soi de turtă dulce este copt zilnic ș i cu mai multă asiduitate decâ t cea de grâ u sau de secară , aproape ı̂n iecare cuptor, ș i-ș i gă seș te o piață mai sigură decâ t acestea. Cele mai bune că rți nu sunt citite nici mă car de cei care se numesc buni cititori. La ce se ridică ı̂n Concord cultura noastră ? Cu foarte puține excepții, nu există ı̂n acest oraș niciun fel de gust pentru cele mai bune sau pentru că rțile foarte bune, chiar din literatura engleză , ale că ror cuvinte le pot citi ș i ortogra ia cu toții. Chiar cei trecuți prin colegii ș i cu aș a-numita educație liberală , primită aici sau aiurea, sunt puțin sau aproape deloc familiarizați cu clasicii englezi; câ t despre ı̂nțelepciunea ı̂nregistrată a omenirii, clasicii antici ș i bibliile care le sunt accesibile tuturor celor ce a lă de ele, se fac peste tot cele mai mici eforturi ı̂n scopul familiariză rii cu ele. Cunosc un tă ietor de lemne, de vâ rstă mijlocie, care ia un ziar franțuzesc, nu pentru ș tiri, după spusele lui, că ci e mai presus de aș a ceva, ci „ca să -ș i mențină obiceiul”, iind de origine canadiană ; ș i câ nd l-am ı̂ntrebat care consideră el că este lucrul cel mai bun pe care-l poate face pe lumea asta, a spus că , pe lâ ngă acesta, este să -ș i mențină ș i să -ș i ı̂mbună tă țească engleza pe care o ș tie. Cam aș a ceva este ș i ceea ce fac sau aspiră să facă ș i absolvenții de colegii care iau un ziar englezesc ı̂n acest scop. Câ ți oameni va gă si oare cel care tocmai a citit, probabil, una dintre cele mai bune că rți englezeș ti, cu care să poată discuta despre ea? Sau să presupunem că a citit un clasic latin sau grec ı̂n original, a că rui prețuire le este familiară chiar ș i aș anumiților analfabeți; el nu va gă si pe nimeni cu care să vorbească ș i va trebui să tacă . Intr-adevă r, nu cred că există profesor ı̂n colegiile noastre care, dacă a depă ș it di icultă țile limbii, le-a depă ș it ı̂n aceeaș i mă sură ș i pe cele ale ı̂nțelepciunii ș i poeziei unui poet grec ș i are vreo apreciere pe care s-o ı̂mpă rtă ș ească cititorului activ ș i eroic; câ t despre Scripturile sacre sau bibliile omenirii, cine din acest oraș poate să -mi spună mă car titlurile lor? Cei mai mulți nu ș tiu că toate națiunile, ș i nu numai evreii, au avut o scriptură . Un om, orice om, s-ar abate mult din drum ca să culeagă un dolar de argint, dar iată cuvinte de aur, rostite de cei mai ı̂nțelepți oameni ai Antichită ții ș i de a că ror valoare ne-au asigurat ı̂nțelepții tuturor epocilor care au urmat - ș i totuș i ı̂nvă țăm să citim numai pâ nă la lectura uș oară , abecedarele ș i că rțile de ș coală , iar după ce absolvim ș coala, „Mica lectură ” ș i că rți de povestiri care sunt pentru copii ș i ı̂ncepă tori; lecturile noastre, conversația ș i gâ ndirea noastră sunt toate la un nivel foarte scă zut, demne numai de pigmei ș i manechine. Aspir la cunoaș terea unor oameni mai ı̂nțelepți decâ t a produs acest pă mâ nt al Concordului, ale că ror nume de-abia sunt cunoscute aici. Sau voi auzi numele lui Platon fă ră să -i citesc că rțile? Ca ș i cum Platon ar i concetă țeanul meu, ș i eu să nu-l vă d niciodată , vecinul meu, ș i eu să nu-l aud niciodată vorbind sau să ascult ı̂nțelepciunea cuvintelor sale. Dar cum se ı̂ntâ mplă de fapt aș a ceva? „Dialogurile” sale, care conțin ce era nemuritor ı̂n el, zac pe raftul de lâ ngă mine, ș i totuș i eu nu le citesc niciodată . Suntem subalimentați, inferiori ș i analfabeți; ș i ı̂n această privință, mă rturisesc că nu fac prea bine distincția ı̂ntre analfabetismul concetă țenilor mei care nu pot citi deloc ș i al celui care a ı̂nvă țat să citească numai ceea ce este pentru intelecte plă pâ nde ș i copii. Ar trebui să im la fel de buni ca valorile Antichită ții, dar să ș tim mai ı̂ntâ i, ı̂n parte, câ t de bune au fost ele. Suntem o specie de mormoloci care se ridică doar cu puțin mai sus, ı̂n zborurile sale intelectuale, decâ t coloanele cotidianului. Nu toate că rțile sunt la fel de proaste ca cititorii lor. Există probabil cuvinte care se adresează tocmai condiției noastre ș i pe care dacă le-am auzi ș i ı̂nțelege cu adevă rat ar i mai salutare decâ t dimineața ș i primă vara pentru viețile noastre ș i poate că ar da lucrurilor o nouă ı̂nfă țiș are pentru noi. Câ ți oameni ș i-au marcat o nouă perioadă ı̂n viață după ce au citit o carte! Poate că pentru noi există numai cartea care ne explică miracolele ș i ne dezvă luie altele noi. Cele neexprimabile astă zi, le putem gă si exprimate undeva. Aceleaș i probleme care ne tulbură ș i ne pun ı̂n ı̂ncurcă tură au fost ı̂ntâ mpinate la râ ndul lor de toți ı̂nțelepții; niciuna nu a fost omisă ; ș i iecare a ră spuns la ele, pe mă sura posibilită ților lui, prin cuvintele ș i viața sa. Mai mult, odată cu ı̂nțelepciunea, vom ı̂nvă ța liberalismul. Solitarul angajat pe o fermă de la marginea Concordului, careș i-a tră it a doua naș tere ș i o anumită experiență religioasă ș i este ı̂mpins de credință, după pă rerea lui, ı̂ntr-o tă cută gravitate ș i exclusivitate, poate crede că nu-i adevă rat; dar Zoroastru, cu mii de ani ı̂n urmă , a bă tă torit acelaș i drum ș i a tră it aceeaș i experiență; el, iind ı̂nțelept, ș tia că este universală ș i-ș i trata vecinii ı̂n consecință ș i chiar se spune că a inventat ș i stabilit venerația printre oameni. Să converseze atunci ı̂n umilință cu Zoroastru, ș i prin in luența eliberatoare a tuturor persoanelor demne de laudă , cu Iisus Hristos ı̂nsuș i ș i să lase „biserica noastră ” să se pră buș ească . Ne lă udă m că aparținem secolului al XlX-lea ș i că facem paș i mai mari decâ t oricare națiune. Dar să ne gâ ndim câ t de puține face acest sat pentru propria lui cultură . Nu vreau să -mi latez concetă țenii ș i nici să iu latat de ei, că ci asta n-ar duce la nimic bun. Noi avem nevoie să im provocați -mâ nați - să iuțim pasul, cum ș i suntem de altfel, asemenea boilor. Avem un sistem relativ bun de ș coli, numai pentru copii; dar ı̂n afară de ateneul pe jumă tate ı̂nghețat ı̂n timpul iernii ș i de ı̂nceputul recent, nesemni icativ, al unei biblioteci, la recomandarea statului, nu avem nicio ș coală pentru noi. Cheltuim mai mult pe aproape orice articol destinat hră nirii sau vindecă rii trupului decâ t pe a minții. E timpul să avem ș i alte ș coli, ca să nu ne ı̂ntrerupem educația câ nd ı̂ncepem să im bă rbați ș i femei. E timpul ca satele să ie universită ți, ș i locuitorii lor mai ı̂n vâ rstă , profesorii universită ților, cu timp liber dacă o duc ı̂ntr-adevă r atâ t de bine - ca să -ș i continue studiile liberale tot restul vieții. Să se limiteze lumea la un Paris ș i la un Oxford pentru totdeauna? Nu pot i oare studenții cazați aici ș i să primească o educație liberală sub cerul Concordului? Nu putem angaja vreun Abelard care să conferențieze pentru noi? Că ci, vai, cu hră -nirea animalelor ș i ı̂ntreținerea magaziilor suntem reținuți prea mult de la ș coală , iar educația noastră este, ı̂n mod trist, neglijată . In această țară , satul ar trebui să ia, ı̂n anumite privințe, locul nobilului din Europa. Ar trebui să ie patronul artelor frumoase. E destul de bogat. Ii lipseș te doar mă rinimia ș i ra inamentul. Poate cheltui destui bani pe lucruri pe care le apreciază țăranii ș i negustoria, dar se consideră utopică propunerea de a cheltui bani pe ceea ce oamenii mai inteligenți ar considera mult mai de valoare. Acest oraș a cheltuit ș aptesprezece mii de dolari pe o primă rie a soartei sau politicii, dar probabil nici ı̂ntr-o sută de ani nu va cheltui atâ t pentru inteligența vie, adevă ratul miez ce trebuie pus ı̂ntr-o astfel de scoică . Cei o sută două zeci ș i cinci de dolari care se subscriu anual pentru ateneul din timpul iernii sunt mai bine cheltuiți decâ t orice altă sumă egală adunată ı̂n oraș . Dacă tră im ı̂n secolul al XlX-lea, de ce nu ne-am bucura de avantajele oferite de secolul al XIX-lea? De ce ar i viața noastră provincială ı̂n vreo privință sau alta? Dacă vrem să citim ziare, de ce să nu ne lipsim de bâ rfele de la Boston ș i să luă m imediat cel mai bun ziar din lume - fă ră a mai suge la sâ nul ziarelor de ,,familie neutră ” sau să ră sfoim „Ramuri de mă slin”, aici, ı̂n Noua Anglie? Să ajungă la noi rapoartele tuturor societă ților de ș tiință ș i să vedem dacă ș tiu ceva. De ce să lă să m selectarea lecturii noastre pe seama celor de la Harper & Brothers ș i Redding & Co? Aș a cum nobilul cu gusturi cultivate se ı̂nconjoară de tot ceea ce-i stimulează cultura - geniu, cunoaș tere, ı̂nțelepciune, că rți, tablouri, sculpturi, muzică , instrumente ilozo ice ș i celelalte, la fel să facă ș i satul - să nu se oprească la un ı̂nvă țător, un preot, un paracliser, o bibliotecă de parohie ș i trei oameni deosebiți, numai pe motivul că stră moș ii noș tri pelerini s-au descurcat vreme de o iarnă friguroasă , pe o stâ ncă mohorâ tă , numai cu aceș tia. A acționa colectiv este ı̂n spiritul instituțiilor noastre; sunt sigur, avâ nd ı̂n vedere că avem condiții mai ı̂n loritoare, că mijloacele noastre sunt mai mari decâ t ale nobilului. Noua Anglie poate angaja toți ı̂nțelepții din lume să vină ș i s-o ı̂nvețe, să -i cazeze pe toți ș i să nu mai ie deloc provincială . Aceasta este ș coala extraordinară de care avem nevoie. In loc de nobili, să avem sate nobile. Dacă este necesar, omitem un pod peste râ u, ı̂nconjură m acolo puțin ș i aruncă m o boltă cel puțin peste pră pastia mai ı̂ntunecată a ignoranței care ne ı̂nconjoară . 1 In engleză , Little Reading, unde Reading este un oraș din Anglia. (n. red.) SUNETE Dar ı̂n timp ce ne limită m la că rți, ie ele ș i cele mai selecte ș i mai clasice, ș i citim numai anumite limbi scrise, care ș i ele sunt doar dialectale ș i provinciale, ne a lă m ı̂n pericolul de a uita limba pe care o vorbesc, fă ră metafore, toate lucrurile ș i faptele, singura limbă standard bogată . Mult se publică , puțin se tipă reș te. Razele care se scurg printre obloane ne dispar din minte câ nd scoatem obloanele de tot. Nicio metodă ș i nicio disciplină nu poate ı̂nlă tura necesitatea de a i mereu activ. Ce ı̂nseamnă un curs de istorie, ilozo ie sau poezie, oricâ t de bine selectat, sau cea mai bună companie sau cea mai admirabilă rutină a vieții, ı̂n comparație cu disciplina de a te uita totdeauna la ce trebuie vă zut? Vrei să ii cititor, student sau clarvă ză tor? Citeș te-ți soarta, vezi ce este ı̂n fața ta ș i mergi ı̂nainte că tre viitorime. In prima vară nu am citit că rți; am pră ș it fasole. Ba adesea fă ceam ceva ș i mai bun. Erau momente câ nd nu-mi puteam permite să sacri ic loarea clipei pentru nicio muncă , ie ea cu capul sau cu mâ inile. Imi place viața cu hotare ı̂ntinse. Uneori, ı̂n câ te o dimineață de vară , după baia obiș nuită , stă team ı̂n pragul ı̂nsorit al uș ii de la ră să ritul soarelui pâ nă la amiază , cufundat ı̂n reverie, printre pini, hicori ș i oțetari, ı̂ntr-o liniș te ș i singură tate netulburate, ı̂n timp ce ı̂n jur pă să rile câ ntau sau zburau neauzite prin casă , pâ nă ce soarele care intra prin ferestre dinspre vest sau pâ nă ce zgomotul că ruței vreunui că lă tor de pe ș oseaua din depă rtare ı̂mi amintea de trecerea timpului. Creș team ı̂n acele perioade aș a cum creș te porumbul noaptea - ș i erau perioade mai bune decâ t orice muncă fă cută cu mâ inile. Ele nu erau timp scă zut din viață, ci mult peste ș i deasupra porției obiș nuite. Am ı̂nțeles ce vor să spună orientalii prin contemplație ș i pă ră sirea treburilor. In cea mai mare parte, nu mă interesa cum treceau orele. Ziua trecea de parcă miar i luminat vreo muncă ; era dimineață ș i uite că acum e seară ș i n-am realizat nimic memorabil. In loc să câ nt ca pă să rile, zâ mbeam tă cut la continua mea soartă bună . Aș a cum vrabia ı̂și avea ciripitul ei stâ nd pe un hicori din fața uș ii, aveam ș i eu chicotirile ș i trilurile mele stă pâ nite, pe care le-ar i putut auzi ieș ind din cuibul meu. Zilele mele nu erau zile ale să ptă mâ nii, purtâ nd amprenta vreunei zeită ți pă gâ ne, nici nu erau fă râ mițate ı̂n ore ș i tocate de tic-tacurile ceasului; că ci tră iam asemeni indienilor Puri, despre care se spune că „pentru ieri, astă zi ș i mâ ine au un singur cuvâ nt ș i exprimă varietatea de ı̂nțelesuri ară tâ nd ı̂napoi pentru ieri, ı̂nainte pentru mâ ine ș i peste cap pentru ziua ı̂n curs.” Aceasta era curată lenevire pentru concetă țenii mei, fă ră ı̂ndoială , dar dacă pă să rile ș i lorile m-ar i ı̂ncercat după standardele lor, nu aș i fost gă sit cu nimic ı̂n lipsă . Un om trebuie să -ș i gă sească prilejurile ı̂n el ı̂nsuș i, asta e adevă rat. Ziua naturală e foarte calmă ș i nu cred că i-am reproș a indolență. Aveam cel puțin avantajul, ı̂n acest mod de a tră i, față de cei care erau obligați să -ș i caute afară distracțiile, ı̂n companie ș i teatru, că propria viață ı̂mi devenise distracția ș i nu ı̂nceta niciodată să ie nouă . Era o dramă cu multe scene ș i fă ră sfâ rș it. Dacă , ı̂ntr-adevă r, ne-am câ ș tiga mereu existența ș i ne-am ordona viețile după ultimul ș i cel mai bun mod de care am auzit, n-am mai i deranjați de plictiseală . Urmează -ți su icient de aproape spiritul, ș i el va reuș i să -ți ofere ı̂n iecare oră o perspectivă nouă . Munca de gospodă rie era o ı̂ndeletnicire plă cută . Câ nd duș umeaua era murdară , mă sculam devreme ș i, după ce scoteam toată mobila afară pe iarbă - patul ș i noptiera erau un corp comun -, aruncam apă pe podea ș i presă ram pe ea nisip alb din lac ș i cu o mă tură o fă ceam, apoi, lună ; ș i cam pâ nă câ nd să tenii ı̂și luau dejunul, soarele de dimineață ı̂mi ș i usca destul casa ı̂ncâ t să mă pot instala din nou ı̂n ea, ș i meditația ı̂mi era astfel aproape neı̂ntreruptă . Era plă cut să -mi vă d toate bunurile de gospodă rie pe iarbă , formâ nd o gră mă joară ca sarsanaua unui țigan, cu masa cu trei picioare - de pe care nu mutam că rțile, tocul ș i cerneala - stâ nd ı̂ntre pini ș i hicori. Ș i ele pă reau bucuroase să iasă afară , ș i parcă n-ar mai i vrut să intre. Eram uneori tentat să ı̂ntind o prelată deasupra lor ș i să ră mâ n acolo. Merita să vezi soarele stră lucind peste aceste lucruri ș i să auzi vâ ntul hoinar su lâ nd printre ele; cele mai familiare obiecte arată mult mai interesant afară decâ t ı̂nă untru. O pasă re stă pe creanga de ală turi, albă streaua creș te sub masă ș i rugii de mure se ı̂nfă ș oară pe picioarele ei, ı̂n jur sunt ı̂mpră ș tiate castane, conuri de pin ș i frunze de că pș une. Pă rea că aceasta a fost calea pe care aceste forme au ajuns să ie transformate ı̂n mobilă , ı̂n mese, scaune ș i paturi - iindcă au stat câ ndva ı̂ntre ele. Casa mea era pe o coastă de munte, chiar la marginea unei pă duri mai mari, ı̂nconjurată de o pă dure tâ nă ră de pini ș i hicori ș i la vreo treizeci de metri de lac, spre care cobora o că rare ı̂ngustă . In „gră dina” din față creș teau că pș une, mure, albă strele, sună toare ș i splinuțe, stejari pitici ș i viș ini pitici, coacă ze ș i alune de pă mâ nt. Spre sfâ rș itul lui mai, viș inii pitici (Cerasus pumila) ı̂mi ı̂mpodobeau de o parte ș i de alta că rarea cu lori gingaș e, aș ezate ı̂n evantai ı̂n jurul codițelor scurte care, ı̂n cele din urmă , toamna, se apleacă sub greutatea unor fructe mari ș i frumoase, ră spâ ndite ı̂n coronițe ca niș te raze, ı̂n toate pă rțile. Le-am gustat ca să fac un compliment Naturii, deș i nu prea erau de gustat. Oțetarul (Rhus glabra) creș tea din abundență ı̂n jurul casei, țâș nind prin terasamentul pe care-l fă cusem ș i ı̂nă lțându-se de unu-doi metri ı̂n primul sezon. Frunza lui tropicală penată era plă cută , deș i ciudată la vedere. Mugurii mari, care ră să reau brusc primă vara tâ rziu din crengi ce pă reau fă ră viață, se dezvoltau ca prin farmec ı̂n ramuri verzi, elegante ș i gingaș e de aproape trei centimetri diametru; ș i creș teau atâ t de necugetat ș i-ș i solicitau articulațiile aș a de mult ı̂ncâ t uneori, stâ nd la fereastră , auzeam câ te o creangă proaspă tă ș i gingaș ă că zâ nd pe neaș teptate, asemenea unui evantai pe pă mâ nt, ruptă de propria greutate, câ nd nu era nicio su lare de vâ nt. In august, cantită țile mari de fructe de pă dure, care atunci câ nd erau ı̂n loare atră seseră multe soiuri de albine să lbatice, ı̂și că pă tau treptat nuanța stacojie, stră lucitoare ș i pufoasă ș i la fel aplecau ș i rupeau, cu greutatea lor, ramurile irave. Cum stau ı̂n această după -amiază de vară la fereastră , ulii se rotesc deasupra poienii mele; câ ntecul turturelelor, zburâ nd două câ te două ș i câ te trei prin fața mea sau aș e-zâ ndu-se neastâ mpă rate pe ramurile pinilor albi din spatele casei, dă aerului glas; un uliu de baltă ı̂ncrețeș te suprafața sticloasă a lacului ș i scoate un peș te; o nurcă se furiș ează din mlaș tina din fața uș ii ș i prinde o broască lâ ngă lac; papura se apleacă sub greutatea pă să relelor care zboară ı̂ncoace ș i ı̂ncolo; iar ı̂n ultima jumă tate de oră am auzit zgomotul vagoanelor, câ nd pierzâ ndu-se, câ nd reı̂nviind, asemeni bă tă ilor de aripi ale unei potâ rnichi, aducâ nd că lă tori de la Boston la țară . Că ci eu nu tră iam atâ t de departe de lume ca bă iatul care, după câ te am auzit, a fost trimis la un fermier din partea de ră să rit a oraș ului, dar nu după mult timp a fugit de acolo ș i s-a ı̂ntors din nou acasă , jerpelit ș i plin de dor. Nu vă zuse niciodată un loc atâ t de plictisitor ș i izolat; toți erau plecați ș i nu auzeai niciun ș uier! Mă ı̂ndoiesc că mai există acum vreun asemenea loc ı̂n Massachusetts: „Cu-adevă rat al nostru sat a devenit o haltă Pentru vreuna din acele ș ine lungi, rapide Al că ror sunet peste câ mpul liniș tit e - Concord.” Calea ferată spre Fitchburg atinge lacul la vreo jumă tate de kilometru la sud de unde locuiesc eu. Mă duc de obicei ı̂n sat pe terasamentul ei ș i sunt legat de societate, cum s-ar spune, prin această cale. Oamenii de pe trenurile de marfă , care merg dintr-un capă t ı̂n altul al drumului, mă salută ca pe o cunoș tință veche, ı̂ntâ lnindu-mă atâ t de des, ș i mă iau drept vreun angajat; ș i asta ș i sunt. Aș i cu bucurie reparator de linie, undeva pe orbita Pă mâ ntului. Ș uierul locomotivei pă trunde vara ș i iarna ı̂n pă durile mele, sunâ nd ca țipă tul unui uliu care pluteș te deasupra curții vreunui țăran, informâ ndu-mă că mulți oră ș eni care nu-ș i a lă locul ajung ı̂n perimetrul oraș ului meu sau comer-cianții aventuroș i de la țară vin din partea opusă . Câ nd ajung la o zare, ı̂și strigă avertismentul de pe linie că tre cealaltă zare, auzit uneori prin perimetrul a două oraș e. Vă vin alimentele; vă sosesc porțiile, să tenilor! Nu-i nimeni atâ t de independent pe ferma lui ı̂ncâ t să le poată spune „nu”. Ș i poftim plata, luieră sirena să teanului; lemne ca niș te berbeci lungi, care se ı̂ndreaptă cu treizeci de kilometri pe oră că tre zidurile oraș ului, ș i scaune su iciente ca să stea ı̂n ele toți ı̂mbuibații plictisiți de dincolo de ziduri. Cu o politețe enormă ș i greoaie, țara ı̂i ı̂nmâ nează oraș ului un scaun. Toate dealurile pline de a ine sunt jupuite, toate pajiș tile pline de meriș oare sunt adunate ı̂n oraș . In sus vine bumbacul, ı̂n jos pleacă pâ nza țesută ; ı̂ncoace se ı̂ndreaptă mă tasea, ı̂ncolo pleacă lâ na; ı̂ncoace vin că rțile, iar ı̂napoi merge inteligența care le scrie. Câ nd ı̂ntâ lnesc locomotiva cu ș irul de vagoane ı̂naintâ nd cu miș carea ei planetară - sau mai degrabă ca o cometă , că ci cel ce priveș te nu ș tie dacă la viteza ș i cu direcția aceea va mai revizita acest sistem, de vreme ce orbita ei nu arată ca o curbă ı̂ntoarsă - cu norul ei de aburi ı̂ntinzâ ndu-se ca un stindard ı̂n urmă , cu faldurile aurii ș i argintii, asemenea multor nori pufoș i pe care i-am vă zut sus pe cer, desfă ș urâ ndu-ș i pletele ı̂n fața luminii - de parcă acest semizeu că lă tor, acest adună tor de nouri ı̂și va lua nu peste mult timp as ințitul drept livrea pentru trenul să u: câ nd aud calul de ier stâ rnind ecouri ı̂n munți, cu nechezatul să u de tunet, zguduind pă mâ ntul cu picioarele ș i aruncâ nd foc ș i fum pe nă ri (nu ș tiu ce fel de cal ı̂naripat sau balaur ı̂nfocat vor pune ı̂n noua mitologie), ı̂mi pare că pă mâ ntul ține acum un neam care merită să -l populeze. Dacă totul ar i aș a cum pare, dacă oamenii ar face din elemente servitorii lor ı̂n scopuri nobile! Dacă norul care atâ rnă de locomotivă ar i respirația acelor fapte eroice, sau ar i la fel de binefă că tor ca ș i cel care pluteș te deasupra ogoarelor țăranului, atunci elementele ș i Natura ı̂nsă ș i i-ar ı̂nsoți cu bucurie pe oameni ı̂n misiunile lor ș i le-ar i escortă . Urmă resc trecerea vagoanelor de dimineață cu acelaș i sentiment cu care privesc ră să ritul soarelui, care nu este mai regulat. Trenul lor de nori, ı̂ntinzâ ndu-se mult ı̂n urmă ș i ridicâ ndu-se tot mai sus, ı̂ndreptâ ndu-se spre cer ı̂n timp ce vagoanele se ı̂ndreaptă spre Boston, ascunde soarele pentru moment ș i-mi umbreș te câ mpul din depă rtare, un tren celest ală turi de care micul tren de vagoane, care se lipeș te de pă mâ nt, este de-abia vâ rful lă ncii. Gră jdarul calului de ier s-a sculat devreme ı̂n dimineața asta de iarnă , la lumina stelelor dintre munți, ca să -ș i hră nească ș i să -ș i ı̂nhame armă sarul. La fel de devreme a fost trezit ș i focul ca să pună ı̂n el că ldura vitală ș i să -l miș te. Dacă totul ar i la fel de inocent pe câ t este de devreme! Dacă ză pada este ı̂naltă , ei ı̂i leagă bocanci de iarnă ș i, cu un plug uriaș , trag o brazdă din munți pâ nă la malul mă rii, prin care vagoanele, asemeni unor semă nă tori, ră spâ ndesc prin țară să mâ nța de oameni neas-tâ mpă rați ș i de mă rfuri ambulante. Toată ziua, armă sarul de foc cutreieră țara ı̂n lung ș i ı̂n lat, oprindu-se numai ca să i se odihnească stă pâ nul, iar eu sunt trezit de tropă itul ș i nechezatul lui s idă tor la miezul nopții, ı̂n timp ce ı̂n vreo vâ lcea ı̂ndepă rtată din pă dure, el se ı̂nfruntă cu elementele ı̂nchise ı̂n gheață ș i ză padă ; ș i va ajunge ı̂n grajdul să u odată cu luceafă rul de dimineață, numai pentru a porni din nou ı̂n că lă toriile lui fă ră odihnă sau somn. Sau poate că seara ı̂l aud ı̂n grajd expirâ ndu-ș i energia de prisos din timpul zilei, ca să -ș i poată calma nervii ș i să -ș i ră corească icatul ș i creierii pentru câ teva ore de somn de ier. Ce-ar i ca totul să ie la fel de eroic ș i de impună tor pe câ t este de prelungit ș i de neobosit! Departe, prin pă duri neumblate, la margini de oraș e, unde câ ndva numai vâ nă torii ră zbeau ziua, aceste saloane stră lucitoare se reped acum ı̂n cea mai ı̂ntunecată noapte, fă ră ș tirea locatarilor lor; oprinduse ı̂n momentul acesta ı̂n cine ș tie ce gară elegantă din oraș sau metropolă , unde s-a adunat o societate aleasă , iar apoi ı̂n Mlaș tina Deprimă rii, speriind bufnița ș i vulpea. In sat, plecarea ș i venirea trenurilor sunt acum evenimentele zilei. Ele pleacă ș i vin cu atâ ta regularitate ș i precizie, ș i ș uierul lor se aude atâ t de departe, ı̂ncâ t țăranii ı̂și pun ceasurile după ele ș i, astfel, o instituție bine condusă reglează o țară ı̂ntreagă . Intr-o oarecare mă sură , oare nu au câ ș tigat oamenii ı̂n punctualitate de câ nd s-a inventat calea ferată ? Nu vorbesc ș i gâ ndesc ei mai repede ı̂n gară decâ t ı̂n stația de poș talion? Este ceva electrizant ı̂n atmosfera celei dintâ i. Am ră mas uimit de miracolele pe care le-a fă cut; niș te vecini de-ai mei, că rora le-aș i putut prezice odată pentru totdeauna că nu vor ajunge niciodată la Boston cu un astfel de mijloc de transport, sunt mereu la timp câ nd sună clopotul. „Să faci totul ca la că ile ferate” a ajuns acum o zicală ; ș i merită să ii prevenit atâ t de des ș i atâ t de sincer de orice putere, ca să i te dai din cale. Nu se mai opreș te nimeni acum să citească proclamația ră scu-laților ș i nici nu se mai trag gloanțe pe deasupra capetelor gloatei ı̂n acest caz. Am construit o soartă , o Atropos care niciodată nu se dă ı̂n lă turi. (Acesta să ră mâ nă numele locomotivei tale). Oamenii sunt anunțați că la o anumită oră ș i ı̂ntr-un anumit minut aceste fulgere vor i aruncate că tre anumite puncte ale busolei; ș i totuș i acest lucru nu deranjează pe nimeni, iar copiii se duc la ș coală pe cealaltă cale. Tră im mai ı̂n siguranță cu ocazia asta. Suntem cu toții educați astfel ı̂ncâ t să im ii ai lui Tell. Aerul este plin de fulgere invizibile. Orice că rare ı̂n afară de a ta este că rarea soartei. Atunci, pă strează -ți calea proprie! Ceea ce ı̂mi place ı̂n privința comerțului este inițiativa ș i curajul. El nuș i ı̂mpreunează mâ inile ca să se roage de Jupiter. Ii urmă resc pe aceș ti oameni vă zâ ndu-ș i ı̂n iecare zi de treabă cu mai mult sau mai puțin curaj ș i mulțumire, fă câ nd chiar mai mult decâ t cred, ș i avâ nd probabil o slujbă mai bună decâ t s-ar i gâ ndit conș tient. Sunt mai puțin impresionat de eroismul celor care au stat ı̂n picioare timp de o jumă tate de oră ı̂n prima linie la Buena Vista, decâ t de vitejia constantă ș i voioasă a oamenilor care ı̂și au reș edința de iarnă pe plugurile de ză padă ; a celor care nu au doar curajul de ora trei dimineața, pe care Bonaparte ı̂l considera cel mai rar, ci al că ror curaj nu se odihneș te atâ t de devreme, care merg la culcare numai câ nd adorm furtunile sau câ nd muș chii armă sarului lor de oțel sunt ı̂nghețați. In această dimineață a marii ză pezi, care mai este ı̂ncă dezlă nțuită , ı̂nghețând sâ ngele oamenilor, aud sunetul ı̂nă buș it al clopotului locomotivei de după perdeaua de ceață a ră su lă rii lor ı̂nghețate, care anunță că vagoanele vin, fă ră mare ı̂ntâ rziere, indiferent de veto-ul unui vifor din nord-estul Noii Anglii ș i mă uit la „plugarii” acoperiți de ză padă ș i promoroacă , privind pe deasupra lamei care ră stoarnă altceva decâ t margarete ș i cuiburi de ș oareci de câ mp, asemenea pietroaielor din Sierra Nevada, care ocupă un loc ı̂n afara universului. Comerțul este surprinză tor de plin de ı̂ncredere, senin, alert, aventuros ș i neobosit. Este, pe lâ ngă astea, ș i foarte natural ı̂n metodele lui, cu mult mai natural decâ t multe ı̂ntreprinderi fantastice ș i experimente sentimentale - ș i de aici ș i succesul lui singular. Mă simt ı̂mprospă tat ș i destins câ nd trenul de marfă huruie pe lâ ngă mine ș i miros ı̂ncă rcă turile ce ı̂și ră spâ ndesc miresmele pe toată distanța de la Long Wharf pâ nă la Lacul Champlain, amintindu-mi de locuri stră ine, de recife de corali ș i oceane Indiene, clime tropicale ș i de ı̂ntinderea globului. Mă simt mai mult un cetă țean al lumii la vederea frunzei de palmier care va acoperi atâ tea capete blonde din Noua Anglie ı̂n vara viitoare, câ nepa de Manilla ș i cojile nucilor de cocos, vechii câ lți ș i sacii de iută , deș eurile din ier ș i cuiele ruginite. Acest vagon de pâ nze rupte este mai lizibil ș i mai interesant acum decâ t atunci câ nd va i transformat ı̂n hâ rtie ș i că rți tipă rite. Cine poate scrie atâ t de gra ic istoria unor furtuni prin care a trecut, asemenea acestor ră mă ș ițe? Ele sunt dovezi care nu au nevoie să ie corectate. Iată acum lemn din pă durile Maine, care nu a ieș it ı̂n mare odată cu ultimele inundații, al că rui preț a crescut cu patru dolari la mie din cauza celui care s-a pierdut sau a cră pat; pin, brad, cedru - de calită țile ı̂ntâ i, a doua, a treia ș i a patra, nu demult de aceeaș i calitate câ nd se clă tinau deasupra ursului, elanului ș i renului. Aluneca apoi varul de Thomaston, un transport de calitate excelentă , care va ajunge departe printre dealuri ı̂nainte de a se stinge. Aceste baloturi de câ rpe, de toate culorile ș i calită țile, ı̂n cea mai proastă stare de degradare a bumbacului ș i inului, rezultatul inal al ı̂mbră că minții - de modele care nu mai sunt că utate decâ t prin Milwaukie, aș a cum sunt acele splendide articole, imprimeuri, pâ nzeturi, museline etc. englezeș ti, franțuzeș ti, americane, adunate din toate colțurile, atâ t ale eleganței, câ t ș i ale să ră ciei ș i care vor ajunge hâ rtie de o singură culoare sau de câ teva nuanțe, pe care neı̂ntâ rziat se vor scrie povestiri despre viața adevă rată , de sus ș i de jos, pornind de la fapte! Acest vagon ı̂nchis miroase a peș te să rat, mirosul puternic comercial al Noii Anglii, amintindu-mi de Marile Bancuri ș i de pescă rii. Cine nu a vă zut un peș te să rat, ı̂n ı̂ntregime pregă tit pentru această lume, ı̂n aș a fel ı̂ncâ t nimic să nu-l poată strica ș i care poate face perseverența s inților să se ı̂mbujoreze? Cu ei poți mă tura sau pava stră zile sau poți despica surcele, iar că ruțaș ul se poate adă posti de soare, vâ nt ș i ploaie cu tot cu că ruță ı̂n spatele lor, iar negustorul, aș a cum a fă cut odată unul din Concord, să -l atâ rne la uș ă drept semn că se apucă de afaceri, pâ nă câ nd, ı̂n cele din urmă , cel mai vechi client al lui nu mai poate spune dacă e animal, vegetal sau mineral ș i totuș i el va i tot atâ t de curat ca un fulg de ză padă , ș i dacă ar i pus ı̂ntr-o cratiță la iert, ar ieș i un excelent peș te cenuș iu pentru un prâ nz de sâ mbă tă . Urmează pieile spaniole la care cozile ı̂și mai pă strează ı̂ncă ră sucirea ș i unghiul de elevație pe care ı̂l aveau câ nd vitele care le purtau mai alergau ı̂ncă ı̂n pampasul pă ș unilor spaniole - un tip de totală ı̂ndă rtnicie, dovedind câ t de incurabile ș i fă ră de speranță sunt toate viciile ı̂nnă scute! Mă rturisesc, la drept vorbind, că după ce i-am a lat cuiva dispoziția adevă rată nu am nicio speranță să i-o schimb ı̂n bine sau ı̂n ră u ı̂n această perioadă a existenței. După cum spun orientalii: „Coada unei javre poate i ı̂ncă lzită ș i presată , legată de jur ı̂mprejur ș i după doisprezece ani de chinuri abă tuți asupra ei tot ı̂și va pă stra forma naturală .” Singurul leac e icace pentru vicii de tipul celor pe care le prezintă aceste cozi este să faci din ele lipici, că ci asta cred că se face de obicei din ele, ș i apoi vor sta unde le pui ș i se vor lipi. Iată ș i un butoi de melasă sau rachiu cu destinația John Smith, Cuttingsville, Vermont vreun negustor de prin Munții Verzi, care ı̂l importă pentru țăranii de lâ ngă dugheana lui ș i acum se gâ ndeș te, probabil, stâ nd deasupra butoiului, la ultimele descă rcă ri de pe coastă ș i cum ar putea acestea să i in luențeze prețurile, spunâ ndu-le ș i acum cli-enților, aș a cum le-a mai spus de vreo două zeci de ori de dimineață, că aș teaptă ceva de prima calitate cu trenul urmă tor. Ii face reclamă ș i ı̂n Cuttingsville Times. In timp ce aceste lucruri urcă , altele coboară . Anunțat de sunetul ascuțit, ı̂mi ridic ochii din carte ș i vă d un pin ı̂nalt, tă iat undeva pe munții din nord, care a zburat peste Munții Verzi ș i Connecticut, a fost aruncat ca o să geată prin oraș ı̂n mai puțin de zece minute ș i nu ș tiu dacă ı̂l va mai vedea cineva; urmâ nd „să ie catargul Vreunui mare amiral”. Ș i iată , vine ș i trenul de vite aducâ nd animale de pe o mie de dealuri, stâ ne, grajduri ș i ocoluri ı̂n aer liber, vă cari cu toiegele lor, ș i ciobani ı̂n mijlocul turmelor, de pretutindeni cu excepția pă ș unilor de munte, transportați cu toată viteza, asemenea frunzelor purtate de pe munți de vâ nturile de septembrie. Atmosfera e plină de mugete ș i behă ituri de viței ș i oi, de ı̂mbulzeală de vite, de parcă ar trece o ı̂ntreagă vale pă storească . Câ nd bă trâ nul clopotar din față sună clopotul, munții chiar că saltă ca berbecii ș i dealurile ca niș te miei. De asemenea, ı̂n mijloc se a lă un vagon de vă cari, acum pe aceeaș i platformă cu cirezile lor, pierzâ ndu-ș i vocația, dar agă țându-se ı̂ncă de inutilele lor toiege ca de niș te legitimații de serviciu. Dar câ inii unde le sunt? Pentru ei este ı̂nvă lmă ș eală ; sunt alungați ș i le-au pierdut urma. Mi se pare că -i aud lă trâ nd dincolo de Munții Peterboro, sau urcâ nd pe coasta de apus a Munților Verzi. Ei nu vor participa la moarte. Ș i vocația lor s-a dus. Credința ș i inteligența lor nu mai sunt aceleaș i. Se vor furiș a ı̂napoi ı̂n curțile lor ı̂n dizgrație sau poate se vor să lbă tici, ală turâ ndu-se lupului ș i vulpii. Aș a trece ș i se duce viața noastră pastorală . Dar clopotul sună ș i trebuie să mă feresc de pe terasament ca să las trenul să treacă : Ce mi-o i drumul de ier? Niciodată n-am să merg Să vă d unde se sfâ rș eș te. Umple câ teva pră pă stii, Pentru pă să ri loc de cuiburi, Peste tot nisip ș i pietre, Ca să crească murele, dar eu ı̂l traversez ca pe un drum de care ı̂n pă dure. Nu vreau ca fumul, aburii ș i zgomotul să -mi supere ochii sau să -mi vată me urechile. Acum, că vagoanele au trecut ș i toată lumea agitată odată cu ele, iar peș tii din lac nu le mai simt zguduiturile, sunt mai singur ca niciodată . Tot restul lungii după -amiezi, meditațiile ı̂mi vor i, poate, ı̂ntrerupte numai de zgomotul slab al unei tră suri sau al unei perechi de boi pe drumul din depă rtare. Uneori, duminica, auzeam clopotele din Lincoln, Acton, Bedford sau Concord, câ nd vâ ntul era favorabil - o melodie slabă , gingaș ă ș i oarecum naturală , care merita să ie adusă ı̂n să lbă ticie. La o anumită distanță peste pă duri, acest sunet capă tă un zumzet vibrant, de parcă acele de pin de la orizont ar i corzile unei harpe pe care le atinge. Orice sunet auzit de la cea mai mare distanță posibilă , produce unul ș i acelaș i efect, o vibrație a lirei universale, la fel cum atmosfera care se interpune face o margine de pă mâ nt interesantă la vedere, prin nuanța de azur pe care i-o ı̂mprumută . In acest caz, a ajuns la mine o melodie intonată de aer ș i care conversase cu iecare ac ș i frunză din pă dure, acea parte a sunetului pe care au preluat-o elementele, au modelat-o ș i au transmiso dintr-o vale ı̂n alta. Ecoul este, ı̂ntr-o oarecare masură , un sunet original ș i ı̂n aceasta constă magia ș i farmecul lui. Nu e numai o repetare a ceea ce se cuvenea repetat din clopot, ci este, ı̂n parte, vocea pă durii; aceleaș i note ș i cuvinte obiș nuite câ ntate de o nimfă a pă durii. Seara, mugetul ı̂ndepă rtat al unei vite ı̂n zare sau dincolo de pă duri ră suna blâ nd ș i melodios, ș i la ı̂nceput ı̂l confundam cu vocile unor menestreli care mi-au câ ntat odată ș i care poate că mai ră tă cesc ș i acum peste munți ș i vă i; dar ı̂ndată ce se prelungea ı̂n muzica ieftină ș i naturală a vacii, nu eram neplă cut dezamă git. Nu vreau să iu satiric, ci doar să ı̂mi exprim aprecierea pentru câ ntecul acelor tineri, spunâ nd că am sesizat că este ı̂nrudit cu muzica vacii, iar ei iind astfel pe de-antregul o expresie a Naturii. La ș apte ș i jumă tate negreș it, ı̂ntr-o anumită perioadă a verii, după trecerea trenului de seară , caprimulgul ı̂și câ nta vecerniile timp de jumă tate de oră , stâ nd pe un ciot din fața uș ii sau pe grinda casei. Incepeau să câ nte aproape cu precizia ceasornicului, ı̂ntr-un interval de cinci minute la o anumită oră , legată de apusul soarelui, ı̂n iecare seară . Am avut ocazia rară de a mă familiariza cu obiceiurile lor. Uneori auzeam din ı̂ntâ mplare patru-cinci deodată , ı̂n diferite colțuri ale pă durii, unul cu o mă sură ı̂n urma celuilalt ș i atâ t de aproape de mine ı̂ncâ t nu numai că distingeam ı̂nchiderea ciocului după iecare notă , ci uneori ș i acel bâ zâ it unic, asemenea celui fă cut de o muscă prinsă ı̂ntr-o plasă de pă ianjen, numai că proporțional mai tare. Uneori, câ te unul se rotea de jur ı̂mprejurul meu, la câ țiva metri depă rtare, de parcă ar i fost legat cu o sfoară , atunci câ nd eram, probabil, lâ ngă cuibul lui. Câ teodată câ ntau toată noaptea ș i erau apoi la fel de muzicali ca oricâ nd, ı̂nainte sau la ivirea zorilor. Câ nd celelalte pă să ri tac, bufnițele preiau concertul, aș a cum ı̂și preiau bocitoarele vaietul antic. Ț ipă tul lor deznă dă jduit este cu adevă rat Ben Jonsonian. Ințelepte bă trâ ne ale nopții! Nu este un vaiet cinstit ș i direct al poeților, ci, fă ră a glumi, cel mai solemn imn de ı̂nmormâ ntare, consolă rile reciproce ale iubiților sinuciș i care ı̂și amintesc durerile ș i plă cerile iubirii paradiziace din dumbră vile infernale. Ș i cu toate acestea, ı̂mi place să le aud tâ nguirea, ră spunsurile triste, rostite din marginea pă durii, ce-mi amintesc uneori de muzică ș i de pă să ri câ ntă toare; e ca ș i cum ar i partea ı̂ntunecată ș i ı̂nlă crimată a muzicii, regretele ș i suspinele care țin să ie câ ntate. Ele sunt spiritele, spiritele profunde ș i prevestirile triste ale su letelor că zute care, câ ndva, ı̂n forma omenească , au stră bă tut ı̂n noapte pă mâ ntul ș i au să vâ rș it faptele ı̂ntunericului, ispă ș indu-ș i acum pă catele cu bocetele sau imnurile lor de jale, ı̂n decorul transgresiunii lor. Ele ı̂mi dau un nou sentiment al varietă ții ș i capacită ții acelei naturi care este să laș ul nostru comun. O-oo-o-o, dacă nu m-aș mai i născu-u-u-u-t, suspină una de partea aceasta a lacului ș i se roteș te cu neastâ mpă rul disperă rii că tre vreo altă creangă a stejarilor ı̂ntunecați. Apoi - dacă nu m-aș i născu-u-u-u-t! ră spunde alta de pe cealaltă parte, cu sinceritate tremolată - născu-u-u-u-t se aude slab ı̂n depă rtare, din codrii Lincolnului. Mi s-au fă cut serenade ș i de că tre o cucuvea. Din apropiere puteai să -ți ı̂nchipui că este cel mai trist sunet din Natură , de parcă ar i vrut prin aceasta să stereotipeze ș i să facă permanente ı̂n corul ei gemetele lugubre ale unei iințe umane - vreo slabă ră mă ș iță de mortalitate care a lă sat speranța ı̂n urmă ș i urlă ca un animal ș i totuș i cu suspine omeneș ti, la intrarea ı̂n pră pastia ı̂ntunecată , fă cute ș i mai ı̂ngrozitoare de o anume melodicitate gâ lgâ ită - câ nd ı̂ncerc s-o imit, mă trezesc ı̂ncepâ nd cu literele gl - expresia unei minți care a ajuns la stadiul de putrezire gelatinoasă ı̂n morti icarea tuturor gâ ndurilor să nă toase ș i ı̂ndră znețe. Imi amintesc de urletele jefuitorilor de morminte ș i ale idioților ș i nebunilor. Dar acum, va ră spunde din pă durile ı̂ndepă rtate ı̂ntr-o cheie fă cută melodioasă de distanță - Huu, huu-huu-huuă-huu; ș i ı̂ntr-adevă r, ı̂n cea mai mare parte sugera numai asocieri plă cute, auzite noaptea sau ziua, vara sau iarna. Mă bucur că există bufnițe, ca să scoată ele țipetele idioate ș i maniacale ı̂n locul oamenilor. Este un sunet admirabil de potrivit pentru mlaș tini ș i pă duri ı̂nnegurate, pe care nu le ilustrează nicio zi, sugerâ nd o vastă ș i nedezvoltată natură pe care oamenii n-au recunoscut-o ı̂ncă . Ele reprezintă amurgul desă vâ rș it ș i gâ ndurile nesatisfă cute pe care le avem cu toții. Toată ziua a stră lucit soarele deasupra cine ș tie că rei mlaș tini să lbatice, unde molidul alb este copleș it de mă treața-brazilor ș i unde ulii mici se rotesc deasupra, pițigoiul gâ ngureș te prin pă durile de conifere, iar potâ rni-chea ș i iepurele se ascund sub ele; dar acum mijeș te o zi mai deprimantă , mai potrivită ș i o altă serie de iințe se trezeș te pentru a exprima semni icația Naturii. Seara tâ rziu, auzeam uruitul ı̂ndepă rtat al că ruțelor trecâ nd peste poduri - un sunet auzit mai departe decâ t orice alt sunet noaptea lă tratul câ inilor ș i uneori din nou mugetul vreunei vaci neconsolate, dintr-un ocol ı̂ndepă rtat. Intre timp, ı̂ntregul mal ră suna de oră că itul broscoilor, spiritele hotă râ te ale anticilor bețivani ș i che lii, ı̂ncă nepocă iți, ı̂ncercâ nd să câ nte un ș lagă r ı̂n lacul lor stigian - să -mi scuze nimfele Waldenului comparația, că ci, deș i nu sunt ierburi aproape deloc, sunt totuș i broaș te - care pă strează cu bucurie legile hilare ale vechilor lor mese festive, deș i vocile le-au ră guș it ș i au devenit solemn de grave, râ zâ ndu-ș i de veselie, iar vinul ș i-a pierdut buchetul, ca să ajungă doar o licoare care le dilata pâ ntecele, iar plă cuta beție nu-i mai toropeș te pentru a ı̂neca amintirea trecutului, ci e doar saturație, ı̂mbuibare ș i balonare. Cel mai ı̂n vâ rstă , cu bă rbia pe o frunză ı̂n formă de inimă , care e folosită drept ș ervețel pentru fă lcile ce salivează , sub acest mal dinspre nord, trage o duș că bună din câ ndva disprețuita apă ș i trece cupa roată cu exclamația uaaac, uaac, uaac! Ș i neı̂ntâ rziat se ı̂ntoarce de peste apă , din vreo adâ ncitură ı̂ndepă rtată , aceeaș i parolă repetată , unde urmă torul, ı̂n vâ rstă ș i veselie, ș i-a fă cut plinul; ș i câ nd această ceremonie a ı̂nconjurat malurile, atunci, maestrul de ceremonii exclamă cu satisfacție, uaaac! Ș i iecare repetă la râ ndul să u acelaș i sunet, pâ nă la cel mai puțin burtos, cel mai lecar, mai moleș it, ș i totul se face fă ră greș eală ; ș i apoi, cupa trece roată ı̂n repetate râ nduri, pâ nă câ nd soarele ı̂mpră ș tie ceața dimineții, ș i numai patriarhul nu se ascunde sub lac, ci mai oră că ie degeaba, din câ nd ı̂n câ nd, aș teptâ nd vreun ră spuns. Nu sunt sigur dacă am auzit vreodată din poiana mea câ ntecul cocoș ului dimineața ș i m-am gâ ndit că n-ar strica să țin un cocoș el numai pentru muzică , ı̂n loc de pasă re câ n-tă toare. Notele acestui fazan indian câ ndva să lbatic sunt, fă ră ı̂ndoială , cele mai remarcabile dintre toate, iar dacă ar putea i naturalizați fă ră a i domesticiți, ar deveni fă ră ı̂ntâ rziere cele mai vestite sunete din pă durile noastre, ı̂ntre-câ nd sâ sâ itul gâ ș tii ș i țipă tul bufniței; ș i apoi, imaginați-vă cotcodă citul gă inilor umplâ nd pauzele ı̂n care trâ mbițele stă pâ nului lor se odihnesc! Nu-i de mirare că omul a adă ugat ș i această pasă re la cele ı̂mblâ nzite de el - ca să nu mai punem la socoteală ouă le ș i copanele. Să te plimbi ı̂ntr- o dimineață de iarnă printr-o pă dure ı̂n care aceste animale creș teau din abundență - pă durile lor de baș tină - ș i să auzi cocoș eii să lbatici câ ntâ nd ı̂n copaci, clar ș i pă trunză tor, acoperind kilometri ı̂ntregi deasupra pă mâ ntului plin de ecouri, ı̂necâ nd tonurile mai slabe ale altor pă să ri - gâ ndiți-vă la asta! Ar pune națiunile ı̂n stare de alertă . Cine nu s-ar scula devreme ı̂n iecare dimineață a vieții sale, pâ nă ce ar deveni nespus de să nă tos, de bogat ș i de ı̂nțelept? Câ ntecul acestei pă să ri stră ine este slă vit de poeții tuturor țărilor, odată cu cele ale câ ntă reților lor bă ș tinaș i. Curajosului cocoș ı̂i convine orice fel de climă . El este mai indigen chiar ș i decâ t bă ș tinaș ii. Este veș nic să nă tos, are plă mâ ni puternici, veselia nu-l pă ră seș te niciodată . Chiar marinarul din Atlantic sau Paci ic este trezit de vocea lui; dar pe mine sunetul lui ascuțit nu m-a trezit niciodată din somn. Nu țineam nici câ ine, nici pisică , nici vacă , nici porc sau gă ini, aș a că ai i zis că duceam lipsă de sunete domestice; nu aveam nici putineiul, nici roata de tors ș i nici mă car câ ntecul ceainicului, ș uierul sobei sau plâ nset de copil ca să mă consoleze. Un bă rbat de modă veche ș i-ar i pierdut mințile sau ar i murit de plictiseală . Nici mă car ș obolani prin pereți, că ci au fost uciș i prin ı̂nfometare sau nici n-au fost ademeniți ı̂nă untru - doar veverițe pe acoperiș ș i ı̂n duș umea, un caprimulg pe grinda casei, o gaiță țipâ ndumi sub fereastră , un iepure sau o marmotă sub casă , o cucuvea sau o bufniță ı̂n spate, un stol de gâ ș te să lbatice sau un cufundar pe lac ș i o vulpe care să schelă lă ie noaptea. Nici mă car o ciocâ rlie sau un grangur, aceste blâ nde pă să ri ale plantațiilor nu m-au vizitat ı̂n poiană . Niciun co-coș el care să câ nte, nicio gă ină care să cotcodă cească ı̂n curte. Nici mă car curte, ci Natura neı̂ngră dită ajungâ ndu-mi pâ nă la cercevele. O pă dure tâ nă ră care ı̂mi creș tea sub ferestre, oțetari să lbatici ș i rugi de mure creâ ndu-ș i drum spre pivniță; pini vajnici frecâ ndu-se de ș indrilă ș i scâ rțâind din lipsă de spațiu, cu ră dă cini care ajungeau sub casă . In loc de coș de că rbuni sau un oblon rupt de furtună , pentru combustibil un pin dă râ mat sau scos din ră dă cini ı̂n spatele casei. In loc de nicio potecă că tre poarta din față pe timpul Marii Ză pezi - nicio poartă - nicio curte din față - ș i nicio potecă spre lumea civilizată ! SINGURĂTATE Eo seară minunată , câ nd tot trupul este un singur simț , iar plă cerea ți se ı̂mbibă prin iecare por. Mă duc ș i vin ı̂n Natură cu o ciudată libertate, ca o parte a ei. In timp ce merg ı̂n că maș ă pe malul pietros al lacului, deș i e ră coare, bate vâ ntul ș i e ı̂nnorat ș i nu vă d nimic aparte care să mă atragă , toate elementele ı̂mi sunt extrem de ı̂nrudite. Broscoii oră -că ie ca să anunțe noaptea ș i trilurile caprimulgului sunt duse de vâ nt pe ı̂ncrețiturile apei. Simpatia pentru aninii stufoș i ș i frunzele de plop aproape că -mi taie respirația; ș i totuș i, asemenea lacului, senină tatea ı̂mi este tulburată , dar nu ră vă ș ită . Aceste valuri mici, ridicate de vâ ntul de seară , sunt tot atâ t de departe de furtună ca ș i suprafața netedă precum oglinda. Deș i acum este ı̂ntuneric, vâ ntul tot mai bate ș i urlă ı̂n pă dure, valurile tot se mai izbesc de mal, iar câ teva iințe adorm restul cu sunetele lor. Repausul nu este niciodată complet. Cele mai să lbatice animale nu se odihnesc, ci-ș i caută prada acum; vulpea, sconcsul ș i iepurele cutreieră acum fă ră teamă pă durile ș i câ mpiile. Ei sunt stră jerii Naturii - legă turi care unesc zilele vieții animate. Câ nd mă ı̂ntorc acasă , descopă r că am avut musa iri care ș i-au lă sat că rțile de vizită , ie un buchet de lori sau o coroană de brad, un nume ı̂n creion pe o frunză galbenă de nuc sau pe o surcică . Cei care vin rar ı̂n pă dure iau o bucă țică din codru ı̂n mâ ini, ca să se joace pe drum cu ea, ș i o lasă intenționat sau ı̂ntâ mplă tor. Unul a cojit o nuia de salcie, a ı̂mpletit-o ı̂n cerc ș i a lă sat-o pe masă . Ș tiam totdeauna câ nd aveam vizitatori ı̂n lipsa mea, ie după iarba sau crenguțele aplecate sau urma ı̂ncă lțărilor ș i ı̂n general de ce sex, vâ rstă ș i calitate erau, după vreo urmă nou lă sată , cum ar i o loare scă pată , un mă nunchi de iarbă rupt ș i aruncat, uneori tocmai pâ nă spre calea ferată , la aproape un kilometru depă rtare, sau după parfumul care se mai pă stra ı̂ncă de la o țigară de foi sau o pipă . Ba chiar eram deseori ı̂nș tiințat de trecerea unui că lă tor pe ș osea, la cinci sute de metri, după mirosul pipei sale. Există , de obicei, su icient spațiu ı̂n jurul nostru. Orizontul nu este niciodată la ı̂ndemâ nă . Pă durea deasă nu este chiar lâ ngă uș ă, nici lacul, ci acesta se ı̂ndepă rtează cumva ı̂ntotdeauna, iind familiar ș i folosit de noi, apropriat ș i ı̂ngră dit ı̂ntr-un fel ș i revendicat de la Natură . Pentru ce motiv am eu această ı̂ntindere mare de mai mulți kilometri pă trați de pă dure neumblată , pentru intimitatea mea, abandonată mie de toți? Cel mai apropiat vecin al meu este la un kilometru ș i jumă tate depă rtare ș i nicio casă nu se vede decâ t din vâ rfurile dealurilor a late la opt sute de metri de a mea. Tot orizontul ı̂nconjurat de pă duri este numai al meu; pe de o parte, o priveliș te ı̂ndepă rtată a că ii ferate, acolo unde acesta atinge lacul, ș i pe de alta, a gardului care mă rgineș te drumul prin pă dure. Dar, ı̂n cea mai mare parte, unde locuiesc eu, totul este la fel de solitar ca ș i ı̂n prerii. E la fel de mult Asia sau Africa, atâ t câ t este Noua Anglie. Am, ca să spun astfel, propriul soare, - lună ș i stele ș i o mică lume - doar pentru mine. Noaptea n-a trecut niciodată vreun că lă tor pe lâ ngă casa mea, ș i nici nu mi-a bă tut la uș ă, mai mult decâ t dacă aș i fost primul sau ultimul om; numai dacă nu era primă vară , la intervale mari veneau unii din sat ca să pescuiască somni - de fapt, ı̂și pescuiau ı̂n Walden mai mult propria lor natură ș i-ș i puneau ı̂ntunericul drept momeală - dar se retră geau degrabă , de obicei cu coș urile uș oare ș i ı̂mi lă sau „lumea mie ș i ı̂ntunericului”, iar miezul negru al nopții nu a fost niciodată profanat de vreo vecină tate omenească . Cred că oamenilor ı̂ncă le mai este puțin teamă de ı̂ntuneric, deș i toate vră jitoarele sunt spâ nzurate ș i au apă rut Creș tinismul ș i lumâ nă rile. Totuș i, mi se ı̂ntâ mplă uneori să descopă r că cea mai plă cută ș i mai gingaș ă, cea mai nevinovată ș i ı̂ncurajatoare companie poate i gă sită ı̂n orice obiect natural, chiar pentru să rmanul mizantrop sau pentru cel mai melancolic dintre oameni. Nu poate exista niciun fel de neagră tristețe pentru cel care tră ieș te ı̂n mijlocul Naturii ș i care ı̂ncă dispune de simțuri. Pentru urechea să nă toasă ș i inocentă nu a existat niciodată furtună , ci muzică eoliană . Nimic nu-l poate obliga ı̂n mod ı̂ndreptă țit pe omul simplu ș i curajos la o tristețe vulgară . Câ t timp mă mai bucur de prietenia anotimpurilor, nimic nu-mi poate face viața o povară . Ploaia blâ ndă care ı̂mi udă fasolea ș i mă ține astă zi ı̂n casă nu este pentru mine mohorâ tă ș i tristă , ci bună . Deș i mă ı̂mpiedică să o pră ș esc, ea o ajută mult mai mult decâ t pră ș itul. Dacă s-ar ı̂ntâ mpla să țină atâ t de mult ı̂ncâ t să facă semințele să putrezească ı̂n pă mâ nt ș i să distrugă carto ii din vale, tot ar i bună pentru iarba de pe deal ș i, iind bună pentru iarbă , ar i bună pentru mine. Uneori, câ nd mă compar cu alți oameni, mi se pare că aș i mai favorizat de zei decâ t dâ nș ii, lă sâ nd la o parte toate lipsurile de care sunt conș tient; de parcă aș avea o garanție ș i o siguranță din partea lor, pe care semenii mei nu o au ș i aș i ı̂ndrumat ș i pă zit ı̂n mod special. Nu mă latez, dar, dacă e posibil, ei mă latează pe mine. Nu m-am simțit niciodată ı̂nsingurat sau apă sat ı̂n cea mai mică mă sură de vreun sentiment de solitudine, ı̂n afară de o singură dată , ș i asta s-a ı̂ntâ mplat la câ teva să ptă mâ ni după ce am venit ı̂n pă dure, câ nd, timp de o oră , m-am ı̂ndoit dacă vecină tatea apropiată a unui om nu e esențială pentru o viață senină ș i să nă toasă . Să ii singur era ceva neplă cut. Dar eram ı̂n acelaș i timp conș tient de o uș oară boală a su letului ș i mi se pă rea că prevă d revenirea. In mijlocul unei ploi blâ nde, stă pâ nit de aceste gâ nduri, am devenit deodată conș tient de o companie atâ t de plă cută ș i binefă că toare ı̂n Natură , ı̂n chiar ropotul pică turilor ș i ı̂n iecare sunet ș i priveliș te din jurul casei, o prietenie in inită ș i de nedescris ı̂n acelaș i timp, asemenea unei atmosfere care mă susținea, ı̂ncâ t a fă cut nesemni icative avantajele vecină tă ții umane ș i de atunci nu m-am mai gâ ndit niciodată la ele. Fiecare frunzuliță de pin se ı̂ntindea ș i se um la ș i se ı̂mprietenea cu mine. Am fost fă cut atent ı̂n mod atâ t de clar de prezența a ceva ı̂nrudit cu mine, chiar ı̂n mijlocul unor peisaje pe care suntem obiș nuiți să le numim sălbatice ș i mohorâte ș i că cel mai apropiat prin sâ nge ș i cel mai uman nu era o persoană , ori un să tean, ı̂ncâ t m-am gâ ndit că niciun loc nu-mi mai putea i vreodată stră in. „Jelitul ı̂nainte de vreme pe cei triș ti ı̂i pierde; Puține sunt zilele lor pe pă mâ ntul celor vii, Frumoasă iică a lui Toscar.”1 Unele dintre cele mai plă cute ore le petreceam ı̂n timpul lungilor furtuni de primă vară sau de toamnă , care mă ı̂nchideau ș i dimineața ș i după -amiaza ı̂n casă , mâ ngâ iat de vuietul ș i ropotul lor nesfâ rș it; ș i câ nd un amurg timpuriu fă cea loc unei seri ı̂ndelungate ı̂n timpul că reia multe gâ nduri aveau timp să se ı̂nră dă cineze ș i să se desfă ș oare. In timpul acelor ploi care se ı̂ndreptau spre nord-est, care puneau atâ t de mult la ı̂ncercare casele din sat, câ nd fetele stă teau pregă tite cu câ rpele ș i gă leata la intrarea din față ca să scoată apa afară , eu stă team ı̂n spatele uș ii ı̂n că suța mea, care era toată o intrare ș i mă bucuram ı̂n ı̂ntregime de protecția ei. In timpul unei ploi mari, de cealaltă parte a lacului, fulgerul a lovit un pin uriaș , fă câ ndu-i o cră pă tură ı̂n spirală foarte vizibilă ș i perfect regulată , de sus pâ nă jos, adâ ncă de vreo doitrei centimetri ș i largă de vreo zece-doisprezece, aș a cum ai cresta un baston. Am trecut pe lâ ngă el din nou mai deună zi ș i am fost cuprins de groază uitâ ndu-mă la semnul acela - acum mai distinct decâ t oricâ nd acolo unde un tră snet ı̂nspă imâ ntă tor ș i irezistibil a coborâ t din cerul inofensiv acum opt ani. Oamenii ı̂mi spun adesea: „Cred că te simți ı̂nsingurat acolo ș i vrei să ii mai aproape de lume, mai ales ı̂n zilele ș i nopțile ı̂n care plouă sau ninge.” Acestora sunt tentat să le ră spund: Intreg pă mâ ntul pe care-l locuim nu este decâ t un punct ı̂n spațiu. La ce distanță credeți că stau cei mai ı̂ndepă rtați locuitori de pe steaua de colo, al că rei diametru nu poate i apreciat cu instrumentele noastre? De ce să mă simt singur? Nu este planeta noastră ı̂n Calea Lactee? Intrebarea dumneavoastră nu mi se pare a i cea mai importantă . Ce fel de spațiu este acela care separă un om de semenii să i ș i-l face solitar? Am descoperit că niciodată folosirea picioarelor nu poate aduce două minți mai aproape una de alta. Lâ ngă ce vrem cel mai mult să locuim? Cu siguranță nu aproape de mulți oameni - de gară , poș tă , bar, club, ș coală , magazin, Beacon Hill sau Five Points, unde au loc cele mai multe adună ri ale congregațiilor, ci lâ ngă sursa perenă a vieții noastre, de unde din experiența noastră am constatat că ea apare, aș a cum salcia stă aproape de apă ș i-ș i trimite ră dă cinile ı̂n direcția aceea. S-ar putea ca el să varieze ı̂n funcție de natura omului, dar acesta este locul unde un ı̂nțelept trebuie să -ș i sape pivniță... Intr-o seară , pe drumul spre Walden, l-am ajuns din urmă pe unul dintre concitadinii mei, care ı̂și ı̂ncropise ceea ce se numeș te „o frumoasă moș ioară ” - deș i eu n-am vă zut-o niciodată bine -, mâ nâ nd o pereche de vite spre tâ rg ș i care m-a ı̂ntrebat cum de m-am putut hotă rı̂ să renunț la atâ tea binefaceri ale vieții. I-am ră spuns că sunt foarte sigur că mi-a fă cut chiar plă cere să mă lipsesc; ș i nu glumeam. Aș a că m-am dus acasă la culcare ș i l-am lă sat să orbecă iască prin ı̂ntuneric ș i noroi spre Brighton - sau oraș ul stră lucitor - unde avea să ajungă câ ndva ı̂n timpul dimineții. Orice perspective de trezire sau reı̂nviere, pentru un om mort, lasă indiferente toate locurile ș i timpurile. Locul unde aș a ceva s-ar putea ı̂ntâ mpla este totdeauna acelaș i ș i neı̂nchipuit de plă cut tuturor simțurilor. In cea mai mare parte, ne permitem ca ocazii numai ı̂mprejură rile ı̂ndepă rtate ș i trecă toare. Ele sunt de fapt cauza derutei noastre. Cea mai apropiată de toate lucrurile este acea putere care le desă vâ rș eș te iința. Lângă noi se pun ı̂n aplicare cele mai grandioase legi. Lângă noi nu este muncitorul pe care l-am angajat, cu care ne place atâ t de mult să discută m, ci muncitorul a că rui operă suntem. „Câ t de vastă ș i profundă este in luența puterilor ascunse ale cerului ș i pă mâ ntului!” „Că ută m să le vedem ș i nu le putem vedea; că ută m să le auzim ș i nu le auzim; iind una cu substanța lucrurilor, ele nu pot i separate.” „Ele fac ca ı̂n tot universul oamenii să -ș i puri ice ș i să -ș i s ințească inimile, să se ı̂mbrace ı̂n hainele de să rbă toare ș i să aducă sacri icii ș i ofrande stră moș ilor lor. E un ocean de ı̂nțelepciuni nevă zute. Ele sunt peste tot, deasupra, ı̂n stâ nga ș i ı̂n dreapta noastră ; ne ı̂nconjoară din toate pă rțile.” Suntem subiecții unui experiment care nu e de mic interes pentru mine. Oare nu putem să ne descurcă m ș i fă ră compania asta a bâ rfelor, câ t timp ne a lă m ı̂n aceste condiții - să avem propriile gâ nduri care să ne ı̂nveselească ? Pe bună dreptate, Confucius spune: „Virtutea nu ră mâ ne ca un orfan pă ră sit; ea trebuie să aibă ı̂n mod necesar vecini.” Gâ ndind, ne putem ieș i din ire, ı̂n sensul să nă tos al expresiei. Printr-un efort conș tient al minții, putem să ne ținem departe de acțiuni ș i de consecințele lor, ș i toate lucrurile, bune ș i rele, să treacă pe lâ ngă noi ca un torent. Nu suntem cu totul implicați ı̂n Natură . Aș putea i lemnul dus de curent sau Indra privindu-l de sus, din cer. Pot i impresionat de o reprezentație teatrală ; pe de altă parte, pot să nu iu afectat de un eveniment real, care pare să ie de mult mai mare interes pentru mine. Mă cunosc numai ca o entitate umană ; scena, ca să spunem aș a, a ideilor ș i sentimentelor; ș i sunt conș tient de o anumită dedublare prin care pot sta la fel de departe de mine ca ș i de oricine altcineva. Oricâ t de intensă ar i experiența mea, sunt conș tient de prezența ș i critica unei pă rți din mine care pare să nu ie parte din mine, ci spectator, neı̂mpă rtă ș ind nimic din această experiență, dar luâ nd-o ı̂n seamă ; ș i sunt eu, la fel de bine cum ai putea i ș i tu. Câ nd piesa - tragedia poate a vieții s-a terminat, spectatorul ı̂și vede de drum. In ceea ce-l priveș te, totul a fost un fel de icțiune, o simplă operă a imaginației. Uneori, această dedublare ne poate face cu uș urință vecini ș i prieteni nevrednici. Gă sesc binevenit să ii singur ı̂n cea mai mare parte a timpului. Să te a li ı̂n compania chiar a celor mai buni devine curâ nd plictisitor ș i irositor. Imi place să iu singur. N-am gă sit niciodată tovară ș ul care să ie la fel de bun ca singură tatea. Suntem ı̂n cea mai mare parte mai singuri câ nd ne ducem printre oameni decâ t atunci câ nd stă m ı̂n camerele noastre. Un om care gâ ndeș te ș i lucrează este totdeauna singur, oriunde ar i el. Singură tatea nu este mă surată ı̂n kilometrii care se interpun ı̂ntre un om ș i semenii să i. Studentul cu adevă rat silitor, a lat ı̂ntr-unul dintre cele mai aglomerate viespare ale unui colegiu din Cambridge, este tot atâ t de solitar ca ș i un derviș ı̂n deș ert. Ț ăranul poate lucra singur o zi ı̂ntreagă pe câ mp sau ı̂n pă dure, pră ș ind sau cioplind fă ră să se simtă ı̂nsingurat, iindcă are ce face; dar câ nd se ı̂ntoarce noaptea acasă nu poate sta singur ı̂n cameră , la discreția gâ ndurilor sale, ci trebuie să ie acolo unde „vede lumea”, să se recreeze ș i, aș a cum crede el, să se ră splă tească pentru singură tatea de peste zi; ș i pentru asta se miră cum de poate sta singur studentul toată noaptea ș i cea mai mare parte din zi ı̂n casă , fă ră să se plictisească ș i fă ră să ie abă tut; dar el nu ı̂nțelege că studentul, deș i este ı̂n casă , munceș te ı̂n câ mpul său ș i ciopleș te ı̂n pă durile sale, la fel ca țăranul ı̂ntr-ale lui ș i că , la râ ndul să u, va că uta aceeaș i recreere ș i companie ca ș i el, deș i s-ar putea să ie o formă mai condensată a ei. Compania este de obicei prea ieftină . Ne ı̂ntâ lnim la intervale prea scurte, fă ră să i avut timp să dobâ ndim vreo valoare nouă , unii pentru alții. Ne ı̂ntâ lnim la masă de trei ori pe zi ș i ne dă m unul altuia un nou gust al aceleiaș i brâ n-ze mucegă ite care suntem. A trebuit să convenim asupra unui anumit numă r de reguli, numite etichete ș i politețe, ca să facem tolerabilă această frecventă ı̂ntâ lnire ș i să nu ie nevoie să ne declară m ră zboi. Ne ı̂ntâ lnim la poș tă , ı̂n locurile publice ș i seara, ı̂n jurul focului; tră im ı̂ngră mă diți ș i stă m unul ı̂n fața celuilalt, ne ı̂mpiedică m unii pe alții ș i cred că astfel ne pierdem din respectul reciproc. Cu siguranță că ne-ar i su icientă o frecvență mai mică pentru toate comunică rile importante ș i sincere. Să ne gâ ndim la fetele dintr-o fabrică - niciodată singure, nici mă car ı̂n visele lor. Ar i mai bine să ie un locuitor pe un kilometru pă trat, ca acolo unde locuiesc eu. Valoarea unui om nu stă ı̂n piele, ca să trebuiască să o atingem. Am auzit de un om ră tă cit ı̂n pă dure ș i care murea de foame ș i oboseală la ră dă cina unui copac, a că rui singură tate a fost uș urată de viziunile groteș ti cu care, datorită slă biciunii trupeș ti, ı̂l ı̂nconjura imaginația sa bolnavă ș i pe care le credea adevă rate. Ș i noi, datorită să nă tă ții ș i puterii izice ș i mintale, am putea i ı̂nveseliți mereu de o companie asemă nă toare, dar mai normală ș i irească , ș i să ajungem să ș tim că nu suntem niciodată singuri. Am foarte mulți tovară ș i ı̂n casă ; mai ales dimineața, câ nd nu mă vizitează nimeni. Dați-mi voie să sugerez câ teva comparații ca să vă dea o idee despre situația mea. Nu sunt mai singur decâ t cufundarul din lac, care râ de atâ t de tare, sau decâ t lacul Walden ı̂nsuș i. Ce companie are acel lac singuratic, mă rog? Ș i totuș i nu este slab de ı̂nger2, ci ı̂ngerii se a lă ı̂n re lexele azurii ale apelor sale. Soarele este singur mai puțin câ nd atmosfera este densă ș i uneori par să ie doi, dar unul este fals. Dumnezeu este singur - dar diavolul e departe de a i singur; are o mulțime de ı̂nsoțitori, sunt o legiune ı̂ntreagă . Eu nu sunt mai singur decâ t o lumâ nă rică sau o pă pă die pe câ mp, o frunză de fasole sau un mă criș , o muscă sau un bondar. Nu sunt mai singur decâ t Râ ul Morii sau o giruetă , decâ t steaua polară sau vâ ntul Sudului, decâ t o ploaie de aprilie, un dezgheț ı̂n ianuarie sau primul pă ianjen dintr-o casă nouă . Primesc vizite ocazionale ı̂n lungile seri de iarnă , câ nd ză pada cade cu repeziciune ș i vâ ntul urlă ı̂n pă dure, de la un vechi localnic ș i proprietar originar despre care se spune că a să pat lacul Walden, l-a pietruit ș i l-a ı̂nconjurat cu lemn de pin; ș i el ı̂mi spune poveș ti despre vremuri trecute ș i noi eternită ți; ș i reuș im amâ ndoi să petrecem câ te o seară veselă , cu amabilitate socială ș i pă reri plă cute asupra lucrurilor, chiar fă ră fructe sau vin de mere - un prieten foarte ı̂nțelept ș i plin de umor, pe care ı̂l iubesc tare mult ș i care se ascunde mai mult decâ t Goffe sau Whalley* ș i, deș i se spune că e mort, nimeni nu poate să arate unde este ı̂ngropat. Tot ı̂n apropiere mai tră ieș te ș i o doamnă ı̂n vâ rstă , nevă zută mai de nimeni ș i ı̂n a că rei gră dină de plante parfumate ı̂mi place să mă plimb uneori, culegâ nd plante medicinale ș i ascultâ ndu-i legendele; că ci are un geniu de o fertilitate inegalabilă , iar memoria ei depă ș eș te mitologia ș i-mi poate spune originalul orică rei legende ș i pe ce fapt se bazează iecare, că ci incidentele s-au petrecut câ nd era ea tâ nă ră . O bă trâ nă rumenă ș i robustă , care se bucură de orice vreme ș i orice anotimp ș i care probabil va supraviețui tuturor copiilor ei. Inocența ș i binefacerea de nedescris ale Naturii - ale soarelui, vâ ntului ș i ploii, ale verii ș i ale iernii - ı̂ți dau mereu atâ ta să nă tate ș i bucurie ș i țin atâ t de mult la neamul nostru, ı̂ncâ t toată Natura ar i afectată , stră lucirea soarelui ar pă li, vâ nturile ar suspina omeneș te, norii ar vă rsa lacrimi ș i pă durile ș i-ar lă sa frunzele ca să se ı̂mbrace ı̂n doliu ı̂n miezul verii dacă vreun om ar suferi pentru o cauză dreaptă . Să nu comunic cu pă mâ ntul? Nu sunt ș i eu ı̂n parte frunze ș i materie vegetală ? Care este pilula care ne va pă stra să nă toș i, senini ș i mulțumiți? Nu a mea sau a stră bunicului tă u, ci a medicamentelor botanice, vegetale, universale ale stră bunicii noastre Natura, prin care s-a pă strat mereu tâ nă ră , a supraviețuit atâ tor bă trâ ne Parre3 ı̂n zilele ei ș i ș i-a hră nit să nă tatea cu gră simea lor ı̂n putrefacție. Drept panaceu, ı̂n loc de una din sticluțele cu amestecurile ı̂nș elă toare ı̂nmuiate ı̂n Acheron ș i Marea Moartă - care ies din acele că suțe lungi ș i ı̂nguste, asemă nă toare unor goelete negre, pe care le vedem adesea că râ nd sticle - dați-mi o ı̂nghițitură de aer de dimineață, nediluat. Aerul dimineții! Dacă oamenii nu vor să bea din el la izvorul zilei, atunci să -l ı̂mbuteliem ș i să -l vindem ı̂n magazine spre avantajul celor care ș i-au pierdut abonamentul pentru timpul de dimineață pe lumea asta. Dar nu uitați, acesta nu va ține ie ș i pâ nă pâ nă la prâ nz, nici ı̂n cea mai ră coroasă pivniță, aș a că scoateți dopurile cu mult mai ı̂nainte ș i urmați paș ii Aurorei spre apus. Nu o venerez pe Hygiea, iica acelui vechi medic de ierburi, Asclepios, care e reprezentat ı̂n monumente ținâ nd ı̂ntr-o mâ nă un ș arpe iar ı̂n cealaltă , o cupă din care acesta bea uneori, ci mai degrabă pe Heba, paharnica lui Zeus, iică a Herei ș i a lă ptucii ș i care avea puterea de a reda vigoarea tinereții zeilor ș i oamenilor. A fost, probabil, singura tâ nă ră complet să nă toasă ș i robustă care a pă ș it vreodată pe pă mâ nt ș i, oriunde mergea, se fă cea primă vară . 1 Din The Works of Ossian (Operele lui Ossian), de James McPherson (1736-1796), poet ș i politician scoțian. (n. red) 2 In engleză , blue devils, care ı̂nseamnă „deprimare", „descurajare". (n. red.) 3 Thomas Pair, englez, despre care se spune că a tră it 152 de ani. (n. tr.) OASPEȚI Cred că ı̂mi place compania la fel de mult ca ș i altora ș i sunt gata să mă ı̂ncleș tez ca un vampir, pentru o vreme, de orice om plin de sâ nge care ı̂mi iese ı̂n cale. Nu sunt pustnic din ire, ci aș putea să devin cel mai de nă dejde vizitator al barului, dacă aș avea vreo treabă acolo. Aveam ı̂n casă trei scaune: unul pentru singură tate, al doilea pentru prietenie, ș i al treilea pentru companie. Câ nd veneau oaspeți neaș teptați ș i ı̂n numă r mai mare, aveau cu toții parte numai de al treilea scaun, dar ı̂n general fă ceam economie de spațiu ș i stă teau ı̂n picioare. E surprinză tor câ t de mulți bă rbați ș i femei pot ı̂ncă pea ı̂ntr-o că suță. Am avut sub acoperiș două zeci ș i cinci sau treizeci de su lete, cu trupurile lor cu tot ı̂n acelaș i timp, ș i totuș i ne despă rțeam adesea fă ră să ne dă m seama că ne-am apropiat foarte mult. Multe dintre casele noastre, atâ t publice câ t ș i particulare, cu apartamentele lor aproape fă ră numă r, cu holurile uriaș e ș i pivnițele pentru depozitarea vinurilor ș i a altor muniții de pace, ı̂mi par extravagant de mari pentru locatarii lor. Sunt atâ t de mari ș i luxoase ı̂ncâ t ei par să ie doar viermii care le infestează . Ră mâ n surprins câ nd mesagerul anunță ieș irea cuiva din hotelul Tremont, Astor sau Middlesex ș i vă d furiș ându-se afară ș i traversâ nd piața publică un ș oarece ridicol, care ı̂ndată dispare, din nou, ı̂n vreo gaură din caldarâ m. Un neajuns de care m-am izbit ı̂ntr-o casă atâ t de mică a fost di icultatea de a mă retrage la o distanță su icientă de câ te un musa ir, câ nd ı̂ncepeam să rostim gâ nduri mari, cu cuvinte mari. Ai nevoie de spațiu pentru ca ideile să plutească lin ș i să facă o cursă -două pâ nă ce ajung ı̂n port. Glonțul gâ ndului tă u trebuie să -ș i depă ș ească miș carea laterală , ș i ricoș eul ș i să intre pe traiectorie constantă ı̂nainte de a ajunge la urechea ascultă torului, că ci altfel ar putea să -i zdrelească tâ mpla. De asemenea, propozițiile noastre aveau nevoie de spațiu ca să se desfă ș oare ș i să -ș i formeze coloanele ı̂n interval. Indivizii, ca ș i națiunile, trebuie să aibă hotare naturale ș i su icient de largi ș i chiar o suprafață considerabilă de teren neutru ı̂ntre ei. Am descoperit că era un lux unic să vorbesc pe deasupra lacului cu cineva de pe partea cealaltă . In casa mea eram atâ t de apropiați ı̂ncâ t nu puteam ı̂ncepe să ne auzim - nu puteam vorbi su icient de ı̂ncet ca să ne auzim; ca atunci câ nd arunci ı̂n apa liniș tită două pietre atâ t de apropiate, ı̂ncâ t ı̂și rup undele una alteia. Dacă suntem doar guralivi ș i vorbim tare, ne putem permite să stă m foarte apropiați, nas ı̂n nas, ș i să ne simțim unul altuia respirația; dar dacă vorbim rezervat ș i gâ nditor, trebuie să im mai departe, aș a ı̂ncâ t toată că ldura ș i umezeala animală să poată să se evapore. Dacă nu ne bucură m de cea mai intimă companie cu acea parte din iecare din noi care este fă ră sau deasupra celui că ruia i se vorbeș te, nu numai că ar trebui să tă cem, ci ș i să im trupeș te atâ t de departe unul de altul ı̂ncâ t să nu ne putem auzi, ı̂n niciun caz, vocile. Cu referire la acest standard, vorbirea este spre folosul celor care aud greu; dar sunt multe lucruri frumoase pe care nu le putem spune dacă trebuie să strigă m. Pe mă sură ce conversația ı̂ncepea să capete un ton mai elevat ș i mai mă reț , ne ı̂mpingeam treptat scaunele tot mai departe, pâ nă ce atingeam pereții opuș i, ș i atunci nu mai aveam destul spațiu. Camera mea „cea mai bună ”, camera de retragere, totdeauna gata de oaspeți, pe al că rei covor numai rareori că dea soarele, era pă durea de pini din spatele casei. Aici ı̂mi aduceam ı̂n zilele de vară distinș ii oaspeți, câ nd veneau la mine, ș i un servitor neprețuit mă tura duș umeaua, ș tergea mobila de praf ș i pă stra totul ı̂n ordine. Dacă venea un oaspete, ı̂mpă rțeam uneori cu el masa mea frugală , dar amestecatul ı̂ntr-o budincă pripită sau supravegherea ı̂ntre timp a unei pâ ini, care creș tea ș i se rumenea ı̂n cenuș ă, nu ı̂nsemna o ı̂ntrerupere a conversației. Iar dacă veneau două zeci ı̂n casă ș i stă teau acolo, nu se pomenea nimic despre masă mai mult decâ t dacă mâ ncatul ar i fost un obicei uitat, deș i s-ar putea să i fost pâ ine pentru vreo doi; dar practicam ı̂n mod iresc abstinența, ș i asta nu a fost considerată niciodată o ofensă adusă ospitalită ții, ci calea cea mai normală ș i mai ı̂nțeleaptă . Uzura ș i decă derea vieții izice, care trebuie reparată atâ t de des, pă rea ı̂ntâ rziată ı̂n mod miraculos ı̂n asemenea cazuri, iar vigoarea vitală ı̂și menținea pozițiile. Puteam astfel primi la fel de bine o mie ca ș i două zeci, ș i chiar dacă a plecat cineva vreodată dezamă git sau lă mâ nd după ce m-a gă sit acasă , poate să aibă ı̂ncredere că cel puțin lam ı̂nțeles. Este atâ t de uș or - deș i unii am itrioni ar putea să se ı̂ndoiască de asta - să stabileș ti obiceiuri noi ș i mai bune ı̂n locul celor vechi. Nu este nevoie să -ți clă deș ti reputația pe mesele pe care le dai. In ce mă priveș te, n-am fost niciodată oprit cu succes de la a frecventa casa cuiva de niciun alt fel de cerber aș a cum am fost oprit de parada pe care o fă cea ca să -mi ofere o masă , fapt pe care-l consideram un fel de aluzie politicoasă ș i ocolitoare ca să nu-l mai deranjez atâ t altă dată . Cred că nam să mai revă d acele scene niciodată . Aș i mâ ndru să am drept motto al colibei mele acele versuri ale lui Spencer pe care unul dintre vizitatorii mei le-a scris pe o carte de vizită fă cută dintr-o frunză galbenă de nuc: „Ajunș i acolo umplu toți odaia, Nu caută ospețe câ nd nu sunt; Odihna le e hrana ș i totul cum li-i voia; Cei nobili se ı̂mbată ș i c-un gâ nd.” Câ nd Winslow, mai apoi guvernator al Coloniei Plymouth, s-a dus cu un ı̂nsoțitor ı̂ntr-o vizită de curtoazie la Massasoit*, pe jos prin pă dure, ș i a ajuns la locuința lui obosit ș i lă mâ nd, au fost bine primiți de rege, dar nu s-a spus nimic despre mâ ncare ı̂n ziua aceea. Câ nd a venit noaptea, ca să le cită m propriile cuvinte - „Ne-a culcat pe pat cu el ș i soția lui, ei la un capă t ș i noi la celă lalt, un pat numai din scâ nduri, la 30 de centimetri de pă mâ nt ș i cu o rogojină subțire pe ele; ı̂ncă doi dintre oamenii lui, avâ nd nevoie de spațiu, ne ı̂mpingeau; aș a că eram mai nemulțumiți de locuință decâ t de că lă torie.” A doua zi, la ora unu, Massasoit „aduse doi peș ti prinș i de el”, cam de trei ori mai mari decâ t o plă tică ; „după ce au fost ierți erau cel puțin patruzeci care aș teptau câ te o porție. Cei mai mulți au mâ ncat din ei. Cu asemenea masă am dus-o două nopți ș i o zi; ș i dacă unul din noi nu ar i cumpă rat o potâ rniche, ne-am i petrecut că lă toria postind.” Temâ ndu-se să nu-i lase mințile din lipsă de hrană ș i somn, din cauza câ ntecelor barbare ale „să lbaticilor” (că ci obiș nuiau să -ș i câ nte pâ nă adormeau) ș i ca să poată ajunge acasă câ t mai aveau putere de mers, au plecat. Câ t despre locuință, este adevă rat că au fost primiți prost, deș i ceea ce s-a crezut că este un inconvenient avea, fă ră ı̂ndoială , intenția de a i o onoare; câ t despre mâ ncare, nu Că petenia Wampanoagilor (sec. al XVII-lea). (n. tr.) vă d cum indienii puteau să se descurce mai bine. Ei ı̂nș iș i nu aveau nimic de mâ ncare ș i erau prea ı̂nțelepți ca să -ș i ı̂nchipuie că scuzele ar putea ține locul hranei pentru oaspeții lor; aș a că ș i-au strâ ns cureaua mai tare ș i nu au spus nimic. Câ nd Winslow i-a vizitat altă dată , iind un sezon ı̂mbelș ugat, n-a mai fost nicio lipsă din acest punct de vedere. Câ t despre oameni, cred că s-ar descurca oriunde. Câ nd am stat ı̂n pă dure, am avut mai mulți oaspeți decâ t ı̂n orice altă perioadă a vieții mele; vreau să spun că am avut câ țiva. Am ı̂ntâ mpinat acolo mai mulți dintre ei ı̂n condiții mai favorabile decâ t oriunde. Dar mai puțini au venit să mă vadă cu treburi mă runte. In această privință, compania ı̂mi era selectată , pur ș i simplu, de distanța de oraș . Mă retră sesem atâ t de adâ nc ı̂n oceanul singură tă ții, ı̂n care se varsă râ urile societă ții, ı̂ncâ t, ı̂n cea mai mare parte, ı̂n privința nevoilor, numai cele mai ine sedimente se aș ezau ı̂n jurul meu. Pe lâ ngă asta, mi se aduceau mă rturii despre continente neexplorate ș i necultivate, de pe partea cealaltă . Cine altcineva putea să vină la mine ı̂n dimineața asta decâ t un om cu adevă rat homeric sau pa lagonian - avea un nume atâ t de potrivit ș i de poetic ı̂ncâ t ı̂mi pare ră u că nu-l pot scrie - un canadian, tă ietor de lemne ș i cioplitor care putea ı̂n ige ı̂n pă mâ nt cincizeci de stâ lpi pe zi ș i care ș i-a gă tit ultima cină dintr-o marmotă prinsă de câ inele lui. Ș i el auzise de Homer ș i „dacă n-ar i fost că rțile, n-ar i ș tiut ce să facă pe vreme de ploaie”, deș i poate că n-a citit una ı̂n ı̂ntregime de-a lungul mai multor perioade ploioase. Un preot care ș tia greaca l-a ı̂nvă țat să citească versetele din testament, ı̂n parohia lui ı̂ndepă rtată ; ș i acum trebuie să -i traduc, ı̂n timp ce el ține cartea, reproș ul lui Ahile că tre Patrocle, pentru ı̂nfă țiș area lui tristă . „De ce eș ti ı̂n lacrimi, Patrocle, ca o fată ?” „Sau auzit-ai numai tu ș tiri de la Pitia? Se spune că al lui Actor iu tră ieș te ı̂ncă , La fel Peleu printre Mirmidoni, De-ar i murit vreunul, mult i-am plâ nge.” El spune: „Asta-i bună .” Azi-dimineață a adunat un mă nunchi mare de scoarță de stejar alb pe care-l duce sub braț pentru un bolnav. „Cred că nu-i nimic ră u să aduni aș a ceva duminică dimineața”, spune el. Pentru dâ nsul, Homer era un mare scriitor, deș i nu ș tia despre ce-i erau scrierile. Ar i greu de gă sit un om mai simplu ș i mai natural. Viciul ș i boala, care aruncă o umbră morală atâ t de sumbră asupra lumii, par să nu i existat niciodată pentru dâ nsul. Avea vreo două zeci ș i opt de ani ș i pă ră sise casa tată lui să u din Canada, cu vreo zece ani ı̂n urmă , ca să lucreze ı̂n Statele Unite ș i să câ ș tige bani cu care să cumpere o fermă , poate ı̂n țara sa natală . Era turnat ı̂n cel mai aspru tipar; un trup masiv ș i ı̂ncet, cu un mers elegant totuș i, un gâ t gros ș i ars de soare, pă r des ș i negru ș i ochii albaș tri, somnoroș i ș i ș terș i, care se aprindeau uneori foarte expresivi. Purta o ș apcă cenuș ie turtită , un palton ponosit de culoarea lâ nii ș i ghete din piele de vită . Era un mare consumator de carne, luâ ndu-ș i de obicei prâ nzul cu el, ı̂ntr-o gă leată de tablă , pâ nă la vreo câ țiva kilometri buni mai ı̂ncolo de casa mea - că ci tă ia lemne toată vara; carne rece, adeseori marmote ș i cafea ı̂ntr-un vas din piatră pe care-l atâ rna de curea, cu o sfoară ; uneori ı̂mi dă dea să beau. Venea devreme, traversâ ndu-mi straturile cu fasole, deș i fă ră nicio grabă sau neră bdare ca să ajungă la lucru, aș a cum fac toți yankeii. Nu avea de gâ nd să se istovească . Nu-i pă sa dacă -ș i câ ș tiga numai hrana. De obicei ș i-o lă sa prin tu iș uri câ nd câ inele ı̂i prindea câ te o marmotă pe drum ș i se ı̂ntorcea peste doi kilometri ca s-o pregă tească ș i s-o lase ı̂n beciul casei ı̂n care locuia, după ce se gâ ndea vreo jumă tate de oră dacă n-ar putea s-o scufunde ı̂n lac pâ nă la noapte - ı̂i plă cea să ı̂ntâ rzie mult asupra acestor probleme. Dimineața, câ nd trecea, spunea: „Ce graș i sunt porumbeii! Dacă n-ar trebui să muncesc toată ziua, aș putea obține toată carnea de care am nevoie din vâ nat - porumbei, marmote, iepuri, potâ rnichi, la naiba! Aș putea obține tot ce am nevoie pe să ptă mâ nă ı̂ntr-o singură zi.” Era un tă ietor ı̂ndemâ natic ș i-ș i permitea stiliză ri ș i ornamente ı̂n arta lui. Tă ia copacii drept ș i la nivelul pă mâ ntului, astfel ı̂ncâ t mlă dițele care ieș eau după aceea să ie mai viguroase ș i să poată trece o sanie peste cioturi, ș i ı̂n loc să lase un copac ı̂ntreg să -i sprijine legă turile de lemne, el ı̂l cioplea ı̂ntr-un par subțire pe care ı̂l puteai rupe ș i cu mâ na. Mă interesa pentru că era atâ t de liniș tit, solitar ș i atâ t de fericit ı̂n toate; un izvor de veselie ș i mulțumire i se revă rsa din ochi. Veselia lui era curată . Il vedeam uneori la lucru ı̂n pă dure, doborâ nd copaci, ș i mă saluta cu un râ s plin de satisfacție inexpresivă ș i un cuvâ nt ı̂n franceza canadiană , deș i vorbea ș i engleza la fel de bine. Câ nd mă apropiam de el, se oprea din lucru ș i, cu o veselie pe jumă tate reținută , se ı̂ntindea lâ ngă trunchiul unui pin doborâ t ș i desprinzâ ndu-i cojița subțire o strâ ngea ı̂ntr-un cocoloș pe care-l mesteca râ zâ nd ș i vorbind. Avea o vitalitate atâ t de exuberantă ı̂ncâ t uneori se tă vă lea de râ s la orice-l fă cea să gâ ndească ș i-l amuza. Uitâ ndu-se la copacii din jur exclama „Pe Dumnezeu! Mă distrez prea bine aici, tă ind copaci; nu am nevoie de altceva.” Uneori, câ nd se odihnea, se distra prin pă dure cu un pistol de buzunar, tră gâ ndu-ș i singur salve de salut la intervale regulate, din mers. Iarna fă cea un foc pe care ı̂și ı̂ncă lzea la prâ nz cafeaua ı̂ntr-un ibric; ș i cum stă tea pe un butuc ca să -ș i ia masa, pițigoii veneau uneori lâ ngă el, i se opreau pe brațe ș i-i ciupeau cartoful din mâ nă ; ș i spunea că -i „place să -i aibă pe micuți ı̂n jur”. Era dezvoltat ı̂n el mai ales omul-animal. In privința rezistenței ș i a mulțumirii izice era vă r cu pinul ș i cu stâ nca. L-am ı̂ntrebat odată dacă nu era uneori obosit noaptea, după ce muncea câ te o zi ı̂ntreagă ; ș i mi-a ră spuns cu o ı̂nfă țiș are sinceră ș i serioasă : „Pe dracu, n-am fost ı̂n viața mea obosit.” Dar ceea ce se numeș te omul intelectual ș i cel spiritual din el, aceș tia dormitau ca ı̂ntr-un copil. El fusese instruit ı̂n acea manieră inocentă ș i ine icace, ı̂n care preoții catolici ı̂i ı̂nvață pe bă ș tinaș i, prin care elevul nu este niciodată educat pâ nă la pragul conș tiinței, ci numai pâ nă la cel al ı̂ncrederii ș i respectului, iar copilul nu este transformat ı̂n om, ci-i menținut copil. Câ nd l-a fă cut, Natura i-a dat un trup puternic ș i o mulțumire pentru porția sa ș i l-a sprijinit din toate pă rțile cu respect ș i ı̂ncredere, ca să poată tră i ș aptezeci de ani copil. Era atâ t de pur ș i neso isticat, ı̂ncâ t nicio prezentare nu-l putea descrie mai mult decâ t atunci câ nd i-ai prezenta vecinului o marmotă . A trebuit să se descopere aș a cum l-ai descoperit ș i tu. El n-a jucat niciun rol. Oamenii ı̂i dă deau salarii pentru munca lui ș i ı̂l ajutau astfel să se hră nească ș i să se ı̂mbrace; dar nu fă cea niciodată schimb de pă reri cu ei. Era atâ t de simplu ș i umil de la natură - dacă umil poate i numit cel care nu aspiră niciodată - ı̂ncâ t umilința nu era o calitate distinctă a lui ș i nici nu o putea concepe. Oamenii mai ı̂nțelepți erau semizei pentru el. Dacă ı̂i spuneai că vine vreunul de acest fel, se comporta de parcă s-ar i gâ ndit că ceva atâ t de grandios nu aș teaptă nimic de la el, ci ı̂și ia toată responsabilitatea asupra sa, iar pe el ı̂l lasă tot uită rii. N-a auzit niciodată cum sună Lauda. El ı̂i respecta ı̂ndeosebi pe scriitori ș i pe predicatori. Realiză rile lor erau miracole. Câ nd i-am spus că scriam destul de mult, el a crezut multă vreme că mă refeream la caligra ia propriu-zisă , că ci ș i el scria remarcabil de frumos. Uneori gă seam numele parohiei lui scris frumos pe ză pada de pe ș osea, cu accentul franțuzesc corect pus, ș i ș tiam că a trecut pe acolo. L-am ı̂ntrebat dacă ș i-a dorit vreodată să -ș i scrie gâ ndurile. A spus că scrisese ș i citise scrisori celor care nu ș tiau să scrie, dar că n-a ı̂ncercat să -ș i scrie gâ ndurile niciodată - nu, nu ș tia, nu ș tia cu ce să ı̂nceapă , asta l-ar ucide ș i apoi mai era ș i ortogra ia de care trebuia să ai mereu grijă ! Am auzit că un distins ı̂nțelept ș i reformator l-a ı̂ntrebat dacă nu voia ca lumea să se schimbe; dar a ră spuns cu un chicotit de surpriză , cu intonația lui canadiană , neș tiind că problema mai fusese dezbă tută pâ nă atunci: „Nu, ı̂mi place destul de mult.” I-ar i putut sugera multe lucruri unui ilozof care s-ar i ocupat de el. Unui stră in ı̂i pă rea că nu ș tie nimic despre lucruri ı̂n general; totuș i vedeam uneori ı̂n el un om pe care nu-l mai vă zusem ı̂nainte ș i nu mai ș tiam dacă era la fel de ı̂nțelept ca Shakespeare sau ignorant ca un copil, dacă să -l bă nuiesc de o subtilă conș tiință poetică sau de prostie. Un oră ș ean mi-a spus că atunci câ nd ı̂l vedea plimbâ ndu-se prin sat, cu ș apca lui prea mică ș i luierâ nd pentru el ı̂nsuș i, ı̂i aducea aminte de un prinț deghizat. Singurele lui că rți erau un almanah ș i o aritmetică , la cea din urmă iind destul de priceput. Prima era pentru el un fel de enciclopedie, despre care presupunea că este un rezumat al cunoaș terii umane, aș a cum, de altfel, ș i este ı̂ntr-o oarecare mă sură . Imi plă cea să -l sondez cu privire la diferite reforme ale timpului ș i totdeauna le privea ı̂n cea mai simplă ș i mai practică lumină . Nu auzise de asemenea lucruri ı̂nainte. Putea să se lipsească de fabrici? ı̂l ı̂ntrebam eu. A purtat mereu haina lui fă cută de mâ nă ı̂n Vermont, spunea el, ș i-i era bună . Se putea lipsi de ceai ș i cafea? l-am ı̂ntrebat. Pă i, oferea țara aceasta alte bă uturi ı̂n afara de apă ? Inmuiase frunze de cucută ı̂n apă , a bă ut-o ș i, pe că ldură , a considerat-o mai bună decâ t apa. Câ nd l-am ı̂ntrebat dacă s-ar putea lipsi de bani, mi-a ară tat avantajul banilor ı̂ntr-un fel care sugera ș i coincidea cu cele mai ilozo ice relată ri asupra originilor acestei instituții ș i chiar cu proveniența cuvâ ntului pecunia. Dacă un bou era proprietatea lui ș i el voia să cumpere ace ș i ață de la magazin, s-ar dovedi inconvenabil ș i curâ nd imposibil să tot ipotecheze o parte din animal cu suma respectivă , de iecare dată . Putea să apere multe instituții mai bine decâ t un ilozof iindcă , descriindu-le din punctul să u de vedere, gă sea un motiv adevă rat pentru predominarea lor, iar speculația nu-i sugerase nici unul. Altă dată , auzind de iniția omului dată de Platon - un biped fă ră pene - ș i că cineva a prezentat un cocoș jumulit ș i l-a numit omul lui Platon, el a considerat o diferență esențială faptul că genunchii se ı̂ndoiau invers. Exclama uneori: „Ce mult ı̂mi place să vorbesc. Pentru Dumnezeu, aș vorbi toată ziua!” L-am ı̂ntrebat odată , după ce nu-l vă zusem timp de mai multe luni, dacă ı̂n vara asta are vreo idee nouă . „Doamne fereș te", spuse el. „Pentru un om care trebuie să muncească , aș a ca mine, e bine dacă nu le uită ș i pe cele pe care le-a avut. Poate celui cu care pră ș eș ti ı̂mpreună ı̂i vine să alerge; dar, orice-ar i, mintea trebuie să -ți ie acolo; te gâ ndeș ti la buruieni.” Uneori mă ı̂ntreabă el primul ı̂n astfel de ocazii, dacă am mai progresat cu ceva. Intr-o zi de iarnă l-am ı̂ntrebat dacă era totdeauna mulțumit de dâ nsul, dorind să sugerez un substitut ı̂n el pentru preotul de afară ș i vreun motiv mai elevat pentru a tră i. „Mulțumit!” spuse el; „unii se mulțumesc cu ceva, alții cu altceva. Poate unul, dacă are de ajuns, e mulțumit să stea toată ziua cu spatele la foc ș i cu burta pe masă , ce naiba!” Totuș i, n-am reuș it niciodată , prin niciun fel de manevră , să -l fac să privească lucrurile dintr-o perspectivă spirituală ; ceea ce concepea el cel mai elevat era un fel de potrivire simplă , de felul aprecierii pe care o aș tepți de la animale; ș i asta este, de fapt, adevă rat pentru cei mai mulți oameni. Dacă ı̂i sugeram vreo ı̂mbună tă țire a modului să u de viață, ı̂mi ră spundea, fă ră a-ș i exprima niciun regret, doar că era prea tâ rziu. Totuș i, credea cu tă rie ı̂n cinste ș i ı̂n virtuți similare. Se putea descoperi ı̂n el o oarecare originalitate pozitivă , oricâ t de slabă , ș i observam ı̂ntâ mplă tor că gâ ndea singur ș i ı̂și exprima pă rerea proprie - un fenomen atâ t de rar ı̂ncâ t aș merge ș aisprezece kilometri pe jos ı̂n iecare zi ca să -l descopă r - ș i mergea pâ nă la reformularea multor instituții sociale. Deș i ezita ș i poate că nu reuș ea să se exprime clar, avea totdeauna o idee de prezentat ı̂n spate. Totuș i, gâ ndirea lui era atâ t de primitivă ș i de scufundată ı̂n viața lui animală ı̂ncâ t, deș i era mai promițătoare decâ t a unui om de-abia educat, rareori se cocea spre ceva care să merite menționat. El ı̂mi sugera faptul că s-ar putea să existe oameni de geniu ı̂n cele mai joase straturi ale vieții, oricâ t de umili ș i analfabeți ar i ei, care au totdeauna propriile lor pă reri sau nu pretind să ı̂nțeleagă ceva; care sunt la fel de adâ nci câ t se credea că este Waldenul, deș i s-ar putea să ie ı̂ntunecați ș i plini de noroi. Mulți că lă tori se abă teau din drum ca să mă vadă , pe mine ș i interiorul casei, ș i, drept scuză că m-au vizitat, ı̂mi cereau un pahar cu apă . Le spuneam că beau din lac ș i le ară tam ı̂ntr-acolo, oferindu-mă să le ı̂mprumut o cană . Oricâ t de departe aș i tră it, nu eram privat de acea vizită anuală care se face, mi se pare, ı̂n jur de 1 aprilie, câ nd toată lumea se deplasează ; ș i am avut ș i eu partea mea de noroc, deș i au fost ș i câ teva specimene bizare printre oaspeții mei. Veneau să mă vadă de icienți mintali de la casele de ajutor ș i de prin alte pă rți; dar mă stră duiam să -i fac să -ș i exercite ș i mintea pe care o mai aveau ș i să mi se confeseze, luâ nd, ı̂n asemenea cazuri, inteligența drept subiect de conversație; ș i astfel totul se compensa. Ș i ı̂ntr-adevă r, am descoperit că unii sunt mai ı̂nțelepți decâ t aș a-numiții ocrotitori ai să rmanilor ș i decâ t oamenii de vază ai oraș ului ș i mă gâ ndeam că e timpul să se ı̂ntoarcă roata. Referitor la inteligență, am gă sit că nu e mare diferență ı̂ntre jumă tate ș i ı̂ntreg. Mai ales ı̂ntr-o zi, câ nd un să rac inofensiv ș i simplu, pe care l-am vă zut adesea ı̂mpreună cu alții - iind folosiți ca material de ı̂ngră dire, stâ nd ı̂n picioare sau aș ezați pe câ te un butoi pe câ mp ca să nu lase nici vitele, nici pe ei să se ră tă cească -, m-a vizitat ș i ș i-a exprimat dorința să tră iască la fel ca mine. Mi-a spus cu cea mai mare sinceritate ș i credință, superioare sau mai degrabă inferioare celei ce se numeș te umilință, că este „debil mintal”. Acestea erau cuvintele lui. Dumnezeu ı̂l fă cuse aș a, dar presupunea totuș i că Dumnezeu avea grijă de el la fel de mult ca de oricare altul. „Mereu am fost aș a", spunea el, „din copilă rie; nu am prea avut niciodată minte; n-am fost ca alți copii; sunt slab de minte; cred că a fost vrerea Domnului”. Ș i era acolo ca să dovedească adevă rul vorbelor sale. Era pentru mine o dilemă meta izică . Rareori am ı̂ntâ lnit vreun om pe un teren atâ t de promițător - tot ce spunea era atâ t de simplu, sincer ș i adevă rat, ș i adevă rat este că ı̂n aceeaș i mă sură ı̂n care pă rea că se umileș te era ș i exaltat. La ı̂nceput nu ș tiam dacă era rezultatul unei politici ı̂nțelepte. Se pă rea că , de pe o bază a adevă rului ș i francheții, ca cea stabilită de să rmanul debil, ı̂ntâ lnirea noastră putea ı̂nainta că tre ceva mai bun decâ t cea a ı̂nțelepților. Am avut câ țiva oaspeți dintre aceia care nu sunt considerați printre să racii oraș ului, dar care ar trebui să ie; care sunt, ı̂n orice caz, printre să racii lumii; oaspeți care nu apelează la ospitalitatea ta, ci la spitalitatea ta; care doresc cu adevă rat să ie ajutați ș i ı̂și prefațează cererea cu informația că sunt hotă râ ți, orice s-ar ı̂ntâ mpla, să nu se ajute singuri. Am pretenții de la un musa ir să nu moară cu adevă rat de foame, deș i s-ar putea să aibă cea mai mare poftă de mâ ncare din lume, pe orice cale ar i că pă tat-o el. Subiecții carită ții nu sunt musa iri. Oameni care nu ș tiau câ nd li s-a terminat vizita, deș i eu mă duceam să -mi vă d de treabă , ră spunzâ n-du-le de la distanțe din ce ı̂n ce mai mari. Oameni de aproape orice grad de inteligență mă vizitau ı̂n sezonul migră rilor. Unii care aveau mai multă minte decâ t puteau să folosească ; sclavi fugiți, cu maniere de plantație, care ascultau din câ nd ı̂n câ nd, asemenea vulpii din fabulă , de parcă ar i auzit ogarii lă trâ nd pe urmele lor ș i se uitau implorator la mine ca ș i câ nd ar i spus... „O creș tine, mă vei trimite ı̂napoi?” Un sclav cu adevă rat fugit, printre alții, pe care l-am ajutat să se țină după steaua polară . Oameni cu o singură idee, asemenea gă inii cu un singur pui, ș i acela o ră țuș că ; oameni cu o mie de idei ș i capete neorganizate, asemenea gă inilor care trebuie să aibă grijă de o sută de pui care fug cu toții după un că ră buș ș i dintre care se pierd câ te două zeci ı̂n roua dimineții - devenind, drept consecință, arș i ș i murdari; oameni cu idei ı̂n loc de picioare, un fel de miriapod intelectual care te face să te cutremuri mereu. Cineva a propus un caiet ı̂n care musa irii să -ș i scrie numele ca la Munții Albi; dar, vai, am o memorie prea bună pentru ca să ie nevoie de aș a ceva. Nu puteam să nu observ câ teva dintre particularită țile vizitatorilor mei. Fetele ș i bă ieții ș i tinerele ı̂n general pă reau bucuroș i că sunt ı̂n pă dure. Se uitau ı̂n lac ș i la lori ș i se distrau. Oamenii de afaceri, chiar țăranii, se gâ ndeau numai la singură tate ș i muncă ș i la distanța mare de care eram față de câ te ceva; ș i deș i spuneau că le place câ te o plimbare din câ nd ı̂n câ nd prin pă dure, era evident că nu-i aș a. Oameni neliniș tiți ș i dedicați, al că ror timp era cu totul ocupat cu câ ș tigarea sau menținerea existenței; misionari care vorbeau despre Dumnezeu de parcă ar i avut monopol asupra acestui subiect ș i care nu suportau nicio opinie; ș i medici, avocați, gospodine di icile care ı̂și bă gau nasul ı̂n dulap ș i sub pat câ nd eram afară - cum a ajuns doamna! - să ș tie că cearș afurile mele nu erau atâ t de curate ca ale lor? - tineri care ı̂ncetaseră să mai ie tineri ș i ajunseseră la concluzia că era mai bine să urmeze calea bă tă torită a profesiunilor -toți aceș tia spuneau, ı̂n general, că ı̂n poziția ı̂n care mă a lam nu puteam face prea mult bine. Aaa, aici e aici. Bă trâ nii, in irmii ș i timizii, de orice vâ rstă sau sex, se gâ ndeau mai mult la boală , la accidentele neprevă zute ș i la moarte; viața era pentru ei plină de pericole - ce pericol poate exista dacă nu te gâ ndeș ti la niciunul? - ș i credeau că un om prudent ș i-ar alege cu atenție cea mai sigură poziție, unde doctorul B. să ie imediat la ı̂ndemâ nă . Pentru ei, satul era literalmente o comunitate, o ligă pentru apă rare mutuală , ș i puteai presupune că nu se duceau la cules de a ine fă ră un cufă r de medicamente. Totul se reducea la faptul că , dacă omul este viu, există totdeauna pericolul ca el să moară , deș i trebuie să se admită că pericolul trebuie să poată i mai mic de vreme ce el este din capul locului mort-ș i-viu. Un om ı̂ntâ lneș te atâ tea riscuri câ te ı̂și asumă . In sfâ rș it, mai erau ș i reformatorii ı̂n stil propriu, cei mai plicticoș i dintre toți, care credeau că eu câ nt mereu: Asta este casa pe care am construit-o; Acesta este omul care stă în casa pe care am construit-o; dar nu ș tiau că al treilea vers este: Aceștia sunt oamenii care îl plictisesc Pe cel care stă în casa pe care am construit-o. Nu-mi era frică de hoții de gă ini, iindcă nu țineam gă ini; dar mă temeam mai mult de hoții de oameni. Am avut ș i oaspeți mai ı̂mbucură tori decâ t aceș tia. Copiii care veneau la cules fructe, muncitorii de la calea ferată , care fă ceau duminica dimineața o plimbare ı̂n că mă ș i curate, pescari ș i vâ nă tori, poeți ș i ilozo i, pe scurt, toți pelerini cinstiți, care veneau ı̂n pă dure de dragul libertă ții ș i lă sau, ı̂ntr-adevă r, satul ı̂n urmă - pe care eram gata să -i ı̂ntâ mpin cu - „Fiți bineveniți, englezi! Fiți bineveniți, englezi!” Că ci am avut de a face cu acea nație. LANUL DE FASOLE ntre timp, fasolea mea, ale că rei râ nduri puse cap la cap fă ceau deja unsprezece kilometri plantați, era neră bdă toare să ie pră ș ită , că ci primele vrejuri crescuseră considerabil ı̂nainte ca ultimele să i fost puse ı̂n pă mâ nt; ı̂ntr-adevă r, nu era uș or să le amâ ni. Nu ș tiam care era semni icația acestei munci ı̂nverș unate ș i care se respectă , a acestei munci mini-herculiene. Am ajuns să -mi iubesc straturile, fasolea, deș i era cu mult mai multă decâ t aveam nevoie. Ele mă legau de pă mâ nt ș i astfel că pă tam putere ca gigantul Anteu. Dar de ce să le cresc? Numai Dumnezeu ș tie. Aceasta a fost munca mea ciudată de o vară ı̂ntreagă să fac această bucată din suprafața pă mâ ntului, care dă duse ı̂nainte numai iarba-degetelor, mure ș i tă ule, fructe dulci să lbatice ș i lori, să producă aceste boabe. Ce-am să ș tiu eu despre fasole sau fasolea despre mine? O prețuiesc, o pră ș esc ș i o supraveghez mereu; ș i aceasta este munca mea de zi cu zi. E o pagină mare ș i frumoasă peste care să mă uit. Ajutoarele mele sunt roua ș i ploaia care udă acest pă mâ nt uscat ș i fertilitatea care mai este ı̂n sol - ı̂n cea mai mare parte iind să rac ș i neroditor. Duș manii mei sunt viermii, zilele reci ș i ı̂n primul râ nd marmotele. Acestea din urmă mi-au ros pâ nă la pă mâ nt 160 de ari. Dar ce drept aveam eu să scot tă ulele ș i celelalte ș i să le stric vechea lor gră dină de plante? Totuș i, ı̂n curâ nd, fasolea ră masă avea să ie prea tare pentru ele ș i vor ı̂nainta ca să ı̂ntâ mpine alți duș mani. Câ nd aveam patru ani, ı̂mi amintesc bine, am fost adus de la Boston aici, ı̂n oraș ul meu natal, chiar prin aceste pă duri ș i peste această câ mpie, pâ nă la lac. Este una dintre cele mai vechi scene care mi s-au ı̂ntipă rit ı̂n minte. Ș i acum, ı̂n seara asta, luierul meu a trezit ecouri chiar peste apa aceea. Pinii tot se mai ı̂nalță aici, mai ı̂n vâ rstă decâ t mine; sau, dacă unii au că zut, mi-am gă tit cina cu cioturile lor, ș i alți puieți se ridică peste tot, pregă tind o nouă priveliș te pentru noii ochi ai copiilor. Aproape aceleaș i tă ule ră sar din aceeaș i ră dă cină perenă din fâ neață, ș i eu ı̂nsumi am contribuit, ı̂n cele din urmă , la ı̂mpodobirea acelui peisaj fabulos al visurilor mele din copilă rie, iar unul dintre rezultatele prezenței ș i in luenței mele se vede ı̂n aceste frunze de fasole, de porumb ș i de tulpini de carto i. Am plantat aproape un hectar de teren ı̂nalt; ș i din moment ce erau numai vreo cincisprezece ani de câ nd pă mâ ntul fusese defriș at - ș i chiar eu am scos vreo două -trei buturugi - nu i-am pus niciun fel de ı̂ngră ș ămâ nt; dar ı̂n timpul verii s-a vă zut, după vâ rfurile de să geată pe care le scoteam la pră ș it, că o nație dispă rută locuise aici ı̂n timpuri stră vechi, care a cultivat porumb ș i fasole ı̂nainte de a veni albii să defriș eze pă mâ ntul ș i astfel, ı̂ntr-o oarecare mă sură , secă tu-iseră pă mâ ntul chiar pentru această cultură . Inainte ca vreo marmotă sau veveriță să i trecut drumul sau ı̂nainte ca soarele să se ridice deasupra arbuș tilor, câ t timp roua ı̂ncă se mai pă stra, deș i țăranii m-au prevenit ı̂n privința asta - v-aș sfă tui să vă faceți toată munca, dacă e posibil, câ t timp este rouă - am ı̂nceput să distrug mulțimea de buruieni din lanul de fasole ș i să ră storn țărâ na peste vâ rfurile lor. Dimineața devreme lucram desculț , dansâ nd ca un balerin pe țărâ na sfă râ micioasă ș i ı̂nrourată , dar mai tâ rziu soarele ı̂mi bă ș ica picioarele. Acolo, soarele ı̂mi dă dea lumină ca să pră ș esc fasolea, pă ș ind ı̂ncet ı̂nainte ș i ı̂napoi pe acel pă mâ nt galben nisipos, printre râ ndurile verzi ș i lungi de cincisprezece pră jini, un capă t sfâ rș ind ı̂n pă duricea de stejari pitici unde mă puteam odihni la umbră , celă lalt ı̂n câ mpul de mure unde fructele verzi ı̂și ı̂ntunecau culoarea după iecare tură pe care o fă ceam. Inlă turâ nd buruienile, punâ nd pă mâ nt proaspă t ı̂n jurul tulpinilor de fasole ș i ı̂ncurajâ nd buruiana aceasta semă nată de mine, fă câ nd solul galben să -ș i exprime gâ ndurile de vară ı̂n frunze ș i ı̂n lori de fasole ı̂n loc de pelin, piper ș i mei, fă câ nd pă mâ ntul să pronunțe „fasole” ı̂n loc de „iarbă ” - aceasta ı̂mi era munca zilnică . De vreme ce aveam puțin ajutor de la cai sau vite, sau bă rbați ș i copii angajați, sau unelte agricole ı̂mbună tă țite, lucram mult mai ı̂ncet ș i deveneam mult mai intim cu fasolea mea decâ t de obicei. Dar munca cu mâ inile, chiar câ nd e dusă pâ nă la limitele cele mai grele, nu este probabil niciodată cea mai rea formă de lenevire. Ea are o morală constantă ș i nepieritoare, iar savantului ı̂i aduce un rezultat clasic. Pentru că lă torii care se ı̂ndreptau spre vest prin Lin-coln ș i Wayland, spre cine ș tie ce loc, eram un adevă rat agricola laboriosus; ei, cocoțați ı̂n ș aretele lor, cu coatele pe genunchi ș i hamurile atâ rnâ nd ca niș te ghirlande; eu, stâ nd acasă , ca un bă ș tinaș harnic al pă mâ ntului. Dar curâ nd, gospodă ria mea ră mâ nea ı̂n afara privirilor ș i gâ ndurilor lor. Era singurul câ mp liber ș i cultivat pe o mare distanță de iecare parte a drumului; aș a că pro itau din plin de asta; ș i uneori, omul de pe câ mp auzea din bâ rfa lor mai mult decâ t ı̂i era destinat urechilor lui: „Fasole aș a de tâ rzie! Mază re aș a de tâ rzie!” că ci eu tot mai plantam câ nd unii ı̂ncepuseră să pră ș ească gospodarul ministerial nu bă nuise aș a ceva. „Porumb, bă iete, porumb pentru hrană , porumb de mâ ncare.” „Aici stă ?” ı̂ntreabă pă lă ria neagră a hainei cenuș ii; iar țăranul cu tră să turi aspre ı̂și opreș te murgul, recunoscă tor pentru asta, ca să ı̂ntrebe ce pui acolo unde nu vede niciun fel de ı̂ngră ș ămâ nt pe brazdă ș i recomandă puțin rumeguș sau orice fel de ră mă ș ițe, chiar cenuș ă ș i moloz. Dar aici era bră zdat aproape un hectar, aveam o sapă ı̂n loc de că ruță ș i două mâ ini cu care s-o țin - avâ nd aversiune pentru alte că ruțe ș i alți cai - iar rumeguș ul era departe. Că lă torii care treceau pe acolo o comparau cu voce tare cu ogoarele pe care le mai vă zuseră , aș a că am ajuns să -mi cunosc poziția ı̂n lumea agricolă . Acesta era unul dintre lanurile care nu igurau ı̂n raportul lui Coleman. Ș i iindcă veni vorba, cine apreciază valoarea recoltei pe care o produce Natura, pe ogoare ș i mai să lbatice, neı̂mbună tă țite de om? Recolta de fâ n englezesc este câ ntă rită cu atenție, ı̂i sunt calculate umezeala, silicații ș i potasiul; dar ı̂n toate vă ile ș i lacurile din pă duri, pă ș uni ș i mlaș tini creș te o recoltă bogată ș i variată , neculea-să de om. A mea era, cum s-ar spune, puntea de legă tură ı̂ntre câ mpurile cultivate ș i cele să lbatice; cum unele state sunt civilizate, altele semi-civilizate, ș i altele să lbatice ș i barbare, aș a era ș i câ mpul meu, deș i nu ı̂n sensul ră u, un ogor semi-cultivat. Ceea ce cultivam era fasole care se ı̂ntorcea bucuroasă la starea ei primitivă ș i să lbatică , iar sapa mea dansa Rans de Vaches pentru ea. In apropiere, pe cea mai de sus crenguță a unui mesteacă n, câ nta toată dimineața mierla - sau sturzul roș u, cum le place unora să -l numească -, bucuroasă de compania ta, dar care ar descoperi ogorul altui țăran dacă al tă u n-ar i aici. In timp ce plantezi semințele, strigă : „Dă -i drumul, dă -i drumul - acoper-o, acoper-o - ı̂nalț-o, ı̂nalț-o, ı̂nalț-o.” Dar acesta nu era porumb ș i era deci ferit de duș mani ca ea. Ar putea să te mire ce au a face ale sale pă lă vră geli - spectacol de Paganini amator pe una sau pe două zeci de corzi - cu semă natul tă u ș i totuș i le prefer cenuș ii sau molozului. Era un fel de ultimă garniseală ı̂n care aveam deplină ı̂ncredere. Pe câ nd scoteam cu sapa un pă mâ nt ș i mai proaspă t de-a lungul râ ndurilor, am ră scolit cenuș a unor națiuni netrecute ı̂n cronici, care au tră it sub aceste ceruri ı̂n ere primordiale ș i armele lor de ră zboi ș i de vâ nă toare erau scoase la lumina acestor timpuri moderne. Ele ză ceau amestecate cu alte pietre naturale, dintre care unele aveau semne că fuseseră arse de focuri indiene, iar unele de soare, dar ș i bucă ți de oale ș i sticlă aduse aici de cultivatorii mai recenți ai pă mâ ntului. Câ nd sapa ı̂mi ră suna pe aceste pietre, muzica aceea avea ecou ı̂n pă duri ș i ı̂n ceruri ș i era un acompaniament pentru munca mea care dă dea deja un rod momentan ș i de nemă surat. Nu mai pră ș eam fasole, nici nu mai eram eu cel care pră ș ea fasole, ș i ı̂mi aminteam cu milă ș i mâ ndrie deopotrivă , dacă ı̂mi mai aminteam ceva, de cunoș tințele mele care se duseseră ı̂n oraș să asculte rugă ciunile. Uliul de noapte mi se rotea deasupra capului ı̂n după -amiezi ı̂nsorite - că ci uneori pră ș eam câ te o zi ı̂ntreagă - asemenea unui gunoi ı̂n ochi, sau ı̂n ochiul cerului, că zâ nd uneori ca un fulger ș i cu un sunet de parcă cerul ar i fost sfâ ș iat, fă cut, ı̂n cele din urmă , zdrențe - ș i totuș i mai ră mâ nea un veș mâ nt neı̂nsă ilat; mici diavoli care umplu aerul ș i-ș i depun ouă le pe pă mâ nt, pe nisip curat, pe stâ nci sau vâ rfuri de munți unde puțini le gă sesc; grațioș i ș i subțiri ca undele ridicate pe lac, câ nd frunzele sunt mâ nate de vâ nt spre a pluti ı̂n ceruri; asemenea ı̂nrudire este ı̂n Natură . Uliul este fratele aerian al valului deasupra că ruia pluteș te ș i-l supraveghează , acele aripi perfecte ale sale, um late de aer, ră spunzâ nd aripilor celor golaș e ș i elementare ale mă rii. Sau uneori, urmă ream o pereche de hultani rotindu-se sus pe cer, ridicâ ndu-se ș i coborâ nd alternativ, apropiindu-se ș i depă rtâ ndu-se unul de celă lalt, de parcă ar i fost ı̂ntruchiparea propriilor mele gâ nduri. Sau eram atras de trecerea porumbeilor să lbatici dintr-o pă dure ı̂n alta, cu un sunet uș or tremurat ș i spulberat ș i cu graba unor voiajori; sau, de sub vreun ciot putrezit, sapa ră sturna câ te o salamandră pestriță, leneș ă, stră ină ș i neobiș nuită , o urmă a Egiptului ș i a Nilului ș i totuș i contemporană nouă . Câ nd mă opream ș i mă sprijineam ı̂n sapă , aceste sunete ș i priveliș ti pe care le auzeam ș i le vedeam peste tot, pe râ nd, erau parte din distracția nesfâ rș ită pe care ne-o oferă țara. In zile de să rbă toare, oraș ul trage salve de tun, care ră sună ca niș te pistoale de jucă rie ı̂n aceste pă duri, ș i câ teva mă suri ră zlețe de muzică militară ajungeau pâ nă aici. Departe, ı̂n lanul meu de fasole, la celă lalt capă t al oraș ului, tunurile sunau pentru mine ca niș te pu i care se spă rgeau; iar câ nd era vreo adunare militară despre care eu nu ș tiam nimic, aveam câ te o zi ı̂ntreagă vagul sentiment al unei mâ n-că rimi ș i boli la orizont, de parcă vreo erupție avea să aibă loc curâ nd acolo scarlatină sau vă rsat - pâ nă câ nd o rafală de vâ nt mai prielnic, gră bindu-se peste câ mpii ș i ı̂n sus pe drumul că tre Wayland, mă ı̂nș tiința despre „practicanți”. După zgomotul ı̂ndepă rtat, se pă rea că albinele cuiva au roit ș i că vecinii, potrivit sfatului lui Vergiliu, printr-un tintinna-bulum uș or pe cele mai sonore dintre obiectele lor casnice, se stră duiau să le cheme din nou ı̂n stup. Ș i după ce sunetul se pierdea ı̂n depă rtare ș i zumzetul ı̂nceta, iar cele mai favorabile brize nu mai spuneau nicio poveste, ș tiam că le-au prins pâ nă la ultimul trâ ntor ı̂ntrun stup din Middlesex ș i că acum gâ ndurile li se ı̂ndreptau că tre mierea cu care era uns. Mă simțeam mâ ndru ș tiind că libertă țile din Massachusetts ș i cele ale patriei erau atâ t de bine pă zite; ș i ı̂ntorcâ ndu-mă din nou la pră ș itul meu, mă simțeam cuprins de o ı̂ncredere de nedescris ș i ı̂mi continuam munca cu o speranță calmă ı̂n viitor. Câ nd erau mai multe orchestre de instrumentiș ti, se auzeau de parcă tot satul ar i fost o pereche de foale uriaș e ș i toate clă dirile s-ar i mă rit ș i micș orat alternativ, odată cu larma. Dar uneori era o muzică cu adevă rat nobilă ș i inspiratoare, care atingea aceste pă duri, ș i o trompetă care câ nta despre faimă , ș i mă simțeam de parcă aș i putut scuipa un mexican cu satisfacție - de ce adică să im totdeauna niș te nimicuri? - ș i ı̂ncepeam să mă uit după vreo marmotă sau un sconcs cu care să -mi mă sor cavalerismul. Aceste acorduri marțiale pă reau să se audă tocmai din Palestina ș i-mi aminteau de marș ul unor cruciați la orizont, cu o uș oară aplecare ș i un tremur al vâ rfurilor de ulm care dominau satul. Aceasta era una dintre zilele bune, deș i cerul de deasupra poienii mele avea tot aceeaș i ı̂nfă țiș are veș nic mă reață pe care o are zilnic ș i ı̂n care nu se vedea nicio schimbare. Acea familiarizare ı̂ndelungată pe care am cultivat-o cu fasolea s-a dovedit a i o experiență singulară , datorită semă natului, pră ș itului, culesului, treieratului, alesului ș i vâ ndutului - ultimul a fost cel mai greu dintre toate - aș putea adă uga ș i mâ ncatului, că ci am ș i gustat-o. Eram hotă râ t să cunosc fasolea. Câ nd era ı̂n creș tere, o pră ș eam de la cinci dimineața pâ nă la prâ nz, ș i restul zilei mi-l petreceam, de obicei, cu alte treburi. Să ne gâ ndim la apropierea intimă ș i stranie de tot felul de buruieni - va suporta niș te repetiții ı̂n relatare, că ci nu au fost puține repetiții nici ı̂n muncă -deranjâ ndu-le atâ t de nemilos organizațiile lor delicate ș i fă câ nd discrimină ri atâ t de malițioase cu sapa, ı̂nlă turâ nd râ nduri ı̂ntregi ale unei specii ș i cultivâ nd cu perseverență o alta. Acela este pelin - acela ș tir, celă lalt mă criș , cealaltă urda-vacii - dă -i ı̂n cap, taie-l, ı̂ntoarce-i ră dă cinile spre soare, nu-l lă sa să aibă nicio frunzuliță la umbră , că ci altfel se va ı̂ntoarce pe cealaltă parte, ș i ı̂n două zile va i verde ca prazul. Un ră zboi ı̂ndelungat, nu cu cocorii, ci cu buruienile acei troieni care aveau soarele ș i ploaia ș i roua de partea lor. Zilnic, fasolea mă vedea venind să o salvez ı̂narmat cu o sapă ș i să subțiez râ ndurile duș manilor ei, umplâ nd tranș eele cu morți buruienoș i. Mulți Hectori lacomi, cu creasta luturâ nd, care ı̂și dominau cu jumă tate de metru tovară ș ii ce se ı̂ngră mă deau ı̂n jur, au că zut sub arma mea ș i s-au rostogolit ı̂n țărâ nă . Acele zile de vară , pe care unii contemporani de-ai mei le dedicau artelor frumoase ı̂n Boston sau Roma, alții contemplă rii ı̂n India ș i alții comerțului ı̂n Londra ș i New York, ceilalți țărani din Noua Anglie ș i cu mine le-am dedicat agriculturii. Nu că aș i avut nevoie de fasole de mâ ncare, că ci sunt din ire un pitagoreic - ı̂n ceea ce priveș te fasolea, ie că ı̂nseamnă iahnie sau scrutin - ș i am schimbat-o pe orez; ci poate că sunt dintre aceia care trebuie să lucreze pe câ mp chiar numai de dragul tropilor ș i ai expresiei, ca să servească ı̂ntr-o zi unui amator de parabole. A fost, ı̂n general, o distracție rară , care dacă ar i continuat mai mult, s-ar i putut schimba ı̂n desfrâ u. Deș i nu le puneam niciun fel de ı̂ngră ș ămâ nt ș i nici nu le pră ș eam pe toate odată , le pră ș eam bine pâ nă acolo unde ajungeam, iar la sfâ rș it am fost ră splă tit pentru toate astea, neexistâ nd de fapt, după cum spune Evelyn, „niciun fel de gunoi sau ı̂ngră ș ămâ nt comparabil cu miș carea continuă , această reı̂nnoire ș i ı̂ntoarcere a solului cu hâ rlețul”. „Pă mâ ntul”, adă uga el altundeva, „mai ales dacă este proaspă t, are un anumit magnetism ı̂n el prin care atrage sarea, puterea sau virtutea (numiți-o cum vreți) care ı̂i dă viață ș i este logica ı̂ntregii munci ș i miș că ri pe care o facem ca să ne ı̂ntreținem; tot bă legarul ș i toate celelalte combinații mă runte iind doar vicarii ce ı̂nlocuiesc aceste ı̂mbună tă țiri”. Mai mult, acesta iind unul dintre acele „câ mpuri laice vaste ș i epuizate care ı̂și să rbă toresc sabatul”, atră sese, după cum ı̂și dă cu pă rerea Sir Kenelm Digby, „spiritele vitale” din aer. Am cules două sprezece banițe de fasole. Dar ca să iu mai precis, deoarece există plâ ngeri că dl. Coleman a scris mai ales despre experimentele scumpe ale țăranilor bogați, cheltuielile mele au fost: In total..........................................................................14,72%$ Venitul meu a provenit (patrem familias vendacem, non emancem esse oportet1) din: Nouă banițe ș i trei sferturi de fasole vâ ndute...16,94$ In total...............................................................................23,44$ Ră mâ nâ ndu-mi un pro it bă nesc, după cum am mai spus undeva, de 8,71%$. Acesta este rezultatul experienței mele ı̂n cultivarea fasolei. Semă nați fasole obiș nuită albă , cam pe la ı̂nceputul lui iunie, ı̂n râ nduri de un metru pe patruzeci ș i cinci de centimetri depă rtare, iind atenți la selectarea seminței proaspete, rotunde ș i neamestecate. Mai ı̂ntâ i, aveți grijă la viermi ș i completați golurile plantâ nd din nou. Apoi, ı̂ngrijiți-vă de marmote, dacă este vreun loc expus, că ci rod ı̂n trecere primele frunzulițe gingaș e, pâ nă la pă mâ nt; ș i apoi, câ nd ı̂și fac apariția primii câ rcei, ı̂i ș i observă ș i ı̂i cură ță cu tot cu mugurii ș i pă stă ile tinere, ı̂nă lțându-se ı̂n picioare ca niș te veverițe. Dar ı̂nainte de toate, recoltați câ t se poate de devreme dacă vreți să scă pați de brumă ș i să obțineți o recoltă frumoasă ș i că utată pe piață; prin aceste mijloace puteți evita multe pierderi. Ș i am mai dobâ ndit urmă toarea experiență. Mi-am zis că nu voi mai semă na fasole ș i porumb cu atâ ta hă rnicie ı̂n vreo vară , ci semințe dacă nu li se pierde stirpea - cum ar i sinceritate, adevă r, simplitate, credință, inocență ș i altele asemă nă toare ș i să vă d dacă nu cumva vor creș te ı̂n acest sol, chiar cu mai puțină trudă ș i ı̂ngră ș ămâ nt ș i să mă ı̂ntrețină , că ci cu siguranță că nu s-au epuizat pentru aceste recolte. „Dar vai!”, mi-am spus; acum a mai trecut o vară ș i ı̂ncă una ș i-ncă una, ș i mă simt obligat să -ți spun ție, Cititorule, că semințele pe care le-am plantat, dacă erau ı̂ntr-adevă r semințele acelor virtuți, au fost mâ ncate de viermi sau ș i-au pierdut vitalitatea ș i n-au mai ră să rit. De obicei, oamenii sunt vrednici numai ı̂n mă sura ı̂n care pă rinții lor au fost vrednici sau laș i. Această generație va planta cu siguranță porumb ș i fasole ı̂n iecare an, exact aș a cum plantau indienii cu secole ı̂n urmă ș i cum i-au ı̂nvă țat pe primii locuitori să planteze, de parcă ar i ı̂n asta un destin. Am vă zut mai zilele trecute, spre uimirea mea, un bă trâ n care fă cea gropi cu sapa pentru cel puțin a ș aptezecea oară ș i niciuna pentru el ı̂n care să se culce! Dar de ce să nu ı̂ncerce locuitorul Noii Anglii alte aventuri ș i să nu mai dea atâ ta importanță boabelor, cartofului ș i fâ nului sau livezilor lor ș i să cultive alte recolte decâ t acestea? De ce să ne ı̂ngrijim atâ t de mult de fasole pentru să mâ nță ș i să nu avem grijă deloc de o nouă generație de oameni? Ar trebui să ne să tură m ș i să ne ı̂nveselim cu adevă rat atunci câ nd ı̂ntâ lnim un om ı̂n care vedem cu siguranță că au prins ră dă cini ș i au crescut unele dintre calită țile pe care le-am amintit, pe care le prețuim mai mult decâ t orice alte produse, dar care sunt ı̂n cea mai mare parte ı̂mpră ș tiate ș i plutesc prin aer. Iată , vine pe drum, de exemplu, o calitate subtilă ș i inefabilă , cum ar i adevă rul sau dreptatea, deș i cu cea mai slabă nuanță de varietate ı̂n ea. Ambasadorii noș tri ar trebui instruiți să trimită ı̂n țară astfel de semințe, iar Congresul să ajute la distribuirea lor peste tot. N-ar trebui să ne formaliză m niciodată cu sinceritatea. N-ar trebui să ne ı̂nș elă m ș i să ne insultă m sau izgonim unul pe altul din josnicie, dacă ar i de față un sâ mbure de virtute ș i prietenie. N-ar trebui să ne ı̂ntâ lnim ı̂n aș a de mare grabă . Pe cei mai mulți oameni nu-i ı̂ntâ lnesc deloc, că ci par să nu aibă timp; sunt ocupați cu fasolea lor. N-ar trebui să avem de a face cu un om care se tâ ră ș te aș a veș nic, sprijinindu-se de o sapă sau de un hâ rleț ca de un baston, nu ca o ciupercă , ci ridicat ı̂n parte din pă mâ nt, ceva mai mult decâ t drept, asemeni râ ndunelelor care se opresc din zbor ș i merg pe pă mâ nt. „Ș i tot vorbind, din aripi câ nd ș i câ nd Bă tea să zboare, dar că dea iar pe pă mâ nt”,2 Aș a că am putea bă nui că discută m cu un ı̂nger. Pâ inea s-ar putea să nu ne hră nească totdeauna; dar ne face totdeauna bine, ba chiar ne slă beș te ș i rigiditatea ı̂ncheieturilor, ne face supli ș i energici, câ nd nu ș tim ce ne doare, ca să recunoaș tem vreo generozitate ı̂n om sau Natură , ca să ı̂mpă rtă ș im vreo bucurie curată ș i eroică . Poezia ș i mitologia antică sugerează cel puțin faptul că agricultura a fost odată o artă sacră ; dar ea este fă cută de noi cu grabă , uneori fă ră cuviință ș i cu neatenție, scopul nostru iind doar să avem ferme ș i recolte mari. Nu avem nicio să rbă toare, nicio procesiune, nicio ceremonie, ı̂n afară de: „procesiunile de vite” ș i aș a numita „Zi a Recunoș tinței”, prin care țăranul ı̂și exprimă un sentiment al sanctită ții chemă rii sale sau ı̂și aminteș te de originile ei sacre. Ceea ce-l tentează sunt recompensa ș i ospă țul. El aduce jertfe nu lui Ceres sau lui Jupiter, ci mai degrabă lui Plutus. Din cauza avariției, a egoismului ș i a unui obicei mâ rș av, de care nu scapă niciunul dintre noi, de a considera pă mâ ntul o proprietate sau mijlocul principal de a aduna proprietă ți, peisajul este deformat, agricultura este degenerată odată cu noi, ș i țăranul duce cea mai josnică viață. El cunoaș te Natura numai ca jefuitor. Cato spune că avantajele agriculturii sunt deosebit de pioase ș i drepte (maximeque pius quaestus), iar după Varro, vechii romani „numeau acelaș i pă mâ nt Mamă ș i Ceres ș i considerau că cei care ı̂l cultivă duc o viață pioasă ș i folositoare ș i că ei sunt singurii ră maș i din seminția Regelui Saturn”. Ne-am obiș nuit să uită m că soarele priveș te fă ră discriminare la ogoarele noastre cultivate, la prerii ș i la pă duri. Toate ı̂i re lectă ș i-i absorb razele la fel, iar primele sunt numai o mică parte din tabloul grandios pe care ı̂l contemplă ı̂n cursa lui zilnică . In ochii să i, tot pă mâ ntul este cultivat la fel, ca o gră dină . Ar trebui să primim ș i noi, prin urmare, binefacerea luminii ș i a că ldurii lui cu o ı̂ncredere ș i o mă rinimie corespunză toare. Ș i ce dacă pun preț pe semințele acestei fasole ș i le culeg toamna? Acest câ mp larg la care am privit ı̂ndelung de atâ tea ori nu se uită la mine ca la principalul cultivator, ci dincolo de mine, că tre in luențe mult mai binefă că toare lui, care-l udă ș i-l ı̂nverzesc. Această fasole are rezultate care nu sunt recoltate de mine. Nu cresc ele oare ș i pentru marmote, ı̂n parte? Spicul grâ ului (ı̂n latineș te spica, forma veche speca, de la spe, speranță) n-ar trebui să ie singura speranță a agricultorului; miezul lui, sau grâ ul (granum, de la gerendo, rod) nu este tot ce poartă . Cum poate atunci să ni se strice recolta? Să nu mă bucur oare ș i de abundența de buruieni ale că ror semințe sunt grâ narul pă să rilor? Prin comparație, are puțină importanță dacă ogoarele umplu hambarele țăranului. Adevă ratul agricultor nu mai este neliniș tit, aș a cum nici veverița nu dă niciun semn de ı̂ngrijorare dacă pă durile vor avea sau nu castane anul acesta ș i ı̂și termină munca odată cu iecare zi, renunțând la orice pretenție de la recolta ogoarelor sale, sacri icâ nd ı̂n minte nu numai primele, ci ș i ultimele sale fructe. 1 Capul familiei trebuie să ie vâ nză tor, nu cumpă ră tor", ı̂n lat. ı̂n orig. Din Cato - De Re Rustica. (n. tr.) 2 Din The Shepherds’ Oracles (Oracolele păstorului) de Francis Quarles (1592—1644). (n. tr.) SATUL După ce pră ș eam sau poate citeam ș i scriam dimineața, fă ceam, de obicei, din nou baie ı̂n lac, traversâ nd ı̂not, pentru relaxare, unul dintre golfurile lui ș i spă lam praful muncii de pe persoana mea sau ı̂mi descrețeam ultima cută provocată de studiu, iar după -amiaza eram absolut liber. O dată la iecare două -trei zile, mă duceam ı̂n sat ca să mai aud bâ rfa care continuă acolo fă ră ı̂ncetare, circulâ nd ie din gură ı̂n gură sau din ziar ı̂n ziar ș i care, luată ı̂n doze homeopatice, era ı̂ntr-adevă r la fel de reconfortantă , ı̂n felul ei, ca ș i foș netul frunzelor sau clipocirile broaș telor. Cum mă plimbam prin pă dure să vă d pă să rile ș i veverițele, aș a mă plimbam ș i prin sat ca să vă d oameni ș i copii; ı̂n loc de vâ nt printre pini auzeam că ruțe huruind. Nu departe de casa mea se a lă o colonie de ș obolani de apă , pe pajiș tile de lâ ngă râ u; sub pâ lcul de ulmi ș i arbuș ti din cealaltă zare era un sat de oameni harnici, la fel de bizari pentru mine ca ș i niș te câ ini de prerie, iecare stâ nd la gura vizuinii lui sau dâ nd fuga pâ nă la un vecin ca să clevetească . Mă duceam frecvent acolo ca să le observ obiceiurile. Satul mi s-a pă rut un mare salon de presă ; ș i ı̂ntr-o parte, ca să -l ı̂ntrețină , cum era odată ș i la Redding & Company pe State Street, țineau nuci ș i sta ide, sau sare, fă ină ș i alte alimente. Au unii o poftă atâ t de mare pentru bunurile dintâ i, adică pentru ș tiri, ș i niș te organe digestive atâ t de să nă toase, ı̂ncâ t ar putea sta tot timpul pe stră zile publice, fă ră să se miș te, ca să le lase să clocotească ș i să ș uș otească prin ele asemeni vâ nturilor etesiene sau ca ș i câ nd ar inspira eter, acesta provocâ ndu-le numai amorțeală ș i lipsă de sensibilitate la durere - că altfel ar i adesea dureros de auzit - fă ră a afecta conș tiința. Rareori se ı̂ntâ mpla, câ nd ră tă ceam prin sat, să nu vă d câ te un ș ir ı̂ntreg de asemenea celebrită ți, ie stâ nd pe o scară la soare, cu trupurile aplecate ı̂nainte ș i cu ochii privind din câ nd ı̂n câ nd ı̂ncolo ș i ı̂ncoace, cu o expresie de voluptate, ie reze-mâ ndu-se de vreun grajd cu mâ inile ı̂n buzunare, ca niș te cariatide, de parcă l-ar i sprijinit. Fiind de obicei afară din casă , auzeau tot ce purta vâ ntul. Acestea sunt morile cele mai rudimentare, ı̂n care toată bâ rfa este mai ı̂ntâ i digerată grosolan sau sfă râ mată , ı̂nainte de a i deș ertată ı̂n coș urile mai ine ș i mai delicate dină untru. Am observat că punctele vitale ale satului erau bă că nia, câ rciuma, poș ta ș i banca; ș i, ca element necesar al maș ină riei, țineau un clopot, un tun, o pompă de incendiu, toate la locul potrivit; iar casele erau ı̂n aș a fel aranjate ı̂ncâ t să pro ite câ t se poate mai mult de lume, pe ulițe, una cu fața la cealaltă , aș a ı̂ncâ t orice că lă tor trebuia să treacă prin tunelul dracilor1, astfel ı̂ncâ t iecare bă rbat, femeie ș i copil să poată să -l țintească . Desigur, cei care locuiau mai aproape de capă tul ș irului, unde puteau vedea ș i puteau i vă zuți mai mult ș i ı̂i puteau aplica prima lovitură , plă teau cele mai mari prețuri pentru locurile lor; iar cei câ țiva locuitori ră zleți pe la margini, unde ı̂ncepeau să apară mari goluri ı̂n ș ir, iar că lă torul mai putea să ri peste ziduri sau so mai ia pe ală turi, pe drumurile de vite ș i să scape, plă teau o foarte mică taxă de teren sau de fereastră . Peste tot erau atâ rnate semne care să -l ademenească ; unele care să -i trezească apetitul, cum erau câ rciuma ș i pivnița cu alimente; altele, fantezia, cum erau magazinul de marfă uscată ș i pră vă lia bijutierului; iar altele, eleganța corpului, a picioarelor ș i a ı̂mbră că mintei, cum erau frizeria, cizmă ria sau croitoria. Pe lâ ngă astea, mai era ș i o invitație mereu valabilă de a bate la oricare dintre aceste case, că ci la vremea asta se aș teptau musa iri. In cea mai mare parte am scă pat cu bine de aceste pericole, ie ı̂ndreptâ ndu-mă spre țintă imediat ș i cu ı̂ndră zneală , fă ră niciun fel de deliberare, aș a cum se recomanda celor care trec prin tunelul dracilor, sau gâ ndindu-mă tot timpul la lucruri ı̂nalte, asemeni lui Orfeu, care „câ ntâ nd cu voce tare imnuri zeilor la acompaniamentul lirei, copleș ea vocile sirenelor ș i s-a ferit de pericol”. Uneori o luam deodată la fugă ș i nimeni nu mai putea spune unde mă a lam, că ci nu țin prea mult la etichetă ș i nu ezitam niciodată să mă folosesc de o spă rtură ı̂n gard. Mă obiș nuisem chiar să fac câ te o pă trundere ı̂n unele case unde eram primit foarte bine ș i după ce a lam sâ mburii ș i o brumă de ș tiri, tot ce se sedimentase, perspectivele de ră zboi ș i pace ș i dacă lumea putea s-o mai ducă mult astfel, mi se dă dea voie să ies pe ulițele din dos ș i scă pam astfel, din nou, ı̂n pă duri. Era foarte plă cut, câ nd ră mâ neam tâ rziu ı̂n oraș , să mă lansez ı̂n noapte, mai ales dacă era ı̂ntuneric ș i furtună , ș i să ridic ancora din cine ș tie ce salon elegant sau sală de lectură , cu o traistă de secară sau mă lai pe umă r, ı̂ndreptâ ndu-mă că tre minunatul meu post din pă dure, după ce ı̂nchideam totul bine pe afară ș i mă retră geam sub pavilion de pace cu un vesel echipaj de gâ nduri, lă sâ ndu-mi numai omul de afară la timonă sau chiar ı̂nțepenind timona câ nd navigam liniș tit. Imi veneau multe gâ nduri plă cute lâ ngă focul din cu-ș etă „ı̂n timp ce navigam”. Nu am fost niciodată naufragiat sau mâ hnit pe niciun fel de vreme, deș i am fost prins de niș te furtuni puternice. E mai ı̂ntuneric ı̂n pă duri, chiar ı̂n nopțile obiș nuite, decâ t se crede ı̂n general. De multe ori, trebuia să privesc ı̂n sus, la deschiderea dintre copacii de deasupra potecii, ca să mi gă sesc drumul, iar unde nu era drum de că ruțe, trebuia să simt cu picioarele urma uș oară pe care o fă cusem tot eu sau să mă conduc după poziția cunoscută a anumitor copaci pe care ı̂i pipă iam cu mâ inile, trecâ nd totdeauna printre doi pini, spre exemplu, care se a lau la mai puțin de jumă tate de metru unul de altul, ı̂n mijlocul pă durii, chiar ș i ı̂n noaptea cea mai ı̂ntunecată . Uneori, după ce ajungeam acasă aș a de tâ rziu, printr-o noapte neagră ș i posomorâ tă , câ nd picioarele simțeau că rarea pe care ochii nu o mai vedeau, visă tor ș i distrat tot drumul, pâ nă câ nd eram trezit de faptul că trebuia să ridic mâ na ca să trag ză vorul, nu puteam să -mi amintesc nici mă car un pas fă cut tot timpul drumului ș i mă gâ ndeam că trupul ș i-ar gă si calea spre casă chiar dacă stă pâ nul l-ar pă ră si, aș a cum mâ na ı̂și gă seș te fă ră ajutor drumul spre gură . De mai multe ori, câ nd câ te un musa ir se ı̂ntâ mpla să stea pâ nă seara tâ rziu ș i se anunța o noapte ı̂ntunecată , mă simțeam obligat să -l conduc pâ nă la drumul de care din spatele casei ș i să -i ară t apoi calea pe care trebuia s-o urmeze, ı̂ndrumat mai mult de picioare decâ t de ochi. Intr-o noapte foarte ı̂ntunecată , am condus aș a doi tineri care pescuiseră ı̂n lac. Stă teau cam la un kilometru ș i jumă tate depă rtare prin pă dure ș i erau destul de obiș nuiți cu drumul. După o zi sau două , unul dintre ei mi-a spus că ră tă ciseră mai toată noaptea ı̂n apropierea casei lor ș i nu au ajuns acasă pâ nă spre dimineață câ nd, iindcă fuseseră mai multe ș uvoaie de ploaie ı̂ntre timp, ș i frunzele erau ı̂ncă rcate de apă , erau uzi pâ nă la piele. Am auzit de mulți care se ră tă ceau ș i pe ulițele satului, câ nd ı̂ntunericul era atâ t de gros ı̂ncâ t, aș a cum e zicala, „puteai să -l tai cu cuțitul”. Unii care tră iesc la periferie ș i care au venit să facă cumpă ră turi ı̂n oraș cu că ruțele au fost obligați să ră mâ nă peste noapte; iar bă rbați ș i femei, după ce fuseseră ı̂n vizite, s-au depă rtat cu opt sute de metri din drumul lor, simțind caldarâ mul numai cu picioarele ș i nedâ ndu-ș i seama câ nd se ı̂ntorceau. Să te ră tă ceș ti ı̂n pă dure pe orice vreme ră mâ ne o experiență pe câ t de surprinză toare ș i de neuitat, pe atâ t de folositoare. Adesea, pe vreme de viscol, chiar ziua, ajungi la un drum foarte cunoscut ș i totuș i nu poți spune ı̂n care parte e satul. Deș i ș tii că ai că lă torit pe el de o mie de ori, nu recunoș ti nimic ș i ți-e la fel de stră in ca un drum din Siberia. Noaptea, desigur, nedumerirea este in init mai mare. In cele mai obiș nuite plimbă ri, ne conducem tot timpul, deș i inconș tient, asemeni piloților, după promontorii ș i faruri bine cunoscute ș i chiar dacă depă ș im cursa obiș nuită , tot mai pă stră m ı̂n minte ı̂nfă țiș area vreunui cap ı̂nvecinat; ș i nu apreciem vastitatea ș i misterul Naturii, pâ nă ce nu ne ră tă cim cu totul sau ne ı̂ntoarcem ı̂mprejur -că ci un om, ca să se ră tă cească ı̂n această lume, trebuie numai să se ı̂ntoarcă ı̂mprejur o singură dată , cu ochii ı̂nchiș i. Fiecare trebuie să ı̂nvețe punctele cardinale din nou, ori de câ te ori se trezeș te din somn sau din gâ nduri. Numai câ nd ne ră tă cim, sau cu alte cuvinte, câ nd ne-am pierdut de lume, ı̂ncepem să ne gă sim ș i ı̂nțelegem unde suntem, dâ ndu-ne seama de mă sura nemă rginită a relațiilor noastre. Intr-o după -amiază , că tre sfâ rș itul primei veri, câ nd m-am dus ı̂n sat să iau un pantof de la cizmar, am fost prins ș i bă gat la ı̂nchisoare iindcă , după cum am ară tat ș i ı̂n altă parte, nu am plă tit un impozit ș i nici nu am recunoscut autoritatea statului care cumpă ră ș i vinde bă rbați, femei ș i copii, ca pe vite, la uș a camerei senatului. Eu mă dusesem ı̂n pă duri ı̂n alte scopuri. Dar, oriunde pleacă cineva, oamenii ı̂l urmă resc ș i-l capturează cu instituțiile lor murdare ș i, dacă pot, ı̂l obligă să aparțină disperatei lor societă ți cu un cetă țean lipsă . E adevă rat că aș i putut rezista cu forța - cu un efect mai mare sau mai mic -, aș i putut porni ră zboi ı̂mpotriva societă ții; dar am preferat ca societatea să pornească ră zboi ı̂mpotriva mea, ea iind partea disperată . Totuș i, am fost eliberat a doua zi, mi-am luat pantoful reparat ș i m-am ı̂ntors ı̂n pă dure la timp pentru prâ nzul de a ine pe dealul Fair-Haven. Nu am fost niciodată brutalizat de nicio altă persoană decâ t de cele care reprezentau statul. Nu aveam nici lacă t ș i nici ză vor, decâ t pentru biroul ı̂n care ı̂mi țineam hâ rtiile, ș i nici mă car un câ rlig cu care să prind uș a sau fereastra. Nu miam blocat niciodată uș a, zi sau noapte, deș i aveam să lipsesc mai multe zile; nici mă car ı̂n toamna urmă toare, câ nd am stat două să ptă mâ ni ı̂n pă durile din Maine. Ș i totuș i, casa ı̂mi era mai respectată decâ t dacă ar i fost ı̂nconjurată de o ı̂ntreagă companie. Că lă torul obosit se putea odihni ș i ı̂ncă lzi lâ ngă focul meu, literatul să se distreze cu cele câ teva că rți de pe masa mea, sau curiosul, deschizâ nd uș a dulapului, să vadă ce mi-a ră mas de la prâ nz ș i ce perspective aveam pentru cină . Cu toate acestea, deș i treceau pe aici, spre lac, mulți oameni de toate categoriile, nu mi s-a ı̂ntâ mplat nimic ră u din această pricină ș i nu mi-a lipsit niciodată nimic ı̂n afară de o că rticică , un volum de Homer, care era probabil prost aurită ș i cred că pâ nă acum, un soldat al taberei noastre ș i-a dat seama de asta. Sunt convins că dacă toți oamenii ar tră i la fel de simplu cum tră iam eu, atunci furturile ș i hoțiile ar i necunoscute. Acestea se petrec numai ı̂n comunită ți ı̂n care unii au mai mult decâ t su icient iar alții nu au de ajuns. Home-rul lui Pope s-ar distribui repede, aș a cum se cuvine... „Nec bella fuerunt, Faginus astabat dum scyphus ante dapes.” „Nu s-au purtat ră zboaie Pe câ nd se că utau doar linguri de fag.” „Voi, cei care vă ocupați cu treburile publice, de ce trebuie să folosiți pedepsele? Iubiți virtutea ș i oamenii vor i virtuoș i. Virtuțile omului superior sunt ca vâ ntul; virtuțile omului de râ nd sunt ca iarba; iarba se ı̂ndoaie câ nd vâ ntul trece pe deasupra ei.”2 1 Tunelul dracilor (ı̂n engleză to run the gantlet) este o formă de pedeapsă izică ı̂n care condamnatul (sau perdantul câ nd este vorba de un joc) trece printre două ș iruri de oameni, aș ezati față ı̂n față, care ı̂i aplică lovituri. (n.red.) 2 Confucius, Analecte. (n. tr.) LACURILE Uneori, după ce mă să turam de compania ș i bâ rfa umană ș i ı̂mi epuizam toți prietenii din sat, hoină ream spre vest ș i mai departe de unde locuiam, ı̂n ș i mai nepă trunse pă rți ale oraș ului, spre „proaspete pă duri ș i alte pajiș ti”, sau pe la scă pă tatul soarelui ı̂mi luam cina de a ine ș i coacă ze pe dealul Fair-Haven, strâ ngâ ndu-mi rezerve pentru mai multe zile. Fructele nu-ș i cedează adevă rata aromă celui care le cumpă ră ș i nici celui care le cultivă pentru piață. Există o singură cale de a o obține, ș i totuș i puțini o urmează . Dacă vreți să ș tiți care-i gustul a inelor, ı̂ntrebați un vă car sau o potâ rniche. Este o eroare grosolană să presupui că ai gustat a ine tu, cel care nu le-ai cules niciodată . O a ină nu ajunge niciodată la Boston; ele nu au mai fost cunoscute acolo tocmai de pe vremea câ nd creș teau pe cele trei dealuri ale lui. Partea ambroziacă ș i esențială a fructului se pierde odată cu puful ș ters de pe ea ı̂n că ruță ș i ajunge un simplu furaj. Atâ t timp câ t domneș te Dreptatea Eternă , nicio a ină nevinovată nu va putea i transportată acolo de pe dealurile țării. Câ teodată , după ce-mi terminam praș ila pe o zi, mă ı̂nsoțeam cu un tovară ș neră bdă tor care pescuise ı̂n lac de dimineață, tă cut ș i nemiș cat ca o rață sau ca o frunză pe apă ș i, după ce practicase diverse soiuri de ilozo ie, conchidea de obicei, pâ nă la sosirea mea, că aparține vechii secte a cenobiților. Era un om mai ı̂n vâ rstă , pescar excelent ș i priceput ı̂n tot felul de lucră ri ı̂n lemn, că ruia ı̂i plă cea să -mi considere casa o clă dire ridicată pentru folosul pescarilor; iar mie ı̂mi fă cea la fel de multă plă cere câ nd se aș eza pe prag ca să -ș i aranjeze undițele. Din câ nd ı̂n câ nd stă team amâ ndoi pe lac, el ı̂ntr-un capă t al bă rcii, ș i eu ı̂n celă lalt; nu schimbam prea multe cuvinte, că ci ı̂n anii din urmă surzise, dar uneori ı̂ngâ na câ te un psalm care se armoniza destul de bine cu gâ ndurile mele. Intâ lnirea noastră era astfel de o armonie totală ș i neı̂ntreruptă , o ı̂ntâ lnire de care ı̂mi aduc aminte cu mult mai multă plă cere decâ t dacă s-ar i ı̂nfă ptuit prin cuvinte. Câ nd nu aveam cu cine să comunic, aș a cum se ı̂ntâ mpla de obicei, ridicam ecouri lovind cu lopata ı̂n marginea bă rcii ș i umpleam pă durile din jur cu un sunet rostogolit ș i crescă tor, stâ rnindu-l cum stâ rneș te paznicul iarele din menagerie, pâ nă ce obțineam câ te un geamă t din iecare vale sau coastă ı̂mpă durită . In serile calde, stă team adesea ı̂n barcă ș i câ ntam din luier ș i vedeam bibanul plutind ı̂n jurul meu, pe care mi se pă rea că -l fermecasem, ș i luna că lă torind peste fundul vă rgat, presă rat cu epavele codrului. Mai demult veneam la acest lac de dragul aventurii, arareori, ı̂n nopți ı̂ntunecate de vară , cu câ te un tovară ș ș i, fă câ nd un foc la marginea apei, despre care credeam că atrage peș tii, prindeam somni cu un mă nunchi de viermi atâ rnați de o sfoară ; ș i după ce terminam, noaptea tâ rziu, aruncam tă ciuni aprinș i ı̂n aer, ca pe niș te arti icii care, că zâ nd ı̂n lac, se stingeau cu un sfâ râ it ascuțit, iar noi ne trezeam brusc orbecă ind ı̂n ı̂ntunericul nesfâ rș it prin care, luierâ nd o melodie, ne croiam iară ș i drum că tre să laș urile oamenilor. Dar acum ı̂mi fă cusem casa lâ ngă mal. Uneori, după ce stă team ı̂n vreun salon din sat pâ nă ce se retră gea ı̂ntreaga familie, mă ı̂ntorceam ı̂n pă duri ș i, cu gâ ndul ı̂n parte la prâ nzul de a doua zi, ı̂mi petreceam orele de la miezul nopții pescuind dintr-o barcă , la lumina lunii, la serenadele bufnițelor ș i ale vulpilor ș i auzind, din câ nd ı̂n câ nd, câ ntecul ascuțit al vreunei pă să ri necunoscute din apropiere. Acestea erau pentru mine experiențe foarte memorabile ș i valoroase - ancorat ı̂n doisprezece metri de apă ș i la o sută , o sută cincizeci de metri de mal, ı̂nconjurat uneori de mii de bibani mici ș i crapi notropis, unduind suprafața cu cozile lor, ı̂n lumina lunii, ș i comunicâ nd printr-un ir lung, alburiu cu misterioș ii peș ti nocturni care ı̂și aveau salonul la doisprezece metri dedesubt, sau tră gâ nd câ teodată aproape două zeci de metri de gută pe lac, ı̂n timp ce eu eram dus de briza uș oară a nopții, simțind din câ nd ı̂n câ nd o vibrație uș oară de-a lungul ei, care indica o viață ce dă dea tâ rcoale la capă tul irului, cu un scop nede init, ș ovă itor ș i ı̂ncet pentru a se hotă rı̂. In cele din urmă , ridicam uș or, tră gâ nd cu iecare mâ nă pe râ nd, câ te vreun somn mustă cios care pufnea ș i se zbă tea ı̂n aer. Era foarte ciudat, mai ales ı̂n nopțile ı̂ntunecate, după ce gâ ndurile ı̂ți ră tă ciseră prin teme vaste, cosmogonice, că tre alte sfere, să simți această smucitură slabă care venea să -ți ı̂ntrerupă visele ș i să te lege din nou cu Natura. Mi se pă rea că aș i putut apoi să -mi arunc undița ı̂n aer, la fel ca ș i ı̂n celă lalt element care, de abia dacă era mai dens. Prindeam, cum se spune, doi peș ti cu un singur câ rlig. Peisajul Waldenului este la o scară modestă ș i, deș i este foarte frumos, nu se apropie de grandoare ș i nici nu-l poate interesa prea mult pe cel care nu l-a frecventat ı̂ndelung sau n-a tră it pe malul lui; totuș i, acest lac este atâ t de remarcabil prin adâ ncimea ș i puritatea lui ı̂ncâ t merită o descriere specială . Este un izvor limpede ș i de un verde intens, lung de peste un kilometru ș i jumă tate ș i cu o circumferință de doi kilometri, avâ nd o suprafață de vreo două zeci ș i cinci de hectare; un izvor etern ı̂n mijlocul pă durilor de pin ș i de stejar, fă ră vreo intrare sau ieș ire vizibile ı̂n afară de nori ș i evaporare. Dealurile din jur se ridică abrupt deasupra apei pâ nă la ı̂nă lțimea de doisprezece pâ nă la două zeci ș i patru de metri, deș i ı̂nspre sud-est ș i est ajung pâ nă la aproximativ treizeci, respectiv patruzeci ș i cinci de metri, pe o distanță de patru sute, respectiv, cinci sute de metri. In exclusivitate, acestea sunt ținuturi pă duroase. Toate apele noastre din Concord au cel puțin două culori: una câ nd sunt privite din depă rtare ș i alta, mai apropiată de realitate, de lâ ngă ele. Prima depinde mai mult de lumină ș i e asemă nă toare cu a cerului. Pe vreme senină , vara, par albastre de la distanță mică , mai ales câ nd sunt agitate, iar de la distanțe mai mari, toate apar la fel. Pe vreme de furtună , ele sunt uneori negre ca ardezia. Totuș i, se spune că marea este albastră ı̂ntr-o zi ș i verde ı̂n alta, fă ră vreo schimbare perceptibilă ı̂n atmosferă . Am vă zut râ ul nostru câ nd, ı̂mprejurimile iind acoperite cu ză padă , apa ș i gheața erau aproape la fel de verzi ca iarba. Unii consideră albastrul „ca iind culoarea apei pure, ie ea solidă sau lichidă ”. Dar, privind ı̂n apele noastre dintr-o barcă , se vede că sunt de culori foarte diferite. Waldenul este o dată albastru ș i altă dată verde, din acelaș i punct de observație. A lâ ndu-se ı̂ntre pă mâ nt ș i cer, el ı̂mprumută din culoarea ambelor. Privit de pe vâ rful unui deal, el re lectă culoarea cerului, dar, din apropiere, are o nuanță gă lbuie apropiată cu aceea a malului pe care se vede nisipul, apoi verde deschis, care se adâ nceș te treptat spre un verde ı̂nchis, uniform, ı̂n trupul lacului. In anumite nuanțe de lumină , chiar privit de pe un vâ rf de deal, acesta este verde aprins lâ ngă mal. Unii au pus asta ı̂n legă tură cu re lectarea verdeții; dar e la fel de verde ș i lâ ngă terasamentul de nisip al că ii ferate, precum ș i primă vara, ı̂nainte ca frunzele să se dezvolte ș i s-ar putea să ie, pur ș i simplu, rezultatul albastrului predominant, amestecat cu galbenul nisipului. Aș a este culoarea irisului să u. Aceasta este ș i partea care, primă vara, câ nd gheața se ı̂ncă lzeș te la arș ița soarelui, re lectată de pe fund ș i transmisă ș i prin pă mâ nt, se topeș te prima ș i formează un canal ı̂ngust ı̂n jurul mijlocului ı̂ncă ı̂nghețat. Ca ș i celelalte ape ale noastre, câ nd sunt foarte agitate, pe timp senin, aș a ı̂ncâ t valurile pot re lecta cerul din unghiul potrivit, sau iindcă este mai multă lumină ı̂n el, la distanță mică , acesta apare de un albastru mai ı̂nchis decâ t al cerului; ș i pe o astfel de vreme, iind pe suprafața lui, ș i uitâ ndu-mă cu privirile ı̂mpă rțite ca să -i observ re lexia, am distins un albastru deschis unic, de nedescris, asemeni celui sugerat de mă tă surile ı̂n ape schimbă toare sau de tă iș urile să biilor, mai azuriu decâ t cerul ı̂nsuș i, alternâ nd cu verdele ı̂nchis inițial de pe pă rțile opuse ale valurilor care, prin comparație, apar nă moloase. Este un albastruverzui sticlos, după câ te mi-l amintesc, asemenea acelor petice de cer hibernal vă zute prin porțile dintre nori, că tre vest, ı̂nainte de as ințitul soarelui. Ș i totuș i, numai un pahar din apa lui ridicat la lumină este la fel de incolor ca o cantitate egală de aer. Este bine ș tiut că o bucată mare de sticlă are o nuanță verde datorită - după spusele fă uritorilor ei - „corpului” acesteia, iar o bucată mică din aceeaș i sticlă este incoloră . N-am ı̂ncercat niciodată să vă d ce volum de apă din Walden ar i necesar pentru a re lecta o nuanță de verde. Apa râ ului nostru este neagră sau de un brun foarte ı̂nchis pentru cel care se uită drept ı̂n jos la ea, la fel ca cea a majorită ții lacurilor, ı̂mprumută trupului celui care se scaldă ı̂n ea o culoare gă lbuie; dar această apă este de o puritate atâ t de cristalină , ı̂ncâ t trupul celui care face baie pare de un alb de alabastru ı̂ncă ș i mai ne iresc, care, din cauză că membrele sunt mă rite ș i deformate ı̂n ı̂ntregime, produce un efect monstruos, fă câ nd studii potrivite pentru un Michelangelo. Apa este atâ t de transparentă ı̂ncâ t fundul poate i distins cu uș urință la o adâ ncime de opt sau nouă metri. Vâ slind pe el, poți vedea la câ țiva metri sub suprafață bancurile de bibani ș i crapi notropis, poate uneori de câ țiva centimetri lungime ș i totuș i primii atâ t de uș or de distins după liniile lor transversale ı̂ncâ t te gâ ndeș ti că trebuie să ie niș te peș ti ascetici, care ı̂și gă sesc subzistența acolo. Odată , iarna, cu mulți ani ı̂n urmă , pe câ nd fă ceam copci ı̂n gheață ca să prind ș tiuci, pă ș ind pe mal, am aruncat toporul ı̂napoi pe gheață, dar, ca ș i câ nd ar i fost ı̂ndreptat de vreun geniu al ră ului, alunecă vreo două zeci ș i cinci - treizeci de metri ș i că zu ı̂ntr-o copcă unde apa era de 7,5 metri adâ ncime. Din curiozitate, m-am ı̂ntins pe gheață ș i am privit prin copcă pâ nă ce am vă zut toporul puțin ı̂ntr-o parte, stâ nd ı̂n cap, cu coada dreaptă , miș câ ndu-se uș or ı̂ncolo ș i ı̂ncoace, odată cu pulsul lacului; ș i s-ar i putut să stea acolo drept ș i să se legene pâ nă câ nd coada i-ar i putrezit, dacă nu l-aș i deranjat eu. Spă rgâ nd altă copcă exact deasupra lui, cu o pană de gheață pe care o aveam la mine ș i tă ind cu cuțitul cel mai ı̂nalt mesteacă n pe care l-am gă sit ı̂n apropiere, am fă cut un laț pe care l-am legat de un capă t al lui ș i, lă sâ ndu-l cu atenție ı̂n jos, l-am trecut ı̂n jurul capă tului cozii ș i l-am tras cu o sfoară de-a lungul mesteacă nului, scoțând astfel toporul afară . Malul este format dintr-o centură de pietre albe, rotunjite ș i netede ca pietrele pentru pavaj, ı̂n afară de una sau două plaje de nisip, ș i este atâ t de abrupt ı̂ncâ t ı̂n multe locuri, dintr-un singur salt, intri ı̂n apă pâ nă peste cap; ș i dacă n-ar i remarcabila lui transparență, asta ar i ultima dată câ nd i-ai vedea fundul ı̂nainte de a ieș i pe partea cealaltă . Unii cred că este fă ră fund. Nu este nică ieri mâ los, ș i un observator ı̂ntâ mplă tor ar spune că nu sunt deloc plante ı̂n el; iar dintre plantele evidente, cu excepția micilor pajiș ti recent inundate, care nu-i aparțin de fapt, o cercetare mai atentă nu depistează niciun stâ njenel sau rogoz, nici mă car un nufă r, galben sau alb, ci numai câ teva inimioare ș i niș te broscă riță ș i probabil vreo una-două plutici pe care totuș i cineva care se scaldă s-ar putea să nu le observe; ș i toate aceste plante sunt curate ș i lucioase, la fel ca elementul ı̂n care cresc. Pietrele intră vreo cincizece metri ı̂n apă ș i apoi fundul este numai nisip, ı̂n afară de locurile mai adâ nci unde se a lă puține sedimente, formate probabil prin putrezirea frunzelor care au fost aduse pe el ı̂n atâ tea toamne, iar ancorele scot chiar ș i ı̂n miezul iernii câ te o plantă de un verde stră lucitor. Mai avem un lac exact ca acesta, Lacul Alb ı̂n Nine Acre Corner, cam la vreo patru kilometri spre vest; dar, deș i am cunoș tință de majoritatea lacurilor pe o rază de peste ș aisprezece kilometri, nu ș tiu de vreun al treilea cu o ı̂nfă țiș are atâ t de curată ș i asemă nă toare cu a unui izvor. Popoare succesive au bă ut poate din el, l-au admirat ș i sondat, s-au perindat pe aici ș i apa lui ı̂ncă mai este verde ș i transparentă . Nici mă car un izvor intermitent! Poate că ı̂n acea dimineață de primă vară câ nd Adam ș i Eva au fost izgoniți din Rai, Waldenul exista deja ș i se fră mâ nta sub ploaia uș oară de aprilie, ı̂nsoțită de cețuri ș i de un vâ nt dinspre sud, acoperit cu miriade de rațe ș i gâ ș te care nu auziseră de toamnă , câ nd lacuri atâ t de pure erau pentru ele din belș ug. Chiar de mai ı̂nainte ı̂ncepuse să se ridice ș i să coboare ș i-ș i limpezise apele, ș i le colorase cu nuanța pe care o poartă acum ș i a obținut de la ceruri un privilegiu pentru a i singurul lac Walden din lume ș i distilator de rouă celestă . Cine ș tie ı̂n literaturile câ tor nații uitate a fost el izvorul Castaliei? Sau ce nimfe l-au patronat ı̂n Epoca de Aur? Este o nestemată de prim rang, pe care Concordul o poartă ı̂n coroana sa. Ș i totuș i, poate că primii care au venit la acest izvor au lă sat vreo urmă de paș i. Am descoperit cu surprindere, ı̂n jurul lacului, chiar acolo unde tocmai a fost tă iat desiș ul de pă dure de pe mal, o potecă ı̂ngustă , ca o policioară , ı̂n coasta abruptă a dealului, ridicâ ndu-se ș i coborâ nd alternativ, apropiindu-se ș i retră gâ ndu-se de marginea apei, la fel de veche probabil ca ș i prima seminție de oameni de pe aici, bă tă torită de tă lpile vâ nă torilor autohtoni ș i ı̂ncă , din câ nd ı̂n câ nd, inconș tient, de că tre locuitorii de astă zi ai pă mâ ntului. Ea se vede deosebit de clar, mai ales câ nd stau iarna ı̂n mijlocul lacului, imediat după ce a că zut o ză padă uș oară , ș i apare ca o linie ș erpuită distinctă , neacoperită de buruieni ș i lă stari ș i foarte vizibilă pâ nă la peste cinci sute de metri depă rtare ı̂n multe locuri, ı̂n timp ce vara se distinge cu greu, chiar ș i de aproape. Ză pada o retipă reș te, ca să spunem aș a, ı̂n caractere clare, albe, ı̂n basorelief. Gră dinile ornamentale ale vilelor care se vor construi odată aici s-ar putea să mai pă streze vreo urmă a ei. Lacul se ridică ș i coboară , dar nimeni nu ș tie dacă a fă cut-o regulat sau nu ș i ı̂n ce perioadă , deș i, ca ı̂ntotdeauna, mulți pretind că ș tiu. Este de obicei mai ridicat iarna ș i mai scă zut vara, deș i ı̂n general nu respectă umiditatea ș i seceta. Mi-l amintesc câ nd era cu vreo treizeci de centimetri sau cu un metru mai scă zut, de asemenea, câ nd era cu cel puțin un metru ș i jumă tate mai ridicat decâ t atunci câ nd locuiam lâ ngă el. Este o limbă ı̂ngustă de nisip care intră ı̂n el, cu apa foarte adâ ncă ı̂ntr-o parte, pe care am iert o oală cu mâ ncare, la vreo treizeci de metri de mal, cam prin 1824, iar aș a ceva nu s-a mai putut face timp de două zeci ș i cinci de ani; ș i pe de altă parte, prietenii ascultau cu neı̂ncredere câ nd le spuneam că la câ țiva ani mai tâ rziu pescuiam, de obicei, cu o barcă , ı̂ntr-un golf retras din pă dure, la vreo ș aptezeci ș i cinci de metri de singurul mal pe care ı̂l ș tiau, un loc care de mult devenise pajiș te. Dar lacul se ı̂nă lțase constant timp de doi ani ș i acum, ı̂n vara lui ‘52, este exact cu un metro ș i jumă tate mai sus decâ t atunci câ nd stă team eu acolo sau la fel de ridicat ca acum treizeci de ani ș i iar se poate pescui pe pajiș te. Aceasta duce la o diferență de nivel de 1,8 pâ nă la 2,1 metri; ș i totuș i, apa care se adună de pe dealurile din jur este ı̂n cantitate neglijabilă , ș i această revă rsare peste maluri trebuie pusă pe seama cauzelor care in luențează izvoarele din adâ ncime. Chiar ı̂n vara aceasta, lacul a ı̂nceput să scadă din nou. E remarcabil faptul că această luctuație, periodică sau nu, pare să aibă nevoie de mai mulți ani pentru a se produce. Am observat o ı̂nă lțare ș i o parte din două scă deri, ș i bă nuiesc că după vreo zece-cinci-sprezece ani de acum ı̂nainte, apa va i tot aș a de jos cum o ș tiam eu. Lacul Flints, la peste un kilometru ș i jumă tate spre est, cu excepția tulbură rilor provocate de umpleri ș i scurgeri, ca ș i lacurile intermediare mai mici, se aseamă nă din acest punct de vedere cu Walden ș i nu demult a atins adâ ncimea cea mai mare odată cu acesta din urmă . Acelaș i lucru se ı̂ntâ mplă , ı̂n mă sura ı̂n care am putut să observ eu, ș i cu Lacul Alb. Această ridicare ș i scă dere a Waldenului la intervale mari este folositoare cel puțin prin aceea că apa, ră mâ nâ nd la această ı̂nă lțime mare timp de un an sau mai mult, deș i ı̂ngreunează mersul ı̂n jurul lui, omoară arbuș tii ș i copacii care au ră să rit de la „ luxul” trecut - pini, mesteceni, anini, plopi ș i alții, ș i scă zâ nd din nou, lasă un mal neted; că ci, spre deosebire de multe lacuri ș i toate apele care sunt supuse luxului zilnic, malurile sale sunt cele mai curate câ nd apa este mai scă zută . In partea lacului dinspre casa mea, a fost distrus ș i ră sturnat ca de un levier un ș ir ı̂ntreg de pini, ı̂n-alți de patru metri ș i jumă tate, ș i astfel li s-a oprit ră spâ ndirea; iar mă rimea lor arată câ ți ani au trecut de la ultima ridicare pâ nă la această ı̂nă lțime. Prin această luctuație, lacul ı̂și a irmă dreptul la un mal, ș i astfel malul este mărginit, iar copacii nu-l pot ocupa prin drepturi de proprietate. Acestea sunt buzele lacului pe care nu creș te barbă . Din câ nd ı̂n câ nd, ș i le linge. Câ nd apa este la maximum de ı̂nă lțime, aninii, să lciile ș i arțarii, ı̂n efortul lor de a se menține, ı̂și trimit ı̂n apă , din toate rami icațiile tulpinilor lor, o puzderie de ră dă cini ibroase roș ii, lungi de câ țiva metri ș i de la o ı̂nă lțime de un metru-un metro ș i jumă tate de pă mâ nt; ș i am vă zut tufele ı̂nalte de coacă ze din jurul lacului, care de obicei nu au fructe deloc, iind ı̂ncă rcate de rod ı̂n aceste condiții. Mulți n-au putut să spună cum de a ajuns malul să ie netezit aș a de bine. Toți concetă țenii mei cunosc tradiția (iar cei mai ı̂n vâ rstă ı̂mi spun că au auzit-o ı̂n tinerețe) conform că reia, demult, indienii țineau un sfat pe un deal de aici, care se ridica spre ceruri tot atâ t câ t se afunda lacul acum ı̂n pă mâ nt, ș i din cauza prea marii profană ri, după cum se spune - deș i acesta este un viciu de care indienii nu s-au fă cut niciodată vinovați - tocmai ı̂n vreme ce se ı̂ndeletniceau cu aș a ceva, dealul s-a zguduit ș i s-a scufundat pe neaș teptate, iar de scă pat a scă pat numai o bă trâ nă , pe care o chema Walden, ș i după ea s-a numit ș i lacul. S-a presupus că , odată cu cutremurarea dealului, aceste pietre s-au rostogolit pe lă turi ș i au format malul de astă zi. In orice caz, este foarte sigur că odată nu a fost lac aici ș i că acum este ș i această legendă indiană nu contrazice ı̂n nicio privință povestea cu acel vechi colonist despre care am mai pomenit, care ı̂și aminteș te atâ t de bine că atunci câ nd a venit aici pentru prima oară cu vergeaua divinatorie rami icată , a vă zut un abur subțire ridicâ ndu-se din pajiș te, iar varga de alun ară ta mereu ı̂n jos, ș i aș a s-a hotă râ t să sape aici o fâ ntâ nă . Câ t despre pietre, mulți ı̂ncă mai cred că nu ar putea i explicate prin acțiunea valurilor asupra colinelor acestea; dar vă d că dealurile din jur sunt destul de pline de acelaș i fel de pietre care au trebuit să ie ridicate ca niș te ziduri de ambele pă rți ale că ii ferate din apropierea lacului; ș i pe lâ ngă asta, cele mai multe pietre sunt acolo unde malul e mai abrupt, aș a că , din nefericire, acesta nu mai este un mister pentru mine. Ele ı̂l divulgă pe constructor. Dacă numele nu a fost derivat din cel al vreunei localită ți din Anglia - Saffron Walden, de exemplu - s-ar putea presupune că la ı̂nceput se numea Lacul Walled-in (adică zidit). Lacul este fâ ntâ na mea gata să pată . Patru luni pe an, apa lui este pe câ t de rece pe atâ t de curată ș i cred că atunci este la fel de bună ca ı̂n oraș , dacă nu cumva chiar mai bună . Iarna, orice apă expusă la aer este mai rece decâ t izvoarele ș i fâ ntâ nile care sunt ferite de acesta. Temperatura apei din lac, după ce stă tuse ı̂n camera mea de la cinci după -amiaza pâ nă a doua zi la prâ nz, pe 6 martie 1846, termometrul menținâ ndu-se o parte din timp la 18° sau 21° C, ı̂ntr-o oarecare mă sură din cauza soarelui care ı̂ncă lzea acoperiș ul, avea 5°, sau era cu un grad mai rece decâ t apa scoasă atunci din una dintre cele mai reci fâ ntâ ni din sat. Temperatura lacului Boiling Spring, situat la opt sute de metri spre apus de lac, era ı̂n aceeaș i zi de 7°, deci cea mai caldă dintre apele ı̂ncercate de mine, deș i vara este cea mai rece din câ te ș tiu eu, câ nd, ı̂n plus, apa stă tută de la suprafață nu este amestecată cu ea. Mai mult, vara, din cauza adâ ncimii lui, Waldenul nu se ı̂ncă lzeș te niciodată la fel ca celelalte ape expuse la soare. Pe că ldura cea mai mare puneam de obicei câ te o gă leată ı̂n pivniță, unde se ră cea noaptea ș i ră mâ nea la fel ș i ziua, cu toate că mă foloseam ș i de un izvor din apropiere. Era la fel de bună ș i după o să ptă mâ nă , ca ș i atunci câ nd fusese scoasă ș i nici nu avea gust de pompă . Oricine se opreș te vara, timp de o să ptă mâ nă , pe malul unui lac trebuie să ı̂ngroape o gă leată cu apă la aproape un metru ı̂n umbra cortului ca să nu mai depindă de avantajele gheții. S-au prins ı̂n Walden ș tiuci, una dintre ele câ ntă rind trei kilograme ș i jumă tate, ca să nu mai vorbim de alta, la patru kilograme, care a tâ râ t cu mare viteză o mulinetă ixată bine de un pescar deoarece nu o vă zuse, bibani ș i crapi notropis, civini sau cleani (Leuciscus pulchellus) ș i foarte puține plă tici, câ țiva țipari, dintre care câ țiva câ ntă rind mai bine de un kilogram; - sunt atâ t de speci ic deoarece greutatea unui peș te este singura lui pretenție de renume, ș i aceș tia sunt singurii țipari despre care am auzit pe aici - ș i-mi amintesc foarte vag ș i de un peș tiș or lung de doisprezece ș i jumă tate centimetri, argintiu pe margini ș i cu un spate verzui, asemă nă tor oarecum cu o ocheană , pe care ı̂l menționez aici mai ales pentru a-mi ı̂nchega faptele ı̂ntr-o povestire. Cu toate astea, lacul nu e prea bogat ı̂n peș te. Ș tiucile lui, deș i nu se gă sesc din abundență, sunt principala lui fală . Am vă zut odată ză câ nd pe gheață ș tiuci de cel puțin trei feluri: unele lungi ș i subțiri, de culoarea oțelului, foarte asemă nă toare celor prinse ı̂n râ uri, unele auriu-stră lucitoare, cu re lexe verzui ș i foarte profunde, care sunt cele mai obiș nuite pe aici ș i altele, de culoare aurie, de forma celor de mai ı̂nainte, dar ı̂mpestrițate pe lateral cu pete mici cafenii, ı̂nchise sau negre, amestecate cu câ teva uș or sâ ngerii, foarte asemă nă toare cu pă stră vul. Numele speciei reticulatus nu cred că li s-ar potrivi; mai curâ nd ar i uttatus. Aceș tia sunt peș ti foarte robuș ti ș i câ ntă resc mai mult decâ t promite mă rimea lor. Crapii notropis, somnii ș i bibanii ș i cam toți peș tii care se a lă ı̂n acest lac sunt mult mai curați, mai frumoș i ș i cu carnea mai tare decâ t a celor din râ uri ș i din majoritatea celorlalte lacuri, deoarece apa este mai pură ș i pot i deosebiți cu uș urință de ei. Probabil că mulți ihtiologi ar gă si noi varietă ți printre ei. Mai există , de asemenea, ș i o rasă pură de broaș te ș i țestoase ș i câ teva mamifere; ș obolani de apă ș i nurci care ı̂și lasă urmele ı̂n jurul lui ș i ı̂l vizitează uneori ș i câ te o broască țestoasă de mâ l. Uneori, dimineața, câ nd fă ceam vâ nt bă rcii, speriam câ te o țestoasă uriaș ă care se ascundea sub ea ı̂n timpul nopții. Rațele ș i gâ ș tele ı̂l frecventează primă vara ș i toamna, râ ndunelele cu pâ ntecele alb (Hirundo bicolor) trec ı̂n zbor deasupra lui, pescă ruș ul albastru dă alarma ı̂n jurul lui ș i luierarii (Totanus macularius) „pă lă vră gesc” pe malurile lui pietroase toată vara. Speriam uneori câ te un uliu aș ezat pe un pin alb, deasupra apei; dar mă ı̂ndoiesc că este vreodată profanat de aripa vreunui pescă ruș , aș a cum este Fair-Haven. In cel mai ră u caz, tolerează câ te un cufundar pe an. Acestea sunt toate animalele mai semni icative care ı̂l frecventează acum. Dintr-o barcă poți vedea, pe vreme liniș tită , lâ ngă malul nisipos dinspre ră să rit, unde apa este adâ ncă de vreo doi-trei metri, ca ș i ı̂n alte pă rți ale lacului, niș te gră mezi rotunde, de aproape doi metri diametru pe jumă tate de metru ı̂nă lțime, formate din pietre mai mici decâ t un ou de gă ină , ı̂nconjurate numai de nisip. La ı̂nceput te ı̂ntrebi dacă ar i putut i fă cute pe gheață de indieni, ı̂n vreun scop oarecare, ș i s-au scufundat câ nd gheața s-a topit; dar sunt prea regulate ș i unele dintre ele prea proaspete pentru ca aș a ceva să poată i adevă rat. Ele se aseamă nă cu cele descoperite ı̂n râ uri, dar cum pe aici nu sunt nici mrene ș i nici cicari, nu ș tiu de ce peș ti sunt fă cute. Poate că sunt cuiburile cleanului. Acestea adaugă un plă cut mister fundului lacului. Malul este su icient de neregulat ca să nu ie monoton. Cu ochiul minții ı̂i vă d partea de vest crestată de golfuri adâ nci, nordul stâ ncos ș i frumos conturatul mal sudic, unde capuri succesive se suprapun ș i sugerează golfuri neexplorate ı̂ntre ele. Pă durea nu are niciodată o aș ezare mai bună ș i nici nu-i atâ t de deosebit de frumoasă ca atunci câ nd e vă zută din mijlocul unui lac mic dintre dealuri, ı̂nă lțându-se de la marginea apei; că ci apa ı̂n care se re lectă nu numai că -i face cea mai bună fațadă ı̂ntr-un asemenea caz, ci, cu țărmul ei ș erpuit, ı̂i este ș i granița cea mai naturală ș i mai plă cută . Nu există nicio brutalitate sau imperfecțiune ı̂n marginea ei, ca acolo unde toporul i-a cură țat o parte sau unde un câ mp cultivat se prelungeș te pâ nă la ea. Arborii au destul spațiu pentru a se dezvolta deasupra apei ș i iecare ı̂și trimite cel mai viguros braț ı̂n direcția aceea. Natura a țesut acolo un tiv natural, iar ochiul se ridică , ı̂n gradații ireș ti, de la arbuș tii pitici de pe mal, pâ nă la cei mai ı̂nalți copaci. Puține sunt urmele vizibile ale mâ inii omului. Apa spală malurile cum le spă la ș i acum o mie de ani. Un lac este cea mai frumoasă ș i mai expresivă tră să tură a peisajului. El este ochiul pă mâ ntului; ș i uitâ ndu-se ı̂n el, privitorul ı̂și mă soară adâ ncimea propriei sale iri. Copacii de apă de lâ ngă mal sunt genele irave care ı̂l mă rginesc, iar dealurile ı̂mpă durite ș i stâ ncile din jur ı̂i sunt sprâ ncenele de deasupra. Stâ nd pe plaja netedă de nisip din capă tul de ră să rit al lacului, ı̂ntr-o după -amiază liniș tită de septembrie, câ nd o ceață uș oară fă cea malul opus să pară nedesluș it, am vă zut de unde vine expresia „suprafața sticloasă a unui lac”. Câ nd ı̂ți ı̂ntorci capul, pare un ir in de voal, ı̂ntins peste vale, ș i, stră lucind pe fondul codrilor din depă rtare, aceasta separă un strat al atmosferei de celă lalt. Ai crede că poți merge fă ră să te uzi, sub ea, pâ nă la dealurile de dincolo ș i că râ ndu-nelele care o traversează ar putea să se aș eze pe ea. Ș i ı̂ntr-adevă r, uneori plonjează sub orizont, ca din greș eală , dar nu pot i ı̂nș elate. Câ nd priveș ti că tre apus pe deasupra lacului, eș ti silit să -ți foloseș ti amâ ndouă mâ inile ca să -ți aperi ochii de soarele re lectat ș i de cel adevă rat, că ci sunt la fel de stră lucitori; ș i dacă ı̂ntre aceș tia doi ı̂i cercetezi critic suprafața, ea este literalmente netedă ca sticla, ı̂n afară de locul unde pă ianjenii de apă , ı̂mpră ș tiați la intervale regulate pe toată ı̂ntinderea lui, prin miș că rile lor ı̂n soare produc pe el cele mai ine scâ nteieri imaginabile, sau poate câ te unei rațe ı̂i cade o pană sau, cum am mai spus, o râ ndunică zboară atâ t de jos ı̂ncâ t ı̂l poate atinge. S-ar putea ca ı̂n depă rtare un peș te să descrie un arc de aproape un metru ı̂n aer, creâ nd un fulger stră lucitor acolo de unde iese ș i altul acolo unde loveș te apa; uneori mi se dezvă luie ı̂ntregul arc argintiu; sau poate, din loc ı̂n loc este câ te un puf de pă pă die plutind pe suprafața lui, la care se reped peș tii ș i o unduiesc astfel, din nou. Este asemenea sticlei topite, ră cită , dar nu ı̂ntă rită , ș i cele câ teva pete de pe el sunt pure ș i frumoase ca imperfecțiunile acesteia. Poți descoperi adesea o porțiune de apă mai netedă ș i mai ı̂ntunecată , separată parcă de rest ca de o pâ nză de pă ianjen invizibilă , plasă a nimfelor apei, care se odihnesc pe ea. De pe un vâ rf de deal poți vedea, aproape ı̂n orice parte, câ te un peș te să rind; că ci nicio ș tiucă sau crap notropis nu prinde o insectă de pe fața lui lucie fă ră a tulbura ı̂n mod evident echilibrul ı̂ntregului lac. E minunat cu câ tă meticulozitate este anunțat acest fapt simplu - acest adevă r al peș tilor ieș it la iveală - ș i de la distanța la care mă a lu disting unduirile circulare pâ nă câ nd au treizeci de metri ı̂n diametru. Poți descoperi chiar ș i o goniță (Gyrinus) ı̂naintâ nd continuu pe suprafața netedă , de la opt sute de metri depă rtare; că ci acestea bră zdează uș or apa, provocâ nd o undă vizibilă , mă rginită de două linii divergente, iar pă ianjenii alunecă peste ea fă ră a o tulbura perceptibil. Câ nd suprafața este prea agitată , nu sunt nici pă ianjeni, nici gonițe, dar parcă ı̂n zilele liniș tite, ei ı̂și pă ră sesc să laș urile ș i se aventurează lunecâ nd dinspre mal ı̂n zvâ cnituri mă runte, pâ nă ce ı̂l acoperă complet. Este o ocupație plă cută ca ı̂ntr-o zi frumoasă de toamnă , câ nd toată că ldura soarelui este pe deplin prețuită , să stai pe o buturugă la o ı̂nă lțime ca aceasta, dominâ nd lacul ș i să studiezi cercurile unduitoare, necontenit ı̂nscrise pe suprafața lui, altminteri invizibilă , printre cerurile ș i copacii re lectați ı̂n el. Pe această mare ı̂ntindere nu există nicio tulburare care să nu ie netezită ș i domolită uș or ș i, ca ı̂ntr-un vas cu apă scuturat, cercurile tremură toare caută malul, ș i totul este din nou lin. Niciun peș te nu poate să sară sau vreo insectă să cadă pe lac fă ră ca lovitura să ie transmisă ı̂n acest fel ı̂n unde concentrice, ı̂n linii de frumusețe, de parcă ar i ridicarea continuă a izvorului să u, pulsul uș or al vieții, ritmul pieptului să u. Fiorii bucuriei ș i iorii durerii nu se pot distinge. Câ t de liniș tite sunt fenomenele lacului! Din nou, operele omului stră lucesc ca primă vara! Da, ș i iecare frunză , iecare ră murică , piatră ș i pâ nză de pă ianjen sclipeș te acum, la amiază , de parcă ar i acoperite cu rouă ı̂ntr-o dimineață de primă vară . Orice miș care de vâ slă sau a vreunei insecte produce un fulger de lumină ; ș i câ t de dulce e ecoul vâ slei ce cade! Intr-o astfel de zi de septembrie sau octombrie, Wal-denul este o oglindă perfectă a codrului, ı̂ngră dită cu pietre atâ t de prețioase ı̂n ochii mei, ı̂ncâ t mi se par a i mai puține sau mai rare. Nimic mai frumos pe fața pă mâ ntului poate, nimic mai pur ș i ı̂n acelaș i timp atâ t de mare ca un lac. Apă celestă . Nu are nevoie de ı̂ngră diri. Națiuni vin ș i trec fă ră a-l pâ ngă ri. Este o oglindă pe care nicio piatră nu o poate sparge, al că rei argint viu nu se roade niciodată , a că rei Natură aurită se reface mereu; nici furtunile, nici praful nu-i pot ı̂ntuneca fața veș nic proaspă tă ; - o oglindă ı̂n care se ı̂neacă orice impuritate ce apare, mă turată ș i scuturată de peria ı̂ncețoș ată a soarelui - el ı̂nsuș i mă tură de lumină care nu reține respirația ı̂ndreptată spre ea, ci ș i-o trimite pe a sa pentru a pluti sub formă de nori deasupra propriei suprafețe ș i pentru a se re lecta pe pieptu-i liniș tit. O câ mpie de apă tră dează spiritul care se a lă ı̂n aer. Aceasta primeș te necontenit viață nouă ș i miș care de sus. Prin natura ei, este intermediară ı̂ntre pă mâ nt ș i cer. Pe pă mâ nt se clatină numai iarba ș i arborii, dar apa, chiar ea este vă lurită de vâ nt. Vă d locurile unde o traversează briza, după fâ ș iile sau stropii de lumină . E minunat că putem privi ı̂n jos la fața lui. Poate că pâ nă la urmă vom privi la fel ș i la suprafața aerului ș i vom vedea locul unde se miș că un spirit ș i mai subtil. Pă ianjenii ș i gonițele dispar, ı̂n cele din urmă , ı̂n a doua jumă tate a lui octombrie, câ nd vin gerurile aspre, ș i atunci, ca ș i ı̂n noiembrie, ı̂ntr-o zi liniș tită nu există absolut nimic care să -i vă lurească suprafața. Intr-o după -amiază de noiembrie, ı̂n calmul de după furtună , care durase mai multe zile, câ nd cerul mai era ı̂ncă acoperit complet ș i aerul era plin de cețuri, am observat că lacul era neı̂nchipuit de neted, aș a ı̂ncâ t era greu să -i distingi suprafața; deș i nu mai re lecta nuanțele vii ale lui octombrie, ci culorile sumbre ale lui noiembrie, de pe dealurile ı̂nconjură toare. Deș i am trecut pe el câ t se poate de delicat, unduirile uș oare fă cute de barcă se duceau aproape pâ nă unde vedeam cu ochii ș i dă deau re lecțiilor o ı̂nfă țiș are dungată . Dar, uitâ ndu-mă ı̂n depă rtare, vedeam ici ș i colo câ te o lucire slabă , de parcă s-ar i adunat acolo câ teva din insectele care scă paseră de geruri sau poate că , suprafața iind atâ t de netedă , tră da vreun izvor care se ridica din adâ ncuri. Vâ slind uș or spre unul dintre aceste locuri, ră mâ neam surprins câ nd mă vedeam ı̂nconjurat de miriade de bibani mici, lungi de o palmă , de culoare ruginie ı̂n apa verde, jucâ ndu-se acolo, ridicâ ndu-se mereu la suprafață ș i vă lurind-o, lă sâ nd uneori bă ș ici pe ea. Intr-o apă atâ t de transparentă ș i aparent fă ră fund, care re lectă norii, se pă rea că plutesc prin aer ı̂ntr-un balon, iar ı̂notul lor mă impresiona ca un zbor sau ca o planare, de parcă ar i fost un stol compact de pă să ri trecâ nd imediat sub nivelul meu ı̂n dreapta sau ı̂n stâ nga, cu toate aripioarele ridicate ca niș te pâ nze de coră bii. Erau multe asemenea bancuri ı̂n lac, pă râ nd că ı̂ndulcesc perioada scurtă pâ nă ce iarna avea să -ș i tragă oblonul de gheață peste cerul lor larg, fă câ nd uneori suprafața să pară miș cată de o briză uș oară sau lovită de câ teva pică turi de ploaie. Câ nd mă apropiam cu nebă gare de seamă ș i-i alarmam, izbeau brusc cu cozile, ridicâ nd valuri, ca atunci câ nd cineva ar i lovit suprafața cu o creangă stufoasă , ș i-ș i că utau imediat refugiu ı̂n adâ ncuri. In cele din urmă ı̂ncepea să su le vâ ntul, ceața se ı̂ngroș a ș i valurile ı̂ncepeau să alerge, iar bibanii să reau mult mai sus ca mai ı̂nainte, ieș ind pâ nă la jumă tate din apă , o sută de puncte negre, de câ țiva centimetri lungime, toate odată deasupra apei. Intr-un an am vă zut chiar pâ nă la cinci decembrie unduiri pe suprafața apei ș i, bă nuind că avea să plouă imediat, atmosfera iind foarte cețoasă , mă gră beam să -mi iau locul la vâ sle ș i să mă ı̂ndrept spre casă ; ploaia pă rea deja să se ı̂ntețească cu repeziciune, deș i eu nu o simțeam pe față, ș i mă aș teptam să iu udat pâ nă la piele. Dar pe neaș teptate, unduirile au dispă rut, că ci erau produse de bibanii pe care vâ slele mele ı̂i speriaseră spre adâ ncuri ș i le vedeam bancurile dispă râ nd ca prin ceață; aș a că pâ nă la urmă , am avut parte de o după amiază uscată . Un bă trâ n care obiș nuia să frecventeze acest lac acum aproape ș aizeci de ani, pe câ nd acesta era ı̂ntunecat din cauza pă durilor din jur, ı̂mi povesteș te că ı̂n acele zile ı̂l vedea uneori plin de viață, cu rațe ș i alte pă să ri de apă pe el, ș i că erau mulți vulturi ı̂n jurul lui. Venea aici la pescuit ș i folosea o canoe veche, din buș teni, pe care o gă sise pe mal. Era fă cută din două trunchiuri de pin alb, scobite ș i prinse unul de altul, ș i era tă iată drept la capete. Era foarte grosolană , dar au trecut foarte mulți ani pâ nă ce a putrezit ș i probabil că s-a scufundat. Nu ș tia a cui fusese. Aparținea lacului. Drept ancoră , ı̂și fă cea o funie din fâ ș ii de coajă de hicori, legate una de alta. Un bă trâ n olar care tră ia lâ ngă lac ı̂nainte de Revoluție i-a spus odată că se gă sea la fund un cufă r de ier ș i că el ı̂l vă zuse. Uneori venea plutind pâ nă la mal, dar câ nd te duceai spre el, se ı̂ntorcea ș i dispă rea ı̂n apele adâ nci. Mi-a fă cut plă cere să aud despre vechea canoe din buș teni, care luase locul uneia indiene, din acelaș i material, dar de o construcție mai grațioasă , care fusese ı̂ntâ i probabil un copac pe mal ș i apoi că zuse parcă ı̂n apă pentru a pluti de-a lungul unei generații, cea mai potrivită ambarcațiune pentru lac. Imi amintesc că atunci câ nd m-am uitat prima oară ı̂n aceste adâ ncuri, se vedeau nedesluș it multe trunchiuri mari ză câ nd pe fund, care ori fuseseră ră sturnate ı̂n lac mai ı̂nainte, ori lă sate pe gheață după ultima tă iere, câ nd lemnul era mai ieftin; dar acum au dispă rut ı̂n cea mai mare parte. Câ nd am vâ slit pentru prima oară ı̂ntr-o barcă pe Walden, acesta era ı̂nconjurat complet cu pă duri dese ș i ı̂nalte de pin ș i stejar, iar ı̂n unele golfuri, vița-de-vie se ridicase pe copacii de lâ ngă apă ș i forma arcade pe sub care putea trece o barcă . Colinele care ı̂i formează malurile sunt atâ t de abrupte ș i pă durile de pe ele erau atunci atâ t de ı̂nalte ı̂ncâ t, atunci câ nd ı̂l priveai din capă tul de apus, avea ı̂nfă țiș area unui am iteatru pentru nu ș tiu ce spectacol silvic. Am petrecut multe ore, câ nd eram mai tâ nă r, plutind pe suprafața lui ı̂n voia ze irului, după ce ı̂mi duceam barca ı̂n mijloc ș i mă ı̂ntindeam pe spate peste bă nci, ı̂ntr-o dimineață de vară , visâ nd cu ochii deschiș i pâ nă câ nd eram trezit de barca ce atingea nisipul ș i mă ridicam să vă d că tre ce țărm mă purtase destinul; zile ı̂n care lenea era ı̂ndeletnicirea cea mai atră gă toare ș i mai productivă . In multe dimineți mă furiș am de acasă , preferâ nd să -mi petrec astfel cea mai bună parte din zi; că ci eram bogat, dacă nu ı̂n bani, cel puțin ı̂n ceasuri ı̂nsorite ș i ı̂n zile de vară pe care le iroseam; ș i nici nu regret că nu am petrecut mai multe din ele ı̂n atelier sau la catedră . Dar de câ nd am pă ră sit acele maluri, tă ietorii de lemne le-au pustiit ș i mai mult ș i nu se va mai putea ră tă ci prin poienile pă durii, cu luminiș uri din loc ı̂n loc, prin care să vezi apa. Muza ı̂mi poate i iertată dacă o să tacă de acum ı̂ncolo. Cum te mai poți aș tepta să câ nte pă să rile dacă li s-au tă iat dumbră vile? Acum nu mai există trunchiurile copacilor de la fund, nici vechea canoe din buș teni, nici pă durile ı̂ntunecate din jur, iar să tenii care de abia dacă mai ș tiu unde se a lă , ı̂n loc să se ducă la lac să facă baie sau să bea, se gră besc să -i aducă apa - care ar trebui să ie cel puțin la fel de sacră ca a Gangelui - ı̂n sat, printr-o țeavă , ca să -ș i spele blidele cu ea! - să -ș i primească Waldenul ı̂ntorcâ nd un robinet sau scoțând un cep! Diavolescul Cal de Fier, al că rui nechezat asurzitor se aude ı̂n tot oraș ul, a tulburat Boiling Spring cu copita ș i tot el este cel care a strivit ș i pă durile de pe malul Waldenului; acel cal troian, cu o mie de oameni ı̂n burtă , introdus de grecii mercenari! Unde este viteazul țării, Moore de la Moore Hall, care să -l ı̂nfrunte la Deep Cut ș i să arunce o suliță ră zbună toare ı̂ntre coastele ciumei negre? Cu toate astea, dintre toate personajele pe care le-am cunoscut, poate că Waldenul ı̂și poartă ș i-ș i pă strează cel mai bine puritatea. Mulți oameni i-au fost asemuiți, dar puțini merită această onoare. Deș i tă ietorii de lemne i-au dezgolit un mal după altul, iar irlandezii ș i-au construit cocioabele lâ ngă el ș i drumul de ier i-a ı̂ncă lcat hotarul, iar negustorii de gheață l-au smâ ntâ nit o dată , el ı̂nsuș i este neschimbat, este aceeaș i apă pe care s-au odihnit ochii mei ı̂n tinerețe; toate schimbă rile sunt ı̂n mine. După toate ı̂ncrețiturile sale nu i-a ră mas niciun rid permanent. Este veș nic tâ nă r ș i mă pot opri să vă d o râ ndunică atingâ ndu-i fața ca ı̂n vremurile de demult, aparent pentru a ciupi o insectă . M-a frapat iară ș i ı̂n astă seară , ca ș i cum nu l-aș i vă zut aproape zilnic timp de peste două zeci de ani. Da, iată Waldenul, acelaș i lac de pă dure pe care l-am descoperit cu atâ ța ani ı̂n urmă ; acolo unde iarna trecută a fost tă iată o pă dure, alta se ı̂nalță pe malul să u cu aceeaș i lă comie; acelaș i gâ nd se ı̂nalță spre suprafață, la fel ca atunci; este aceeaș i bucurie ș i fericire lichidă pentru el ș i Fă uritorul să u ș i da, poate ș i pentru mine. Este, cu siguranță, opera unui om curajos, ı̂n care nu era vreo urmă de viclenie. El a rotunjit această apă cu mâ na lui, a adâ ncit-o ș i limpezit-o ı̂n gâ ndul să u ș i prin vrerea lui a dă ruit-o Concordului. Pe fața lui vă d că e vizitat de aceeaș i re lexie; ș i aproape că poți spune, Walden, tu eș ti? Nu este vis de-al meu Să -mpodobesc un gâ nd; Nu pot să m-apropii de rai sau Dumnezeu Mai mult decâ t de sfâ ntul Walden. Eu sunt malul lui de piatră Ș i briza ce-i mâ ngâ ie-n vatră ; In că uș ul palmei-i țin Apa ș i nisipul in, Ale lui adâ nci izvoare Sunt ı̂n gâ ndul meu odoare. Vagoanele nu se opresc niciodată să -l privească ; ı̂mi ı̂nchipui totuș i că mecanicii ș i fochiș tii ș i frâ narii, ca ș i acei pasageri care au abonamente ș i ı̂l vă d deseori, sunt oamenii care ı̂l țin minte. Mecanicul nu uită noaptea, sau irea lui nu uită , că a privit această imagine de senină tate ș i puritate cel puțin o dată ı̂n timpul zilei. Deș i vă zut numai o dată , el ı̂l ajută să spele Strada State ș i funinginea locomotivei. Cineva propune ca el să se numească ,,Lacrima Domnului.“ Am spus că Waldenul nu are nicio intrare sau ieș ire la vedere, dar este pe de o parte legat indirect ș i la distanță de lacul Flints, care este mai sus, printr-un lanț de lacuri mici ce vin din regiunea aceea - ș i pe de altă parte, direct ș i evident cu râ ul Concord, a lat mai jos, printr-un lanț asemă nă tor de lacuri prin care ar i putut să se scurgă ı̂n vreo altă eră geologică ș i dacă s-ar să pa puțin - ferească Dumnezeu - ar putea i fă cut să curgă pe aici, din nou. Dacă , tră ind de atâ ta vreme atâ t de retras ș i de auster ca un pustnic ı̂n codru, a că pă tat o puritate atâ t de minunată , cui nu i-ar pă rea ră u ca apele relativ murdare ale lacului Flints să se amestece cu el sau el să -ș i risipească vreodată dulceața ı̂n valurile Oceanului? Lacul Flints sau Lacul Nisipos din Lincoln, cel mai mare lac ș i mare interioară a noastră , se a lă cam la un kilometru ș i jumă tate spre ră să rit de Walden. Este mult mai ı̂ntins -spunâ ndu-se că are ș aptezeci ș i nouă de hectare - ș i este mai bogat ı̂n peș te; dar este relativ de mică adâ ncime ș i nu prea limpede. O plimbare prin pă duri, pâ nă la el, era adesea recreația mea. Merita fă cută , chiar dacă numai pentru a simți vâ ntul biciuindu-ți obrajii ı̂n voie, pentru a vedea valurile alergâ nd ș i ca să -ți aminteș ti de viața marinarilor. Mă duceam toamna acolo la cules de castane, ı̂n zile vâ ntoase câ nd fructele că deau ı̂n apă ș i-mi erau aduse la picioare; ș i ı̂ntr-o zi, pe câ nd mă strecuram pe malul lui stufos, cu stropii proaspeți umezindu-mi fața, am dat peste epava ı̂n descompunere a unei bă rci, cu laturile putrede, distingâ ndu-se ı̂ncă doar o urmă a fundului ei plat printre trestii; totuș i, forma ei era bine de inită , de parcă ar i fost o talpă uriaș ă cu nervurile ei. Era o epavă tot atâ t de impresionantă ca oricare alta pe care ți-o puteai ı̂nchipui pe țărmul mă rii ș i cu o morală la fel de valabilă . Acum a ajuns doar mucegai vegetal ce nu se mai observă pe malul lacului, prin care ı̂și fac loc papura ș i stâ njeneii. Admiram adesea semnele valurilor pe fundul nisipos ı̂n partea de nord a acestui lac ș i care se simțeau tari ș i dure sub picioare din cauza presiunii apei, precum ș i rogozul care creș tea ı̂n ș ir indian, ı̂n linii ș erpuite, corespunză tor acestor semne, un râ nd ı̂n spatele altuia, de parcă ar i fost ră să dit de ape. Tot acolo am gă sit, ı̂n cantită ți considerabile, ș i niș te ghemotoace ciudate, formate aparent din iarbă ină ș i ră dă cini de papură , probabil de la unu pâ nă la zece centimetri ı̂n diametru, perfect sferice. Acestea sunt purtate ı̂nainte ș i ı̂napoi ı̂n apa puțin adâ ncă , pe un fund nisipos, ș i sunt uneori aruncate pe mal. Sunt ire de iarbă ı̂ntă rită sau cu puțin nisip la mijloc. La ı̂nceput se spune că s-au format prin acțiunea apei, ca prundiș ul; totuș i, chiar ș i cele mai mici sunt fă cute din cele mai aspre materiale, de un centimetru lungime, ș i apar numai ı̂ntr-o anumită perioadă a anului. Pe lâ ngă asta, valurile, bă nuiesc eu, mai mult distrug decâ t să construiască un material care a că pă tat deja consistență. Uscate, ele ı̂și pă strează forma pentru o perioadă nede inită . Lacul Flints! Pâ nă aici ajunge să ră cia nomenclaturii noastre. Ce drept avea țăranul murdar ș i netot, a că rui fermă se ı̂nvecina cu această apă celestă , ale că rei maluri le-a dezgolit fă ră milă , să -i dea numele să u? Vreun scorțos, care iubea mai mult fața stră lucitoare a unui dolar sau cent ı̂n care putea să -ș i vadă chipul boțit; care considera că ș i rațele să lbatice care se aș ezau pe el ı̂l pră dau; cu degetele ajunse niș te gheare strâ mbe ș i cornoase din cauza ı̂ndelungatei obiș nuințe de a strâ nge ca o harpie; - aș a că el nu are nume pentru mine. Nu mă duc acolo să -l vă d sau să -l aud pe el, cel care nu l-a văzut niciodată , care nu s-a ı̂mbă iat niciodată ı̂n el, care nu l-a iubit, care nu l-a pă zit, nu i-a spus niciodată un cuvâ nt bun ș i nici nu i-a mulțumit lui Dumnezeu că l-a fă cut. Mai bine s-ar numi după peș tii care ı̂noată ı̂n el, pă să rile sau patrupedele să lbatice care-l frecventează , lorile să lbatice care cresc pe malul lui sau după vreun om sau copil să lbatic a că rui istorie se ı̂ntrețese cu a lui; nu după cel care nu avea niciun alt drept asupra lui decâ t actul pe care i l-a dat vreun vecin de aceeaș i teapă sau cine ș tie ce legislatură - după el, care se gâ ndea numai la valoarea lui ı̂n bani, a că rui prezență poate că a blestemat ı̂ntregul mal; care a secă tuit pă mâ ntul din jurul lui ș i nu s-ar i dat ı̂n lă turi de la a usca ș i apele din el; că ruia ı̂i pă rea ră u că nu este o pajiș te cu fâ n englezesc sau mă ceș e - ș i ı̂n ochii că ruia nu era nimic care să -l ră scumpere; care l-ar i secat ș i l-ar i vâ ndut pentru mâ lul de pe fund. Nu-i ı̂nvâ rtea moara, ș i pentru el nu era niciun privilegiu că -l priveș te. Nu respect munca, nici ferma ı̂n care orice are un preț , a aceluia care ar duce priveliș tile, care ș i-ar duce ș i Dumnezeul la piață dacă ar putea că pă ta ceva pe el, care se duce la piață pentru dumnezeul să u; pe ogorul că ruia nimic nu creș te liber, al că rui lan nu are recolte, ale că rui pajiș ti nu au lori, ai că rui copaci nu au fructe, ci dolari; care nu iubeș te frumusețea poamelor sale, ale că rui fructe nu sunt coapte pentru el decâ t atunci câ nd se transformă ı̂n bani. Dați-mi să ră cia care se bucură de adevă rata bogă ție. Ț ăranii sunt respectabili ș i interesanți ı̂n mă sura ı̂n care sunt să raci - țărani să raci. O fermă model! In care casa se ı̂nalță ca o ciupercă pe o gră madă de gunoi, cu camere pentru oameni, cai, boi ș i porci, cură țate ș i necură țate, toate legate unele de altele! Ințesate cu oameni! O mare pată de gră sime cu duhoare de ı̂ngră ș ăminte ș i zer! La un ı̂nalt grad de cultivare, iind ı̂ngră ș ată cu inimile ș i creierii oamenilor! De parcă ar trebui să -ți cultivi carto ii ı̂n cimitir! Aș a arată o fermă model. Nu, nu; dacă cele mai frumoase calită ți ale peisajului trebuie să se numească după oameni, atunci aceș tia să ie numai cei mai nobili ș i mai merituoș i. Lacurile noastre să primească nume cel puțin la fel de reale ca Marea lui Icar, unde „malul tot mai ră sună de o-ncercare vitejească ”. Lacul Goose, de mică ı̂ntindere, este ı̂n drumul meu spre Flints; FairHaven, o extindere a râ ului Concord, despre care se spune că acoperă două zeci ș i opt de hectare, este cam la un kilometru ș i jumă tate spre sud-vest; ș i Lacul Alb, de vreo ș aisprezece hectare, este la doi kilometri ș i jumă tate distanță de Fair-Haven. Acesta este ținutul lacurilor mele. Acestea, ı̂mpreună cu râ ul Concord, sunt privilegiile mele acvatice zi ș i noapte, an de an, ele macină cerealele pe care le duc la ele. De câ nd tă ietorii de lemne, calea ferată ș i eu ı̂nsumi am profanat Waldenul, poate cel mai atră gă tor, dacă nu cel mai frumos dintre toate lacurile noastre, bijuteria pă durilor, este Lacul Alb; - un nume să ră că cios după frecvența lui, derivat ie din puritatea remarcabilă a apelor sale, ie din culoarea nisipurilor sale. In acestea ș i ı̂n alte privințe este totuș i un geamă n mai mă runt al Waldenului. Ele se aseamă nă atâ t de mult ı̂ncâ t ai spune că trebuie să ie legate pe sub pă mâ nt. Are acelaș i mal pietros, ș i apele lui sunt de aceeaș i nuanță. Ca ș i pe Walden, ı̂n zilele cu vreme sufocantă de arș iță, privind prin pă dure la unele dintre golfurile sale - care nu-s prea adâ nci, aș a ı̂ncâ t re lexia de pe fund le colorează -apele lui sunt albastru-verzui-cețoase. Mulți ani după aceea mă duceam acolo cu că ruța să adun nisip ca să fac din el ș mirghel, ș i-l vizitez mereu ș i de atunci ı̂ncoace. Cineva care ı̂l frecventează propune să se numească Lacul Verde. Poate că s-ar putea numi Lacul Pinului Galben, după urmă toarea ı̂mprejurare. Acum vreo cincisprezece ani puteai să vezi vâ rful unui pin, de soiul celor numiți pe aici pini galbeni -deș i ei nu formează o specie distinctă -, ridicâ ndu-se deasupra apei, la o mare distanță de țărm. Unii chiar presupuneau că lacul se scufundase ș i că acesta ră mă sese din codrii primitivi care se a lau ı̂nainte acolo. Descopă r că nu mai devreme de 1792, ı̂ntr-o „Descriere topogra ică a oraș ului Concord” fă cută de că tre unul dintre concetă țenii să i, ı̂n colecțiile societă ții de istorie din Massachusetts, autorul, după ce vorbeș te despre Lacul Walden ș i Lacul Alb, adaugă : „In mijlocul celui de-al doilea se poate vedea, câ nd apa este foarte scă zută , un copac care pare să i crescut ı̂n locul ı̂n care se a lă el acum, deș i ră dă cinile lui sunt la cincisprezece metri sub nivelul apei; vâ rful acestui copac este rupt, ș i acel loc are vreo treizeci ș i cinci de centimetri ı̂n diametru.” In primă vara lui ‘49 am vorbit cu omul care locuieș te cel mai aproape de lac, ı̂n Sudbury, ș i care mi-a spus că el a scos acest copac cu vreo zececincisprezece ani ı̂n urmă . După câ t ı̂și amintea el, se a la la vreo ș aptezeci de metri de mal, unde apa era adâ ncă de vreo unsprezecedoisprezece metri. Era iarnă , ș i dimineața scosese gheață ș i se hotă râ se ca după -amiază , cu ajutorul vecinilor, să scoată bă trâ nul pin galben. Au tă iat un canal prin gheață, pâ nă la mal, ș i l-au tras ı̂n toate pă rțile peste gheață, cu boii; dar nu după multă vreme, au descoperit cu surprindere că era cu trunchiul ı̂n sus, cioturile ramurilor ı̂ndreptâ ndu-se ı̂n jos ș i cu vâ rful ı̂n ipt bine ı̂n fundul nisipos. La capă tul cel mare avea aproximativ treizeci de centimetri ș i se aș teptau să scoată un trunchi bun de scâ ndură , dar era atâ t de putred ı̂ncâ t nu mai era bun nici de foc. Avea atunci o bucată din el ı̂n ș opron. Pe trunchi se vedeau urme de topor ș i de ciocă nitoare. Se credea că s-ar i putut să i existat un copac uscat pe mal, care a fost ră sturnat pâ nă la urmă ı̂n lac, ș i după ce vâ rful s-a um lat de apă , trunchiul ră mâ nâ nd uscat ș i uș or, a plutit ı̂n larg ș i s-a scufundat cu vâ rful ı̂n jos. Tată l lui, ı̂n vâ rstă de optzeci de ani, nu-ș i aducea aminte să nu i fost vreodată acolo. Mai mulți buș teni destul de mari ı̂ncă mai pot i vă zuți ză câ nd pe fund, unde, din cauza unduirilor suprafeței, par niș te uriaș i ș erpi de apă ı̂n miș care. Acest lac a fost rareori profanat de vreo barcă , că ci nu prea este nimic ı̂n el care să -i tenteze pe pescari. In loc de nufă rul alb care are nevoie de mâ l, sau stâ njenelul obiș nuit, ı̂n apa-i limpede creș te risipit stâ njenelul albastru (Iris ver-sicolor), ridicâ ndu-se din fundul pietros, de jur ı̂mprejurul malurilor, unde este vizitat de pă să rile colibri ı̂n iunie, iar atâ t culoarea frunzelor albă strui, câ t ș i a lorilor - ș i mai ales re lecțiile lor - sunt ı̂ntr-o armonie singulară cu apa albastru-verzuie. Lacul Alb ș i Lacul Walden sunt cristale mari pe suprafața pă mâ ntului, Lacuri ale Luminii. Dacă ar i ı̂nghețate pe veci ș i destul de mici ca să poată i cuprinse, poate că ar i duse de sclavi, asemenea pietrelor prețioase, ca să ı̂mpodobească capetele ı̂mpă raților; dar iind lichide ș i ı̂ntinse ș i destinate nouă ș i urmaș ilor noș tri, pe veci, le disprețuim ș i alergă m după diamantul Kohinoor. Ele sunt prea pure pentru a avea valoare pe piață; nu au nicio murdă rie. Cu câ t sunt mai frumoase decâ t viețile noastre, cu câ t mai transparente decâ t irile noastre! N-am a lat niciodată de meschină ria lor. Cu câ t sunt mai frumoase decâ t bazinul de la uș a fermierului, ı̂n care ı̂noată rațele sale! Aici vin rațele să lbatice curate. Natura nu are niciun locuitor uman care s-o aprecieze. Pă să rile, cu penajul ș i notele lor, sunt ı̂n armonie cu lorile, dar ce tâ nă r sau ce fecioară conspiră cu frumusețea luxuriantă a Naturii? Ea ı̂n loreș te mai mult singură , departe de oraș ele unde locuiesc ei. Vorbind despre Rai, dezonorați Pă mâ ntul. FERMA BAKER Uneori ră tă ceam spre dumbră vile de pini care se ı̂nă lțau asemenea templelor, sau asemenea lotelor pe mare, cu greement pă trat, ramuri clă tinâ ndu-se ı̂n lumină , atâ t de moi, de verzi ș i de umbroase ı̂ncâ t druizii ș i-ar i pă ră sit stejarii ca să se roage ı̂n ele; sau spre pă durea de cedru de dincolo de lacul Flints, unde copacii, acoperiți cu fructe albastre brumate, ı̂nă lțându-se tot mai sus, sunt potriviți să stea ı̂n Valhalla, iar ienupă rul tâ râ tor să acopere pă mâ ntul cu covoare pline de fructe; sau spre mlaș tinile ı̂n care mă treața-brazilor atâ rnă ı̂n ghirlande de pini negri ș i ciuperci otră vitoare, mese rotunde ale zeilor mlaș tinii acoperă pă mâ ntul, iar bureți frumoș i ı̂mpodobesc cioturile, asemenea luturilor sau scoicilor, ca niș te melci vegetali; acolo unde cresc mă ceș ul de mlaș tină ș i cornul, fructele roș ii de arțar stră lucesc ca niș te ochi de diavoli, ră ș ina ı̂și croieș te ș anțuri ș i sfă râ mă cele mai tari esențe ı̂n cleș tele să u; iar fructele laurului ı̂l fac pe privitor să uite de casă , privind la frumusețea lor, ș i este uimit ș i tentat de alte fructe să lbatice oprite, fă ră nume, prea frumoase pentru gustul muritorilor. In loc să vizitez vreun ı̂nvă țat, mă duceam de multe ori prin ı̂mprejurimi la anumiți copaci de soiuri rare, care se ı̂nă lțau undeva departe ı̂n mijlocul vreunei pă ș uni, ı̂n adâ ncimile unei pă duri sau mlaș tini, pe câ te un vâ rf de deal; aș a era mesteacă nul negru, din care avem câ teva exemplare frumoase, cu o grosime de peste jumă tate de metru; vă rul lui, mesteacă nul galben, cu haina lui largă , aurie, parfumat ca ș i primul; fagul care are un trunchi atâ t de neted ș i e atâ t de frumos decorat de licheni, perfect ı̂n toate amă nuntele sale, din care, ı̂n afară de exemplare izolate, ș tiu numai un pâ lc mic de copaci destul de mari ră maș i ı̂n oraș , despre care unii presupun că ar i fost semă nați de porumbeii care erau odată ademeniți cu jir pe aici, prin apropiere; merită să vezi scâ nteind vinele argintii câ nd despici acest lemn; teiul american; carpenul; Celtis occidentalis sau ulmul fals, din care aveam doar unul crescut bine; câ te un catarg mai ı̂nalt al unui pin, al unui paltin sau câ te o zadă mai reuș ită decâ t altele, ı̂nalțându-se ca o pagodă ı̂n mijlocul pă durii; ș i aș putea aminti multe altele. Acestea erau altarele pe care le vizitam ș i vara ș i iarna. S-a ı̂ntâ mplat odată să stau chiar ı̂n apropierea arcului unui curcubeu, care umplea stratul inferior al atmosferei, colorâ nd iarba ș i frunzele din jur ș i uimindu-mă de parcă m-aș i uitat ı̂ntr-un cristal colorat. Era un lac de lumină ı̂n culorile curcubeului, ı̂n care pentru un ră stimp am tră it ca un del in. Dacă ar i ținut mai mult, s-ar i putut să -mi coloreze munca ș i viața. Câ nd mergeam pe terasamentul că ii ferate, mă minunam de nimbul de lumină din jurul umbrei mele ș i m-aș i ı̂nchipuit cu bucurie unul dintre cei aleș i. Cineva care mi-a fă cut o vizită mi-a declarat că umbrele unor irlandezi din fața lui nu aveau niciun nimb ı̂n jur ș i că numai bă ș tinaș ii se distingeau astfel. Benvenuto Cellini ne spune ı̂n memoriile sale că , după un vis sau o viziune ı̂ngrozitoare pe care a avut-o ı̂n timpul detenției sale ı̂n castelul San Angelo, o lumină stră lucitoare apă rea peste umbra capului să u, dimineața ș i seara, ie că era ı̂n Italia sau Franța, ș i devenea ı̂ndeosebi mai evidentă câ nd iarba era umezită de rouă . Era probabil acelaș i fenomen la care m-am referit eu ș i care se observă ı̂n special dimineața, dar ș i alteori, chiar la lumina lunii. Deș i este constantă , de obicei nu se observă , iar ı̂n cazul unei imaginații impresionabile, ca a lui Cellini, putea i o bază su icientă pentru superstiții. Pe lâ ngă aceasta, el povesteș te că le-a ară tat-o numai câ torva oameni. Dar nu sunt oare ı̂ntr-adevă r distinș i cei conș tienți că sunt luați ı̂n seamă ? Am pornit ı̂ntr-o după -amiază la pescuit spre Fair-Haven, prin pă dure, ca să -mi completez rația redusă de legume. Drumul mă ducea prin „pajiș tea plă cută ” de lâ ngă ferma Baker, acel loc de retragere pe care l-a câ ntat de atunci un poet, ı̂ncepâ nd: „Intrarea e un câ mp frumos Pe care pomi cu muș chi ı̂l lasă Unui izvor adâ nc ș i ră coros - A vidrelor viclene casă , A pă stră vilor de argint Ce sar ı̂n valuri spumegâ nd”1 Mă gâ ndeam să locuiesc acolo ı̂nainte de a veni la Walden. Am „agă țat” merele, am să rit peste izvor ș i am speriat vidrele ș i pă stră vii. Era una dintre acele după -amiezi nede init de lungi, ı̂n care multe se pot ı̂ntâ mpla, o mare parte a vieții noastre naturale, deș i, câ nd am pornit eu, se scursese pe jumă tate. Pe drum m-a prins o ploaie torențială care m-a obligat să stau timp de o jumă tate de oră sub un pin, ı̂ngră mă dindu-mi crengi deasupra capului ș i ținâ ndu-mi batista drept acoperiș ; ș i câ nd, ı̂n cele din urmă , am aruncat undița peste mă tasea broaș tei, intrâ nd pâ nă la mijloc ı̂n apă , m-am trezit pe neaș teptate ı̂n umbra unui nor, ș i tunetul a ı̂nceput să clocotească cu atâ ta tă rie ı̂ncâ t nu-mi mai ră mâ nea decâ t să -l ascult. Zeii trebuie să ie mâ ndri, mă gâ ndeam eu, cu asemenea fulgere despicate, că alungă un să rman pescar nevinovat. Aș a că m-am gră bit să mă adă postesc ı̂n cea mai apropiată colibă , care se a la la vreo opt sute de metri de orice drum, dar cu atâ t mai aproape de lac ș i care era de mult timp nelocuită : „Ș i aici ridică un poet In anii de demult O banală colibă din lemn Ce se pierde-n al vremii tumult” Aș a istoriseș te Muza. Dar acolo, după cum am descoperit atunci, locuia John Field, un irlandez, cu soția lui ș i mai mulți copii, de la bă iatul cu fața lată care ı̂și ajuta tată l la lucru ș i care venise acum alergâ nd lâ ngă el, dinspre mlaș tină , ca să scape de ploaie, pâ nă la copilul zbâ rcit, sibilic, cu capul conic, care stă tea pe genunchii tată lui să u ca ı̂n palatele nobililor ș i se uita cercetă tor din casă , din mijlocul umezelii ș i foamei, cu privilegiul infantilismului, că tre stră in, neș ti-ind că era ultimul dintro familie nobilă , precum ș i speranța ș i centrul de atracție al lumii ș i nicidecum țâncul ı̂nfometat al lui John Field. Stă team acolo ı̂mpreună , sub acea parte a acoperiș ului care era mai puțin spartă , ı̂n timp ce afară tuna ș i ploua cu gă leata. Stă team acolo de multe ori, chiar ı̂nainte de a se i construit corabia care a adus această familie ı̂n America. John Field era fă ră ı̂ndoială un om cinstit, harnic, dar nedescurcă reț; ș i soția lui era ș i ea vrednică , dacă gă tea atâ tea mese succesive ı̂n cavită țile acelei impozante sobe; cu o față rotundă , unsuroasă ș i cu pieptul gol, tot gâ ndindu-se să -ș i ı̂mbunată țească odată situația; cu nelipsita câ rpă ı̂ntr-o mâ nă , dar ale că rei efecte nu se vedeau nică ieri. Gă inile, care se adă postiseră ș i ele tot aici de ploaie, mergeau țanțoș e prin cameră ca membri ai familiei, prea umanizate, mă gâ ndeam eu, ca să se frigă bine. Stă teau ș i mă priveau ı̂n ochi sau mă ciupeau semni icativ de picior. Intre timp, gazda ı̂mi spunea povestea lui, câ t de greu muncea pe pă mâ ntul unui țăran ı̂nvecinat, să pâ nd o pă dure cu hâ rlețul sau sapa, la un preț de zece dolari acrul, pe lâ ngă dreptul de folosire a pă mâ ntului cu ı̂ngră ș ămâ nt timp de un an, iar iul, cel cu fața lată , muncea bucuros ală turi de tată l să u tot timpul, neș tiind ce afacere proastă fă cuse. Incercam să -l ajut cu experiența mea, spunâ ndu-i că era unul dintre vecinii mei cei mai apropiați ș i că eu, care venisem la pescuit aici ș i ară tam ca un pierde-vară , ı̂mi câ ș tigam existența ca dâ nsul; că tră iam ı̂ntr-o casă strâ mtă , luminoasă ș i curată , care nu costă mai mult decâ t suma la care se ridica de obicei chiria lui pentru asemenea dă ră pă nă tură ; ș i cum, dacă ar i vrut, putea ș i el să -ș i construiască un palat al să u ı̂ntr-o lună sau două ; că eu nu foloseam nici ceai, nici cafea sau unt, nici lapte ș i nici carne proaspă tă ș i astfel nu trebuia nici să muncesc ca să le obțin; ș i iară ș i, că nemuncind din greu, nici nu trebuia să mă nâ nc mult ș i că hrana nu mă costă mai nimic; dar cum el, dacă ı̂ncepea cu ceai, cafea, unt, lapte ș i carne, trebuia să muncească mult ca să le obțină ș i, câ nd muncea mult, trebuia să mă nâ nce mult iară ș i, ca să ș i refacă pierderile sistemului ș i că astfel toată afacerea era pe câ t de lungă , tot atâ t de lată , că ı̂ntr-adevă r era mai mult lată decâ t lungă , pentru că el era nemulțumit ș i ı̂și irosea viața ı̂n acest fel; ș i că totuș i el considera un câ ș tig faptul că a venit ı̂n America ș i că aici puteai obține ceai ș i cafea ș i carne ı̂n iecare zi. Dar singura Americă adevă rată este țara ı̂n care eș ti liber să alegi acel mod de viață care ı̂ți dă posibilitatea să te lipseș ti de toate astea ș i ı̂n care statul nu te obligă să susții sclavia, ră zboiul ș i alte cheltuieli inutile care rezultă direct sau indirect din folosirea acestor lucruri. Că ci, ı̂n mod intenționat, ı̂i vorbeam ca ș i câ nd ar i fost ilozof sau ar i dorit să ie. Aș i bucuros dacă toate pajiș tile de pe pă mâ nt ar i lă sate ı̂n stare să lbatică , dacă asta ar i consecința faptului că oamenii ı̂ncep să se mâ ntuiască . Oamenii nu trebuie să studieze istoria pentru a descoperi ce-i mai bun pentru cultura lor. Dar vai, cultura unui irlandez este o ı̂ntreprindere care trebuie fă cută cu un fel de să pă ligă morală . I-am spus că , muncind atâ t de greu la asanarea mlaș tinii, avea nevoie de bocanci rezistenți ș i haine groase ș i care, cu toate astea, se murdă reau ș i se rupeau repede, iar eu purtam ı̂ncă lțăminte uș oară ș i haine subțiri, care nu costau nici jumă tate câ t ale lui, deș i el putea crede că eram ı̂mbră cat ca un „domn” (ceea ce nu era, de fapt, adevă rat) ș i că ı̂ntr-o oră sau două , fă ră muncă , ci ca o recreere, puteam, dacă voiam, să prind peș te câ t să -mi ajungă pentru două zile, sau să câ ș tig destui bani ca să mă ı̂ntrețin o să ptă mâ nă . Dacă el ș i familia lui ar tră i simplu, ar putea să se ducă cu toții să se distreze vara, culegâ nd a ine. John suspina aici din greu, iar femeia lui se uita ix, cu mâ inile ı̂n ș olduri, ș i amâ ndoi pă reau să se ı̂ntrebe dacă aveau capital su icient cu care să ı̂nceapă o astfel de viață sau su icientă aritmetică pentru a se descurca. Ș i pă reau că plutesc pe lâ ngă calculele noastre ș i nu vedeau prea clar cum puteau să intre astfel ı̂n port; prin urmare, presupun că vor ataca viața cu eroism, ı̂n maniera proprie, față ı̂n față, cu dinții ș i cu unghiile, neavâ nd ı̂ndemâ narea de a-i despica masivele coloane cu nicio daltă , ca s-o analizeze ı̂n detaliu; - hotă râ ndu-se să se poarte aspru cu ea, de parcă ar pune mâ na pe un ciuline. Dar lupți cu un dezavantaj copleș itor, -tră ind, vai ție, John Field, fă ră aritmetică ș i dâ nd greș . „Pescuieș ti vreodată ?'', l-am ı̂ntrebat eu. „Da, da, prind câ te ceva din câ nd ı̂n câ nd, dacă mă a lu pe lâ ngă apă ; prind bibani frumoș i.” „Ce nadă foloseș ti?' „Prind peș tiș ori cu râ me ș i apoi momesc bibanii cu ei.' „Acum mai bine te-ai duce, John”, spuse nevasta, cu fața stră lucitoare ș i plină de speranță; dar John ezita. Ploaia se oprise, iar curcubeul de deasupra pă durilor, dinspre ră să rit, promitea o seară frumoasă ; aș a că mi-am luat ră mas-bun. Câ nd am ieș it afară , am cerut un vas, sperâ nd să pot arunca o privire ı̂n fundul fâ ntâ nii ca să -mi completez cercetarea ı̂mprejurimilor; dar din nefericire acolo sunt vaduri ș i nisipuri miș că toare, iar funia se rupe cu totul, ș i gă leata nu se mai poate recupera. Intre timp a fost ales vasul culinar potrivit, apa a fost aparent distilată ș i, după consultă ri ș i ı̂ntâ rzieri ı̂ndelungi, s-a dat celui ı̂nsetat - apă care nici nu era lă sată să se ră cească , nici să se aș eze. Acesta este amestecul care ı̂ntreține viața aici, m-am gâ ndit eu; aș a că , ı̂nchizâ nd ochii ș i ı̂nlă turâ nd gunoaiele printr-un curent inferior bine ı̂ndreptat, am bă ut pentru adevă rata ospitalitate cea mai intimă ı̂nghițitură pe care am putut-o sorbi. Nu-s grețos ı̂n cazuri din acestea, câ nd e vorba de maniere. Pe câ nd pă ră seam acoperiș ul irlandezului după ploaie, ı̂ndreptâ ndu-mi din nou paș ii că tre lac, graba mea de a prinde o ș tiucă , stră bă tâ nd pajiș ti izolate, mlaș tini ș i ară turi din locuri să lbatice ș i pă ră site, mi s-a pă rut pentru un moment banală , mie, celui ce fusese trimis la ș coli ș i universită ți; dar alergâ nd pe coasta dealului spre vestul care se ı̂nroș ea, avâ nd curcubeul ı̂n spate ș i niș te sunete gingaș e de clopoțel aduse la urechile mele prin aerul puri icat din nu ș tiu ce colțiș or, spiritul cel bun pă rea să -mi spună „Du-te, pescu-ieș te ș i vâ nează peste tot ı̂n iecare zi câ t mai departe ș i câ t mai mult - ș i odihneș te-te lâ ngă multe pâ raie ș i că mine fă ră teamă . Aminteș te-ți de Creatorul tă u din zilele tinereții tale. Scoală -te eliberat de griji ı̂nainte de zori ș i caută aventuri. Să te gă sească amiaza lâ ngă alte lacuri, ș i noaptea să te prindă oriunde acasă . Nu există câ mpii mai ı̂ntinse decâ t acestea, nici jocuri mai frumoase decâ t cele care pot i jucate aici. Creș ti ı̂n să lbă ticie, după irea ta, ca aceste trestii ș i mă ră ci-niș uri care nu vor ajunge niciodată fâ n englezesc. Lasă tunetul să bubuie; ce dacă amenință să strice recolta țăranilor? Nu acesta este mesajul lui că tre tine. Adă posteș te-te sub nor câ nd ei aleargă spre că ruțe ș i ș oproane. Câ ș tigarea existenței să nu-ți ie o ocupație, ci distracție. Bucură -te de pă mâ nt, dar nu i proprietarul lui. Din lipsă de ı̂ndră zneală ș i ı̂ncredere au ajuns oamenii aș a cum sunt, vâ nzâ nd ș i cumpă râ nd, petrecâ ndu-ș i viețile ca niș te sclavi. ” O, Ferma Baker! „Peisaj al că rui cel mai bogat element E doar lumina nevinovată a soarelui.” * * „Nu vine nimeni să se joace Pe pajiș tea-ți cu gard de ramuri.” * * „Cu niciun om nu ai gâ lceavă , Probleme gâ ndul nu-ți ı̂ntunec, La fel de blâ ndă ca oricâ nd In simpla-ți gabardină -mpodobită ” * * „Veniți, cei ce iubiți, Ș i voi care urâ ți, Fii ai porumbelului cel sfâ nt, Stă pâ ni peste acest pă mâ nt Ș i spâ nzurați conspiratori De crengi puternice de arbori!” Oamenii se ı̂ntorc cuminți acasă , noaptea, numai de pe câ mpul sau strada ală turată , unde ră sună ecoul gospodă riei lor ș i unde viețile lor se o ilesc, pentru că ı̂și respiră propria su lare; umbrele le ajung dimineața ș i seara mai departe decâ t paș ii zilnici. Ar trebui să ne ı̂ntoarcem acasă de departe, din aventuri ș i primejdii ș i descoperiri ı̂n iecare zi, cu noi experiențe ș i caractere. Inainte de a ajunge la lac, un alt impuls ı̂l scoase afară pe John Field, care se ră zgâ ndise ı̂ntre timp, renunțând la desțelenit ı̂naintea acestui amurg. Dar el, să rmanul, doar a speriat câ țiva chitici, ı̂n vreme ce eu prindeam o tolbă plină ș i spunea că ă sta e norocul lui; dar câ nd am schimbat locurile ı̂n barcă , s-a schimbat ș i norocul. Să racul John Field! sper să nu citească toate acestea, doar dacă nu cumva asta ı̂l va schimba ı̂n bine, - gâ ndindu-se să tră iască ı̂n vreun fel țără nesc, din bă trâ ni ı̂n această nouă țară primitivă - ca să prindă bibani cu caracudă . Sunt de acord că e o momeală bună uneori. Chiar dacă ar stă pâ ni câ t vede cu ochii, om să rac cum este, nă scut să ie să rac, cu să ră cia lui irlandeză moș tenită sau viața lui să racă , de pe vremea bunicii lui Adam, tot nu se va ridica ı̂n această lume, nici el, nici urmaș ii lui, pâ nă câ nd picioarele lor greoaie ș i ı̂nnă molite nu vor avea talaria2 la că lcâ ie. 1 Toate fragmentele din acest capitol sunt din poemul Baker Farm (Ferma Baker) de William Ellery Channing. (n. tr.) 2 Aripile lui Hermes. (n. tr.) LEGI SUPERIOARE n timp ce veneam prin pă dure cu legă tura de peș ti, tâ râ nd undița după mine, iind deja aproape ı̂ntuneric, am ză rit o marmotă traversâ nd că rarea ș i am simțit un ior straniu de plă cere să lbatică , la tentația teribilă de a o prinde ș i a o devora crudă ; nu iindcă aș i fost lă mâ nd atunci, ci din cauza să lbă ticiei pe care o reprezenta. Cu toate acestea, o dată sau de două ori, câ t am locuit lâ ngă lac, mă trezeam ră tă cind prin pă dure, ca un ogar pe jumă tate mort de foame, cu o ciudată detaș are, cautâ nd vreun vâ nat pe care să -l pot ı̂nfuleca, ș i nimic nu mi-ar i pă rut atunci prea să lbatic. Scenele cele mai crude ı̂mi deveniseră inexplicabil de familiare. Descopeream ı̂n mine, ș i ı̂ncă mai descopă r, un instinct că tre o viață mai ı̂naltă sau, cum i se spune, spirituală, ca cei mai mulți oameni, ș i altul că tre una de rang primitiv, să lbatic, ș i le respect pe amâ ndouă . Iubesc să lbă ticia la fel de mult ca ș i binele. Să lbă ticia ș i aventura pescuitului mi-o recomandau ș i mai mult. Imi place uneori să iau viața ı̂n piept ș i să -mi petrec ziua asemenea animalelor. Poate că am datorat acestei ı̂ndeletniciri ș i vâ natului, câ nd eram tâ nă r, cea mai apropiată cunoaș tere a Naturii. Ele ne fac cunoș tință ș i ne rețin ı̂ntr-un decor pe care altminteri, la acea vâ rstă , l-am cunoaș te foarte puțin. Pescari, vâ nă tori, tă ietori de lemne ș i alții, petre-câ ndu-ș i viața ı̂n câ mpii ș i pă duri, ı̂ntr-un anumit sens ei ı̂nș iș i parte din Natură , sunt adesea ı̂ntr-o dispoziție mai prielnică pentru a o observa, ı̂n intervalele slujbelor lor, chiar decâ t ilozo ii sau poeții, care o abordează avâ nd anumite aș teptă ri. Ei nu-i este teamă să li se dezvă luie. Că lă torul prin prerie este ı̂n mod iresc vâ nă tor, pe cele mai mari râ uri din Missouri ș i Columbia pâ ndar, iar la Cascada S intei Marii pescar. Cel care este doar că lă tor ı̂nvață totul prin intermediari ș i pe jumă tate, ră mâ nâ nd de o autoritate ı̂ndoielnică . Ne interesează cel mai mult câ nd ș tiința ne anunță ce ș tiu deja acei oameni, practic ș i instinctiv, că ci numai aceea este adevă rata umanitate sau relatare a experienței umane. Greș esc cei care spun că yancheul se bucură de puține distracții iindcă nu are destule să rbă tori publice, iar oamenii ș i copiii nu practică atâ tea jocuri ca cei din Anglia, iindcă aici distracțiile mai primitive, dar mai solitare, ale vâ natului, pescuitului ș i celelalte ı̂ncă nu au cedat locul celor dintâ i. Aproape orice bă iat din Noua Anglie, dintre contemporanii mei, ducea pe umă r o pasă re să lbatică ı̂ntre zece ș i paisprezece ani; iar terenurile lui de vâ nă toare sau pescuit nu erau limitate de rezervațiile unui nobil englez, ci erau mai nemă rginite chiar decâ t cele ale unui să lbatic. Nu-i de mirare, deci, că nu ră mâ nea mai des să se joace pe tă pș an. Dar ı̂ncă de pe acum se petrece o schimbare, nu datorită unei umaniză ri crescâ nde, ci unei lipse crescâ nde de vâ nat, iindcă vâ nă torul este poate cel mai bun prieten al animalelor vâ nate, fă ră să exceptă m Societatea Umană . Pe lâ ngă aceasta, câ nd eram la lac, doream uneori, pentru variație, să adaug peș te la meniul meu. Pescuiam, de fapt, din acelaș i fel de nevoie ca ș i primii pescari. Orice fel de umanitate aș i putut invoca ı̂mpotriva ei, totul ră mâ nea arti icial, că ci necesitatea avea mai degrabă de-a face cu ilozo ia decâ t cu sentimentele mele. Acum vorbesc numai de pescuit, că ci despre vâ nat demult am ı̂nceput să gâ ndesc altfel ș i mi-am vâ ndut arma ı̂nainte de a mă duce ı̂n pă dure. Nu că aș i mai puțin uman decâ t alții, dar nu am observat ca sentimentele să -mi i fost afectate prea mult. Nu-mi era milă nici de peș ti ș i nici de râ me. Era totul obiș nuință. Câ t despre vâ natul pă să rilor, pe parcursul ultimilor ani, câ t am mai avut puș că , aveam drept scuză faptul că studiam ornitologia ș i că utam numai pă să ri noi sau rare. Dar mă rturisesc că acum sunt ı̂nclinat să cred că există un mod mai plă cut de a studia ornitologia decâ t vâ natul. Aceasta necesită o concentrare atâ t de mare asupra obiceiurilor pă să rilor ı̂ncâ t, chiar numai din acest motiv, ș i tot aș i dorit să mă lipsesc de puș că . Ș i totuș i, indiferent de obiecția pusă pe seama umanită ții, sunt obligat să mă ı̂ndoiesc că sporturi la fel de bune le vor substitui vreodată pe acestea; iar câ nd niș te prieteni m-au ı̂ntrebat, ı̂ngrijorați ı̂n privința iilor lor, dacă să -i lase să vâ neze, le-am ră spuns că da - amintindu-mi că fusese una dintre cele mai bune pă rți ale educației mele - faceți-i vâ nă tori, deș i mai ı̂ntâ i numai sportivi ș i, dacă e posibil, vâ nă tori vajnici ı̂n cele din urmă , aș a ı̂ncâ t să nu gă sească vâ nat su icient de mare pentru ei ı̂n această , sau orice altă , să lbă ticie vegetală - vâ nă tori ș i pescari de oameni. Pâ nă aici sunt de aceeaș i pă rere cu că lugă rița lui Chaucer, care „nu dă un pui de gă ină pe o poveste Ce spune că vâ nă torii n-au fost oameni s inți”. Există o perioadă ı̂n istoria individului, ca ș i ı̂n cea a speciei, câ nd vâ nă torii sunt „oamenii cei mai buni”, aș a cum ı̂i numeau indienii Algonquin. Nu putem avea decâ t milă pentru bă iatul care nu a tras niciodată cu arma, el nu este mai uman prin asta, iar educația lui a fost jalnic neglijată . Acesta a fost ră spunsul meu referitor la acei tineri ı̂nclinați că tre aș a ceva, avâ nd ı̂ncredere că vor depă ș i curâ nd acest stagiu. Nicio iință umană care a depă ș it vâ rsta nepă să rii copilă reș ti nu va ucide intenționat vreun animal care se hră neș te ca ș i ea. Iepurele ı̂ncolțit plâ nge ca un copil. Vă previn, mamelor, că simpatiile mele nu fac totdeauna distincțiile il-antropice obiș nuite. Cel mai adesea, ı̂ntâ lnirea unui tâ nă r cu pă durea, ș i totodată cea mai originală parte a lui, decurge cam aș a. Merge acolo, la ı̂nceput ca vâ nă tor ș i pescar, pâ nă câ nd, ı̂n cele din urmă , dacă are ı̂n el germenii unei vieți mai bune, ı̂și selectează obiectele, ca poet sau naturalist poate, pă ră sindu-ș i puș ca ș i undița. Majoritatea oamenilor sunt ı̂ncă veș nic tineri ı̂n această privință. In unele țări, un vâ nă tor nu este o priveliș te neobiș nuită . Tot aș a, cineva ar putea i câ ine bun unui pă stor, dar este departe de a i un Bun Pă stor. Am constatat cu surprindere că singura ı̂ndeletnicire evidentă , ı̂n afară de tă iatul copacilor, al gheții ș i cele similare, care reținea, din cunoș tințele pe care le-am adunat la lacul Walden, pe vreunul dintre semenii mei pentru o ı̂ntreagă jumă tate de zi, ie ei pă rinți sau copii ai oraș ului, cu o singură excepție, era pescuitul. De obicei nu credeau că sunt norocoș i sau că au fost bine plă tiți pentru timpul lor dacă nu prindeau o funie lungă de peș ti, deș i aveau tot timpul ș ansa de a vedea lacul. S-ar putea duce acolo de o mie de ori pâ nă să li se scufunde sedimentele pescuitului ș i astfel scopurile să le devină pure; dar fă ră ı̂ndoială că un asemenea proces de limpezire ar continua la nesfâ rș it. Guvernatorul ș i consiliul să u ı̂și amintesc vag lacul, iindcă ei au fost la pescuit acolo, câ nd erau copii, dar acum sunt prea ı̂n vâ rstă ș i prea demni pentru a merge la pescuit, aș a că nu-l mai cunosc pentru totdeauna. Ș i totuș i, ei se aș teaptă să ajungă ı̂n ceruri pâ nă la urmă . Dacă legislatura ı̂l ia ı̂n considerație, aceasta este ı̂n primul râ nd pentru a reglementa numă rul de câ rlige care pot i folosite acolo; dar nu ș tiu nimic despre câ rligul câ rligelor cu care să prindă chiar lacul, punâ nd legislatura drept momeală . Astfel, chiar ı̂n comunită țile civilizate, omul embrion trece prin stadiul de dezvoltare a „vâ nă torului”. Am observat ı̂n repetate râ nduri, ı̂n ani din urmă , că nu pot pescui fă ră să alunec puțin ı̂n respectul pentru propria-mi persoană . Am ı̂ncercat iar ș i iar. Sunt ı̂ndemâ natic ș i, asemenea multor altora, am ș i un oarecare instinct la pescuit, care reı̂nvie din câ nd ı̂n câ nd, dar ı̂ntodeauna, după ce termin, simt că aș i fă cut mai bine dacă nu pescuiam. Cred că nu greș esc. Este o uș oară sugestie, totuș i aș a sunt ș i primele raze ale dimineții. Există , fă ră ı̂ndoială , acest instinct ı̂n mine, care aparține treptelor inferioare ale creației, dar pe an ce trece, sunt tot mai puțin pescar, deș i fă ră a câ ș tiga ı̂n umanism sau mă car ı̂n ı̂nțelepciune; ı̂n prezent nu mai sunt deloc pescar. Dar ș tiu că dacă ar i să tră iesc ı̂n să lbă ticie, aș i din nou tentat să devin un adevă rat pescar ș i vâ nă tor. Ș i pe lâ ngă aceasta există ceva cu totul murdar ı̂n această dietă ș i ı̂n toate că rnurile, iar eu ı̂ncepusem să vă d unde ı̂ncepe gospodă rirea ș i de unde vine această stră danie, care costă aș a de mult, de a a iș a un aspect ordonat ș i respectabil ı̂n iecare zi, de a pă stra casa primitoare ș i lipsită de duhori ș i urâ țenii. Ș i aceasta iindcă mi-am fost propriul mă celar, spă lă tor de vase ș i bucă tar, ca ș i gentlemanul pentru care serveam masa, ș i pot vorbi dintr-o experiență neobiș nuit de completă . Obiecția practică față de hrana animală a fost, ı̂n cazul meu, murdă ria ei; ș i ı̂n afară de aceasta, câ nd ı̂mi prindeam, cură țam ș i gă team peș tii, mi se pă rea că nu mă hră nesc ı̂ndeajuns. Totul era nesemni icativ ș i inutil ș i mai ș i costa mai mult decâ t merita. Niș te pâ ine sau câ țiva carto i ar i ajuns la fel de bine, cu mai puțin necaz ș i mizerie. Asemenea multora dintre contemporanii mei, am folosit arareori, ani la râ nd, hrană animală , ceai, cafea ș i altele, nu atâ t din cauza vreunor efecte negative pe care le descoperisem ı̂n ele, câ t iindcă nu-mi erau suportate de imaginație. Repulsia față de alimentele animale nu este urmarea experienței, ci a instinctului. In multe privințe, apă rea mai frumos să tră ieș ti ieftin ș i să te hră neș ti simplu; ș i deș i n-am procedat niciodată astfel, am mers destul de mult ı̂n această direcție pentru a-mi satisface imaginația. Cred că orice om care s-a interesat vreodată de pă strarea ı̂n cea mai bună condiție a facultă ților sale superioare sau poetice a fost ı̂nclinat ı̂n mod deosebit să se abțină de la hrana animală ș i de la multe alimente de orice fel. De la Kirby ș i Spence descopă r că este un fapt semni icativ, a irmat de entomologi, că „unele insecte ı̂n stare perfectă , deș i dotate cu organe de hră nire, nu le folosesc” ș i ei a irmă ca „o regulă generală faptul că aproape toate insectele ı̂n această stare mă nâ ncă mult mai puțin decâ t ı̂n cea de larvă . Lacoma omidă câ nd se transformă ı̂n luture” ... „ș i viermele hră pă reț devenit muscă ” se mulțumesc cu o pică tură -două de miere sau alt lichid dulce. Abdomenul de sub aripile luturelui ı̂ncă mai reprezintă larva. Aceasta este ı̂mbucă tura care ı̂i tentează soarta lui insectivo-ră . Gurmandul este un om ı̂n stare larvară ș i există națiuni ı̂ntregi ı̂n această stare, națiuni fă ră fantezie sau imaginație, ale că ror abdomene uriaș e le tră dează . E greu să faci rost ș i să gă teș ti un meniu atâ t de simplu ș i de curat ı̂ncâ t să nu ofenseze imaginația; dar aceasta, cred eu, trebuie hră nită câ nd hră nim trupul; ar trebui să se aș eze amâ ndoi la aceeaș i masă . Ș i totuș i, aș a ceva se poate face. Fructele mâ ncate cu mă sură n-ar trebui să ne facă să ne ruș ină m de poftele noastre ș i nici să ne ı̂ntrerupă cele mai nobile preocupă ri. Dar pune-ți un condiment ı̂n plus ı̂n mâ ncare, ș i acesta te va otră vi. Nu merită să tră ieș ti cu un meniu bogat. Cei mai mulți oameni s-ar simți ruș inați dacă ar i prinș i pregă tind cu propriile lor mâ ini exact acelaș i prâ nz, din alimente vegetale sau animale, care le este pregă tit zilnic de alții. Ș i totuș i, pâ nă toate acestea se vor schimba, nu suntem civilizați, iar dacă suntem domni ș i doamne, nu mai suntem adevă rați bă rbați ș i femei. Acest fapt sugerează cu exactitate schimbarea care trebuie fă cută . N-ar avea rost să ne ı̂ntrebă m de ce imaginația nu se ı̂mpacă cu carnea ș i gră simea. Sunt mulțumit că nu o face. Nu este oare acesta un reproș fă cut omului, că este un animal carnivor? E adevă rat că poate ș i chiar tră ieș te, ı̂n mare mă sură , ră punâ nd alte animale; dar aceasta e o metodă nefericită - aș a cum poate a la oricine merge să prindă iepuri ı̂n capcane sau să ucidă miei iar cel care ı̂l va ı̂nvă ța pe om să se limiteze la un meniu mai nevinovat ș i mai hră nitor va i privit ca binefă că tor al speciei. Oricum aș proceda personal, nu am nicio ı̂ndoială că renunțarea la consumarea animalelor este o parte din destinul speciei umane, ı̂n evoluția ei spre ı̂mbună tă țire, la fel cum triburile de să lbatici au renunțat la a se mâ nca unii pe alții câ nd au venit ı̂n contact cu cei mai civilizați ca dâ nș ii. Dacă cineva ı̂și ascultă cele mai slabe dar ș i cele mai constante sugestii ale geniului să u, care fă ră ı̂ndoială sunt adevă rate, nu vede că tre ce extreme sau poate că tre ce nebunie l-ar putea conduce; ș i totuș i, ı̂n acea direcție - pe mă sură ce devine mai hotă râ t ș i mai credincios - se a lă drumul să u. Cea mai neı̂nsemnată obiecție, singura pe care o simte un om normal, va prevala, ı̂n cele din urmă , asupra argumentelor ș i obiceiurilor omenirii. Nimeni nu ș i-a urmat vreodată geniul pâ nă câ nd acesta l-a ı̂nș elat. Deș i rezultatul ar i o slă bire trupească , cu toate astea, probabil că nimeni nu poate spune că ar trebui regretate consecințele, că ci ele ar forma o viață ı̂n conformitate cu principii superioare. Dacă ziua ș i noaptea sunt astfel ı̂ncâ t le ı̂ntâ mpini cu bucurie, iar viața emană o mireasmă ca a lorilor sau a plantelor parfumate, este mai elastică , mai ı̂nstelată , mai nemuritoare - acesta ı̂ți este succesul. Intreaga natură ı̂ți este ca o felicitare ș i, pentru moment, ai motiv să te binecuvâ ntezi. Cele mai mari câ ș tiguri ș i valori sunt cel mai departe de a i apreciate. Ajungem cu uș urință să ne ı̂ndoim de existența lor. Ș i le uită m curâ nd. Ele sunt realitatea superioară . Poate că cele mai uimitoare ș i mai reale fapte nu se comunică niciodată de că tre un om altuia. Adevă rata recoltă a vieții mele zilnice este ceva la fel de intangibil ș i de nedescris ca ș i nuanțele dimineții sau ale amurgului. Am prins puțin colb de stele, am apucat o bucată din curcubeu. Totuș i, ı̂n ceea ce mă priveș te, n-am fost niciodată neobiș nuit de mofturos; câ nd a fost nevoie, puteam să mă nâ nc uneori cu destulă poftă ș i câ te un ș obolan pră jit. Sunt bucuros că am bă ut apă atâ ta vreme, din acelaș i motiv pentru care prefer cerul natural ı̂n detrimentul raiului opiomanului. Aș ră mâ ne cu plă cere veș nic treaz; ș i există nenumă rate grade de beție. Cred că apa este singura bă utură pentru un ı̂nțelept. Vinul nu este o licoare la fel de nobilă ; ș i gâ ndiți-vă la distrugerea tuturor speranțelor unei dimineți cu o ceaș că de cafea ierbinte sau ale unei seri cu o cană de ceai! Ah, câ t de mult decad câ nd sunt ispitit de ele! Chiar ș i muzica poate i intoxicantă . Astfel de cauze aparent neı̂nsemnate au distrus Grecia ș i Roma ș i vor distruge Anglia ș i America. Dintre toate bețiile, cine nu preferă să ie intoxicat de aerul pe care ı̂l respiră ? Cea mai serioasă obiecție pe care am gă sit-o muncilor grele ș i ı̂ndelungate a fost faptul că mă obligau să mă nâ nc ș i să beau foarte mult. Dar ca să spun adevă rul, descopă r ı̂n momentul de față că sunt ceva mai puțin pretențios ı̂n aceste privințe. Aduc mai puțină religie la masă , nu cer nicio binecuvâ ntare; nu iindcă sunt mai ı̂nțelept decâ t ı̂nainte, ci, sunt obligat să mă rturisesc, deoarece oricâ t de regretabil ar i aceasta, cu anii am ajuns mai grosolan ș i mai indiferent. Poate că aceste ı̂ntrebă ri sunt contemplate numai ı̂n tinerețe, aș a cum mulți cred ș i despre poezie. Practica mea este „nică ieri”, opinia mea este aici. Ș i cu toate acestea, sunt departe de a mă considera unul dintre acei privilegiați la care se referă Veda câ nd spune că „cel ce crede cu adevă rat ı̂n Ființa Supremă Atotputernică poate mâ nca tot ce există ”, adică nu este obligat să se ı̂ntrebe ce este hrana sa sau cine o gă teș te; ș i chiar ı̂n cazul lor trebuie să se observe, după cum remarca un comentator hindus, că autorul Vedei limita acest privilegiu la „vremurile de restriș te”. Cine nu ș i-a procurat, uneori, o satisfacție inexprimabilă din hrană atunci câ nd pofta nu avea niciun rol? M-am ı̂n iorat gâ ndindu-mă că datoram o percepție mentală simțului ı̂n general nera inat al gustului, că am fost inspirat prin cerul gurii, că niș te fructe de pă dure pe care leam mâ ncat pe coastă mi-au hră nit spiritul. „Su letul ne iindu-ș i propriul stă pâ n”, spune Confucius, „te uiți ș i nu vezi; asculți ș i nu auzi; mă nâ nci ș i nu ș tii gustul hranei”. Cel care distinge adevă rata savoare a mâ ncă rii nu poate i niciodată gurmand; cel care nu o distinge nu poate i altceva. Un puritan se poate ı̂ndrepta spre coaja sa de pâ ine neagră cu tot atâ ta poftă ca un consilier spre o țestoasă . Nu alimentele care intră ı̂n gură distrug omul, ci pofta cu care sunt mâ ncate. Nici calitatea ș i nici cantitatea, ci ı̂nclinația spre savoarea senzuală ; câ nd ceea ce mâ ncă m nu este un aliment care să ne susțină animalul sau să ne inspire viața spirituală , ci hrană pentru viermii care ne stă pâ nesc. Dacă vâ nă torului ı̂i plac țestoasele, ș obolanii de apă ș i alte asemenea că rnuri să lbatice, ra inata doamnă ı̂și permite gustul pentru piftie fă cută din picior de vițel sau sardine de peste ocean, ș i sunt amâ ndoi chit. El se duce la iazul să u, ea la cutia ei cu provizii. Nedumerirea e cum de pot ei, cum de putem tu ș i cu mine să ducem această viață murdară de iare, mâ ncâ nd ș i bâ nd. Intreaga noastră viață este surprinză tor de morală . Nu există niciodată vreun armistițiu momentan ı̂ntre virtute ș i viciu. Bună tatea este singura investiție care nu eș uează niciodată . In muzica harpei care vibrează ı̂n jurul lumii, insistența asupra ei este ceea ce ne ı̂n ioară . Harpa este vâ nză torul ambulant de indulgențe pentru Compania de Asigură ri a Universului, recomandâ ndu-i legile, iar puțina noastră bună tate este tot impozitul pe care ı̂l plă tim. Deș i tineretul ajunge ı̂n cele din urmă indiferent, legile universului nu sunt indiferente, ci sunt pentru totdeauna de partea celor mai sensibili. Ascultați reproș ul ı̂n orice ze ir, că ci e acolo cu siguranță, ș i nefericit e cel care nu-l aude. Nu putem atinge o coardă sau schimba o pauză , că fermecă toarea morală ne ș i paralizează . Multe zgomote enervante, ajungâ nd pâ nă la mare distanță, sunt auzite ca o muzică , o dulce satiră mâ ndră la adresa nimicniciei vieților noastre. Suntem conș tienți de un animal din noi, care se trezeș te proporțional cu somnul irii noastre superioare. Este tâ râ tor ș i senzual ș i poate că nici nu poate i alungat ı̂n ı̂ntregime; asemenea viermilor, care chiar câ nd suntem vii ș i să nă toș i tot ne să lă ș luiesc ı̂n corp. Probabil ne putem retrage din fața lui, dar nu-i putem schimba niciodată irea. Mi-e teamă că se ș i bucură de o să nă tate proprie; ș i că noi ne putem simți bine, fă ră a i puri. Mai zilele trecute am gă sit maxilarul inferior al unui mistreț , cu dinți albi ș i să nă toș i ș i cu colți ce sugerau că există o vigoare ș i o să nă tate animală diferite de cea spirituală . Această iință a reuș it prin alte mijloace decâ t cumpă tarea ș i puritatea. „Acel ceva prin care oamenii diferă de iare”, spune Mencius, „e foarte neı̂nsemnat; turma de râ nd ı̂l pierde ı̂ndată ; oamenii superiori ı̂l pă strează cu grijă ”. Cine ș tie la cel fel de viață s-ar ajunge dacă am atinge puritatea? Dacă aș auzi de un om atâ t de ı̂nțelept ı̂ncâ t să mă ı̂nvețe puritatea, m-aș duce să -l caut pe dată . „Stă pâ nirea pasiunilor ș i a simțurilor exterioare ale trupului ș i faptele bune sunt declarate de Vede indispensabile pentru apropierea spiritului de Dumnezeu.” Ș i totuș i, spiritul mai poate ı̂ncă pă trunde ș i controla iecare membru ș i funcțiune a trupului ș i să transforme ı̂n puritate ș i devoțiune ceea ce, ı̂n formă , este cea mai brută senzualitate. Energia generativă , care atunci câ nd suntem ı̂ngă duitori cu noi ı̂nș ine ne risipeș te ș i ne murdă reș te, câ nd suntem cumpă tați, ne ı̂ntă reș te ș i inspiră . Castitatea este corola omului; iar cele ce se numesc Geniu, Eroism, Sanctitate etc. nu sunt decâ t diferitele fructe care ı̂i urmează . Omul curge imediat spre Dumnezeu câ nd canalul purită ții este deschis. Pe râ nd, puritatea ne inspiră , iar impuritatea ne doboară . Binecuvâ ntat este acela care e sigur că animalul din el moare pe zi ce trece ș i iința divină ı̂i ia locul. Poate că nu există nimeni care să nu gă sească motiv de ruș ine ı̂n irea inferioară ș i brutală cu care e unit. Mi-e teamă că suntem astfel de zei ș i semizei numai ca faunii ș i satirii, zeită țile ı̂nsoțite cu iarele, creaturi ale poftei si că , ı̂ntr-o oarecare mă sură , chiar viața este dizgrația noastră . „Ferice-acel ce-ș i are locul cuvenit Pe lâ ngă iare ș i un cap despă durit! *** Să folosească țapul, calul, lupul, orice iară . Ș i nu-i chiar el mă garul tuturor! Că ci altfel i-va nu doar turmă de mistreți Ci ș i toți demonii care-au cedat atunci Unei furii nestă pâ nite, ı̂nră indu-i.”1 Senzualitatea este una singură , deș i ia multe forme; puritatea este una singură . Este acelaș i lucru dacă un om mă nâ ncă senzual, bea, coabitează sau doarme senzual. Toate sunt o singură poftă ș i-i de ajuns să vedem o persoană fă câ nd oricare dintre aceste lucruri pentru a ș ti câ t de senzuală este. Desfrâ natul nici nu poate sta cu decență. Câ nd reptila este atacată la o ieș ire a vizuinii, se arată la cealaltă . Dacă vrei să ii cast, trebuie să ii cumpă tat. Ce este castitatea? Cum să ș tie cineva dacă este cast? Nu poate ș ti. Am auzit de această virtute, dar nu ș tim ce este. Vorbim potrivit zvonului pe care l-am auzit. Din eforturi se nasc ı̂nțelepciunea ș i puritatea; din lene - ignoranța ș i senzualitatea. La cel studios, senzualitatea este o obiș nuință de lene a minții. O persoană murdară este oriunde ș i oricâ nd leneș ă, cineva care stă lâ ngă sobă , deasupra că reia soarele stră luceș te istovit, care se odihneș te fă ră a i obosită . Dacă vrei să eviți murdă ria ș i toate celelalte pă cate, munceș te cu tragere de inimă , chiar dacă ai cură ța un grajd. Natura e greu de ı̂nvins, dar trebuie ı̂nvinsă . Ce folos oare că eș ti creș tin, dacă nu eș ti mai pur decâ t un pă gâ n, dacă nu te negi pe tine ı̂nsuți, dacă nu eș ti mai religios? Cunosc multe sisteme religoase considerate pă gâ ne ș i ale că ror precepte ı̂l umplu pe cititor de ruș ine ș i ı̂l incită la noi ı̂ndeletniciri, ie ele ș i numai practicarea de ritualuri. Ezit să spun aceste lucruri, dar nu o fac din cauza subiectului - nu-mi pasă câ t de obscene ı̂mi sunt cuvintele - ci iindcă nu pot vorbi despre ele fă ră a-mi tră da impuritatea. Discută m deschis, fă ră jenă , despre o formă de senzualitate ș i pă stră m tă cere asupra alteia. Suntem atâ t de degradați ı̂ncâ t nu putem vorbi cu simplitate despre funcțiile necesare ale naturii umane. In perioade timpurii, ı̂n unele țări se vorbea reverențios despre iecare funcțiune ș i era reglementată de lege. Nimic nu era prea banal pentru legiuitorul hindus, oricâ t de ofensatoare ar i pentru gustul modern. El arată cum să se mă nâ nce, bea, coabiteze, elimine excrementele, urina ș i celelalte, elevâ nd ceea ce este josnic ș i nu se scuză cu fă țărnicie numind aceste lucruri leacuri. Fiecare om este ı̂nă lțătorul unui templu, numit trupul să u, ı̂nchinat zeului pe care ı̂l venerează după un stil propriu, ș i nu se poate eschiva numai spă rgâ nd marmora. Suntem cu toții sculptori ș i pictori, iar materialul nostru e format din sâ ngele, carnea ș i oasele noastre. Orice noblețe ı̂ncepe pe dată să ra ineze tră să turile omului, orice josnicie sau senzualitate - să le ı̂ndobitocească . John Farmer stă tea ı̂n uș ă ı̂ntr-o seară de septembrie, după o zi grea de muncă , cu gâ ndul ı̂ncă la treabă ı̂ntr-o oarecare mă sură . După baie, s-a aș ezat să -ș i recreeze omul intelectual. Era o seară cam rece ș i unii vecini de-ai lui se aș teptau la un ı̂ngheț . Nu-ș i urmase prea mult irul gâ ndurilor câ nd auzi pe cineva câ ntâ nd din luier ș i sunetul acela se armoniza cu dispoziția lui. Tot se mai gâ ndea la lucru; dar povara acestor gâ nduri era că , deș i ı̂i treceau mereu prin minte ș i se trezea plă nuindu-le ș i nă scocindu-le ı̂mpotriva voinței lui, totuș i ele ı̂l interesau foarte puțin. Nu erau mai mult decâ t murdă ria mereu dată jos de pe piele. Dar trilurile luierului ajungeau la urechile lui dintr-o sferă diferită de cea ı̂n care muncea el ș i ofereau de lucru anumitor facultă ți care dormitau ı̂n el. Ele fă ceau să dispară pe nesimțite ulița ș i satul ș i condițiile ı̂n care tră ia el. O voce ı̂i spunea: De ce stai aici ș i duci viața asta trudnică , câ nd ai posibilitatea unei existențe stră lucite? Aceleaș i stele clipesc ș i deasupra altor meleaguri. Dar cum să scapi de această condiție ș i să te duci cu adevă rat acolo? Nu se putea gâ ndi decâ t să practice vreo nouă formulă de austeritate, să -ș i lase mintea să -i coboare ı̂n trup ș i să -l mâ ntuiască , să -l trateze cu respect crescâ nd. 1 Versuri din poemul To Sir Edward Herbert (Lui Sir Edward Herbert) de John Donne. (n. red) VECINI SĂLBATICI Uneori aveam un tovară ș de pescuit1 care venea la mine prin sat din celă lalt capă t al oraș ului ș i prinderea prâ nzului era, ca ș i consumarea lui, un exercițiu social. Pustnicul. Mă ı̂ntreb ce face lumea acum. N-am auzit nici mă car o lă custă pe deasupra frumoasei ferigi, ı̂n aceste trei ore. Porumbeii au adormit cu toții ı̂n culcuș urile lor -niciun fâ lfâ it de-al lor. Dar ce a ră sunat pe deasupra pă durilor, să i fost oare cornul de prâ nz al unui țăran? Zilierii intră acum ı̂n casă , la carnea să rată de vită , la cidru ș i mă mă liguță. De ce ș i-ar face oamenii atâ tea griji? Cel care nu mă nâ ncă nare nevoie să muncească . Mă ı̂ntreb câ t vor i cules. Cine ar tră i acolo unde nimeni nici nu se gâ ndeș te să audă lă tratul lui Grivei? Ș i, vai! gospodă ria - să menții curate clanțele de la uș ă ale diavolului ș i să -i speli vasele ı̂n ziua asta minunată ! Mai bine să nu ai casă . Hai să spunem vreun copac gă unos; ș i apoi vizitele de dimineață ș i mesele oferite! Doar bă taia unei ciocă nitori. O, roiesc; soarele e prea ierbinte acolo; s-au nă scut prea avansați ı̂n viață pentru mine. Eu am apă de la izvor ș i un codru de pâ ine neagră pe poliță. - Ascultă ! Aud un foș net de frunze. O i oare vreun copoi prost hră nit din sat cedâ nd instinctului urmă ririi? Sau porcul ră tă cit despre care se spune că ar i ı̂n aceste pă duri ș i ale că rui urme le-am vă zut după ploaie? Vine la pas; oțetarii ș i mă ceș ii mei tremură . - Hei, domnule Poet, dumneata eș ti? Ce zici despre lume azi? Poetul. Uită -te la acei nouri; cum mai atâ rnă ! Este cel mai mă reț lucru pe care l-am vă zut astă zi. Nu există nimic asemă nă tor ı̂n vechile picturi, nimic asemă nă tor ı̂n țări stră ine - decâ t atunci câ nd suntem ı̂n largul coastei Spaniei. Acesta este un adevă rat cer mediteranean. Mă gâ ndeam că , trebuind să -mi câ ș tig existența ș i iindcă nu am mâ ncat astă zi - aș putea să mă duc la pescuit. Aceasta este adevă rata muncă pentru poeți. E singura meserie pe care am ı̂nvă țat-o. Hai să mergem. Pustnicul. Nu pot să rezist. Pâ inea neagră mi se termină ı̂n curâ nd. Merg ı̂ndată cu dumneata bucuros, dar tocmai ı̂mi termin o meditație serioasă . Cred că sunt aproape de sfâ rș it. Lasă -mă singur puțin. Ș i ca să nu ı̂ntâ rziem, caută nada ı̂ntre timp. Râ me se gă sesc cam rar prin pă rțile astea ı̂n care pă mâ ntul nu a fost niciodată ı̂ngră ș at cu gunoi; aproape că au dispă rut. Sportul de a să pa momeala este aproape egal cu cel al pescuitului, câ nd foamea nu-ți e prea mare; ș i partea asta ți-o rezerv astă zi ı̂n ı̂ntregime. Te-aș sfă tui să ı̂mplâ nți hâ rlețul colo ı̂n vale printre aluni, unde vezi sună toarea unduind. Cred că ı̂ți pot garanta un vierme la iecare trei brazde pe care le ı̂ntorci; dacă te uiți bine printre ră dă cinile ierburilor, ca atunci câ nd pliveș ti. Sau, dacă preferi să mergi mai departe, n-ar i ră u, că ci am descoperit că momeala bună este direct proporțională cu pă tratele distanțelor. Pustnicul singur. Ia să vă d; unde eram? Cred că eram cam ı̂n această dispoziție; lumea se a la cam ı̂n acest unghi. Să mă duc ı̂n ceruri sau la pescuit? Dacă aș termina curâ nd această meditație, mi se va mai oferi vreo ocazie la fel de bună ? Eram mai aproape de a atinge esența lucrurilor ca niciodată ı̂n viață. Mi-e teamă că gâ ndurile nu se vor mai ı̂ntoarce la mine. Dacă ar folosi la ceva, aș luiera după ele. Câ nd ne oferă ele ceva, e ı̂nțelept oare să spunem „Să mă mai gâ ndesc la asta?” Gâ ndurile mele nu au lă sat nicio urmă ș i nu mai pot gă si că rarea. La ce mă gâ ndeam? Era o zi foarte cețoasă . Am să ı̂ncerc cele trei propoziții ale lui Confucius; s-ar putea să -mi aducă iară ș i starea aceea. Nu ș tiu dacă a fost deprimare sau un ı̂nceput de extaz. A se reține - Nu există decâ t o ocazie de un anumit fel. Poetul. Ei, pustnicule, e prea devreme? Am gă sit treisprezece râ me ı̂ntregi pe lâ ngă altele zdrelite sau prea mici; dar sunt bune ș i astea pentru peș tii mai mă runți; nu acoperă câ rligul aș a de bine. Viermii aceia de gunoi sunt prea mari; un crap notropis se poate hră ni cu el fă ră să dea de ac. Pustnicul. Pă i, să mergem. Ne ducem la Concord? Se prinde bine acolo dacă apa nu e prea mare. De ce oare tocmai obiectele pe care le vedem alcă tuiesc o lume? De ce are omul ca vecini numai aceste specii de animale; de parcă numai un ș oarece ar i putut umple această spă rtură ? Cred că Pilpay & Co. au ı̂ntrebuințat cum au putut mai bine animalele, că ci toate sunt de povară , ı̂ntr-un anumit sens, fă cute să care o anumită parte din gâ ndurile noastre. Ș oarecii care mi-au bâ ntuit casa nu sunt dintre cei obiș -nuiți, despre care se spune că au fost aduș i ı̂n țară , ci o specie să lbatică indigenă (mus leucopus) care nu se gă seș te ı̂n sat. Am trimis unul la un naturalist de renume ș i l-a interesat foarte mult. Câ nd ridicam casa, unul dintre ei ı̂și avea cuibul chiar sub ea ș i, ı̂nainte de a ixa duș umeaua ș i de a mă tura talaș ul, ieș ea cu regularitate la prâ nz ș i culegea irimiturile de la picioarele mele. Poate că nu mai vă zuse om pâ nă atunci; ș i curâ nd ajunse destul de familiar ș i-mi alerga peste panto i sau ı̂mi urca pe haine. Putea să se urce cu uș urință pe pereții camerei prin salturi mici, ca o veveriță, cu care se asemă na ı̂n miș că ri. In cele din urmă , câ nd mă reze-mam ı̂n cot de tejghea ı̂ntr-o zi, mi se urcă pe haine de-a lungul mâ necii ș i de jur ı̂mprejurul hâ rtiei ı̂n care se a la prâ nzul pe care eu ı̂l țineam aproape, urmă rindu-l ș i jucâ n-du-mă de-a v-ați-ascunselea cu el; ș i câ nd, pâ nă la urmă , m-am oprit cu o bucată de brâ nză ı̂ntre degete, se apropie ș i o roase, stâ ndu-mi ı̂n palmă , după care ı̂și cură ță fața ș i lă buțele, ca o muscă , ș i plecă . Curâ nd, un muscar ı̂și fă cu să laș sub streaș ina mea, iar un prihor se adă posti ı̂n pinul care creș tea lâ ngă casă . In iunie, potâ rnichea (Tetrao umbellus), care este o pasă re atâ t de sperioasă , ı̂și conducea puii prin fața ferestrelor mele, din codru, din spatele pâ nă ı̂n fața casei mele, cotcodă cind ș i chemâ ndu-i ca o gă ină ș i dovedindu-se, prin toată comportarea ei, o gă ină a codrilor. Puii se ı̂mpră ș tie imediat la apropierea ta, la un semnal al mamei, ca mă turați de un vâ rtej. Ș i se aseamă nă atâ t de mult cu frunzele ș i crengile uscate ı̂ncâ t mulți trecă tori au că lcat ı̂n mijlocul unei familii ș i au auzit fâ lfâ itul mamei zburâ nd, chemă rile ei ı̂ngrijorate ș i piuitul lor sau au vă zut-o tâ râ ndu-ș i aripile pentru a atrage atenția fă ră a se bă nui prezența lor. Pă rintele se ı̂nvâ rte ș i se rostogoleș te uneori ı̂n fața ta ı̂ntr-o asemenea deghizare ı̂ncâ t nu-ți poți da seama, pentru câ teva momente, ce soi de iință e. Puii se pitesc tă cuți, adesea vâ râ ndu-ș i capetele sub câ te o frunză , ș i ascultă numai de indicațiile mamei lor date de la distanță, iar apropierea ta nu-i face să fugă ș i să se tră deze. Poți chiar să calci pe ei sau să te uiți la ei câ teva clipe fă ră a-i descoperi. I-am ținut ı̂ntr-o astfel de perioadă pe palma ı̂ntinsă ș i totuș i singura lor grijă , ca ii ascultă tori ai mamei ș i ai instinctului lor, era să se ascundă acolo fă ră frică ș i fă ră să tremure. Atâ t de perfect este acest instinct ı̂ncâ t, odată , câ nd i-am aș ezat din nou pe frunze, ș i unul a că zut ı̂ntâ mplă tor pe o parte, a fost gă sit cu ceilalți ı̂n exact aceeaș i poziție, la zece minute după aceea. Nu sunt prostuți ca puii celor mai multe pă să ri, ci mai bine dezvoltați ș i mai precoce chiar decâ t puii de gă ină . Expresia remarcabil de adultă ș i totuș i nevinovată a ochilor lor mari ș i senini este foarte memorabilă . In ei pare să se re lecte toată inteligența. Ei sugerează nu numai puritatea copilă riei, ci ș i o ı̂nțelepciune limpezită de experiență. Un asemenea ochi nu s-a nă scut odată cu pasă rea, ci este de aceeaș i vâ rstă cu cerul pe care ı̂l re lectă . Pă durile nu mai produc altă nestemată asemă nă toare. Că lă torul nu priveș te deseori ı̂ntr-un izvor aș a de limpede. Vâ nă torul neș tiutor sau neatent ı̂mpuș că adesea mama ı̂ntr-o astfel de perioadă ș i lasă puii nevinovați să cadă pradă vreunei iare sau pă să ri carnivore sau să se amestece treptat cu frunzele veș tede cu care se aseamă nă atâ t de mult. Se spune că atunci câ nd eclozează , după ce au fost clociți de gă ină , la un semnal de alarmă se ı̂mpră ș tie imediat ș i astfel se ră tă cesc, iindcă nu mai aud chemarea mamei care să -i adune iară ș i. Acestea erau gă inile ș i puii mei. Este remarcabil câ t de multe iințe tră iesc să lbatice ș i libere, deș i ascunse ı̂n pă dure, ș i totuș i se mențin ı̂n vecină tatea oraș elor, de abia bă nuite de vâ nă tori. Câ t de retrasă reuș eș te să tră iască vidra aici! Creș te pâ nă la un metru ș i două zeci de centimetri lungime, la fel de mare ca un bă iețel ș i probabil fă ră ca mă car vreo fă ptură omenească să o ză rească . Vă zusem ratoni mai demult, ı̂n pă dure, aproape de locul unde ı̂mi este construită acum casa ș i poate că ı̂ncă li se mai aud țipetele noaptea. De obicei, la amiază mă odihneam o oră -două la umbră , după ce semă nam, ș i ı̂mi luam prâ nzul ș i citeam puțin lâ ngă un izvor care era sursa unei mlaș tini ș i a unui pâ râ iaș care se scurgea de sub dealul Bris-ter, la vreo opt sute de metri de ogorul meu. Apropierea de el se fă cea printr-un ș ir de vă i ı̂n pantă , acoperite cu iarbă , ı̂nțesate cu pini tineri ce dau ı̂ntr-o pă dure mai mare din jurul mlaș tinii. Acolo, ı̂ntr-un loc foarte retras ș i umbrit, sub un mare pin alb, mai era ı̂ncă o pajiș te curată ș i netedă pe care să te aș ezi. Am să pat izvorul ș i am fă cut o fâ ntâ nă cu apă limpede precum cleș tarul, de unde puteam scoate o gă leată plină fă ră s-o tulbur ș i acolo mă duceam, cu acest scop, aproape ı̂n iecare zi ı̂n mijlocul verii, câ nd lacul era mai cald ca oricâ nd. Tot acolo, gă ina să lbatică ı̂și ducea puii să ră scolească mâ lul ı̂n că utare de viermi, zburâ nd la numai treizeci de centimetri deasupra lor, de-a lungul malului, ı̂n vreme ce ei alergau ı̂n grup dedesubt, dar ı̂n cele din urmă , ză rindu-mă , ı̂și lă sa puii ș i ı̂mi dă dea tâ rcoale, din ce ı̂n ce mai aproape, pâ nă la vreun metru, un metru ș i jumă tate, prefă câ ndu-se că are o aripă sau un picior rupt ca să mi atragă atenția ș i să -ș i salveze puii care o ș i porniseră deja, cu piuituri slabe ș i reci, ı̂ntr-un singur ș ir prin mlaș tină , aș a cum ı̂i ı̂ndruma ea. Sau auzeam piuitul puilor câ nd nu vedeam pasă rea mamă . Tot acolo se aș ezau deasupra izvorului turturelele sau zburau din creangă ı̂n creangă printre pinii albi ș i moi, pe deasupra capului meu, sau veverița roș ie, coborâ nd pe cea mai apropiată creangă , deosebit de familiară ș i curioasă . Nu trebuie decâ t să stai liniș tit o vreme, ı̂n vreun loc atră gă tor din pă dure, pentru ca toți locuitorii ei să ți se poată prezenta pe râ nd. Am fost martorul unor evenimente de un caracter mai puțin paș nic. Intr-o zi, pe câ nd mă duceam la gră mada mea de lemne sau, mai degrabă , la gră mada mea de cioate, am vă zut două furnici uriaș e, una roș ie, cealaltă mult mai mare, de peste un centimetru ș i jumă tate lungime, ș i neagră , luptâ ndu-se crunt, una cu alta. Dacă se apucau cumva, nu mai dă deau drumul, ci se luptau ș i se ı̂mpingeau ș i se rostogoleau necontenit peste surcele. Uitâ ndu-mă mai ı̂ncolo, am descoperit cu surprindere că surcelele erau acoperite toate cu asemenea combatanți, că nu era un duellum, ci un bellum, un ră zboi ı̂ntre două specii de furnici, cele roș ii luptâ nd ı̂mpotriva negrelor ș i adesea două roș ii ı̂mpotriva uneia negre. Legiunile acestor mirmidoni acopereau toate dealurile ș i vă ile din curte ș i pă mâ ntul era deja presă rat cu cele moarte sau pe moarte, atâ t roș ii câ t ș i negre. A fost singura bă tă lie pe care am vă zut-o vreodată , singurul câ mp de bă tă lie pe care am pus piciorul ı̂n toiul luptei; ră zboi ı̂ntre nații; republicanii roș ii de o parte ș i imperialiș tii negri de cealaltă . Ș i de iecare parte erau angajați ı̂ntr-o luptă cruntă ș i totuș i fă ră niciun zgomot pe care să -l i putut auzi, iar soldații ade-vă rați nu s-au bă tut niciodată cu atâ ta hotă râ re. Am urmă rit un cuplu care era strâ ns ı̂ncleș tat ı̂n ı̂mbră țiș area reciprocă , ı̂ntr-o vă ioagă ı̂nsorită dintre surcele, acum la amiază , pregatite să lupte pâ nă ce apunea soarele sau se stingea viața. Luptă torul roș u, mai mic, se ı̂ncleș tase ca o menghină de capul adversarului ș i ı̂n tot timpul izbiturilor de pe acel câ mp, nu ı̂nceta niciun moment să roadă lâ ngă ră dă cina uneia dintre antenele celuilalt, după ce fă cuse deja ca prima să -i cadă ; ı̂n acest timp, negrul mai puternic ı̂l izbea dintr-o parte ı̂n alta ș i, după cum am vă zut uitâ ndu-mă mai de aproape, ı̂l deposedase deja de mai multe membre. Luptau cu mai mare ı̂ncă pă țânare decâ t buldogii. Niciunul nu manifesta nici cea mai mică dispoziție să se retragă . Era evident că strigă tul lor de luptă era „ı̂nvinge sau mori”. Intre timp, apă ru o furnică roș ie, singură , pe coasta acestei vă i, ı̂n mod evident plină de nerv, care ie ı̂și ucisese adversarul, ie nu luase ı̂ncă parte la luptă ; probabil aș a era, pentru că nu-ș i pierduse niciun membru; că reia mama ı̂i poruncise să se ı̂ntoarcă sub scut sau pe scut. Sau poate că era vreun Ahile, care ı̂și alimentase singur furia ș i venise acum să -ș i ră zbune sau să salveze pe al să u Patrocle. Vă zu această luptă inegală de departe - că ci negrii erau aproape de două ori mai mari decâ t roș ii - se apropie ı̂n fugă ș i se opri ı̂n gardă la vreo câ țiva centimetri de luptă tori ș i apoi, pâ ndind ocazia, se repezi asupra razboinicului negru ș i ı̂și ı̂ncepu operațiile la ră dă cina piciorului drept din față, lă sâ nd duș manul să aleagă pe oricare dintre membrele sale; ș i erau astfel trei uniți pe viață de parcă s-ar i inventat un nou fel de atracție care fă cea de ruș ine toate celelalte ı̂ncuietori ș i cimenturi. Acum, nu m-aș i mirat să descopă r că aveau fanfarele respective aș ezate pe vreo surcică ı̂nă lțată ș i intonâ nd mereu imnurile lor naționale, ca să -i ı̂mbă rbă teze pe cei ı̂nceți ș i să -i mâ ngâ ie pe ră zboinicii muribunzi. Eram ș i eu oarecum emoționat, de parcă ar i fost oameni. Cu câ t te gâ ndeș ti mai mult, cu atâ t ı̂ți pare mai mică diferența. Ș i cu siguranță nu există vreo bă tă lie ı̂nscrisă ı̂n istoria Concordului, cel puțin, dacă nu chiar ș i ı̂n istoria Americii, care să suporte pentru o secundă comparația cu aceasta, ie ı̂n privința numă rului angajat ı̂n ea, ie ı̂n cea a patriotismului ș i eroismului manifestat. In privința numă rului ș i a carnagiului acesta era Aus-terlitz sau Dresda! Bă tă lia Concordului! Doi morți de partea patrioților ș i Luther Blanchard ră nit! Aici, iecare furnică era un Buttrick - „Foc! Pentru numele lui Dumnezeu, foc!” Ș i mii ı̂mpă rtă ș eau soarta lui Davis ș i Hosmer. Nu era niciun mercenar aici. Nu mă ı̂ndoiesc că se luptau pentru un principiu, la fel ca stră bunii noș tri, iar nu pentru a se sustrage unui impozit de trei parale pentru ceaiul lor; ș i rezultatele acestei bă tă lii vor i cel puțin la fel de importante ș i memorabile pentru cei implicați ca ș i cele ale bă tă liei de la Bunker Hill. Am ridicat surcica pe care se luptau cei trei descriș i mai amă nunțit, am dus-o ı̂n casă ș i am pus-o sub un pahar, pe geam, ca să vă d rezultatul. Ț inâ nd o lupă deasupra furnicii roș ii menționate la ı̂nceput, am vă zut că , deș i rodea cu asiduitate la un picior din față al duș manului, după ce ı̂i rupsese ș i antena ră masă , pieptul ı̂i era tot sfâ ș iat, expunâ nd organele vitale maxilarelor ră zboinicului negru, al că rui scut era aparent prea gros ca să -l stră pungă ; ș i rubinele ı̂ntunecate ale ochiilor suferindului stră luceau cu o ferocitate pe care numai ră zboiul o putea naș te. Au mai luptat ı̂ncă jumă tate de oră sub pahar ș i câ nd m-am uitat din nou, soldatul negru despă rțise de trupuri capetele duș manilor lui, iar capetele ı̂ncă vii ı̂i atâ rnau de iecare parte, ca niș te trofee hidoase la chinga ș eii sale, aparent mai ı̂ncleș tate ca oricâ nd ș i se stră duia, cu miș că ri slabe, iind fă ră antene ș i numai cu o ră mă ș iță dintr-un picior ș i nu mai ș tiu câ te alte ră ni, să scape de ele; ceea ce, ı̂n cele din urmă , după ı̂ncă o jumă tate de oră , a reuș it. Am ridicat paharul ș i a plecat peste pervazul geamului, ı̂n acea stare de invalid. Dacă pâ nă la urmă a supraviețuit acelei lupte ș i ș i-a petrecut restul zilelor ı̂n vreun Hâ tel des Invalides, nu mai ș tiu; dar mă gâ ndeam că stră daniile lui nu vor mai valora prea mult după aceea. N-am mai a lat care parte a fost victorioasă ș i nici pretextul ră zboiului; dar m-am simțit tot restul acelei zile ca ș i câ nd sentimentele mi-ar i fost ı̂ncordate ș i pustiite de asistarea la luptă , de ferocitatea ș i carnagiul unei bă tă lii omeneș ti ı̂n fața uș ii mele. Kirby ș i Spence ne spun că bă tă liile furnicilor au fost de multă vreme să rbă torite, ș i datele lor ı̂nregistrate, deș i menționează că Huber este singurul autor modern care se pare că le-a fost martor. „Aeneas Sylvius”, spun ei „după ce relatează foarte amă nunțit una disputată cu multă ı̂ndâ rjire de o specie mai mare ș i una mică pe trunchiul unui pă r“, adaugă că „această acțiune a avut loc ı̂n ponti icatul lui Eugenius al IVlea ı̂n prezența lui Nicholas Pistoriensis, un eminent jurist, care a relatat ı̂ntregul istoric al bă tă liei cu mare acuratețe”. „O ı̂ncleș tare similară ı̂ntre furnici mari ș i mici este ı̂nregistrată de Olaus Magnus, ı̂n care cele mici, iind victorioase, se spune că au ı̂nmormâ ntat trupurile sol-daților lor, iar pe cele ale duș manilor lor uriaș i le-au lă sat pradă pă să rilor. Acest eveniment s-a petrecut ı̂nainte de expulzarea tiranului Christiern al II-lea din Suedia.” Bă tă lia la care am fost eu martor a avut loc sub preș edinția lui Polk, la cinci ani ı̂nainte de promulgarea Decretului pentru Sclavii Fugari, de că tre Webster. Mulți Grivei ai satului, potriviți numai să gonească o țestoasă ı̂ntr-o piviniță, au vâ nat colțurile ascunse ale pă durilor, fă ră ș tirea stă pâ nului ș i au mirosit fă ră folos vizuini de vulpoi bă trâ ni sau gă uri de marmote; conduș i probabil de vreo potaie jigă rită , care cutreiera ı̂n goană pă durea ș i mai putea ı̂ncă inspira o groază irească ı̂n locuitorii ei; acum mult ı̂n urma ghidului să u, lă trâ nd ca o bovină canină la vreo veveriță care s-a că țărat spre cercetare ı̂ntr-un copac, ı̂ndepă rtâ ndu-se apoi, aplecâ nd tu iș urile cu greutatea lui, imaginâ ndu-ș i că e pe urmele vreunui membru ră tă cit al familiei de jerbile. Am ră mas odată surprins la vederea unei pisici care mergea pe malul lacului, că ci numai arareori se ı̂ndepă rtează aș a de mult de casă . Surpriza a fost reciprocă . Cu toate acestea, cea mai domestică pisică , care s-a tolă nit pe o câ rpă toată viața ei, pare foarte familiară ı̂n pă dure; prin comportarea ei vicleană ș i ascunsă se dovedeș te mai la ea acasă aici decâ t locuitorii obiș nuiți ai codrului. Odată , la cules de fructe, am ı̂ntâ lnit o pisică cu pui ı̂n pă dure, destul de să lbă ticită , iar ei toți, ca ș i mama lor, ș i-au ı̂ncordat spină rile ș i scuipau cu ră utate spre mine. Cu câ țiva ani ı̂nainte de a tră i ı̂n pă dure, la una dintre casele vechi din partea dinspre sat a Lincolnului, era o aș a numită „pisică ı̂naripată ” a domnului Gilian Baker. Câ nd m-am dus ı̂n vizită să o vă d, ı̂n iunie 1842, ea plecase la vâ nat ı̂n pă dure după cum ı̂i era obiceiul (nu ș tiu dacă era femelă sau mascul aș a că folosesc genul cel mai obiș nuit); dar stă pâ na ei mi-a spus că venise prin apropiere de mai bine de un an, ı̂n aprilie „ș i că au luat-o pâ nă la urma ı̂n casă ; că era de culoare gri-cenuș iu, cu o pată albă pe gâ t, picioare albe ș i coadă mare, stufoasă , ca de vulpe, că iarna blana i se ı̂ndesea ș i se turtea pe laturi, formâ nd fâ ș ii de două zeci ș i cinci-treizeci de centimetri lungime ș i de ș apte lă țime, iar sub bă rbie - un fel de manș on, deschis ı̂n partea superioară , presat ca fetrul la cea inferioară , iar primă vara aceste adaosuri ı̂i că deau.” Mi-au dat ș i mie o pereche din „aripile“ pe care ı̂ncă le mai pă strez. Nu au deloc ı̂nfă țiș area unor membrane. Unii credeau că este ı̂n parte o veveriță zbură toare sau vreun alt animal să lbatic, ceea ce nu e cu neputință, că ci, după naturaliș ti, hibrizii proli ici au fost produș i prin ı̂mperecherea jderului cu pisica de casă . Aceasta ar i fost pisica potrivită pentru mine, dacă ar i fost să țin vreuna, că ci de ce nu ar i pisica poetului ı̂naripată , ca ș i calul să u? Toamna, cufundarul (Colymbus glacialis) veni ca de obicei să nă pâ rlească ș i să se spele ı̂n lac, fă câ nd codrii să ră sune de râ sul lui să lbatic ı̂nainte de a mă trezi. La zvonul venirii lui, toți vâ nă torii intră ı̂n stare de alertă , ı̂n caleș ti ș i pe jos, câ te doi sau câ te trei, cu armele lustruite, gloanțe conice ș i binocluri de vâ nă toare. Vin foș nind prin pă dure, ca frunzele de toamnă , cel puțin zece oameni pentru iecare cufundar. Unii se opresc de partea de dincoace a lacului, alții de cealaltă , că ci să rmana pasă re nu poate i omniprezentă ; dacă se scufundă aici, trebuie să iasă afară dincolo. Dar acum se trezeș te un vâ nt blâ nd de octombrie, foș nind frunzele ș i ı̂ncrețind suprafața apei, aș a că niciun cufundar nu poate i vă zut sau auzit, deș i duș manii lui cutreieră lacul cu binoclul ș i fac pă durile să ră sune de ı̂mpuș că turile lor. Valurile se ridică cu generozitate ș i izbesc cu furie, ținâ nd partea tuturor pă să rilor de apă , iar vâ nă torii noș tri trebuie să bată ı̂n retragere spre oraș , magazine ș i treburi neterminate. Dar de prea multe ori aveau succes. Câ nd mă duceam să iau o gă leată de apă , dimineața devreme, vedeam ı̂n repetate râ nduri această pasă re impună toare ieș ind din golf, la numai câ teva zeci de metri de mine. Dacă mă că zneam să -l ajung cu o barcă , să vă d cum o să manevreze, se scufunda ș i dispă rea cu totul, aș a că nu-l mai descopeream uneori pâ nă tâ rziu după -amiaza. Dar eu eram mai bun decâ t el pe suprafața lacului. De obicei, pleca pe ploaie. Pe câ nd vâ sleam de-a lungul malului de nord, ı̂ntr-o după -amiază de octombrie foarte liniș tită , că ci mai ales ı̂n astfel de zile se stabileau pe lacuri ca puful de pă pă die, după ce am cercetat ı̂n zadar lacul ca să vă d vreun cufundar, deodată unul, plutind dinspre mal că tre mijlocul lacului, la vreo treizeci de metri ı̂n fața mea, dă du drumul râ sului să u să lbatic ș i se dă du de gol. L-am urmă rit vâ slind cu o singură lopată ș i se scufundă , dar câ nd ieș i la suprafață, eram mai aproape de el ca ı̂nainte. Se scufundă din nou, dar eu am calculat greș it direcția pe care avea s-o ia ș i eram la o distanță de o sută cincizeci de metri câ nd ieș i din nou la suprafață; că ci contri-buisem ș i eu la mă rirea intervalului; ș i râ se din nou prelung ș i tare ș i cu mai multe motive ca ı̂nainte. Manevra cu atâ ta ș iretenie ı̂ncâ t nu am putut să ajung la mai puțin de treizeci de metri de el. De iecare dată câ nd ieș ea la suprafață, ı̂ntor-câ ndu-ș i capul ı̂ntr-o parte ș i ı̂n alta, cerceta cu ră ceală apa ș i pă mâ ntul ș i pă rea să -ș i aleagă drumul ı̂n aș a fel ı̂ncâ t să poată ieș i acolo unde era cea mai mare ı̂ntindere de apă ș i la cea mai mare distanță de barcă . Era surprinză tor câ t de repede se decidea ș i ı̂și punea hotă râ rea ı̂n aplicare. M-a dus imediat ı̂n cea mai lată parte a lacului ș i nu mai putea i scos din ea. Câ nd el se gâ ndea la ceva cu mintea lui, eu mă stră duiam să -i ghicesc gâ ndul cu a mea. Era un joc frumos, jucat pe suprafața netedă a lacului, de un om ı̂mpotriva unui cu-fundar. Pe neaș teptate, piesa adversarului dispare sub nivel, ș i problema este de a o plasa pe a ta câ t mai aproape de locul unde va apă rea a lui. Uneori ieș ea pe neș tiute de cealaltă parte, după ce trecuse probabil pe sub barcă . Avea atâ ta aer ș i era atâ t de neobosit ı̂ncâ t chiar ș i după ce ı̂nota oricâ t de departe, tot se scufunda imediat, din nou; ș i atunci, sub suprafața netedă , se putea să -ș i croiască drum cu repeziciunea unui peș te, iindcă avea ș i timpul ș i puterea să viziteze lacul ı̂n cea mai adâ ncă parte a lui. Se spune că s-au prins cufundari ı̂n lacurile din New York, la două zeci ș i cinci de metri sub nivelul apei, cu câ rlige puse pentru pă stră vi - deș i Waldenul este ș i mai adâ nc. Câ t de surprinș i trebuie să ie peș tii câ nd vă d acest oaspete neobiș nuit, din altă sferă , croindu-ș i drum printre bancurile lor! Ș i totuș i, el pă rea că -ș i cunoaș te calea cu la fel de multă siguranță sub apă ca ș i la suprafață ș i acolo ı̂nota mult mai repede. O dată sau de două ori am vă zut o undă ı̂n locul unde se apropia de suprafață, ı̂și scotea puțin capul pentru recunoaș tere ș i se scufunda din nou imediat. Am descoperit că aș i procedat la fel de bine dacă mă odihneam pe vâ sle ș i aș teptam să reapară sau mă că zneam să apreciez unde avea să iasă ; că ci de multe ori, câ nd ı̂mi concentram privirea pe suprafața apei ı̂ntr-o direcție, tresă ream brusc auzindu-i ı̂n spate râ sul de pe altă lume. Dar de ce oare, după ce dovedea atâ ta ș iretenie, se tră da de iecare dată ı̂n momentul ı̂n care ieș ea afară , prin acel râ s puternic? Nu-l tră da ı̂ndeajuns pieptul lui alb? Era, fă ră ı̂ndoială , un cufundar nă tâ ng, gâ ndeam eu. Auzeam de obicei plescă itul apei câ nd ieș ea la suprafață ș i ı̂l descopeream ș i aș a. Dar după o oră pă rea la fel de neobosit ca oricâ nd, se scufunda cu aceeaș i dispoziție ș i ı̂nota mai departe decâ t la ı̂nceput. Era surprinză tor să -l vezi câ t de calm plutea cu pieptul neciufulit câ nd ieș ea la suprafață, fă câ nd totul dedesubt, cu lopețile picioarelor. Câ ntecul lui obiș nuit era acel râ s demonic ș i totuș i oarecum asemă nă tor cu al unei alte pă să ri de apă ; dar câ teodată , după ce mă ı̂nș ela cel mai bine ș i apă rea la o mare distanță, scotea un urlet nepă mâ ntesc, prelung, poate mai asemă nă tor cu al lupului decâ t cu al vreunei pă să ri; ca atunci câ nd o iară ı̂și ridică botul spre cer ș i urlă deliberat. Acesta era țipă tul cufundarului - poate cel mai să lbatic sunet auzit aici vreodată , fă câ nd pă durile să ră sune ı̂n lung ș i-n lat. Am ajuns la concluzia că râ de batjo-corindu-mi eforturile ș i iind ı̂ncreză tor ı̂n propriile sale resurse. Deș i cerul era de acum acoperit, lacul era atâ t de neted ı̂ncâ t puteam să vă d unde spă rgea suprafața atunci câ nd nu-l auzeam. Pieptul să u alb, nemiș carea aerului ș i netezimea apelor erau cu toate ı̂mpotriva lui. In cele din urmă , după ce ieș i la vreo sută cincizeci de metri depă rtare, scoase unul dintre acele urlete prelungite, de parcă ar i implorat zeul cufundarilor să -l ajute, ș i imediat veni un vâ nt dinspre ră să rit, care vă luri suprafața lacului ș i umplu toată atmosfera cu o ploaie cețoasă , iar eu am fost impresionat ca ș i câ nd acesta ar i fost ră spunsul la ruga cufundarului, ș i zeul lui s-ar i mâ niat pe mine; aș a că l-am pă ră sit, dispă râ nd ı̂n depă rtare pe suprafața tumultoasă . Ore ı̂n ș ir, ı̂n zilele de toamnă , mă uitam la rațele care stră juiau, se ı̂nvâ rteau ș i stă pâ neau cu ș iretenie mijlocul lacului, departe de vâ nă tor; trucuri pe care aveau mai puțină nevoie să le ı̂nvețe ı̂n golfurile din Louisiana. Câ nd erau obligate să se ı̂nalțe, se ı̂nvâ rteau uneori, ca niș te puncte negre pe cer, de jur ı̂mprejur deasupra lacului, la o ı̂nă lțime considerabilă , de la care puteau vedea cu uș urință celelalte lacuri ș i râ ul; ș i câ nd credeam că au plecat acolo de mult, atunci se aș ezau printr-un zbor ı̂ntr-un picaj de peste cinci sute de metri pe lacul ı̂ndepă rtat, ră mas liber; dar ce mai gă seau ı̂n mijlocul Waldenului ı̂n afară de siguranță, asta nu mai ș tiu, numai dacă nu cumva le plă cea apa lui din aceleaș i motive ca ș i mie. 1 Poetul din dialogul care urmează este William Ellery Channing. (n. tr.) ÎNCĂLZIREA CASEI n octombrie, m-am dus la cules de struguri pe pajiș tile de lâ ngă râ u ș i m-am ı̂ncă rcat cu ciorchinii care erau mai prețioș i pentru frumusețea ș i aroma lor decâ t pentru mâ ncare. Tot acolo am admirat, deș i n-am cules, niș te fructe comestibile, mici nestemate pufoase, mă rgele ale ierbii de pe coastă , rubinii ș i roș ii, pe care țăranul le culege cu o greblă urâ tă , lă sâ nd pajiș tea netedă , mâ râ ind ș i mă surâ ndu-le fă ră milă numai cu banița ș i dolarul, după care vinde prada luncii ı̂n Boston sau New York; destinate să ie transformate ı̂n gem pentru a satisface gusturite iubitorilor de natură de acolo. La fel ș i mă celarii, greblează limbile de bizoni din iarba preriilor, fă ră să se gâ ndească la plantele rupte ș i veș tejite. Fructul excelent al dracilei mi-a fost ș i el hrană , numai pentru ochi; dar am adunat o gră mă joară de mere să lbatice, pentru uscat, pe care proprietarul ș i trecă torii nu le observaseră . Câ nd s-au copt castanele, am strâ ns jumă tate de baniță pentru iarnă . In acea perioadă era foarte frumos să cutreieri pă durile de castani din Lincoln, pe atunci nemă rginite - acum ı̂și dorm somnul lung sub calea ferată -, cu o traistă pe umă r ș i cu un baston ı̂n mâ nă pentru spart coaja -, că ci nu aș teptam totdeauna ı̂nghețul - prin foș net de frunze ș i reproș urile scheunate ale veverițelor roș ii ș i ale gaițelor, ale că ror nuci pe jumă tate consumate le furam uneori, că ci cele pe care le alegeau ele erau cu siguranță bune. Din câ nd ı̂n câ nd, mă urcam ș i scuturam copacii. Ei creș teau ș i ı̂n spatele casei mele, iar un copac mare, care aproape că o umbrea complet, câ nd era ı̂n lorit, pă rea un buchet ce ı̂nmiresma totul ı̂mprejur, ı̂nsă veverițele ș i gaițele luau majoritatea fructelor din el; acestea din urmă , venind ı̂n stoluri dimineața devreme ș i scoțând nucile din coajă ı̂nainte de a că dea. Renunțam la aceș ti copaci ı̂n favoarea lor ș i cutreieram pă durile mai ı̂ndepă rtate, formate numai din castani. Aceste nuci, atâ t câ t țineau, erau un bun ı̂nlocuitor al pâ inii. Probabil ar putea i gă siți mulți alți ı̂nlocuitori. Să pâ nd ı̂ntr-o zi ı̂n că utare de râ me, am descoperit niș te tuberculi (Apios tu-berosa), cartoful bă ș tinaș ilor, un fel de fruct miraculos, despre care ı̂ncepusem să mă ı̂ndoiesc dacă l-am să pat ș i mâ ncat ı̂n copilă rie, aș a cum am spus, ș i dacă nu cumva am visat. Ii vă zusem adesea de atunci loarea roș ie, catifelată ș i creață, sprijinită de tulpinile altor plante, fă ră să i ș tiut că e aceeaș i. Cultivarea aproape că l-a exterminat. Are un gust dulceag, foarte asemă nă tor cu al cartofului bă tut de brumă ș i eu ı̂l gă sesc mai bun iert decâ t copt. Acest tubercul mi-a apă rut ca o promisiune slabă a Naturii de a-ș i creș te copiii ș i de a-i hră ni simplu, aici, ı̂n vreo epocă viitoare. In zilele acestea ale vitelor ı̂ngră ș ate ș i ale lanurilor vă lurite de grâ -ne, această ră dă cină umilă , care a fost câ ndva totemul unui trib de indieni, este aproape uitată sau cunoscută numai după lă starii care ı̂n loresc; dar ie ca Natura să lbatică să domnească iară ș i aici ș i poate că iravele ș i costisitoarele grâ ne englezeș ti vor dispă rea ı̂n fața unei miriade de duș mani ș i, fă ră grija omului, cioara s-ar putea să ducă chiar ș i ultima să mâ nță de porumb ı̂napoi ı̂n marea câ mpie de porumb a zeului indian din sud-vest, de unde se spune că a adus-o; dar această gulie, acum aproape exterminată , poate că va reı̂nvia ș i va ı̂n lori ı̂n ciuda ı̂nghețurilor ș i a să lbă ticiei, se va dovedi indigenă ș i-ș i va relua vechea importanță ș i demnitate, ca hrană a tribului de vâ nă tori. Vreo Ceres sau vreo Minerva Indiană trebuie să i fost inventatoarea ș i dă -ruitoarea ei; iar câ nd aici va ı̂ncepe domnia poeziei, frunzele ș i salba ei de tuberculi s-ar putea să ie reprezentate ı̂n operele noastre de artă . Deja pe la ı̂ntâ i septembrie am vă zut doi-trei arțari ı̂m-bră cați ı̂n stacojiu de partea cealaltă a lacului, sub locul unde se despă rțeau tulpinile albe a trei plopi tremură tori, ı̂n vâ rful unui promontoriu, chiar lâ ngă apă . Câ te poveș ti nu spunea culoarea lor! Ș i treptat, de la o să ptă mâ nă la alta, se dezvă luia personalitatea iecă rui copac ș i-ș i admira re lexia ı̂n oglinda netedă a lacului. In iecare dimineață, custodele acestei galerii ı̂nlocuia pe perete câ te o pictură nouă , ce se distingea printr-o coloratură mai stră lucitoare ș i mai armonioasă . Viespile veneau ı̂n octombrie cu miile la locuința mea, ca la o reș edință de iarnă , ș i se aș ezau pe partea dinlă untru a ferestrelor ș i pe pereți, ı̂mpiedicâ nd uneori oaspeții să intre. In iecare dimineață, câ nd erau amorțite de frig, aruncam câ teva afară , dar nu mă osteneam prea mult să scap de ele; ba chiar mă simțeam latat că ı̂mi consideră casa un adă post de râ vnit. Nu mă ı̂nțepau niciodată prea tare, deș i stă teau ı̂n pat cu mine; ș i au dispă rut treptat ı̂n nu ș tiu ce ascunziș uri, evitâ nd iarna ș i frigul de nedescris. Ca ș i viespile, ı̂nainte de a mă duce cu totul la reș edința de iarnă ı̂n noiembrie, recurgeam de obicei la partea de nord-est a Waldenului, pe care soarele, re lectat de pă durile de pin ș i de malul pietros, o fă cea vatră a lacului; este mult mai plă cut ș i mai bine să ii ı̂ncă lzit de soare, câ t se mai poate, decâ t de un foc arti icial. Mă ı̂ncă lzeam astfel la pietrele de chihlimbar ı̂ncă stră lucitoare, pe care toamna, ca un vâ nă tor plecat, le lă sase ı̂n urmă . Câ nd am ajuns să -mi clă desc că minul, am studiat zidă ria. Că ră mizile mele, iind luate la mâ na a doua, trebuiau să ie cură țate cu o mistrie, aș a că am a lat mai multe decâ t de obicei despre calită țile că ră mizilor ș i ale mistriilor. Mortarul de pe ele era vechi de cincizeci de ani ș i mi s-a spus că ı̂ncă se mai ı̂ntă rea; ı̂nsă asta este una dintre acele zicale pe care oamenilor le place să le repete, ie că sunt sau nu adevă rate. Astfel de zicale se ı̂ntă resc ele ı̂nsele ș i se lipesc tot mai tare odată cu vâ rsta ș i ar trebui multe lovituri cu mistria ca să cureți un bă trâ n Pă cală de ele. Multe dintre satele din Mesopotamia sunt construite din că ră mizi la mâ na a doua, de foarte bună calitate, obținute din ruinele Babilonu-lui, iar cimentul de pe ele este probabil ș i mai vechi ș i mai tare. Oricum ar i, am fost surprins de rezistența deosebită a oțelului care a suportat atâ tea lovituri fă ră să se rupă . Cum că ră mizile mele mai fuseseră ı̂ntr-o sobă ı̂nainte, deș i n-am vă zut numele lui Nabucodonosor pe ele, am adunat câ t de multe că ră mizi de ș emineu am putut gă si, ca să reduc munca ș i risipa, ș i am umplut spațiile dintre că ră mizile din jurul ș emineului cu pietre de pe malul lacului, iar mortarul l-am fă cut cu nisip alb din acelaș i loc. Am ză bovit cel mai mult la sobă , ea iind cea mai vitală parte a casei. Ș i ı̂ntr-adevă r, lucram atâ t de deliberat ı̂ncâ t, deș i ı̂ncepusem de la nivelul solului dimineața, un râ nd de că ră mizi, ridicat la câ țiva centimetri deasupra duș umelei, mi-a servit noaptea drept pernă ; totuș i, după câ te ı̂mi amintesc, nu mi-a ı̂nțepenit gâ tul din cauza asta; gâ tul ı̂nțepenit ı̂l am de demult. Am luat un poet ı̂n gazdă vreo două să ptă mâ ni, cam ı̂n perioada aceea, fapt ce m-a fă cut să dorm acolo din lipsă de spațiu. El ș i-a adus propriul cuțit, deș i eu aveam două , ș i le cură țam ı̂n ingâ ndu-le ı̂n pă mâ nt. Impă rțea cu mine munca la gă tit. Imi fă cea plă cere să -mi vă d lucrul ridicâ ndu-se treptat, atâ t de masiv ș i solid, ș i re lectam că , dacă avansa ı̂ncet, era calculat să dureze mult timp. Că minul este ı̂ntr-o oarecare mă sură o structură independentă , sprijinindu-se pe pă mâ nt ș i ridicâ ndu-se prin casă că tre ceruri, ș i chiar după ce arde casa, el tot mai ră mâ ne ı̂n picioare uneori, iar importanța ș i independența lui sunt evidente. Aceasta se ı̂ntâ mpla că tre sfâ rș itul verii. Acum era noiembrie. Vâ ntul dinspre nord ı̂ncepuse deja să ră cească lacul, deș i pentru asta era nevoie de curent neı̂ntrerupt, din cauză că acesta era atâ t de adâ nc. Câ nd am ı̂nceput să fac focul, seara, ı̂nainte de a-mi tencui casa, coș ul tră gea deosebit de bine, din cauza cră pă turilor numeroase dintre scâ nduri. Am petrecut totuș i câ teva seri vesele ı̂n acel apartament ră coros ș i aerisit, ı̂nconjurat de scâ ndurile cenuș ii ș i grosolane, pline de noduri, ș i de că priori cu coaja pe ei, deasupra capului. Casa nu mi-a mai ı̂ncâ ntat niciodată aș a de mult ochii după ce a fost tencuită , deș i am fost obligat să mă rturisesc că era mai confortabilă . N-ar trebui oare ca iecare apartament ı̂n care tră ieș te un om să ie ı̂ndeajuns de ı̂nalt pentru a crea o oarecare obscuritate deasupra capului, unde umbre pâ lpâ itoare să se poată juca seara pe că priori? Aceste forme sunt mai plă cute imaginației ș i fanteziei decâ t frescele sau cele de pe cea mai scumpă mobilă . Acum am ı̂nceput să -mi locuiesc casa pentru prima oară , aș putea spune, câ nd am ı̂nceput s-o folosesc atâ t pentru caldură , câ t ș i pentru adă post. Am gă sit două gră tare vechi ca să țină lemnele deasupra vetrei ș i ı̂mi plă cea să vă d funinginea formâ ndu-se pe peretele coș ului construit de mine ș i ı̂ntețeam focul cu mai multe drepturi ș i mai multă satisfacție decâ t de obicei. Locuința mea era mică ș i de abia dacă puteam forma un ecou ı̂n ea; dar pă rea mai mare pentru că era un singur apartament ș i departe de vecini. Toate atracțiile unei case erau concentrate ı̂ntr-o singură cameră ; aceasta era bucă tă rie, dormitor, salon, cameră de zi; ș i mă bucuram de orice satisfacție pe care o poate avea un pă rinte sau un copil, un stă pâ n sau un servitor, tră ind ı̂ntr-o casă . Cato spune că stă pâ nul familiei (patremfamilias) trebuie să aibă ı̂n locuința lui rustică „cedlam ollariam, vivariam, dolia multa, uti lubeat carita-tem expectare, et rei, et virtuti, et gloriae erit”, adică „o pivniță de ulei ș i multe butoaie cu vin, aș a ı̂ncâ t să -i placă să aș tepte vremuri grele; aceasta va i spre avantajul ș i virtutea ș i gloria lui“. Eu aveam ı̂n pivniță un butoiaș cu carto i, vreo trei kilograme de mază re cu gă rgă rițe, iar pe poliță puțin orez, un borcan cu melasă ș i niș te fă ină de porumb ș i de secară , câ te o gră mă joară din iecare. Visez uneori la o casă mai mare ș i mai populată , ı̂nă l-țându-se ı̂ntr-o epocă de aur, din materiale rezistente, nu o lucră tură ı̂n turtă dulce, formată tot dintr-o singură cameră , o sală uriaș ă, grosolană , solidă ș i primitivă , fă ră plafon sau tencuială , cu că priori simpli ș i grinzi care să susțină un fel de cer mai puțin ı̂nalt deasupra capului - bun ca să nu lase să treacă ploaia ș i ză pada; unde stâ lpii rege ș i regină stau doar să -ți primească omagiul, după ce te-ai ı̂nchinat Saturnului ı̂ngenuncheat al unei dinastii mai vechi, atunci câ nd ai trecut pragul; o casă ca o peș teră , ı̂n care trebuie să ridici o torță pe vâ rful unui stâ lp, ca să vezi acoperiș ul; unde câ țiva pot dormi pe vatră , câ țiva pe pervazul ferestrei ș i câ țiva pe paturi, unii la un capă t al să lii, alții la celă lalt, iar unii sus, pe că priori cu pă ianjenii, dacă le place; o casă ı̂n care intri câ nd deschizi uș a de afară , ș i ceremonia este gata; unde că lă torul obosit se poate spă la, poate mâ nca, conversa ș i dormi; fă ră să că lă torească mai departe; un adă post la care ai i bucuros să ajungi pe o noapte furtunoasă , conținâ nd tot ce este necesar ı̂ntr-o casă ș i nimic gospodă resc; ı̂n care poți vedea dintr-o privire toate comorile casei, ı̂n care iecare lucru atâ rnă de cuiul lui, pentru ca omul să -l poată folosi; ı̂n acelaș i timp bucă tă rie, că mară , dormitor, magazie ș i mansardă ; ı̂n care să vezi un lucru atâ t de necesar ca un butoi sau o scară , un lucru la ı̂ndemâ nă ca un dulap, să vezi oala ierbâ nd, să aduci omagii focului care ı̂ți gă teș te prâ nzul ș i cuptorului care ı̂ți coace pâ inea ș i ı̂n care mobila ș i ustensilele necesare să ie principalele ornamente; ı̂n care rufele nu sunt scoase afară , focul nu este stins, stă pâ na nu se vede ș i ı̂n care eș ti rugat uneori să te muți de pe trapa din duș umea, câ nd bucă tarul vrea să coboare ı̂n pivniță; ș i să a li astfel dacă pă mâ ntul este solid sau gol sub tine, fă ră să bați din picior. O casă al că rei interior este la fel de deschis ș i la vedere ca un cuib de pasă re ș i ı̂n care nu poți să intri pe uș a din față ș i să ieș i prin cea din spate, fă ră a vedea pe câ țiva dintre locatarii ei; unde a i musa ir ı̂nseamnă a te bucura de libertatea casei ș i nu a i exclus cu grijă din ș apte optimi ale ei, ı̂nchis ı̂ntr-o ı̂ngră dire anume, spunâ ndu-ți-se să te simți ca acasă , acolo - ı̂n izolare. In zilele noastre, gazda nu te primeș te ı̂n că minul ei, ci a pus zidarul să construiască unul pentru tine, undeva pe aleea de la intrare, iar ospitalitatea este arta de a te ține la cea mai mare distanță. Gă titul e la fel de secret ca ș i atunci câ nd ar plă nui să te otră vească . Imi dau seama că am fost ı̂n gospodă riile multor oameni ș i că aș i putut i cu ı̂ndreptă țire izgonit, dar nu-mi amintesc să i fost ı̂n casele multor oameni. Aș putea vizita, ı̂mbră cat ı̂n hainele mele vechi, un rege ș i o regină care tră iesc simplu, ı̂ntr-o casă ca cea pe care am descris-o, dacă aș trece pe lâ ngă ea; iar retragerea dintr-un palat modern e tot ceea ce mi-aș dori să ı̂nvă ț , dacă aș i prins vreodată ı̂n vreunul. S-ar pă rea că ı̂nsă ș i limba saloanelor noastre ș i-ar pierde nervul ș i ar degenera cu totul ı̂n palaver, viețile noastre s-ar scurge la atâ ta depă rtare de simbolurile ei, iar metaforele ș i tropii ei ar i ı̂n mod necesar atâ t de bizare, prin vitrine ș i servante, ca să spunem aș a; cu alte cuvinte, salonul este prea departe de bucă tă rie ș i de atelier. Chiar prâ nzul este de obicei numai parabola unui prâ nz. Ca ș i câ nd numai să lbaticul ar locui de ajuns de aproape de Natură ș i Adevă r ca să -ș i ı̂mprumute tropii de la ele. Cum poate ı̂nvă țatul, care locuieș te ı̂n celă lalt capă t al teritoriului de nord-vest sau ı̂n Insula Omului, să spună ce este ra inat ı̂n bucă tă rie? Cu toate acestea, doar unul sau doi dintre oaspeții mei au avut destul curaj să ră mâ nă ș i să mă nâ nce o budincă improvizată cu mine; dar câ nd vedeau că se apropie acea criză , preferau să bată gră biți ı̂n retragere, de parcă s-ar i zguduit casa din fundație. Ș i totuș i, ea a rezistat la multe asemenea budinci. N-am tencuit pâ nă la vremea ı̂nghețului. Am adus ı̂n acest scop niș te nisip mai alb ș i mai curat de pe celă lalt mal al lacului, cu o barcă - un mijloc de transport care m-ar i tentat să mă duc ș i mult mai departe dacă ar i fost nevoie. Intre timp casa fusese ș indriluită de jur ı̂mprejur, pâ nă la pă mâ nt. La ș ipcuit ı̂mi fă cea plă cere să pot bate iecare cui cu o singură lovitură de ciocan ș i mi-am fă cut o ambiție din a trece mortarul din cancioc pe perete, cu repeziciune ș i exactitate. Mi-am amintit povestea unui ı̂nfumurat care, ı̂mbră cat ı̂n haine elegante, obiș nuia să piardă vremea prin sat, dâ nd sfaturi lucră torilor. Aventurâ ndu-se ı̂ntr-o zi să ı̂nlocuiască vorbele cu fapte, ș i-a su lecat mâ necile, a apucat canciocul unui zidar ș i după ce ș i-a ı̂ncă rcat mistria, fă ră grijă ș i privind satisfă cut la ș indriluirea de deasupra capului, ı̂i fă cu vâ nt cu curaj ı̂ntracolo; ș i imediat, spre profunda lui nedumerire, a primit tot conținutul ei pe piept. Am admirat din nou economia ș i comoditatea tencuielii care opreș te atâ t de bine frigul ș i se netezeș te frumos ș i am a lat diversele riscuri pe care ș i le asumă zidarul. Am vă zut cu surprindere câ t de ı̂nsetate sunt că ră mizile care sugeau toată umezeala din mortar, ı̂nainte de a-l netezi, ș i câ te gă leți de apă ı̂ți trebuie ca să botezi un că min nou. In iarna precedentă am obținut o cantitate mică de var, arzâ nd cochilii de Unio luviatilis care se gă sesc ı̂n râ u, numai de dragul experienței; astfel ı̂ncâ t să ș tiu de unde provin materialele. Dacă aș i vrut, puteam să gă sesc niș te piatră de var bună , la vreun kilometru ș i jumă -tate-doi mai ı̂ncolo ș i s-o ard singur. Intre timp, lacul prinsese o pojghiță de gheață ı̂n colțurile cele mai umbrite ș i mai puțin adâ nci, cu câ teva zile sau chiar să ptă mâ ni mai ı̂nainte de ı̂nghețul general. Prima gheață este ı̂n mod deosebit interesantă ș i perfectă , iind tare, ı̂nchisă la culoare ș i transparentă , ș i oferă cea mai bună posibilitate de a examina fundul, acolo unde lacul este puțin adâ nc; că ci te poți ı̂ntinde câ t eș ti de lung pe gheața de numai câ țiva centimetri grosime, ca o insectă patinatoare pe suprafața apei, ș i să studiezi nestingherit fundul care se a lă la numai ș ase-ș apte centimetri, ca o fotogra ie ı̂n spatele sticlei, iar apa este ı̂n mod necesar totdeauna liniș tită atunci. Sunt multe dâ re ı̂n nisip, pe unde s-a miș cat cine ș tie ce iință care ș i-a ș erpuit drumul; câ t despre epave, el este presă rat cu cochiliile viermilor cadiș i fă cute din iriș oare de cuarț alb. Poate că ei l-au dungat, că ci pe dâ re se vă d unele dintre cochiliile lor, deș i sunt prea adâ nci ș i largi să le i fă cut ei. Dar de cel mai mare interes este gheața ı̂nsă ș i, deș i trebuie să surprinzi cel mai din timp moment pentru a o studia. Dacă o examinezi atent ı̂n dimineața de după ı̂ngheț , descoperi că cea mai mare parte din bulele care la ı̂nceput pă reau că sunt ı̂n ea sunt de fapt pe suprafața de dedesubt a acesteia ș i că tot mai multe se ridică mereu de la fund, câ tă vreme gheața este destul de solidă ș i ı̂nchisă la culoare ı̂ncâ t să poți vedea apa prin ea. Aceste bule sunt de un sfert de centimetru pâ nă la o treime de centimetru ı̂n diametru, foarte curate ș i frumoase ș i ı̂ți vezi fața re lectată de ele prin gheață. S-ar putea să ie cinci-ș ase pe centimetru pă trat. De asemenea, ı̂n gheață se mai formează niș te bule dreptunghiulare pe verticală , cam de un centimetru lungime, conuri ascuțite cu vâ rful ı̂n sus; sau, ș i mai adesea, dacă gheața e chiar proaspă tă , bule sferice mici, una exact deasupra celeilalte, ca un ș irag de mă rgele. Dar cele din interiorul gheții nu sunt la fel de numeroase ș i evidente ca cele de dedesubt. Aruncam uneori pietre ca să ı̂ncerc rezistența gheții, iar cele care intrau ı̂n ea duceau cu ele aer care forma bule mari ș i albe dedesubt. Intr-o zi, venind ı̂n acelaș i loc după patruzeci ș i opt de ore, am descoperit că aceste bule ı̂ncă mai erau perfecte, deș i se mai formaseră câ țiva centimetri de gheață, după cum se putea vedea foarte bine după linia de pe marginea unui cub de gheață tă iat. Dar cum ultimele două zile fuseseră foarte că lduroase, ca ı̂ntr-o vară tâ rzie, gheața nu mai era transparentă ca să se vadă culoarea verde a apei ș i fundul, ci opacă ș i alburie sau cenuș ie ș i, deș i era de două ori mai groasă , nu cred că era mai rezistentă ca ı̂nainte, iindcă bulele de apă se mă riseră mult de la că ldură ș i se uniseră , pierzâ ndu-ș i regularitatea; ele nu mai erau una deasupra alteia, ci adesea, ca niș te monede subțiri vă rsate dintr-o pungă , ı̂ncă lecâ ndu-se una pe alta, sau ı̂n fulgi subțiri, ca ș i câ nd ar i umplut niș te cră pă turi uș oare. Frumusețea gheții dispă ruse ș i era prea tâ rziu ca să mai studiezi fundul. Fiind curios să ș tiu ce poziție ocupau bulele mari ı̂n raport cu noua gheață, am tă iat un cub care conținea una de mă rime mijlocie ș i l-am ı̂ntors. Gheața nouă se formase ı̂n jurul ș i dedesubtul bulei, aș a că aceasta era cuprinsă ı̂ntre cele două straturi de gheață. Ea era ı̂n ı̂ntregime ı̂n stratul de jos, dar lipită ș i de cel de sus ș i era turtită sau poate uș or lenticulară cu o margine rotunjită , de mai puțin de trei centimetri adâ ncime, pe zece ı̂n diametru; ș i am fost surprins să descopă r că , imediat sub bulă , gheața era topită cu mare regularitate sub forma unor farfurii cu gura ı̂n jos, pâ nă la ı̂nă lțimea de un centimetru ș i jumă tate ı̂n mijloc, lă sâ nd o despă rțitură subțire ı̂ntre apă ș i bulă , poate de vreo treime de centimetru grosime; ș i ı̂n multe locuri, bulele mici din această despă rțitură țâș niseră ı̂n jos ș i poate că nu mai era gheață deloc sub bulele cele mai mari, care aveau peste treizeci de centimetri diametru. Am dedus că numă rul in init de bule mă runte pe care le vă zusem inițial pe suprafața de jos a gheții erau acum ı̂nconjurate ș i ele de gheață ș i că iecare, ı̂n mod proporțional, a funcționat ca o lentilă sub gheață, topind-o ș i stricâ nd-o. Acestea sunt micile pistoale cu aer care fac gheața să crape ș i să pocnească . In cele din urmă , iarna s-a instalat cu seriozitate tocmai câ nd terminasem ș i eu de tencuit ș i vâ ntul a ı̂nceput să urle ı̂n jurul casei, deoarece pâ nă atunci nu i se permisese să facă aș a ceva. Noapte de noapte veneau ră tă cind prin ı̂ntuneric gâ ș tele, cu țipete ș i fâ lfâ it de aripi, chiar după ce pă mâ ntul se acoperise cu ză padă , unele pentru a poposi pe Walden, iar altele zburâ nd la joasă ı̂nă lțime pe deasupra pă durii că tre Fair-Haven, ı̂n drum spre Mexic. De mai multe ori, câ nd mă ı̂ntorceam din sat pe la zece-unsprezece noaptea, auzeam paș ii unui stol de gâ ș te sau rațe pe frunzele uscate din pă dure, lâ ngă o gaură ı̂n gheață din spatele locuinței mele, unde veniseră să se hră nească , ș i apoi mă că itul conducă toarei lor, câ nd ı̂și luau zborul. In 1845, Waldenul a ı̂nghețat ı̂n ı̂ntregime ı̂n noaptea de 22 decembrie, după ce Flints ș i celelate lacuri mai puțin adâ nci ı̂nghețaseră de vreo zece zile sau mai mult; ı̂n ‘46 pe 16, ı̂n ‘49 cam pe 31 ș i ı̂n ‘50 cam pe 27 decembrie, ı̂n ‘52 pe 5 ianuarie, ı̂n ‘53 pe 31 decembrie. Ză pada acoperise deja pă mâ ntul de la 25 noiembrie, câ nd mă ı̂nconjura pe neaș teptate cu peisajul ei de iarnă . M-am retras ș i mai adâ nc ı̂n scoică ș i mă stră duiam să țin un foc bun, atâ t ı̂n casă , câ t ș i ı̂n piept. Treburile mele pe afară erau acum strâ nsul de lemne uscate din pă dure, că ratul lor ı̂n mâ ini sau pe umeri sau uneori tâ râ tul câ te unui pin uscat sub iecare braț . Un vechi gard de pă dure care-ș i tră ise zilele lui bune, mi-a dat de ajuns de lucru. L-am sacri icat pe altarul lui Vulcan, că ci ı̂l terminase de slujit pe zeul Terminus. Cu câ t devine mai interesantă cina celui care tocmai a ieș it ı̂n ză padă să caute sau, chiar ai putea spune, să fure combustibilul cu care s-o gă tească ! Pâ inea ș i carnea lui sunt gustoase. Sunt destule crengi ș i uscă turi de orice fel ı̂n pă durile celor mai multe oraș e pentru a ı̂ntreține multe focuri, dar care ı̂n prezent nu ı̂ncă lzesc pe nimeni ș i chiar, cred unii, ı̂mpiedică ı̂nă lțarea tinerilor puieți. Mai era ș i lemnul de pe lac. In cursul verii descoperisem o plută de trunchiuri de pini necojiți, legați unul de altul de irlandezi, câ nd s-a construit calea ferată . I-am tâ râ t ı̂n mare parte pe mal. Dupa ce s-au um lat timp de doi ani ș i au stat afară ș ase luni, erau foarte buni, deș i cam putrezi. Intr-o iarnă m-am distrat ı̂mpingâ nd aceste lemne pe lac aproape jumă tate de milă , patinâ nd ı̂n spatele lor cu capă tul unui trunchi de cinci metri pe umă r ș i cu celă lalt pe gheață; sau legâ nd mai multe trunchiuri laolaltă cu o coajă de mesteacă n ș i apoi, cu un mesteacă n sau un arin mai lung, care aveau un câ rlig la capă t, le tâ ram pe gheață. Deș i complet ı̂mbibați cu apă ș i aproape la fel de grei ca plumbul, nu numai că ardeau foarte mult, dar fă ceau ș i un foc extrem de ierbinte; ba chiar credeam că ard mai bine toamna, iindcă erau um lați de apă de parcă pinul, iind mă rginit de apă , ar i ars mai mult, ca ı̂ntr-o lampă . Gilpin, ı̂n relatarea lui despre hotarnicii pă durilor ı̂n Anglia, spune că „uzurpă rile celor care ı̂ncalcă hotarele, ori casele ș i gardurile ridicate la marginea pă durii” erau „considerate ca mari inconveniente de că tre vechea lege a pă durii ș i erau sever pedepsite sub numele de purprestures, deoarece contribuiau ad terrorem ferarum - ad nocumentum fo-restae etc.”, la sperierea vâ natului ș i stricarea pă durilor. Dar pe mine mă interesa pă strarea vâ natului ș i a lemnului verde, mai mult decâ t pe vâ nă tori sau pe tă ietorii de lemne ș i tot atâ t de mult ca ș i câ nd aș i fost Marele Pă zitor ı̂nsuș i; ș i dacă se ardea vreo porțiune, deș i uneori o ardeam chiar eu, din ı̂ntâ mplare, jeleam cu o jale care ținea mai mult ș i era mai de neconsolat decâ t cea a proprietarilor; ba chiar jeleam câ nd erau tă iați de că tre proprietarii ı̂nș iș i. Aș vrea ca țăranii noș tri, câ nd taie o pă dure, să simtă acea groază pe care o simțeau vechii romani câ nd ajungeau să ră rească sau să lase lumina să intre la vreun crâ ng sfâ nt (lucum conlucare) adică să creadă că este ı̂nchinat unui zeu. Romanii fă ceau o jertfă de ispă ș ire ș i se rugau: „Orice zeu sau zeiță eș ti, cel că ruia ı̂ți este dedicat acest crâ ng, ii blâ nd cu mine, familia mea ș i copiii mei etc.” Este remarcabil că se mai pune valoare pe lemn chiar ı̂n această perioadă ș i ı̂n această țară nouă , o valoare mai statornică ș i mai ră spâ ndită decâ t cea a aurului. După toate descoperirile ș i invențiile noastre, niciun om nu trece pe lâ ngă o gră madă de lemne. Este la fel de prețioasă pentru noi cum era ș i pentru stră moș ii noș tri saxoni ș i normanzi. Dacă ei ı̂și fă ceau arcuri din el, noi ne facem paturi de arme. Michaux, cu peste treizeci de ani ı̂n urmă , spunea că prețul lemnului de foc ı̂n New York ș i Philadelphia „aproape că este egal ș i uneori depă ș eș te pe cel al celui mai bun lemn din Paris, deș i această imensă capitală are nevoie anual de patru sute de mii de metri cubi ș i este ı̂nconjurată , pâ nă la distanța de patru sute optzeci de kilometri, de câ mpuri cultivate”. In acest oraș , prețul lemnului creș te aproape constant, ș i singura problemă este cu câ t va i mai ridicat anul acesta decâ t anul trecut. Mecanicii ș i negustorii care vin ı̂n pă dure fă ră niciun alt motiv asistă cu siguranță la licitarea lemnului ș i chiar plă tesc un preț bun pentru a strâ nge după tă ietorul de lemne. Sunt mulți ani de câ nd oamenii au recurs la codru pentru combustibil ș i material pentru arte; locuitorul Noii Anglii ș i cel al Noii Olande, parizianul ș i celtul, fermierul ș i Robinhood, Goody Blake ș i Harry Gill, ı̂n cele mai multe pă rți ale lumii prințul ș i țăranul, savantul ș i să lbaticul au ı̂ncă la fel de multă nevoie de câ teva crengi din pă dure pentru a se ı̂ncă lzi ș i a-ș i gă ti hrana. Nici eu nu m-aș i descurcat fă ră ele. Orice om se uită la gră mada lui de lemne cu un fel de afecțiune. Mie ı̂mi plă cea s-o am ı̂n fața ferestrei ș i, cu câ t erau mai multe surcele, cu atâ t ı̂mi aminteam mai bine de munca mea plă cută . Aveam un topor vechi la care nu avusese nimeni pretenție, cu care, din câ nd ı̂n câ nd, ı̂n zilele de iarnă , de partea ı̂nsorită a casei, mă antrenam cu cioatele pe care le scosesem din ogorul de fasole. După cum profețise plugarul meu câ nd am arat, ele mă ı̂ncă lzeau de două ori, o dată câ nd le despicam ș i din nou câ nd erau ı̂n foc, aș a că ni-ciun combustibil nu ar i putut da mai multă că ldură . Câ t despre topor, am fost sfă tuit să -l rog pe ierarul din sat să -l „bată ”; dar l-am bă tut eu ș i l-am pus ı̂n funcțiune punâ ndu-i o pană de hicori. Deș i era cam grosolană , cel puțin se ținea bine. Câ teva bucă ți de că rbune de pin erau o mare comoară . E interesant să amintesc câ t de mult din această hrană pentru foc se ascunde ı̂ncă ı̂n mă runtaiele pă mâ ntului. In anii tre-cuți mă dusesem adesea la „prospectat” pe niș te coaste goale de deal, unde se ı̂nă lțase mai demult o pă dure de pini ș i scoteam ră dacini carbonizate de conifere. Sunt aproape indestructibile. Cioate vechi de cel puțin treizeci-patruzeci de ani sunt ı̂ncă să nă toase la mijloc, deș i lemnul verde a devenit cu totul ı̂ngră ș ămâ nt vegetal, după cum se vede din solzii scoarței groase, ce formează un cerc la nivelul pă mâ ntului, la zece-cincisprezece centimetri de miez. Cu toporul ș i lopata explorezi această mină ș i urmezi depozitul mă duvos, galben ca seul de vită , sau ca atunci câ nd ai i dat peste o vâ nă de aur ascunsă ı̂n pă mâ nt. Insă , de obicei, aprindeam focul cu frunze uscate din pă dure, pe care le strâ nsesem la adă post ı̂nainte de a veni ză pada. Hicoriul verde, despicat mă runt, e folosit pe post de surcele de foc de că tre tă ietorului de lemne, atunci câ nd campează ı̂n pă dure. Din câ nd ı̂n câ nd, ș i eu fă ceam la fel. Câ nd să tenii aprindeau focurile dincolo de zare, dă deam ș i eu de ș tire diverș ilor locuitori să lbatici ai vă ii Waldenului, prin irul de fum din hornul meu, că sunt treaz. Fum zburător, ușoară pasăre icariană, Topindu-ți aripile-n zborul vertical, Herald al zorilor, tăcută ciocârlie, Rotind peste cătune - cuiburile tale Sau vis îndepărtat, contur de umbră Vedenie nocturnă în mantie de nori, Învălurind un cer de stele-n noapte, Întunecând lumina soarelui în zori, Ieși din acest cămin tămâie, suie Și cere zeilor să ierte - această lacără curată. Lemnul verde de esență tare, de abia tă iat, deș i-l foloseam foarte puțin, corespundea scopului meu mai bine decâ t orice. Uneori lă sam ı̂n casă un foc bun câ nd mă duceam să mă plimb ı̂n vreo după -amiază de iarnă ; ș i câ nd mă ı̂ntorceam, două sau trei ore mai tâ rziu, el mai era ı̂ncă viu ș i stră lucitor. Casa nu-mi era goală , deș i eu eram plecat. Era ca ș i câ nd aș i lă sat un locatar voios ı̂n urmă . Tră iam acolo, eu ș i focul; ș i de obicei, locatarul meu se dovedea demn de ı̂ncredere. Totuș i, ı̂ntr-o zi, câ nd cră pam lemne, m-am gâ ndit să mă uit ı̂nă untru pe fereastră , să vă d dacă nu-mi luase foc casa; a fost singura dată câ nd ı̂mi amintesc să i fost deosebit de ı̂ngrijorat pe acest motiv; aș a că m-am uitat ș i am vă zut că o scâ nteie ı̂mi aprinsese patul, iar eu am intrat ș i am stins lacă ra după ce arsese o bucată de o palmă . Dar casa mea ocupa o poziție atâ t de ı̂nsorită ș i la adă post, iar acoperiș ul ei era atâ t de jos, ı̂ncâ t ı̂mi puteam permite să las focul să se stingă aproape ı̂n iecare zi de iarnă , pe la prâ nz. Câ rtițele s-au adă postit ı̂n pivniță, rozâ ndu-mi o treime din carto i ș i fă câ ndu-ș i un pat confortabil, chiar acolo, din niș te pă r ră mas de la tencuit ș i din hâ rtie; că ci chiar ș i celor mai să lbatice animale le place confortul, ca ș i omului, ș i supraviețuiesc iernii numai iindcă sunt atâ t de atente să ș i-l asigure. Niș te prieteni de-ai mei vorbeau de parcă aș i venit ı̂n pă dure cu scopul de a ı̂ngheța. Animalul ı̂și face numai un pat, ı̂ntr-un loc ferit, pe care ı̂l ı̂ncă lzeș te cu trupul lui, dar omul, după ce a descoperit focul, ı̂mpachetează niș te aer ı̂ntr-un apartament spațios ș i după ce ı̂l ı̂ncă lzeș te, ı̂n loc să se ı̂mbrace, face din acesta patul să u ı̂n care se poate miș ca, lipsindu-se de o ı̂mbră că minte mai stâ njenitoare, ca să mențină un fel de vară ı̂n mijlocul iernii ș i, prin intermediul geamurilor, să dea drumul chiar ș i luminii ı̂nă untru sau, cu o lampă , să prelungească ziua. El merge astfel cu un pas-doi dincolo de instinct ș i ı̂și rezervă puțin timp pentru artele frumoase. Deș i, câ nd eram expus celor mai crunte furtuni timp ı̂ndelungat, ı̂ntregul corp ı̂ncepea să -mi amorțească , iar câ nd ajungeam la temperatura excelentă a casei mele, ı̂mi recă pă tă m imediat facultă țile ș i ı̂mi prelungeam viața. Dar cei cu casele cele mai luxoase nu se prea pot fă li ı̂n această privință ș i nici nu-i nevoie să speculă m asupra felului ı̂n care s-ar putea să ie distrusă rasa umană ı̂n cele din urmă . Ar i uș or să curmi viețile cu un vâ nt ceva mai aspru dinspre nord. O ducem aș a de pe vremea Vinerilor Friguroase ș i a Marilor Ză pezi; dar o vineri puțin mai rece sau o ză padă mai mare ar pune punct existenței omului pe pă mâ nt. Iarna urmă toare am folosit, din economie, o sobiță de gă tit, deoarece nu eu eram proprietarul pă durii; dar aceasta nu menținea focul la fel de bine ca ș emineul deschis. Atunci, gă titul nu mai era un proces poetic, ci doar unul chimic. Se va uita ı̂n curâ nd, ı̂n această epocă a sobelor, că obiș nuiam să coacem carto i ı̂n spuză , ca indienii. Soba nu numai că ocupa loc ș i umplea casa de mirosuri, dar mai ascundea ș i focul ș i mă simțeam ca ș i câ nd aș i pierdut un tovară ș . Poți totdeauna să vezi o igură ı̂n foc. Muncitorul, uitâ ndu-se seara ı̂n el, ı̂și puri ică gâ ndurile de zgura ș i gunoaiele acumulate ı̂n timpul zilei. Dar eu nu mai puteam să stau ș i să mă uit la foc ș i cuvintele pă trunză toare ale unui poet ı̂mi reveneau ı̂n minte cu o nouă forță. „Nicicâ nd foc lucitor nu-ți uit Prietenia scumpă , chip al vieții. Doar gâ ndurile-mi mai țâș neau atâ t de limpezi! Doar soarta-mi cobora astfel ı̂n noapte! De ce eș ti izgonit din inimă ș i că min Tu, cel de toți iubit ș i aș teptat? Iți era viața prea fantastă pentru noi, Pentru lumina vieții noastre prea posace? Raza-ți stră lucitoare a-mpă rtă ș it mistere Cu-al nostru su let? Taine prea-ndră znețe? Acum suntem puternici, siguri, stâ nd Lâ ng-un că min ı̂nconjurat de umbre pale, Unde nimic nu-i trist, nu-i vesel, doar un foc Ce ne-ncă lzeș te trupul - doar atâ t! Lâ ngă ale că rui lemne-ngră mă dite Pot toți să stea ș i să adoarmă Fă ră de teamă că vor veni sta ii din noaptea Trecutului să le vorbească n lică riri de umbre.” (Dna. Hooper)1 1 Ellen Sturgis Hooper (1812-1848), poetă mult admirată de că tre transcendentaliș ti. (n. tr.) LOCUITORI DE ODINIOARĂ ȘI OASPEȚI DE IARNĂ Am rezistat unor nemiloase furtuni de ză padă ș i am petrecut câ teva seri de iarnă lâ ngă sobă , ı̂n timp ce ză pada se ı̂nvolbura cu să lbă ticie afară , ș i chiar țipă tul bufniței era redus la tă cere. Timp de multe să ptă mâ ni n-am ı̂ntâ lnit pe nimeni ı̂n plimbă rile mele, ı̂n afară de cei care veneau din câ nd ı̂n câ nd să taie lemne ș i să le ducă cu să niile ı̂n sat. Elementele m-au ajutat totuș i să -mi croiesc o potecă prin cea mai adâ ncă ză padă din pă dure, că ci după ce am trecut o dată prin ea, vâ ntul a su lat frunzele de stejar care s-au oprit ı̂n urmele lă sate de mine ș i, absorbind razele solare, au topit ză pada, iar astfel nu numai că mi-au fă cut o că rare uscată pentru picioare, dar noaptea, ș irul lor ı̂ntunecat ı̂mi era ș i că lă uză . De dragul societă ții umane am fost obligat să invoc pe foș tii locuitori ai acestor pă duri. In memoria multor concetă țeni de-ai mei, drumul lâ ngă care se a lă casa mea ră suna câ ndva de râ setele ș i pă lă vră geala locuitorilor, iar pă durea care ı̂l mă rgineș te era crestată ș i punctată , din loc ı̂n loc, de micile lor gră dini ș i locuințe, deș i pe atunci era mult mai ı̂ngustat de pă duri decâ t acum. Imi amintesc că , ı̂n unele locuri, ambele pă rți ale unei tră suri se zgâ riau ı̂n pini, iar femeile ș i copiii care trebuiau să meargă singuri pe jos pe acest drum spre Lincoln o fă ceau cu teamă ș i adesea alergau o bună parte din distanță. Deș i este ı̂n general o legă tură neı̂nsemnată ı̂ntre sate ı̂nvecinate sau un drum pentru atelajul pă durarului, câ ndva, prin varietatea lui, ı̂l distra mai mult pe că lă tor decâ t acum ș i i se ı̂ntipă rea pentru mai multă vreme ı̂n memorie. Unde acum se ı̂ntind câ mpuri deschise dinspre sat că tre pă dure, atunci trecea printr-o mlaș tină cu arțari pe o fundație de trunchiuri, ale că ror ră mă ș ițe se mai a lă , fă ră ı̂ndoială , ș i astă zi sub ș oseaua plină de praf dinspre ferma Stratten, acum azil de să raci, că tre dealul Brister. La ră să rit de plantația mea de fasole, peste drum, tră ia Cato Ingraham, sclav al lui Duncan Ingraham, moș ier, domn al satului Concord, care i-a construit sclavului să u o casă ș i l-a lă sat să tră iască ı̂n codrii Walden; Cato, nu Uticensis, ci Concordiensis. Unii spun că era un negru din Guinea. Sunt câ țiva care ı̂și amintesc de peticul lui de pă mâ nt dintre nucii pe care i-a lă sat să crească pâ nă câ nd avea să ie bă trâ n ș i va avea nevoie de ei; dar pâ nă la urmă , i-a luat un speculant mai tâ nă r ș i mai alb. Totuș i, ș i el ocupă o casă la fel de mică ı̂n prezent. Intrarea pivniței lui Cato, pe jumă tate dă râ mată , se mai pă strează ı̂ncă , deș i puțini o ș tiu, deoarece e ascunsă de privirile că lă torului, după un ș ir de pini. Acum e plină de sumac neted (Rhus glabra) ș i una dintre cele mai vechi specii de splinuță (Solidago stricta) creș te acolo, din belș ug. Aici, chiar la colțul ogorului meu, mai aproape de oraș , Zilpha, o femeie de culoare, ı̂și avea că suța ı̂n care torcea inul pentru oră ș eni, fă câ nd codrii Waldenului să ră sune de câ ntecul ei ascuțit, că ci avea o voce puternică ș i frumoasă . Pâ nă la urmă , ı̂n timpul ră zboiului din 1812, soldații englezi, prizonieri eliberați condiționat, i-au dat foc casei iar câ inele, pisica ș i gă inile ei au ars ı̂n ea cu totul. Ducea o viață grea ș i oarecum inumană . Un vechi vizitator al acestor pă duri ı̂și aminteș te că , trecâ nd pe lâ ngă casa ei ı̂ntr-o amiază , a auzit-o bolborosind deasupra oalei ı̂n clocot - „Sunteți toate niș te ciolane, ciolane!” Eu am vă zut că ră mizi prin pă duricea de stejari de acolo. Pe drum, mai la vale, ı̂nspre dreapta, pe dealul Brister, tră ia Brister Freeman, un negru descurcă reț , câ ndva sclav al moș ierului Cummings acolo unde se mai a lă ı̂ncă merii plantați ș i ı̂ngrijiți de Brister; acum sunt pomi mari ș i bă trâ ni, dar fructele lor mi se par tot să lbatice ș i acre la gust. Nu demult i-am citit epitaful ı̂n vechiul cimitir din Lincoln, puțin aplecat, lâ ngă mormintele neı̂nsemnate ale unor gre-nadieri britanici care au că zut ı̂n retragerea din Concord - ș i unde este numit „Sippio Brister” - Scipio Africanul avea o titulatură după care era cunoscut, „un bă rbat de culoare”, ca ș i câ nd ar i fost decolorat. Menționa, de asemenea, printr-o accentuare frapantă , data morții care nu era decâ t o cale indirectă de a mă informa că a tră it câ ndva. Cu el locuia Fenda, ospitaliera lui nevastă care prezicea viitorul, dar ı̂ntr-un mod plă cut mare, rotundă ș i neagră , mai neagră decâ t orice alt copil al nopții, o sferă atâ t de neagră cum nu a mai apă rut deasupra Concordului pâ nă atunci sau după . Ș i mai spre poalele dealului, pe partea stâ ngă , pe vechiul drum de pă dure, sunt urme ale unei aș eză ri a familiei Stratton, a că rei gră dină acoperea câ ndva toată coasta dealului Brister, dar care a fost demult nă pă dită de pini, ı̂n afară de câ teva cioate ră mase, care prin ră dă cinile lor bă trâ ne mai constituie ı̂ncă rezerva pentru mulți pomi bogați din sat. Ș i mai spre oraș , dai de locul lui Breed, de cealaltă parte a drumului, chiar ı̂n marginea pă durii; un pă mâ nt vestit pentru nă zbâ tiile unui diavol, fă ră nume precis ı̂n vechea mitologie, care a jucat un rol predominant ș i uluitor ı̂n viața Noii Anglii ș i care merită la fel de mult ca oricare alt personaj mitologic să i se scrie ı̂ntr-o zi biogra ia; care apare prima oară sub ı̂nfă țiș area unui prieten sau slujitor, după care jefuieș te ș i ucide ı̂ntreaga familie; - Rom din Noua Anglie. Dar istoria nu trebuie să spună ı̂ncă tragediile petrecute aici; să lă să m să intervină ı̂ntr-o oarecare mă sură timpul pentru a le potoli ș i a le ı̂mprumuta o nuanță azurie. Aici se va i a lat câ ndva, spune o tradiție foarte nede inită ș i dubioasă , o tavernă ; acelaș i izvor care potolea setea că lă torului ș i-i ı̂mprospă ta murgul. Câ ndva, aici oamenii se salutau unul pe altul, ascultau ș i spuneau noută țile ș i-ș i vedeau iară ș i de drum. Că suța lui Breed ı̂ncă mai era ı̂n picioare acum vreo zece ani, deș i era de mult nelocuită . Era cam câ t a mea de mare. I-au dat foc niș te bă ieți neastâ mpă rați, ı̂ntr-o noapte de alegeri, dacă nu cumva mă ı̂nș el. Locuiam pe atunci la marginea satului ș i tocmai mă lă sasem cuprins de Gondi-bertul1 lui d’Avenant ı̂n acea iarnă ı̂n care m-am luptat cu o letargie - pe care, iindcă veni vorba, n-am ș tiut niciodată dacă s-o consider moș tenită din familie, că ci am un unchi care adoarme bă rbierindu-se ș i e obligat să se ducă să rupă mugurii la carto i ı̂ntr-o pivniță duminica, pentru a ră mâ ne treaz ca să poată ține să rbă toarea, ori s-o consider urmarea ı̂ncercă rii mele de a citi culegerea de poezii engleze a lui Chalmers2 fă ră a să ri vreo pagină . Ii ı̂ntreceau fă ră ı̂ndoială pe Nervii3. Tocmai ı̂mi rezemasem capul pe ea câ nd am auzit sunetul clopotului de alarmă ș i pompierii ı̂ndreptâ ndu-se ı̂n mare grabă ı̂ncolo, conduș i de o ceată dezordonată de bă rbați ș i copii, eu iind printre primii, că ci să risem peste pâ râ u. Credeam că este mult ı̂nspre sud, dincolo de pă dure - noi care am mai fost la incendii pâ nă atunci hambar, magazin sau locuință, sau toate deodată . „E hambarul Baker”, striga unul. „E casa Codman”, informa altul. Ș i atunci, alte scâ ntei se ridicară deasupra pă durii, ca ș i câ nd s-ar i pră buș it acoperiș ul ș i am strigat cu toții „Salvați Concordul!” Că ruțele treceau ı̂n mare viteză pe lâ ngă noi, scâ rțâind sub greutatea ı̂ncă rcă turii; ducâ nd, probabil, printre altele ș i pe agentul Companiei de Asigură ri, care era obligat să meargă oricâ t de departe; din câ nd ı̂n câ nd, clopotul pompei ră suna ı̂n spate, mai rar ș i mai sigur; iar la urmă de tot, după cum se ș uș otea, veneau cei care au aprins focul ș i au dat alarma. Ș i o țineam aș a ı̂nainte, ca niș te adevă rați idealiș ti, refuzâ nd dovezile simțurilor noastre pâ nă ce, la un cot de drum, am auzit tră snetul ș i chiar am simțit dogoarea focului dincolo de perete ș i am ı̂nțeles, vai! că am ajuns. Insă ș i vecină tatea focului ne potoli ardoarea. La ı̂nceput ne-am gâ ndit să aruncă m puțină apă pe el, am hotă râ t apoi să -l lă să m să ardă , iind atâ t de avansat ș i lipsit de importanță. Aș a că am ră mas ı̂n picioare ı̂n jurul pompei, ne ı̂nghionteam unul pe altul, ne exprimam sentimentele cu voce tare sau, mai pe ș optite, ne refeream la marile con lagrații la care asistase lumea, inclusiv dugheana lui Bascom, iar pentru noi ı̂nș ine, ne gâ ndeam că tocmai ajunsesem la timp cu „maș ina” noastră , cu un rezervor plin cu apă pe care l-am i putut transforma ı̂n acel amenințător ș i ultim potop. Pâ nă la urmă , ne-am retras fă ră a face niciun ră u - ne-am ı̂ntors la somn ș i la Gondibert. Câ t despre Gondibert, aș omite acel pasaj din prefață, despre ı̂nțelepciunea care ar i praful de puș că al su letului - „că ci cea mai mare parte a lumii e stră ină de ı̂nțelepciune, aș a cum sunt indienii de praful de puș că ”. S-a ı̂ntâ mplat să trec peste acele câ mpuri ı̂n noaptea urmă toare, cam pe la aceeaș i oră ș i auzind un geamă t ı̂nă buș it ı̂n acest loc, m-am apropiat ı̂n ı̂ntuneric ș i am descoperit pe ultimul supraviețuitor al familiei de care ș tiam, moș tenitor atâ t al virtuților, câ t ș i al viciilor ei, singurul afectat de acest incendiu, ză câ nd cu fața ı̂n jos ș i uitâ ndu-se pe deasupra peretelui pivniței la cenuș a ı̂ncă mocnind ș i murmurâ nd, ca de obicei, de unul singur. Lucrase pe câ mp, departe de casă toată ziua ș i-ș i ı̂mprospă tase primele momente pe care le putea numi ale sale, vizitâ nd casa pă rinților ș i a tinereții sale. Se uita ı̂n pivniță din toate pă rțile ș i unghiurile pe râ nd, ı̂ntinzâ ndu-se pe pă mâ nt, de parcă s-ar i gă sit acolo vreo comoară de care ı̂și aducea aminte, ascunsă ı̂ntre pietre, dar unde, de fapt, nu era nimic ı̂n afară de o gră madă de că ră mizi ș i scrum. Nemai iind casa, se uita la ce ră mă sese. Era mâ ngâ iat de compă timirea pe care o implica simpla mea prezență ș i ı̂mi ară ta, atâ t câ t ı̂i permitea ı̂ntunericul, unde fusese astupată fâ ntâ na; care, slavă Domnului, n-a putut i arsă ; ș i a bâ jbâ it mult pe lâ ngă pereți ca să gă sească grindeiul pe care ı̂l tă iase ș i-l montase tată l să u, ı̂ncercâ nd să pipă ie câ rligul de ier cu scoaba de care fusese legată o greutate la un capă t - singurul lucru de care se mai putea agă ța acum - pentru a mă convinge ca nu era un leac ca oricare altul. L-am pipă it ș i-l mai ză resc ı̂ncă , aproape zilnic, ı̂n plimbă rile mele iindcă de el atâ rnă istoria unei familii. Tot pe stâ nga, unde se vă d tufele de liliac ș i fâ ntâ na de lâ ngă zid, acum ı̂n câ mp deschis, tră iau Nutting ș i Le Grosse. Dar să ne ı̂ntoarcem că tre Lincoln. Mai adâ nc ı̂n pă dure decâ t toate astea, unde drumul se apropie cel mai mult de lac, se instalase Wyman olarul, care aproviziona oră ș enii cu vase de pă mâ nt ș i care ș i-a lă sat descendenții să -i urmeze meș teș ugul. Nu erau bogați ı̂n bunuri lumeș ti, ținâ nd pă mâ ntul prin suferință, câ t au tră it; ș i ı̂n zadar venea la ei perceptorul ca să adune impozitele ș i lipea o foaie de sechestrare, doar de dragul formalită ții, după cum am citit apoi ı̂n rapoartele lui, ne iind acolo nimic de luat. Intr-o zi, că tre mijlocul verii, câ nd eram la pră ș it, un om care ducea o ı̂ncă rcă tură de oale la piață ș i-a oprit calul lâ ngă ogorul meu ș i s-a interesat de Wyman junior. Demult, cumpă rase de la el o roată a olarului ș i voia să ș tie ce s-a mai ı̂ntâ mplat cu el. Eu citisem ı̂n Scriptură despre lutul ș i roata olarului, dar nu m-am gâ ndit niciodată că oalele pe care le folosim nu erau cele care ni s-au pă strat de atunci, sau că nu crescuseră undeva pe tulpini, ca dovlecii, ș i m-am bucurat să aud că o artă atâ t de argiloasă se mai practică nu departe de mine. Ultimul locuitor al acestor pă duri, ı̂naintea mea, fusese un irlandez, Hugh Quoil (dacă -i voi i scris bine numele), care ocupa locuința lui Wyman - era numit Colonelul Quoil. Se spunea că ar i luptat la Waterloo. Dacă ar i tră it, l-aș i fă cut să -ș i repete ră zboaiele. Meș teș ugul lui era acela de a să pa canale. Napoleon a plecat pe Sfâ nta Elena, Quoil a venit ı̂n codrii Waldenului. Tot ce ș tiu despre el este tragic. Era un om manierat, ca unul care vă zuse lumea ș i era capabil de mai multă vorbă rie politicoasă decâ t puteai tu să asculți. Purta palton ı̂n miezul verii, iind afectat de delirium tre-mens, iar fața lui era de un roș u aprins. A murit pe drum, la poalele dealului Brister, puțin după ce am venit eu ı̂n pă dure, aș a că nu mi-l amintesc ca vecin. Inainte de a-i i dă râ mată casa, pe vremea câ nd prietenii lui o evitau ca pe „un castel blestemat”, am vizitat-o eu. Pe capă tul patului ză ceau hainele lui vechi, ponosite, de parcă ar i fost el ı̂nsuș i. In loc de un vas spart la fâ ntâ nă , pipa lui ză cea spartă pe vatră . Cel dintâ i nu ar i putut i niciodată simbolul morții sale, că ci mi-a mă rturisit că , deș i auzise de izvorul Brister, nu-l vă zuse niciodată ; iar niș te că rți de joc murdare, regi de caro, cupă ș i pică , erau ı̂mpră ș tiate pe duș umea. O gă ină neagră , pe care administratorul n-a putut-o prinde, neagră ca noaptea ș i la fel de tă cută , care nici mă car nu câ râ ia ı̂n aș teptarea lui Rey-nard, ı̂ncă ı̂și mai fă cea cuibul ı̂n cealaltă cameră . In spate se vedea conturul unei gră dini, care fusese semă nată dar nu fusese niciodată pră ș ită , din cauza acelor ı̂ngrozitoare accese de tremor, deș i acum era vremea recoltei. Era nă pă dită de pelin ș i iarba să racului, care mi s-au lipit de haine pâ nă la urmă , ca singurele fructe de acolo. Pielea unei marmote era proaspă t ı̂ntinsă ı̂n spatele casei - trofeu al ultimului să u Waterloo; dar el nu mai avea nevoie de că ciulă sau mă nuș i. Acum, doar câ te o crestă tură ı̂n pă mâ nt ı̂nsemnează locul acestor case cu pietre de beciuri ı̂ngropate, cu fragi, zmeură , canule, aluni ș i oțetari care cresc pe pajiș tea ı̂nsorită ; vreo zadă sau vreun stejar noduros ocupa locul că minului, iar câ te un mesteacă n negru, cu aromă plă cută , se clă tina acolo unde poate că era pragul uș ii. Uneori se vede ș i să pă tura fâ ntâ nii, acolo unde curgea câ ndva un izvor; acum iarbă uscată , fă ră lacrimi; sau a fost astupat ı̂n adâ ncuri - ca să nu mai ie descoperit pâ nă tâ rziu - cu o piatră turtită de mormâ nt, câ nd s-a dus cel din urmă al familiei. Ce faptă tristă trebuie să ie asta - acoperirea fâ ntâ nilor! Coincide cu deschiderea unor izvoare de lacrimi. Aceste gropi de pivniță, ca niș te vizuini de vulpe pă ră site, gă uri vechi, sunt tot ce a mai ră mas acolo unde câ ndva era energia ș i zgomotul vieții omeneș ti, iar „soarta, voința, ș tiința, absolutul” au fost pe râ nd discutate, ı̂ntr-o formă sau alta, ı̂ntr-un dialect sau altul. Dar tot ce pot ı̂nvă ța din concluziile lor se rezumă la aceea că „Brister ș i Cato tră geau mâ ța de coadă ”, ceea ce este cam la fel de edi icator ca istoria unor ș coli de ilozo ie mai renumite. Liliacul plin de viață tot mai creș te timp de o generație după ce uș a, buiandrugul ș i pragul nu mai sunt, deschi-zâ ndu-ș i lorile parfumate ı̂n iecare primă vară , pentru a i culese de că lă torul cuprins de gâ nduri; plantat ș i ı̂ngrijit câ ndva de mâ ini de copii ı̂n gră dinițele din față - acum ı̂nă l-țându-se pe lâ ngă ziduri, pe pă ș uni ascunse ș i cedâ nd locul noilor pă duri care se ı̂nalță; - ultimul din acea stirpe, unic supraviețuitor al acelei familii. Nu s-au gâ ndit copiii negri-cioș i că acel lă star irav, cu doar doi muguri, pe care l-au ı̂n ipt ı̂n pă mâ nt la umbra casei ș i l-au udat zilnic, va prinde asemenea ră dă cini ș i le va supraviețui lor, chiar casei din spate care ı̂l umbrea, gră dinii ș i livezii adulților, pentru a le spune ı̂ncet povestea ră tă citorului singuratic, la jumă tate de veac după ce ei au crescut ș i au murit - ı̂n lorind la fel de frumos ș i mirosind la fel de plă cut ca ı̂n acea primă vară . Ii mai vă d ı̂ncă lorile gingaș e, modeste, vioaie, liliachii. Dar de ce oare a decă zut acest să tuc, germene a ceva mai mult, ı̂n vreme ce Concordul se menține? Nu erau avantaje naturale sau poate resurse de apă ? Ba da, adâ ncul lac Walden ș i Izvorul Brister - privilegiul de a bea din ele ı̂nghițituri bune ș i să nă toase, toate neschimbate de aceș ti oameni, doar pentru a le dilua paharele. Erau cu toții o rasă ı̂nsetată . Nu ar i putut prospera aici ı̂mpletirea coș urilor, a rogojinilor, legatul mă turilor, conservarea porumbului, torsul inului ș i olă ritul, fă câ nd să lbă ticia să dea lori de tranda iri ș i o prosperitate numeroasă să moș tenească pă mâ ntul pă rinților? Pă mâ ntul steril ar i fost cel puțin dovada ı̂mpotriva unei degeneră ri josnice. Dar câ t de puțin ı̂nalță memoria acestor locuitori umani frumusețea peisajului! Poate că Natura va ı̂ncerca din nou, cu mine ca primul descă lecă tor, iar casa mea ridicată ı̂n primă vara trecută să ie cea mai veche din că tun. Nu-mi dau seama dacă cineva a mai construit vreodată ceva pe locul pe care-l ocup eu. Feriți-mă de un oraș construit pe locul unuia mai vechi, ale că rui materiale sunt ruine, ale că rui case - cimitir. Pă mâ ntul este ı̂ngă lbenit ș i blestemat acolo ș i, ı̂nainte de a i nevoie, tocmai el va i distrus. Cu asemenea amintiri am repopulat pă durile ș i mi-am chemat somnul. In acest anotimp numai rareori aveam câ te un vizitator. Câ nd ză pada era mai ı̂naltă , niciun că lă tor nu se aventura pâ nă lâ ngă casa mea, uneori vreme de o să ptă mâ nă sau două , dar eu tră iam acolo la fel de bine ca un ș oarece de câ mp sau ca animalele ș i pă să rile despre care se spune că au supraviețuit timp ı̂ndelungat ı̂ngropate ı̂n troiene, chiar fă ră mâ ncare; sau ca familia acelui imigrant timpuriu din oraș ul Sutton, ı̂n acest stat, a că rui casă a fost complet acoperită de marile ză pezi din 1717, câ nd el era plecat, ș i un indian a gă sit-o numai după gaura pe care o fă cuse curentul hornului ı̂n troian, salvâ ndu-i astfel familia. Dar niciun indian să ritor nu se interesa de mine; ș i nici nu era nevoie, pentru că stă pâ nul era acasă . Marile ză pezi! Ce ı̂mbucură tor e să auzi de ele! Câ nd țăranii nu puteau să ajungă ı̂n pă duri sau mlaș tini cu atelajele lor ș i erau obligați să doboare copacii care le umbreau curtea din fața casei ș i câ nd crusta era greu de tă iat de pe copacii din mlaș tini, pâ nă la trei metri de la pă mâ nt, după cum bine se putea vedea primă vara. Prin cele mai ı̂nalte ză pezi, poteca pe care o foloseam eu, de la ș osea pâ nă acasă , pe o distanță cam de opt sute de metri, ar i putut i reprezentată printr-o linie punctată ș erpuitor, cu intervale mari ı̂ntre puncte. Timp de o să ptă mâ nă , pe aceeaș i vreme, fă ceam exact acelaș i numă r de paș i ș i de aceeaș i lungime, atâ t la venire, câ t ș i la plecare, pă ș ind deliberat ș i cu preciziunea unui compas diferențial pe propriile mele urme adâ nci, care adesea erau pline cu albastrul cerului - la astfel de rutine ne reduce iarna. Dar niciun fel de vreme nu intervenea ı̂n mod fatal ı̂n plimbă rile mele sau mai degrabă ı̂n ieș irile mele, că ci ı̂n repetate râ nduri bă tă toream doisprezece sau ș aisprezece kilometri prin cea mai ı̂naltă ză padă , pentru a i punctual la ı̂ntâ lnirea cu un fag sau un mesteacă n galben sau cu o veche cunoș tință dintre pini; câ nd gheața ș i ză pada, fă câ ndu-le brațele să se aplece ș i as-cuțindu-le astfel vâ rfurile, ı̂i transformase din pini ı̂n brazi; croindu-mi drum spre vâ rfurile celor mai ı̂nalte dealuri câ nd ză pada avea aproape ș aizeci de centimetri pe loc drept ș i scuturâ ndu-mi o altă furtună de ză padă ı̂n cap la iecare pas; sau tâ râ ndu-mă uneori ș i opintindu-mă pâ nă acolo pe brâ nci, atunci câ nd vâ nă torii erau plecați la reș edințele lor de iarnă . Intr-o după -amiază m-am distrat urmă rind de la câ țiva metri o bufniță (Strix nebulosa) aș ezată pe una dintre crengile moarte de la poalele unui pin alb, lâ ngă trunchi, ziua ı̂n amiaza mare. Putea auzi cum mă miș cam ș i cum ı̂mi scâ rțâia ză pada sub picioare, dar nu putea să mă vadă . Câ nd fă ceam zgomot mai mare, ı̂și ı̂ntindea gâ tul, ı̂și zburlea penele ș i-ș i deschidea ochii mari; dar pleoapele ı̂i că deau din nou imediat ș i ı̂ncepea să picotească . Ș i eu simțeam o predispoziție spre somn, după ce m-am uitat la ea vreo jumă tate de oră , cum stă tea aș a, cu ochii pe jumă tate deschiș i, ca o pisică , soră ı̂naripată a acesteia. Mai ră mâ nea doar o deschiză tură ı̂ngustă ı̂ntre pleoape, prin care menținea o legă tură peninsulară cu mine; astfel, cu ochii pe jumă tate ı̂nchiș i, privindu-mă din tă râ mul viselor ș i ı̂ncercâ nd să mă perceapă - obiect sau pată neclară care ı̂i ı̂ntrerupea viziunile. In cele din urmă , la un zgomot puternic sau la apropierea mea, se neliniș tea ș i se miș ca cu ı̂ncetineală pe creangă , de parcă ar i fost nemulțumită că i-au fost tulburate visele; iar câ nd se avâ nta ı̂n zbor ș i se ı̂ndepă rta printre pini, ı̂ntinzâ ndu-ș i neaș teptat de mult aripile, nu se auzea nici cel mai mic zgomot al lor. Astfel, condusă printre crengile de pin, mai curâ nd de un simț in al apropierii lor decâ t de vedere, de parcă ı̂și pipă ia calea neguroasă cu aripile ei sensibile, gă si un nou adă post unde putea să aș tepte ı̂n pace zorile zilei sale. Mergâ nd prin lungul canal fă cut pentru calea ferată peste câ mpii, ı̂ntâ mpinam vâ jâ itul ș i pică turile multor rafale de vâ nt, că ci nică ieri nu pot să se joace mai bine; ș i după ce gerul mă lovea peste un obraz, pă gâ n cum eram, i-l ı̂ntorceam ș i pe celă lalt. Mai bine nu era nici pe drumul de că ruțe de pe dealul Brister. Că ci veneam spre oraș ı̂ncet, ca un indian prietenos, câ nd conținutul largilor câ mpii deschise fusese adunat cu totul ı̂ntre pereții drumului că tre Walden, ș i jumă tate de oră era su icientă pentru a ș terge urmele ultimului că lă tor. Ș i câ nd mă ı̂ntorceam, se formarseră deja alte troiene prin care mă opinteam, acolo unde harnicul vâ nt dinspre nord-vest adunase ză pada ină ı̂n troiene ce fă ceau un unghi ascuțit cu drumul ș i nu se mai putea vedea nici mă car o urmă de iepure sau mă car vreo dâ ră uș oară , ori ı̂nscrisul mă runt al unui ș oarece de câ mp. Totuș i, rareori se ı̂ntâ mpla să nu gă sesc, chiar ı̂n miezul iernii, vreo luncă pri-mă vă ratică ș i caldă , unde iarba ș i varza să lbatică ı̂ncă mai creș teau cu o verdeață perenă , iar vreo pasă re mai rezistentă ı̂ncă mai aș tepta ı̂ntoarcerea primă verii. Câ teodată , ı̂n ciuda ză pezii, câ nd mă ı̂ntorceam din plimbarea de seară , treceam peste urmele câ te unui tă ietor de lemne, care porneau de la uș a mea, ș i-i gă seam gră mada de surcele pe vatră , iar casa mea plină de parfumul pipei sale. Sau, ı̂n câ te o după -amiază de duminică , dacă se ı̂ntâ mpla să iu acasă , auzeam ză pada scâ rțâind sub pasul vreunui țăran mai ră zbă tă tor care, de departe, din pă duri, ı̂mi că uta casa pentru „o vorbă ”, unul dintre puținii cu vocația celor ce sunt „oameni ai fermelor lor”, care respectă o redingotă ı̂n loc de toga unui profesor ș i care era la fel de pregă tit să gă sească morala bisericii sau a statului, câ t ș i să scoată o că ruță de gunoi din ogradă . Vorbeam despre vremuri simple ș i aspre, câ nd oamenii stă teau ı̂n jurul unor focuri mari, pe timp rece ș i să nă tos, cu mințile limpezi; iar câ nd nu aveam alt desert, ne ı̂ncercam dinții cu multe nuci, pe care veverițele ı̂nțelepte le abandonaseră demult, că ci cele cu coaja cea mai groasă sunt de obicei goale. Cel care venea cel mai de departe la locuința mea, prin cele mai mari ză pezi ș i cele mai posomorâ te zile, era un poet4. Un țăran, un vâ nă tor sau un soldat, un reporter, chiar un ilozof pot i descurajați, dar nimic nu poate ı̂mpiedica un poet, că ci el este mâ nat de dragostea adevă rată . Cine-i poate prezice venirile ș i plecă rile? Slujba lui ı̂l cheamă afară la orice oră , chiar atunci câ nd ș i medicii dorm. Fă ceam că suța aceea să ră sune de o veselie molipsitoare ș i să se facă ecoul tonurilor joase ale unor discuții mai sobre, revanș ându-ne atunci ı̂n fața vă ii Waldenului, pentru ı̂ndelungatele tă ceri. Braodway-ul era liniș tit ș i pustiu prin comparație. La intervale potrivite se auzeau hohote regulate de râ s care se puteau referi fă ră deosebire la ultima glumă sau la cea care avea să urmeze. Fă ceam multe teorii „noi-nouțe” despre viață deasupra unei farfurii aproape goale de terci, care ı̂mbina avantajele convivialită ții cu limpezimea minții cerută de ilozo ie. N-ar trebui să uit că ı̂n timpul ultimei mele ierni la Walden a mai fost ș i un alt oaspete bine-venit5, care a ajuns odată prin sat, pe ză padă , ploaie ș i ı̂ntuneric, pâ nă câ nd mi-a vă zut lampa printre copaci ș i ș i-a petrecut cu mine lungile seri de iarnă . Unul dintre ultimii ilozo i - dat lumii de statul Con-necticut - el vindea ı̂ntâ i mă rfurile ei ș i apoi, după cum singur declara, creierul să u. Ș i le mai vinde ı̂ncă , ı̂nduplecâ ndu-l pe Dumnezeu ș i ponegrind omul, purtâ nd drept fruct numai mintea sa, aș a cum nuca-ș i poartă miezul. Cred că trebuie să ie omul cu cea mai mare credință dintre cei vii. Cuvintele ș i atitudinea lui presupun totdeauna o stare de lucruri mai bună decâ t cea cu care sunt familiarizați ceilalți oameni ș i va i ultimul om care să ră mâ nă dezamă git câ nd vremurile se schimbă . El nu are renume ı̂n prezent. Dar, deș i oarecum neluat ı̂n seamă acum, câ nd va veni ș i timpul să u, vor acționa legi nebă nuite de mulți, iar capi de familie ș i conducă tori vor veni să -i ceară sfatul. „Câ t de orbi cei care nu vă d seninul!” Un adevă rat prieten al omului; aproape singurul prieten al progresului uman. O Veche Mortalitate sau mai degrabă Imortalitate, cu o ră bdare ș i o credință neobosite, care descifrează imaginea gravată ı̂n trupurile oamenilor, zeul că rora ei ı̂i sunt doar monumente des igurate ș i aplecate. Cu inteligența lui primitoare, el ı̂i ı̂mbră țiș ează pe copii, cerș etori, bolnavi ș i savanți, are gâ ndurile tuturor, adă ugâ ndu-le de obicei o oarecare lă rgime ș i eleganță. Cred că ar trebui să țină un caravanserai pe drumul mare al lumii, unde să se poată opri ilozo ii tuturor națiunilor, iar pe irma lui să ie scris: „Cazare pentru om, dar nu pentru animalul să u. In-trați voi, cei care aveți ră gaz ș i o minte liniș tită , care că utați cu adevă rat drumul cel drept.” Acela este, probabil, cel mai să nă tos om ș i are cele mai puține capricii dintre toți cei pe care se ı̂ntâ mplă să -i cunosc; acelaș i ieri ca ș i mâ ine. Am hoină rit prin trecut ș i am vorbit despre el ș i am pus, de fapt, lumea ı̂n spatele nostru; că ci nu era legat de nicio instituție a ei, era nă scut liber, ingenuus. In orice parte ne-am i ı̂ntors, se pă rea că cerul ș i pă mâ ntul se ı̂ntâ lneau, că ci el mă rea frumusețea peisajului. Un om cu roba albastră , pentru care cel mai potrivit acoperiș este cerul care ı̂i re lectă senină tatea. Nu vă d cum ar putea muri vreodată , Natura nu-l poate cruța. Avâ nd iecare câ teva fâ ș ii de gâ nduri bine uscate, ne-am aș ezat să le cioplim, ı̂ncercâ ndu-ne cuțitele ș i admirâ nd esența de un galben limpede a pinului. Inaintam atâ t de uș or ș i reverențios sau ne ală turam atâ t de lin ı̂ncâ t peș tii gâ ndurilor noastre nu erau alungați din torent ș i nici nu se temeau de vreun pescar de pe mal, ci veneau ș i plecau cu mă reție, ca norii care plutesc pe cerul vestic ș i ca stolurile de sidef care uneori se formează ș i se dizolvă acolo. Trebă -luiam, revizuind mitologia, rotunjind câ te o legendă pe ici-colo ș i construind castele ı̂n aer, pentru care pă mâ ntul nu oferea o fundație su icientă . Mare Vizionar! Mare Increză tor! Cu care, conversâ nd, aveai parte de o noapte de delectare ı̂n Noua Anglie. Ce discuții am mai avut, pustnic, ilozof ș i bă trâ nul imigrant despre care am mai vorbit - noi trei - care se ı̂ntindeau ș i-mi zguduiau că suța; n-aș ı̂ndră zni să spun ce greutate era peste presiunea atmosferică , pe iecare centimetru pă trat; ı̂și plesneau cusă turile atâ t de tare ı̂ncâ t trebuiau lipite cu multă lecă reală după aceea, ca să oprim scurgerea, dar eu culesesem deja ı̂ndeajuns calafat de felul acesta. Ș i mai era cineva6 cu care aveam „sezoane pline” ı̂n această casă din sat, de care ı̂mi voi aduce aminte mult timp ș i care mă vizita din câ nd ı̂n câ nd; dar nu mai aveam altă societate acolo. Tot acolo, ca ș i oriunde, aș teptam uneori Musa irul care nu ajunge niciodată . Vishnu Purana spune: „Gospodarul trebuie să ră mâ nă seara ı̂n curte cam atâ t câ t ı̂ți trebuie să mulgi o vacă , sau ceva mai mult dacă ı̂i face plă cere, ca să aș tepte sosirea unui musa ir.” Mi-am fă cut adesea această datorie de ospitalitate, am aș teptat su icient timp pentru a putea i mulsă o cireadă de vite, dar n-am vă zut omul apro-piindu-se dinspre oraș . 1 Poem epic neterminat al dramaturgului ș i poetului englez William D’Avenant (1606-1668). (n. tr.) 2 Alexander Chalmers, Works of the English Poets, from Chaucer to Cowper (Operele poeților englezi de la Chaucer până la Cooper), antologie apărută în 1910 la Londra. (n. tr.) 3 Trib nord-european ı̂nfrâ nt de Caesar ı̂n anul 57 ı̂.Hr. (n. tr.) 4 William Ellery Channing. (n. tr.) 5 Amos Bronson Alcott (1799-1888). (n. tr.) 6 Este vorba despre poetul ș i eseistul american Ralph Waldo Emerson (1803-1882) vecin, prieten ș i mentor al autorului. (n. tr.) ANIMALE DE IARNĂ Câ nd lacurile erau bine ı̂nghețate, ele nu doar că dă deau posibilitatea unor poteci noi ș i mai scurte că tre multe locuri, dar ș i priveliș ti noi de pe suprafața lor, ı̂n peisajul familiar din jur. Câ nd am traversat lacul Flints, după ce fusese acoperit de ză padă , deș i vâ slisem ș i patinasem de multe ori pe el, era atâ t de neaș teptat de mare ș i atâ t de stră in ı̂ncâ t nu puteam să mă gâ ndesc la altceva decâ t la Golful Baf in. Dealurile Lincolnului se ridicau ı̂n jurul meu la marginea unei câ mpii ı̂nză pezite pe care nu-mi aminteam să mai i fost ı̂nainte; iar pescarii, la o distanță nede inită deasupra gheții, miș câ ndu-se ı̂ncet ı̂n jur cu câ iniilup, treceau drept vâ nă tori de foci, ori eschimoș i, sau pe vreme cețoasă , se conturau ca niș te iințe fantastice ș i nu mai ș tiam dacă sunt uriaș i sau pigmei. Am mers pe această cale, câ nd mă duceam să predau seara ı̂n Lincoln, neavâ nd niciun drum ș i netrecâ nd pe lâ ngă nicio casă ı̂ntre locuința mea ș i sala de curs. In lacul Goose, care se a la ı̂n drum, tră ia o colonie de bizami ce-ș i ridicaseră că suțele deasupra gheții, deș i niciunul nu putea i ză rit primprejur câ nd l-am traversat eu. Waldenul, iind ca ș i celelalte fă ră ză padă sau avâ nd doar niș te fâ ș ii mici ș i ı̂ntrerupte, era curtea mea ı̂n care mă puteam plimba ı̂n voie, atunci câ nd, ı̂n alte pă rți, ză pada era ı̂n medie de aproape 60 de centimetri, ș i să tenii se limitau la că ră rile lor. Acolo, departe de ulițele satului ș i - doar la intervale foarte mari de zurgă lă ii să niilor, mă dă deam pe gheață ș i patinam, ca ı̂ntr-un uriaș ocol de elani bine bă tă torit, avâ nd deasupra pă durile solemne de stejari ș i de pini, aplecați de ză padă sau ı̂ncă rcați de țurțuri. Sunetele pe care le auzeam ı̂n nopțile de iarnă ș i adeseori ș i ı̂n zilele de iarnă erau câ ntecele uitate dar melodioase ale unei bufnițe de la o distanță nede inită ; un sunet ca cel pe care l-ar scoate pă mâ ntul ı̂nghețat dacă ar i lovit cu un plectru corespunză tor, adevă rată lingua vernacula a codrilor Waldenului ș i care, ı̂n cele din urmă , mi-a devenit destul de familiar, deș i n-am vă zut niciodată pasă rea câ nd ı̂l producea. Rareori deschideam uș a ı̂ntr-o seară de iarnă fă ră să o aud; Huu, huu huu, huura huu, ră suna pă trunză tor, iar primele trei silabe erau accentuate ca how do you do* sau uneori doar huu huu. Intr-o noapte, la ı̂nceputul iernii, ı̂nainte de a ı̂ngheța lacul de tot, cam pe la ora nouă , am tresă rit la gâ gâ itul puternic al unei gâ ș te ș i, apropiindu-mă de uș ă, am auzit sunetul aripilor ca o furtună ı̂n pă dure, zburâ nd la joasă ı̂nă lțime pe deasupra casei mele. Gâ ș tele au trecut peste lacuri spre Fair-Haven, aparent ı̂mpiedicate să se oprească de lumina mea, conducă torul lor țipâ nd tot timpul ı̂ntr-un ritm regulat. Pe neaș teptate, o inconfundabilă bufniță de foarte aproape de mine, ı̂n cea mai aspră ș i mai ı̂nspă imâ ntă toare voce pe care am auzit-o vreodată de la un locuitor al pă durii, ră spundea gâ ș tei la intervale regulate, ca ș i câ nd ar i fost hotă râ tă să ridiculizeze ș i să blameze pe acest nechemat din golful Hudson, etalâ nd un registru mai mare, ı̂ntr-o voce de bă ș tinaș , pentru a-l huidui pâ nă dincolo de orizontul Concordului. Ce vrei să spui alarmâ nd cetatea ı̂n acest moment al nopții consacrat mie? Crezi că sunt prins vreodată dormind la o asemenea oră ș i că eu nu am plă mâ ni „Ce faci” ı̂n engl. ı̂n orig. (n. red) ș i laringe la fel ca tine? Buu-huu - huu, buu-huu! Era una dintre cele mai palpitante dispute pe care le-am auzit vreodată . Ș i totuș i, dacă aveai un auz discriminatoriu, erau acolo elementele unei concordanțe pe care aceste câ mpii nici nu au vă zut-o, nici nu au auzit-o vreodată . Mai aud ș i pocnetul gheții de pe lac, marele meu tovară ș de somn ı̂n acea parte a Concordului, de parcă s-ar fră mâ nta ı̂n pat ș i ar vrea să se ı̂ntoarcă , ca ș i câ nd ar i deranjat la stomac sau tulburat de vise; sau eram trezit de tră snetul pă mâ ntului ı̂nghețat, ca atunci câ nd cineva ar i mâ nat un plug prin fața uș ii, ș i dimineața gă seam câ te o cră pă tură ı̂n pă mâ nt, de patru sute de metri lungime ș i de aproape un centimetru lă țime. Auzeam uneori vulpile alergâ nd pe crusta ză pezii, ı̂n nopți cu lună , că utâ nd potâ rnichi ș i alt vâ nat, lă trâ nd neregulat ș i demonic, ca niș te câ ini ai pă durii, de parcă ar i fost chinuite de neliniș te sau ș i-ar i că utat expresia, luptâ ndu-se pentru lumină , ca să ie câ ini adevă rați ș i să alerge libere pe stră zi; că ci dacă luă m ı̂n considerație erele, nu s-ar putea oare să ie o civilizație care se dezvoltă printre animale ca ș i printre oameni? Mi se pă reau a i oameni rudimentari, ai peș terilor, apă râ ndu-se ı̂ncă , aș teptâ ndu-ș i transformarea; câ teodată venea câ te una lâ ngă geam, atrasă de lumină , ı̂mi lă tra un blestem vulpesc ș i apoi se retră gea. De obicei, veverița roș cată (Sciurus Hudsonius) mă trezea ı̂n zori, alergâ nd pe acoperiș ș i pe marginile casei, de parcă ar i fost trimisă din pă dure ı̂n acest scop. In cursul iernii aruncam afară o jumă tate de baniță de ș tiuleți de porumb necopt pe crusta ză pezii din fața uș ii ș i mă distram privind miș că rile diferitelor animale care erau ademenite de el. In amurg ș i noaptea veneau ș i se ospă tau pe să turate iepurii. Tot timpul zilei veneau ș i plecau veverițele roș cate ș i-mi procurau spectacole deosebite prin manevrele lor. Una se apropia la ı̂nceput cu precauție printre stejari, alergâ nd ı̂n „salturi” pe crusta ză pezii, ca o frunză purtată de vâ nt, câ țiva paș i ı̂ntr-o direcție, cu admirabilă viteză ș i risipă de energie, gră bindu-se cum nu se poate cu lă buțele ei, de parcă ar i fă cut o prinsoare cu cineva, - iar apoi, tot atâ ția paș i ı̂n altă direcție, dar neı̂naintâ nd niciodată mai mult de câ țiva metri; ș i se oprea apoi brusc, cu o expresie ridicolă ș i cu o ținută gratuită , de parcă toți ochii universului ar i fost ațintiți asupra ei - că ci toate miș că rile unei veverițe, chiar ı̂n cele mai retrase ascunziș uri ale pă durii, implică spectatori, la fel de mult ca ș i cele ale unei dansatoare -pierzâ nd mai multă vreme cu aș teptă rile ș i circumspecția decâ t i-ar i trebuit să stră bată ı̂ntreaga distanță la pas -n-am vă zut niciuna mergâ nd vreodată la pas - ș i apoi, câ t ai zice „peș te”, era ı̂n vâ rful unui pin tâ nă r, refă câ nduș i energia ș i mustrâ ndu-ș i toți spectatorii imaginari, monologâ nd ș i discutâ nd cu ı̂ntregul univers deodată - pentru niciun motiv pe care să -l i putut descoperi sau de care să -ș i i dat mă car ea seama, bă nuiesc. Pâ nă la urmă , ajungea la porumb ș i, alegâ ndu-ș i un ș tiulete potrivit, se zbenguia de ici colo ı̂n acelaș i fel trigonometric, nede init, pâ nă la cel mai de sus trunchi din gră mada mea de lemne din fața ferestrei, de pe care mă privea drept ı̂n față ș i ră mâ nea acolo ore ı̂n ș ir, aprovizionâ nduse cu câ te un ș tiulete proaspă t din câ nd ı̂n câ nd, rozâ nd la ı̂nceput cu lă comie ș i aruncâ nd ı̂n jur ciucă -lă ii pe jumă tate cură țați, pâ nă ce devenea mai ra inată ș i ı̂ncepea să se joace cu hrana, gustâ nd numai miezul gră unțelor, iar ș tiuletele, ținut ı̂n cumpă nă pe trunchi numai cu o lă buță, aluneca din prinsoarea ei ș i că dea la pă mâ nt, ș i atunci se uita de sus la el, cu aceeaș i expresie ridicolă de nesiguranță, de parcă l-ar i bă nuit că e viu, nehotă râ tă dacă să -l ia din nou, să ia altul, sau să plece; acum gâ ndindu-se la porumb, imediat după aceea ascultâ nd să audă ce mai aduce vâ ntul. Aș a că micul hoț neobră zat strica nenumă rați ș tiuleți ı̂ntr-o dimineață; pâ nă câ nd, luâ nd unul mai lung ș i mai moale, cu mult mai mare decâ t ea ș i cumpă nindu-l cu ı̂ndemâ nare, o pornea cu el spre pă dure, ca un tigru cu un bivol, pe acelaș i drum ı̂n zig-zag ș i cu aceleaș i pauze, tâ râ n-du-se cu el, aș a greu cum era, ș i că zâ nd tot timpul că derea ei iind o diagonală ı̂ntre perpendicular ș i orizontal - cu hotă râ rea de a-l duce pâ nă la capă t cu orice preț; un animal de o frivolitate ș i capriciozitate singulare; - ș i astfel se ducea cu el acolo unde locuia, poate ı̂l că ra pâ nă ı̂n vâ rful unui pin la două sute-două sute cincizeci de metri distanță, iar după aceea gă seam cotoarele ı̂mpră ș tiate ı̂n diferite direcții prin pă dure. In cele din urmă ajungeau gaițele, ale că ror țipete discordante se auzeau cu mult mai ı̂nainte, ı̂n timp ce ele se apropiau cu atenție de la patru sute de metri ș i planau din copac ı̂n copac, tot mai aproape, ș i culegeau gră unțele lă sate de veverițe. Apoi, aș ezâ ndu-se pe o creangă de pin, ı̂ncercau să ı̂nghită ı̂n grabă boabe care erau prea mari pentru gâ tlejurile lor ș i se ı̂necau; iar după ı̂ncercă ri grele, le scuipau ș i se stră duiau timp de o oră să le spargă prin lovituri repetate cu ciocurile. Erau hoți declarați ș i nu prea aveam respect pentru ele; pe câ nd veverițele, deș i sperioase la ı̂nceput, se apucau de treabă ca ș i câ nd ar i luat ı̂n primire ceva ce era al lor. Intre timp, veneau cicadele ı̂n stoluri ș i, culegâ nd fă -râ miturile scă pate de veverițe, zburau pe creanga cea mai apropiată ș i prinzâ ndu-le sub gheare ciocă neau la ele cu ciocurile lor mici, de parcă ar i fost insecte sub scoarță, pâ nă câ nd ajungeau su icient de mici pentru gâ turile lor subțiri. Un stol mic de pițigoi din aceș tia venea zilnic să -ș i ia prâ nzul pe gră mada mea de lemne sau din fă râ miturile din fața uș ii, cu ciripituri slabe ș i schimbă toare, ca clinchetul țurțurilor ı̂n iarbă sau alteori cu dei dei dei sau, mai rar, ı̂n zile primă vă ratice cu un bi-bi estival din marginea pă durii. Erau atâ t de familiari ı̂ncâ t unul s-a aș ezat pâ nă la urmă pe un braț de lemne pe care ı̂l duceam ı̂n casă ș i ciugulea din ele fă ră teamă . Odată mi s-a aș ezat o vrabie pe umă r pentru o clipă , ı̂n timp ce să pam ı̂n gră dină , ș i m-am simțit mai distins ı̂n acest fel decâ t dacă aș i avut orice epolet posibil. Ș i veverițele au ajuns, ı̂n cele din urmă , să ie familiare ș i câ teodată treceau peste pantoful meu câ nd le era ı̂n drum. Câ nd pă mâ ntul nu era ı̂ncă acoperit de tot, iar apoi, spre sfâ rș itul iernii, câ nd ză pada se topise pe coasta dinspre sud a dealului ș i ı̂n jurul gră mezii de lemne, ieș eau din pă dure potâ rnichile, ca să se hră nească acolo dimineața ș i seara. In orice parte te-ai duce ı̂n pă dure, potâ rnichile foș nesc cu aripile lor zgomotoase, scuturâ nd de pe frunzele uscate ș i crenguțele de deasupra ză pada care se cerne spre pă mâ nt ı̂n razele soarelui, ca praful de aur; că ci această pasă re vitează nu se sperie de iarnă . Este adesea acoperită de troiene ș i se spune că „uneori se aruncă cu aripile ı̂n ză pada moale, unde ră mâ ne ascunsă câ te o zi sau două ”. Le speriam ș i ı̂n câ mp deschis, unde veniseră din pă dure, la as ințit, ca să ciugulească mugurii merilor să lbatici. Vin ı̂n iecare seară la anumiți copaci, unde le aș teaptă vâ nă torul dibaci, iar livezile ı̂ndepă rtate, de lâ ngă pă duri, nu au puțin de suferit astfel. Cu toate acestea, mă bucur că potâ rnichile se hră nesc, totuș i. Este ı̂nsă ș i pasă rea Naturii, care tră ieș te cu muguri ș i bă uturi alese. In diminețile neguroase sau ı̂n scurtele după -amiezi de iarnă , auzeam câ teodată o haită de câ ini cutreierâ nd toată pă durea cu schelă lă ieturi ș i urlete de vâ nă toare, neputâ nd să reziste instinctului urmă ririi ș i, la intervale, sunetul cornului de vâ nă toare, care dovedea că omul era ı̂n urmă . Pă durile ră sună din nou ș i totuș i nicio vulpe nu țâș neș te ı̂n luminiș ul lacului ș i nicio turmă de cerbi ı̂n urmă rirea lui Acteon. Ș i poate că seara vă d vâ nă torii ı̂ntorcâ ndu-se cu o singură coadă drept trofeu, care li se tâ ră ș te din tolbă , ı̂n-dreptâ ndu-se spre han. Imi spun că dacă vulpea ar ră mâ ne ı̂n sâ nul pă mâ ntului ı̂nghețat, ar i ı̂n siguranță, sau dacă ar alerga ı̂n linie dreaptă , niciun ogar nu ar putea-o ajunge; dar, după ce ș i-a lă sat urmă ritorii mult ı̂n urmă , se opreș te să se odihnească ș i să asculte pâ nă ce ei se apropie, iar câ nd aleargă , se ı̂nvâ rte ı̂n jurul vechilor ei vizuini, unde o aș teaptă vâ nă torii. Totuș i, uneori aleargă o mare distanță pe câ te un zid ș i apoi sare mult ı̂ntr-o parte ș i se pare că ș tie că apa nu-i pă strează mirosul. Un vâ nă tor mi-a spus că a vă zut odată o vulpe urmă rită de câ ini repezindu-se pe Walden, câ nd gheața era acoperită cu bă lți de mică adâ ncime, a alergat o bucată pe el ș i apoi s-a ı̂ntors la acelaș i mal. Curâ nd, au ajuns ș i copoii, dar aici i-au pierdut urma. Uneori, câ te o haită care vâ na singură trecea prin fața uș ii mele, se ı̂nvâ rtea ı̂n jurul casei, lă tra ș i să rea fă ră să mă ia ı̂n seamă , ca ș i câ nd ar i fost cuprinsă de un fel de nebuneală ș i nimic nar mai putea-o distrage de la urmă rire. Se ı̂nvâ rt aș a pâ nă ce dau peste urma proaspă tă a unei vulpi, că ci un ogar ı̂nțelept lasă totul pentru aș a ceva. Intr-o zi a venit la mine un om din Lexington să ı̂ntrebe de câ inele lui, care lă sa o urmă apă sată ș i care de câ teva să ptă mâ ni vâ na de unul singur. Dar tare mi-e teamă că nu s-a dumirit deloc cu ceea ce i-am spus eu, că ci de iecare dată câ nd ı̂ncercam să ră spund la ı̂ntrebă rile lui, mă ı̂ntrerupea el cu una: „Ce faci aici?” Pierduse un câ ine, dar a gă sit un om. Un vâ nă tor bă trâ n, cam vorbă reț , care venea să facă baie ı̂n Walden o dată pe an, câ nd era apa cea mai caldă ș i câ nd mă vizita ș i pe mine, ı̂mi povestea cum cu mulți ani ı̂n urmă ș i-a luat puș ca ı̂ntr-o după -amiază ș i a ieș it ı̂ntr-un raid prin codrii Waldenului; ș i mergâ nd pe drumul spre Wayland a auzit un zgomot de câ ini apropiindu-se ș i curâ nd după aceea o vulpe a să rit de pe zid ı̂n drum ș i câ t ai clipi din ochi să ri ș i celă lalt zid iar gloanțele lui nu au ajuns-o. Mai ı̂n urmă ajunse o că țea bă trâ nă ș i trei că țelandri ı̂n urmă rire, care vâ nau de unii singuri ș i au dispă rut, din nou, ı̂n pă dure. Tâ rziu, după -amiază , pe câ nd se odihnea ı̂n pă durea deasă de la sud de Walden, a auzit vocile câ inilor ı̂n depă rtare, că tre Fair-Haven, ı̂ncă mai urmă rind vulpea, ș i veneau mereu, din ce ı̂n ce mai aproape, câ nd dinspre Well-Meadow, câ nd dinspre ferma Baker. Mult timp a stat liniș tit ș i le-a ascultat concertul, atâ t de plă cut pentru urechile unui vâ nă tor, câ nd deodată apă ru vulpea, trecâ nd prin solemnele luminiș uri ı̂n pas uș or, al că rui zgomot era acoperit de un foș net prielnic de frunze, rapidă ș i ı̂n liniș te, dominâ nd terenul, lă sâ ndu-ș i urmă ritorii departe ș i, să rind pe o stâ ncă din pă dure, ră mase dreaptă ș i asculta cu spatele la vâ nă tor. Pentru o clipă , compasiunea opri brațul acestuia; dar nu a fost decâ t o stare trecă toare ș i, cu repeziciunea cu care un gâ nd urmează altuia, arma ı̂i era la umă r ș i poc! - vulpea, rostogo-lindu-se peste stâ ncă , se ı̂ntinse moartă pe pă mâ nt. Vâ nă torul a ră mas pe loc ș i asculta câ inii. Se apropiau tot mai mult ș i acum pă durile din apropiere ră sunau prin toate luminiș urile de țipetele lor demonice. In cele din urmă , apă ru bă trâ na urmă ritoare cu nasul pe pă mâ nt ș i, clă nțănind ı̂n aer de parcă ar i fost apucată , alergă direct spre stâ ncă , dar, ză rind vulpea moartă , ı̂ncetă pe loc urmă rirea, de parcă ar i amuțit de uimire ș i se ı̂nvâ rti tă cută ı̂n jurul ei; ș i unul după altul ajunseră ș i puii care, ca ș i mama, au fost reduș i de mister la tă cere. Atunci apă ru vâ nă torul ș i intră ı̂ntre ei, iar taina se lă muri. Au aș teptat ı̂n liniș te câ t el a jupuit vulpea, apoi l-au urmat puțin, dar pâ nă la urmă s-au ı̂ntors din nou ı̂n pă duri. In seara aceea, un moș ier din Weston a venit la casa vâ nă torului din Concord să ı̂ntrebe de câ inii lui ș ispunea cum de o să ptă mâ nă vâ nau singuri după ce plecaseră din pă durile Westonului. Vâ natorul din Concord i-a spus ce ș tia ș i i-a oferit pielea; acesta a refuzat ș i a plecat. Nu ș i-a gă sit câ inii ı̂n noaptea aceea, dar a doua zi a lă că au traversat râ ul ș i au ră mas peste noapte la o casă de unde, după ce au fost hră niți bine, au plecat dimineața devreme. Vâ nă torul care mi-a povestit toate astea amintea de un oarecare Sam Nutting care vâ na urș i pe stâ ncile de la Fair-Haven ș i le schimba pieile pe rom ı̂n Concord ș i care ı̂i spusese că a vă zut acolo ș i un elan. Nutting avea un ogar vestit pe nume Burgoyne - el ı̂i spunea Bugine - pe care povestitorul meu ı̂l ı̂mprumuta de la el. In calendarul unui bă trâ n negustor din acest oraș , care era ș i că pitan, notar ș i deputat, descopă r urmă toarea notă : 18 ian, 1742-3 „John Melven, creditor cu 1 vulpe argintie 0-2-3”; acum nu se mai gă sesc pe aici; iar mai departe, 7 febr. 1743, Hezekiah Stratton, datorie l/2 piele de pisică 0-1-4 l/2”; desigur, o pisică să lbatică , iindcă Stratton a fost sergent ı̂n ră zboiul francez ș i nu ar i ı̂mprumutat pe credit pentru un vâ nat mai puțin nobil. Se dă dea credit ș i pentru piei de cerb, care se vindeau zilnic. Un om ı̂ncă mai pă strează coarnele ultimului cerb care a fost ucis prin ı̂mprejurimi, iar altul mi-a istorisit amă nuntele vâ nă torilor la care a luat parte unchiul să u. Mai demult, vâ nă torii formau aici un grup vesel ș i numeros. Imi aduc aminte de un brav Nimrod, care rupea o frunză de pe marginea drumului ș i scotea din ea un sunet mai să lbatic ș i mai melodios, dacă nu mă ı̂nș ală memoria, decâ t orice corn de vâ nă toare. In miez de noapte, câ nd era lună , mă ı̂ntâ lneam uneori pe că rare cu ogari care se furiș au prin pă dure ș i care să reau din calea mea ca ș i câ nd le-ar i fost frică , ră mâ nâ nd nemiș -cați ı̂ntre tu iș uri, pâ nă ce treceam eu. Veverițele ș i ș oarecii să lbatici ı̂și disputau rezerva mea de nuci. Erau zeci de pini ı̂n jurul casei mele, de la trei pâ nă la zece centimetri diametru, care fuseseră roș i de ș oareci ı̂n iarna precedentă - o iarnă norvegiană pentru ei, iindcă ză pada era ı̂naltă ș i a ținut mult, iar ei au fost siliți să amestece, ı̂n mare proporție, scoarța de pin cu cealaltă hrană a lor. Aceș ti copaci erau verzi ș i aparent ı̂n loritori ı̂n mijlocul verii, mulți dintre ei crescâ nd cu câ te treizeci de centimetri, deș i erau complet jupuiți; dar după ı̂ncă o iarnă aveau să ie morți pentru totdeauna. E remarcabil faptul că unui singur ș oarece ı̂i revine un ı̂ntreg pin pentru hrană , deoarece ı̂l roade de jur ı̂mprejur ș i nu de sus ı̂n jos, dar poate că e nevoie ș i de acest lucru pentru a-i ră ri, iindcă altfel ar creș te prea deș i. Iepurii (Lepus Americanus) erau foarte familiari. Unul a avut cuibul sub casa mea toata iarna, separat de mine numai de duș umea, ș i mă fă cea să tresar ı̂n iecare dimineață prin plecarea-i zgomotoasă , câ nd eu ı̂ncepeam să mă miș c - zdup, zdup, zdup, dâ nd din prea mare grabă cu capul ı̂n duș umea. In amurg veneau prin fața uș ii ca să roadă cojile de carto i pe care le aruncasem afară , ș i erau atâ t de apropi-ați de culoarea pă mâ ntului ı̂ncâ t de abia ı̂i puteam distinge câ nd nu se miș cau. Uneori, seara, ı̂l pierdeam ș i ı̂l revedeam alternativ pe unul care stă tea nemiș cat sub fereastră . Seara, câ nd deschideam uș a, o lua la goană cu un țipă t ș i o să ritură . Din apropiere ı̂mi trezeau numai milă . Intr-o seară , unul stă tea lâ ngă uș ă la doi paș i de mine, la ı̂nceput tremurâ nd de frică ș i totuș i refuzâ nd să se miș te; un animal mic ș i să rman, slab ș i osos, cu urechile pleoș tite ș i nasul ascuțit, fă ra coadă ș i cu labele subțiri. Se pă rea că natura nu mai poseda să mâ nța unor rase mai nobile, ci se sprijinea pe ultimele ei rezerve. Ochii lui mari pă reau tineri ș i bolnavi, aproape hidropici. Am fă cut un pas, iar el o luă la goană , printr-un salt elastic deasupra crustei ză pezii, ı̂ndreptâ ndu-ș i corpul ș i membrele pe o lungime grațioasă , ș i curâ nd puse pă durea ı̂ntre mine ș i el - vâ natul să lbatic, liber, a irmâ ndu-ș i vigoarea proprie ș i demnitatea Naturii. Nu era nemotivată suplețea lui. Prin urmare, aș a era natura! (Lepus, levipes, sprinten, cred unii). Ce este o țară fă ră iepuri ș i potâ rnichi? Ele sunt printre cele mai simple ș i mai indigene produse animale; familii vechi ș i venerabile, cunoscute Antichită ții ș i timpurilor moderne; exact cu nuanța Naturii, cele mai apropiate de frunze ș i de pă mâ nt - ș i unele de altele; sunt ie ı̂naripate, ie au picioare. Aproape că nici nu ți se pare că ai vă zut o iință să lbatică atunci câ nd țâș neș te un iepure sau o potâ rniche, ci doar una irească , la fel de aș teptată ca foș netul frunzelor. Potâ rnichea ș i iepurele cu siguranță se vor ı̂nmulți, ca ade-vă rați localnici ai pă mâ ntului, orice revoluții ar apă rea. Dacă se va tă ia pă durea, lă stă riș ul ș i tu iș urile care vor ră să ri le vor oferi ascunziș uri ș i se vor ı̂nmulți mai mult ca oricâ nd. Cu adevă rat să racă trebuie să ie țara care nu poate ı̂ntreține un iepure. Pă durile noastre miș ună de amâ ndouă speciile ș i ı̂n jurul orică rei lunci pot i vă zuți mergâ nd potâ rnichea sau iepurele, ı̂ntristați de gardurile țepoase ș i capcanele cu pă r de cal pe care le pune câ te un pă stor. LACUL IARNA După o noapte liniș tită de iarnă , m-am trezit cu impresia că s-ar i pus o ı̂ntrebare la care mă stră duiam ı̂n zadar să ră spund ı̂n somn, referitor la ce - cum - câ nd unde? Dar iată Natura, ı̂n care tră iesc toate iințele, privind prin ferestrele mele largi cu o față senină , satisfă cută ș i fă ră nicio ı̂ntrebare pe buzele ei. M-am trezit cu o ı̂ntrebare ră spunsă , ı̂n fața Naturii ș i a luminii. Ză pada ză cea groasă pe pă mâ ntul punctat cu pini tineri ș i chiar panta dealului pe care se a lă casa pă rea să spună „Inainte!” Natura nu pune nicio ı̂ntrebare ș i nici nu ră spunde la vreuna pe care i-o punem noi, muritorii. Ea s-a decis demult. „O, Prințe, ochii noș tri contemplă cu admirație ș i transmit su letului spectacolul minunat ș i variat al acestui univers. Noaptea acoperă fă ră ezitare o parte a acestei creații splendide; dar vine ziua să ne dezvă luie opera mă reață care se ı̂ntinde de la pă mâ nt tocmai pâ nă ı̂n câ mpiile neantului.” Apoi, purced la treburile de dimineață. Iau toporul ș i gă leata ș i mă duc ı̂n că utare de apă , dacă nu cumva o i ș i acesta un vis. După o noapte friguroasă ș i cu ză padă mi-ar trebui o vergea magică ca s-o gă sesc. In iecare iarnă , suprafața lichidă ș i tremură toare a lacului, care era atâ t de sensibilă la iecare boare ș i re lecta orice lumină ș i umbră , devine solidă pâ nă la adâ ncimea de treizeci sau poate patruzeci ș i cinci de centimetri, aș a că poate ține ș i cele mai grele atelaje ș i probabil ză pada o acoperă pâ nă la o ı̂nă lțime egală , ı̂ncâ t nu mai poate i deosebită de o câ mpie netedă . Ca marmotele de pe dealurile din jur, el ı̂și ı̂nchide pleoapele ș i adoarme pentru trei luni sau mai mult. Stâ nd pe câ mpia acoperită de ză padă , ca pe o pă ș une ı̂nconjurată de dealuri, mi-am fă cut loc mai ı̂ntâ i prin treizeci de centimetri de ză padă ș i apoi prin treizeci de centimetri de gheață ș i am deschis o fereastră sub picioare, prin care, ı̂ngenunchind să beau, privesc salonul tă cut al peș tilor, cuprins de o lumină slă bită ca prin-tr-o sticlă colorată , cufundul lui de nisip stră lucitor, la fel ca vara; acolo domneș te o senină tate permanentă lipsită de valuri, ca ı̂n amurgul de chihlimbar al cerului, potrivit temperamentului rece ș i constant al locuitorilor. Cerul este sub picioarele noastre, aș a cum ne este ș i deasupra capetelor. Dimineața devreme, câ nd totul a ı̂nțepenit de ger, vin oamenii cu undițe ș i prâ nzuri frugale la dâ nș ii, ș i-ș i coboară câ rligele prin câ mpul ı̂nză pezit, ca să scoată ș tiucă ș i biban; oameni aspri, care țin instinctiv alte datini ș i se ı̂ncred ı̂n alte forțe decâ t concetă țenii lor ș i prin plecă rile ș i venirile lor unesc oraș ele, prin locuri ı̂n care altfel ar i dezbinate. Ei stau jos ș i-ș i iau prâ nzul ı̂n hainele lor groase, pe frunzele uscate de stejar de pe mal, la fel de ı̂nțelepți ı̂n ale naturii ca cetă țeanul ı̂n cele arti iciale. Nu s-au consultat niciodată cu că rțile ș i ș tiu ș i pot spune mult mai puține decâ t au fă cut. Ceea ce practică ei se spune că nu este cunoscut ı̂ncă . Iată unul pescuind ș tiucă , avâ nd un biban drept momeală . Te uiți ı̂n că ldarea lui cu mirarea cu care priveș ti un lac de vară , de parcă ar i ținut vara ı̂ncuiată acasă sau ș tia unde se retră sese. Cum a obținut el aș a ceva, mă rog, ı̂n miezul iernii? O, a scos viermi din trunchiuri putrezite câ nd a ı̂nghețat pă mâ ntul ș i aș a i-a prins. Insă ș i viața lui intră mai adâ nc ı̂n natură decâ t pot să pă trundă studiile naturalistului. Acesta ridică uș or muș chiul ș i scoarța cu cuțitul, ı̂n că utare de insecte; primul despică butucii pâ nă la mijloc cu toporul, iar muș chiul ș i scoarța sar ı̂n toate pă rțile. Iș i câ ș tigă existența cojind copaci. Un astfel de om are un anumit drept să pescuiască ș i-mi place să vă d Natura realizată ı̂n el. Bibanul ı̂nghite viermele, ș tiuca ı̂nghite bibanul ș i pescarul ı̂nghite ș tiuca; ș i astfel sunt umplute toate isurile din scara existențială . Câ nd hoină ream ı̂n jurul lacului pe vreme cețoasă , eram amuzat uneori de metoda primitivă pe care o adopta câ te un pescar mai neș tiutor. Probabil aș eza ramuri de arin deasupra copcilor ı̂nguste din gheață care erau la două zeci-două zeci ș i cinci de metri una de alta ș i la o distanță egală de mal ș i după ce lega capă tul irului de un bă ț , ca să nu poată i tras ı̂nă untru, ı̂l trecea peste o ră murică de arin, a lată la mai mult de treizeci de centimetri deasupra gheții, ș i lega de ea o frunză uscată de stejar, care, iind trasă ı̂n jos, ară ta câ nd se prinsese ceva. Câ nd treceai pe malul lacului, aceș ti arini se conturau prin ceață, la intervale regulate. O, ș tiucile Waldenului! Câ nd le vă d ză câ nd pe gheață sau ı̂n puțul pe care ı̂l sapă pescarul, fă câ nd o gaură prin care să lase să intre apă , ră mâ n totdeauna surprins de rara lor frumusețe, de parcă ar i peș ti din basme - aș a sunt de stră ine stră zilor, chiar pă durilor, stră ine ca Arabia față de viața noastră ı̂n Concord. Posedă o frumusețe uimitoare, transcendentă ș i care le separă printr-o mare distanță de cadavericul batog al că rui renume e trâ mbițat pe stră zile noastre. Ele nu sunt verzi ca pinii, nici cenuș ii ca pietrele, nici albastre ca cerul, ci au pentru ochii mei, dacă e posibil, culori ș i mai rare, ca lorile ș i pietrele prețioase, ca ș i câ nd ar i perlele, nucleele animalizate sau cristalele apei Waldenului. Ele sunt, desigur, Walden ı̂n ı̂ntregime; ele ı̂nsele sunt mici Waldenuri ı̂n regnul animal, Waldense. E surprinză tor că sunt prinse aici - că acest mare peș te de aur ș i smarald ı̂noată ı̂n acest izvor adâ nc ș i voluminos, departe de carele zgomotoase, de tră surile ș i să niile cu zurgă lă i ce că lă toresc pe drumul Waldenului. Nu mi s-a ı̂ntâ mplat să vă d altele la fel ı̂n nicio piață; acolo ar i ı̂n centrul atenției pentru toată lumea. Uș or, cu câ teva zvâ rcoliri convulsive, ı̂și dau su letul lor acvatic, asemenea unui muritor trecut ı̂nainte de vreme ı̂n atmosfera rare iată a raiului să u. Cum eram neră bdă tor să recuperez fundul demult pierdut al lacului Walden, l-am cercetat cu atenție, ı̂nainte de a se sparge gheața, la ı̂nceputul lui ‘46, cu busolă , lanț ș i sondă . S-au spus multe poveș ti despre fundul, sau lipsa de fund, al acestui lac care, fă ră ı̂ndoială , nu aveau nicio bază . E de neconceput câ tă vreme pot oamenii să creadă ı̂ntr-un lac fă ră fund, fă ră a se osteni să -l sondeze. Am vizitat două asemenea lacuri fă ră fund, ı̂ntr-o plimbare prin ı̂mprejurimi. Mulți au crezut că Waldenul ajunge tocmai de cealaltă parte a globului. Unii, care au stat ı̂ntinș i pe gheață vreme ı̂ndelungată , privind ı̂n jos prin acest mediu iluzoriu ș i, poate cu ochii apoș i, mâ nați la concluzii gră bite de frica de a ră ci la piept, au vă zut gă uri uriaș e „ı̂n care ar putea i ı̂mpinsă o că ruță de fâ n” dacă ar avea cine s-o ı̂mpingă , izvorul neı̂ndoielnic al Styxului ș i intrarea că tre regiunile infernale din aceste pă rți. Alții au coborâ t din sat cu o greutate de ier ș i o că ruță ı̂ncă rcată cu funii ș i totuș i nu au dat de fund; că ci ı̂n vreme ce greutatea se odihnea pe undeva, ei tot dă deau drumul la funie ı̂n ı̂ncercarea zadarnică de a mă sura capacitatea lor cu adevă rat incomensurabilă de a se minuna. Dar eu ı̂mi pot asigura cititorii că Waldenul are un fund solid destul de rezonabil, nu la o adâ ncime nerezonabilă , deș i neobiș nuită . L-am sondat uș or cu o undiță ș i o piatră de jumă tate de kilogram. Ș tiind cu exactitate câ nd piatra se ridica de pe fund după faptul că trebuia să trag piatra mult mai tare ı̂nainte ca apa să intre sub ea ș i să mă ajute. Cea mai mare adâ ncime a fost exact de treizeci ș i unu de metri, la care se poate adă uga un metru ș i jumă tate, cu care a crescut de atunci, fă câ nd treizeci ș i doi de metri ș i jumă tate. Aceasta este o adâ ncime remarcabilă pentru o suprafață atâ t de mică ; ș i totuș i, niciun centimetru din ea nu poate i cruțat de imaginație. Ce-ar i dacă niciun lac nu ar i adâ nc? N-ar acționa asupra minții oamenilor? Sunt recunoscă tor că acest lac a fost fă cut adâ nc ș i pur ca un simbol. Câ tă vreme oamenii cred ı̂n in init, unele lacuri vor i fă ră fund. Un fabricant, auzind de adâ ncimea pe care am descoperit-o, s-a gâ ndit că nu poate i adevă rat, că ci, judecâ nd după cunoș tințele lui despre stă vilare, nisipul nu poate sta la un unghi atâ t de abrupt. Dar cele mai adâ nci lacuri nu sunt atâ t de adâ nci proporțional cu suprafețele lor, după cum cred cei mai mulți, iar dacă ar i secate, n-ar lă sa vă i prea mari. Ele nu sunt ca niș te că ldă ri ı̂ntre dealuri; iindcă acesta, care e atâ t de neobiș nuit de adâ nc pentru suprafața lui, nu apare, ı̂ntr-o secțiune transversală prin centru, mai adâ nc decâ t o farfurie ı̂ntinsă . Cele mai multe lacuri, golite, ar lă sa ı̂n urmă o pajiș te nu mai scobită decâ t le vedem de obicei. William Gilpin, care este atâ t de admirabil referitor la tot ce are legă tură cu peisajele ș i, de obicei, atâ t de corect, stâ nd la capă tul lacului Fyne din Scoția, pe care ı̂l descrie ca pe „un golf de apă să rată , adâ nc de o sută zece-o sută două zeci ș i opt de metri ș i lat de patru mile”, lung cam de vreo cincizeci, ı̂nconjurat de munți, observă : „Dacă l-am i putut vedea imediat după pră buș irea diluviană sau orice convulsie a naturii l-ar i provocat, ı̂nainte ca apele să nă vă lească ı̂n el, ce pră pastie oribilă am i vă zut! Pe cât de sus se înălțau munți falnici, Se scufunda-n pământ adâncă groapă Întinsă albie de ape... Dar dacă , folosind cel mai mic diametru al lacului Fyne, aplică m aceste proporții la Walden, care, după cum am vă zut deja, apare ı̂n secțiune transversală de abia ca o farfurie ı̂ntinsă , adâ ncimea lui se va dovedi de patru ori mai mică . De ajuns despre ororile mărite ale pră pastiei lacului Fyne, câ nd e golit. Fă ră ı̂ndoială că multe vă i surprinză toare, cu lanurile lor ı̂ntinse, ocupă exact o astfel de „pră pastie oribilă ” din care apele s-au retras, deș i e nevoie de perspicacitate ș i de vederile largi ale geologului ca să -i convingă pe localnicii neı̂ncreză tori despre aceasta. Un ochi atent poate depista adesea malurile unui lac primitiv ı̂n dealurile joase din zare ș i nu a fost nevoie de o ridicare ulterioară a câ mpiei pentru a le ascunde istoria. Dar scobiturile, după cum bine ș tiu cei care lucrează la ș osele, se gă sesc cel mai uș or după bă lțile de după ploaie. Totul se reduce la faptul că imaginația, dacă ı̂i dai puțin frâ u liber, se afundă mai adâ nc ș i se ı̂nalță mai sus decâ t Natura. La fel, probabil, adâ ncimea oceanului ar putea i gă sită de neglijat ı̂n comparație cu ı̂ntinderea lui. Sondâ nd prin gheață, am putut determina forma fundului cu mai mare exactitate decâ t ar i posibil la cercetarea porțiunilor care nu ı̂ngheață ș i nu am fost surprins de regularitatea lui ı̂n ansamblu. In cel mai adâ nc loc, sunt mai multe hectare mai netede aproape decâ t orice câ mpie expusă soarelui, vâ ntului ș i plugului. Intr-un caz, pe o linie aleasă arbitrar, adâ ncimea nu a variat mai mult de treizeci de centimetri pe o distanță de o sută cincizeci de metri; ș i ı̂n general, aproape de mijloc am putut calcula, ı̂n prealabil, variația la iecare treizeci de metri ı̂n orice direcție, cu o aproximație de opt-zece centimetri. Unii sunt obiș nuiți să vorbească de gropi adâ nci ș i periculoase chiar ı̂n lacuri nisipoase ș i liniș tite ca acesta, dar efectul apei ı̂n aceste ı̂mprejură ri este să niveleze toate inegalită țile. Regularitatea fundului ș i conformarea lui cu malurile ș i cu lanțul de dealuri din jur erau atâ t de perfecte ı̂ncâ t un promontoriu ı̂ndepă rtat se tră da ı̂n sondă rile din lac, iar direcția ı̂n care se a la putea i determinată observâ nd malul opus. Capul devine dig ș i câ mpia vad, iar valea ș i cheile - ape adâ nci ș i canale. După ce am trecut lacul pe hartă la scara de două zeci de metri pe centimetru ș i am notat sondă rile - peste o sută ı̂n total - am sesizat această remarcabilă coincidență. Observâ nd că numă rul care indică cea mai mare adâ ncime pă rea să ie ı̂n centrul hă rții, am pus o riglă pe hartă , ı̂n lungime ș i apoi ı̂n lă țime, ș i am descoperit, spre surprinderea mea, că linia celei mai mari lungimi intersecta linia celei mai mari lă țimi exact ı̂n punctul celei mai mari adâ ncimi, nemailuâ nd ı̂n considerație faptul că mijlocul este aproape plan, conturul lacului iind departe de a i regulat ș i că lungimea ș i lă țimea maximă au fost obținute mă surâ nd ı̂n dreptul golfurilor ș i mi-am spus: cine ș tie dacă prin această metodă nu s-ar putea a la punctul cel mai adâ nc al unui ocean, la fel ca ș i cel al unui lac sau al unei bă ltoace? Nu este cumva tot aceasta ș i regula pentru ı̂nă lțimea munților considerați ca opuș ii vă ilor? Ș tiu că un deal nu are cea mai mare ı̂nă lțime ı̂n partea lui cea mai ı̂ngustă . La trei din cinci golfuri, adică la toate câ te au fost sondate, s-a observat că au un baraj de-a curmeziș ul gurii, iar apa este mai adâ ncă ı̂n interior, aș a că golful tinde să ie o ı̂ntindere de apă ı̂n interiorul pă mâ ntului, nu numai orizontal, ci ș i vertical, ș i că formează un bazin independent, direcția celor două capuri ară tâ nd forma digului. Fiecare port de la malul mă rii are ș i câ te un stă vilar la intrare. Proporțional cu diferența dintre lă țimea ș i lungimea gurii canalului, apa de deasupra stă vilarului era mai adâ ncă ı̂n comparație cu cea din bazin. Fiind date, deci, lungimea ș i lă țimea golfului ș i caracterul malurilor din jur, avem aproape toate elementele pentru a face formula generală . Ca să vă d câ t de mult puteam aproxima, după această experiență, cel mai adâ nc punct al lacului, observâ nd numai conturul suprafeței ș i caracterul malurilor, am fă cut un plan al Lacului Alb care are cam ș aisprezece hectare ș i, tot aș a, nu are nicio insulă ș i nici vreo scurgere sau intrare vizibilă ; ș i cum linia celei mai mari lă țimi era foarte aproape de linia celei mai mici lă țimi, acolo unde două corpuri opuse se apropiau unul de altul ș i două golfuri se ı̂ndepă rtau, am ı̂nsemnat un punct din cea de-a doua distanță, dar pe linia celei mai mari lungimi, ca iind cel mai adâ nc. Locul cel mai adâ nc s-a dovedit a i la mai puțin de treizeci de metri de el, mai departe de direcția spre care fusesem ı̂nclinat să -l consider ș i era numai cu treizeci de centimetri mai adâ nc, aproximativ optsprezece metri. Desigur, un pâ râ u care trece prin el sau o insulă ı̂n lac ar face problema mult mai complicată . Dacă am cunoaș te toate legile naturii, am avea nevoie de un singur fapt sau de descrierea unui singur fenomen real pentru a deduce toate rezultatele speci ice similare. Cunoaș tem doar câ teva legi ș i rezultatul nostru nu este deformat, desigur, de niciun fel de confuzie sau neregularitate a Naturii, ci de necunoaș terea elementelor esențiale ı̂n calcul. Noțiunile noastre despre lege ș i armonie sunt de obicei limitate la acele cazuri pe care le descoperim; dar armonia ce rezultă dintr-un numă r mult mai mare de legi aparent contradictorii, dar care ı̂n realitate concură , pe care nu le-am descoperit, este ș i mai minunată . Legile speci ice sunt ca punctele noastre de vedere, deoarece pentru că lă tor, conturul unui munte variază la iecare pas ș i are un numă r in init de pro iluri, deș i absolut o singură formă . Chiar ș i atunci câ nd este despicat ș i gă urit ı̂n ı̂ntregime, tot nu este ı̂nțeles ı̂n ansamblu. Ceea ce am observat despre lac nu este mai puțin adevă rat ı̂n etică . Este legea mediei. O astfel de regulă a celor două diametre nu numai că ne conduce spre soare ı̂n sistem ș i că tre inimă la om, dar trageți linii prin lungimea ș i lă țimea complexită ții comportă rilor zilnice ale unui anumit om, prin valurile vieții din golfurile ș i estuarele lui ș i acolo unde se intersectează , se va a la ı̂nă lțimea sau adâ ncimea caracterului să u. Poate că e nevoie să cunoaș tem numai cum se conturează malurile ș i lacurile adiacente sau ı̂mprejurimile pentru a deduce adâ ncimea ș i fundul ascuns. Dacă este ı̂nconjurat de circumstanțe montane, un țărm Ahilean, ale că rui vâ rfuri umbresc ș i sunt re lectate ı̂n sâ nul să u, acestea sugerează o adâ ncime corespunză toare ı̂n el. Un mal jos ș i neted dovedeș te mica lui adâ ncime ı̂n acea parte. In trupurile noastre, o frunte ı̂ndră zneață, proeminentă indică o adâ ncime de gâ ndire corespunză toare. De asemenea, există un stă vilar la intrarea ı̂n iecare golf sau o ı̂nclinație specială a noastră ; iecare om e propriul să u port pentru o vreme, timp ı̂n care suntem reținuți ș i ı̂n parte legați de pă mâ nt. Aceste ı̂nclinații nu sunt capricii ı̂n mod obiș nuit, dar forma, mă rimea ș i direcția lor sunt determinate de promonto-riile țărmului, coordonatele stră bune de elevare. Câ nd acest stă vilar este ı̂nă lțat treptat de furtuni, talazuri sau curente sau se observă o scă dere a apelor, ı̂ncâ t ajunge la suprafață, ceea ce era la ı̂nceput doar o ı̂nclinație a țărmului, ı̂n care era ancorat un gâ nd, devine un lac individual, izolat de ocean, ı̂n care gâ ndul ı̂și asigură propriile condiții, se schimbă probabil, de la să rat la dulce, devine o mare ı̂nchisă , o mare moartă sau o mlaș tină . La sosirea iecă rui individ ı̂n această viață, nu putem presupune că un astfel de stă vilar s-a ridicat undeva spre suprafață? E adevă rat, suntem niș te navigatori atâ t de slabi ı̂ncâ t gâ ndurile noastre, ı̂n cea mai mare parte, stau deoparte, pe o coastă fă ră porturi, familiarizate doar cu unduirile golfurilor poeziei, sau se ı̂ndreaptă ș i cer intrare ı̂n porturile publice ș i pă trund ı̂n domeniile uscate ale ș tiinței unde se refac numai pentru această lume ș i unde niciun curent natural nu concură să le individualizeze. Câ t despre intrarea sau scurgerea de ape a Waldenului, nu am descoperit niciuna ı̂n afară de ploaie, ză padă ș i evaporare, deș i, probabil, cu un termometru ș i cu o sfoară pot i descoperite asemenea locuri, că ci acolo unde apa ı̂ntră ı̂n lac este probabil mai rece vara ș i mai caldă iarna. Câ nd lucrau aici tă ietorii de gheață ı̂n ‘46-47, calupurile trimise la mal au fost ı̂ntr-o zi refuzate de cei care le stivuiau acolo, ele ne iind destul de groase ca să se potrivească cu celelalte; ș i tă ietorii au descoperit că gheața de pe o suprafață mică era cu cinci pâ nă la opt centimetri mai subțire decâ t ı̂n rest, ceea ce i-a fă cut să se gâ ndească la o intrare de apă ı̂n acel loc. Ș i tot ei mi-au ară tat ı̂n alt loc ceea ce credeau că este o gaură de scurgere prin care lacul ar i curs pe sub un deal ı̂ntr-o pajiș te din apropiere, ı̂mpingâ ndu-mă acolo pe o bucată de gheață ca să o vă d. Era o cavitate mică , sub trei metri de apă ; dar cred că pot garanta că lacul nu are nevoie de ni-ciun fel de sudură pâ nă ce nu gă sesc o scurgere mai periculoasă decâ t asta. Unul dintre ei sugera că dacă s-ar gă si o asemenea gură de scurgere, legă tura ei cu pajiș tea, dacă exista, putea i dovedită aducâ nd acolo niș te praf colorat sau rumeguș ș i punâ nd apoi un iltru peste pâ râ ul de pe pajiș te, care ar opri din particulele purtate de curent. In timp ce inspectam, gheața, groasă de patruzeci de centimetri, se clă tina ca apa, sub in luența unui vâ nt slab. Se ș tie foarte bine că pe gheață nu se poate folosi cumpă na. La cinci metri de mal, cea mai mare luctuație a ei, observată cu ajutorul unei cumpene de pe mal, ı̂ndreptată spre un baston gradat de pe gheață, a fost de aproape doi centimetri, deș i gheața pă rea solid legată de mal. Poate că ı̂n mijloc era ș i mai mare. Cine ș tie ı̂nsă dacă instrumentele noastre ar i su icient de delicate, nu am putea depista o ondulație ș i ı̂n scoarța pă mâ ntului? Câ nd două din picioarele cumpenei erau pe mal ș i al treilea pe gheață, ș i priveam pe deasupra acestuia din urmă , o ridicare sau coborâ re aproape in initezimală a gheții ducea la o diferență de mai mulți metri pe un copac de dincolo de lac. Câ nd am ı̂nceput să fac gă uri pentru sondă ri, pe gheață erau ı̂n jur de zece centimetri de apă , sub o ză padă ı̂naltă , care se cufunda ı̂n ea; dar apa a ı̂nceput imediat să intre ı̂n aceste copci ș i a continuat să curgă timp de două zile ı̂n ș iroaie adâ nci, care rodeau gheața de iecare parte ș i contribuia ı̂n mare parte, dacă nu ı̂n primul râ nd, la uscarea suprafeței lacului; că ci pe mă sură ce apa curgea ı̂nă untru, ea ridica gheața ș i o fă cea să plutească . Era asemă nă tor cu tă ierea unei gă uri pe fundul unui vas, ca să dai drumul la apă . Câ nd gă urile de felul acesta ı̂ngheață ș i urmează o ploaie, iar apoi un nou ger formează o gheață netedă ș i proaspă tă peste tot, acestea sunt frumos desenate ı̂n interior cu forme ı̂ntunecate, ca o plasă de pă ianjen - ceea ce ai putea numi rozete de gheață, produse de canalele să pate de apa care curgea din toate pă rțile că tre un centru. De asemenea, uneori, câ nd gheața era acoperită cu bă ltoace, ı̂mi vedeam două umbre: una la capă tul celeilalte, una pe gheață, cealaltă pe copaci sau pe deal. Câ t timp ı̂ncă mai este un ianuarie rece, iar ză pada ș i gheața sunt groase ș i solide, câ rciumarul prudent vine din sat să ia gheață, ca să -ș i ră cească seara bă uturile; este impresionant, chiar patetic de ı̂nțelept să prevezi arș ița ș i setea lui iulie, acum, ı̂n ianuarie - câ nd porți palton ș i mă nuș i! ș i câ nd atâ tea alte lucruri nu sunt prevă zute. S-ar putea ca nicio avere adunată pe această lume să nu ı̂i ră cească bă utura de vară ı̂n viața de apoi. El taie cu ieră stră ul lacul solid, descoperă casa peș tilor ș i le duce propriul element ș i aerul ı̂n că ruțe, bine legat cu lanțuri ș i nuiele ca niș te lemne, prin aerul favorabil de iarnă pâ nă ı̂n pivnițe ră coroase, ca să aș tepte vara acolo. Arată ca azurul solidi icat câ nd este tâ râ t departe, pe stră zi. Aceș ti tă ietori de gheață sunt oameni veseli, plini de glume ș i haz ș i câ nd mă duceam la ei, mă invitau să tai cu ieră stră ul de sus ı̂n jos cu ei, eu stâ nd dedesubt. In iarna lui ‘46-47 au venit o sută de oameni de descendență hiperboreană spre lacul nostru, ı̂ntr-o dimineață, cu multe că ruțe ı̂ncă rcate cu unelte agricole, de un aspect ciudat, să nii, pluguri, roabe, coase, hâ rlețe, ierastraie, greble, ș i iecare era ı̂narmat cu câ te un furcoi cu două coarne, o unealtă neinclusă ı̂n jurnalul „Fermierului din Noua Anglie” sau ı̂n „Cultivator”. Nu ș tiam dacă au venit să cosească un lan de secară de iarnă sau vreo altă plantă recent introdusă din Islanda. Cum nu vedeam niciun fel de ı̂ngră ș ămâ nt, m-am gâ ndit că vor să are pă mâ ntul, cum fă cusem ș i eu, gâ ndindu-se că solul era adâ nc ș i că ră mă sese destul timp nedesțelenit. Spuneau că un moș ier care lucra din umbră voia să -ș i dubleze averea - după câ te ı̂nțelegeam eu, se ridica deja la o jumă tate de million; dar pentru a-ș i acoperi iecare dolar cu ı̂ncă unul, el a luat singura haină , sau mai bine spus pielea lacului Walden, ı̂n mijlocul unei ierni grele. S-au apucat imediat de lucru, arâ nd, să pâ nd, netezind, bră zdâ nd, ı̂ntr-o ordine admirabilă , de parcă erau puș i să facă din asta o fermă model; dar câ nd m-am uitat mai atent să vă d ce fel de să mâ nță puneau ı̂n brazdă , un grup de lâ ngă mine a ı̂nceput pe dată să sape tocmai pă mâ ntul virgin pâ nă la nisip sau chiar pâ nă la apă - că ci era un pă mâ nt plin de izvoare - deci tot terra irma care era acolo ș i-i fă ceau vâ nt ı̂n să nii, iar atunci m-am gâ ndit că scot turba din mlaș tină . Aș a veneau ș i plecau ı̂n iecare zi; cu un luierat aparte de locomotivă , de la ș i că tre un loc din regiunile polare - după câ te mi se pare mie, ca un stol de pă să ri arctice. Dar uneori, bă trâ nul Walden ı̂și lua revanș a, ș i câ te un lucră tor, mergâ nd ı̂n spatele atelajului, aluneca ı̂ntr-o cră pă tură din pă mâ nt că tre Tartar, iar cel care era atâ t de viteaz ı̂nainte devenea a noua parte dintr-un om, aproape că renunța la propria că ldură animală ș i era bucuros să se refugieze ı̂n casa mea ș i să recunoască virtuțile unei sobe; sau, uneori, pă mâ ntul ı̂nghețat lua câ te o bucată de oțel din lama plugului; sau plugul se ı̂nțepenea ı̂n brazdă ș i trebuia scos cu hâ rlețele. Ca să vorbim pe ș leau, o sută de irlandezi cu supraveghetori yankei, veneau ı̂n iecare zi de la Cambridge să scoată gheața. O tă iau ı̂n calupuri prin metode prea bine cunoscute ca să mai necesite descriere, iar acestea, după ce erau trase la mal, erau ı̂nă lțate imediat pe o platformă de gheață ș i ridicate cu pâ rghii, câ rlige ș i că ngi trase de cai, ı̂n-tr-o gră madă de parcă ar i fost niș te butoaie cu fă ină , ș i erau aș ezate acolo unul lâ ngă altul, râ nd peste râ nd, ca ș i cum ar i format baza solidă a unui obelisc proiectat să stră pungă norii. Mi-au spus că ı̂ntr-o zi bună puteau scoate o mie de tone, care era recolta de pe aproximativ un acru. Ș anțuri ș i gă uri adâ nci erau fă cute ı̂n gheață, ca ș i pe terra irma, prin trecerea să niilor pe aceleaș i urme, iar caii ı̂și mâ ncau invariabil ovă zul din bucă ți de gheață scobite ca niș te gă leți. Ei clă deau astfel calupurile ı̂n aer liber, fă câ nd o gră madă ı̂naltă de mai bine de zece metri ı̂ntr-o parte ș i de nouă -doisprezece metri pe latură ș i puneau fâ n ı̂ntre straturile exterioare, ca să oprească aerul; iindcă atunci câ nd vâ ntul, deș i nu-i niciodată atâ t de rece, gă seș te un loc de trecere, face mari cavită ți, lă sâ nd numai ici ș i colo proptele sau stâ lpi fragili, iar ı̂n cele din urmă le ră stoarnă . La ı̂nceput ară ta ca o mare forti icație albastră sau o Valhalla; dar câ nd au ı̂nceput să ı̂ndese fâ nul aspru prin cră pă turi, ș i acesta s-a acoperit cu brumă ș i țurțuri, ară ta ca o venerabilă ruină acoperită cu muș chi ș i ı̂nă lbită , construită din marmură de culoarea azurului, reș edință a iernii, a acelui om bă trâ n pe care ı̂l vedem ı̂n almanah - coliba lui, ca ș i câ nd ar i intenționat să -ș i petreacă vara cu noi. Ei au calculat că nici mă car două zeci ș i cinci la sută din toată gheața nu va ajunge la destinație ș i că doi sau trei la sută se va risipi prin vagoane. Totuș i, o parte ș i mai mare din această gră madă a avut un destin diferit de cel intenționat, că ci, ie din cauză că s-a descoperit că gheața nu se pă stra aș a de bine cum se aș teptase, conținâ nd mai mult aer decâ t de obicei, ie din vreun alt motiv, ea n-a ajuns niciodată pe piață. Această gră madă , fă cută ı̂n iarna lui ‘46-47 ș i apreciată cam la zece mii de tone, a fost ı̂n cele din urmă acoperită cu fâ n ș i scâ nduri ș i deș i a fost dezvelită ı̂n iulie ș i o parte din ea a fost că rată , restul ră mâ nâ nd expusă la soare, a rezistat toată vara ș i iarna urmă toare, iar ı̂n septembrie 1848 ı̂ncă nu se topise de tot. Astfel, lacul ș i-a recuperat cea mai mare parte. Ca ș i apa, gheața Waldenului, vă zută de aproape, are o nuanță verde, dar de departe e de un albastru frumos ș i o poți deosebi uș or, de la patru sute de metri distanță, de gheața albă a râ ului sau de cea pur ș i simplu verde, a altor lacuri. Câ teodată , un calup din acelea mari alunecă din sania tă ietorului de gheață pe ulița satului ș i zace acolo o să ptă mâ nă , ca un uriaș smarald, obiect de curiozitate pentru toți trecă torii. Am observat că o porțiune a Waldenului care ı̂n stare lichidă era verde, adeseori, ı̂nghețată , apare vă zută din acelaș i unghi ca iind albastră . Astfel, adâ nciturile din jurul lacului sunt umplute uneori cu o apă verzuie, asemă nă toare cu a lui, dar ı̂n ziua urmă toare sunt ı̂nghețate ı̂n albastru. Poate că nuanța albastră a apei ș i gheții se datorează luminii ș i aerului pe care ı̂l conțin, ș i cea mai transparentă este ș i cea mai albastră . Gheața este un subiect de contemplație interesant. Mi s-a spus că au ı̂n ghețăriile de la lacul Fresh gheață de cinci ani, la fel de bună ca oricâ nd. De ce oare o gă leată de apă se strică imediat, dar ı̂nghețată ră mâ ne veș nic proaspă tă ? Se spune, de obicei, că aceasta este diferența dintre sentimente ș i intelect. Am vă zut astfel, de la fereastră , timp de ș aisprezece zile, o sută de oameni muncind ca niș te harnici gospodari, cu boi ș i cai ș i aparent cu toate uneltele agricole, un tablou ca acela pe care ı̂l vedem pe prima pagină a almanahului; ș i de câ te ori priveam afară , ı̂mi aminteam de legenda ciocâ rliei ș i a seceră torilor sau de parabola semă nă torului ș i de altele asemă nă toare; iar acum au plecat cu toții ș i peste treizeci de zile mă voi uita, probabil, de la aceeaș i fereastră la apa pură , de un verde marin, a Waldenului, re lectâ nd norii ș i copacii ș i trimițându-ș i aburii ı̂n singură tate ș i nu va mai i nicio urmă , nicio mă rturie că omul a fost vreodată pe acolo. Poate că am să aud câ te un cufundar solitar râ zâ nd câ nd se scufundă ș i se ciuguleș te sau am să vă d un pescar singuratic ı̂n barca lui. Ca o frunză plutitoare, uitâ ndu-se la forma sa re lectată de valuri, acolo unde nu demult lucrau ı̂n siguranță o sută de oameni. Se pare astfel că oamenii truditori din Charleston ș i New Orleans, din Madras, Bombay ș i Calcutta, beau din izvorul meu. Dimineața ı̂mi scald intelectul ı̂n ilozo ia uimitoare ș i cosmogonală a Baghawad Gitei, de la a că rei scriere au trecut ani de zei ș i ı̂n comparație cu care lumea ș i literatura modernă par neı̂nsemnate ș i triviale; ș i nu ș tiu dacă acea ilozo ie nu trebuie raportată la o stare anterioară de existență, - aș a de ı̂ndepă rtat este sublimul ei de concepțiile noastre. Las cartea jos, mă duc la izvor după apă ș i iată că acolo ı̂ntâ lnesc pe slujiitorul lui Bramin, preot al lui Brahma ș i Vishnu ș i Indra, care ı̂ncă mai stă ı̂n templul lui de pe Gange citind Vedele sau să lă ș luieș te la ră dă cina unui copac, cu coaja sa de pâ ine ș i ulciorul să u cu apă . Il ı̂ntâ lnesc pe slujitor venind să ia apă pentru stă pâ nul să u ș i gă lețile noastre par să se lovească ı̂n acelaș i izvor. Apa pură din Walden se amestecă cu apa sacră a Gangelui. Ea este mâ nată de vâ nturi prielnice peste malurile legendarelor insule ale Atlantidei ș i Hesperidelor, face periplul lui Hanno ș i, plutind pe lâ ngă Ternata, Tidore ș i gura Golfului Persic, se topeș te ı̂n brizele tropicale ale mă rilor Indiei ș i acostează ı̂n porturi de ale că ror nume numai Alexandru a auzit. PRIMĂVARA Deschiderea de ș anțuri mari de că tre tă ietorii de gheață face de obicei ca lacul să plesnească mai devreme; că ci apa, agitată de vâ nt, chiar pe frig, rupe gheața din jur. Dar nu acesta a fost efectul asupra Waldenului ı̂n acel an, că ci imediat ș i-a fă cut o altă haină groasă care să ia locul celei vechi. Acest lac nu cedează niciodată atâ t de devreme ca altele din ı̂mprejurimi, atâ t din cauza adâ ncimii lui, câ t ș i datorită faptului că nu are niciun curent care să treacă prin el, să topească sau să subțieze gheața. Nu ș tiu să se i deschis vreodată ı̂n timpul iernii, ı̂n afară de cea din ‘52-53, care a pus lacurile atâ t de greu la ı̂ncercare. Se deschide de obicei pe la ı̂ntâ i aprilie, cu o să ptă mâ nă sau zece zile mai tâ rziu decâ t lacurile Flints ș i Fair-Haven, ı̂ncepâ nd să se topească ı̂n partea de nord ș i ı̂n locurile mai puțin adâ nci, unde a ș i ı̂nghețat puțin. El indică mai bine decâ t oricare apă de pe aici progresul absolut al anotimpului, iind cel mai puțin afectat de schimbă rile trecă toare de temperatură . Un frig aspru de câ teva zile ı̂n martie poate ı̂ntâ rzia foarte mult deschiderea lacurilor de mai sus, pe câ nd temperatura Waldenului este aproape ı̂ntr-o continuă creș tere. Un termometru pus ı̂n mijlocul Waldenului la 6 martie 1847 s-a oprit la 0°C, deci punctul de ı̂nghețare; lâ ngă mal, la 0,5°C; ı̂n mijlocul lacului Flints, ı̂n aceeaș i zi, la 0,3°C; la ș aizeci de metri de țărm, la mică adâ ncime sub gheața groasă de treizeci de centimetri, la 2,2°C. Această diferență ı̂ntre temperatura apei adâ nci ș i a celei mai puțin adâ nci, ı̂n lacul din urmă , ș i faptul că mare parte din el este relativ de mică adâ ncime, arată de ce se sparge atâ t de repede față de Walden. In locurile cel mai puțin adâ nci, gheața era cu peste zece centimetri mai groasă decâ t la mijloc. In miezul iernii, mijlocul fusese cel mai cald, ș i gheața cea mai subțire se gă sea acolo. La fel, oricine a ră tă cit pe malurile unui lac ı̂n timpul verii trebuie să i observat cu câ t este mai caldă apa lâ ngă mal, acolo unde e de cinci-zece centimetri adâ ncime, decâ t puțin mai ı̂n larg, ș i la suprafață, acolo unde e adâ nc, față de apa de la fund. Primă vara, soarele nu numai că ı̂și exercită in luența prin temperatura ridicată a aerului ș i a pă mâ ntului, dar arș ița lui trece ș i prin gheața groasă de treizeci de centimetri ș i se re lectă de pe fund ı̂n apa de mică adâ ncime, ı̂ncă lzind-o ș i ı̂n acest fel, ș i topeș te partea de dedesubt a gheții, ı̂ncă lzind-o ı̂n acelaș i timp ș i mai direct, de deasupra, fă câ nd-o neregulată ș i forțând bulele de aer pe care le conține să se ı̂ntindă ı̂n sus ș i ı̂n jos, pâ nă câ nd gheața ajunge ca un fagure ș i ı̂n cele din urmă dispare brusc, după o singură ploaie de primă vară . Gheața are, asemenea lemnului, ibrele ei, ș i câ nd o parte ı̂ncepe să putrezească ș i să se gă urească , adică să ia aspectul unui fagure, oricare ar i poziția ei, bulele de aer se a lă ı̂n unghiuri drepte față de ceea ce era suprafața apei. Acolo unde o stâ ncă sau un trunchi se ridică pâ nă spre suprafață, gheața de deasupra este mult mai subțire ș i de obicei este topită de această caldură re lectată ; ș i mi s-a spus că ı̂n experimentul de la Cambridge de a ı̂ngheța apa ı̂ntr-un iaz fă cut din lemn, de mică adâ ncime, deș i pe dedesubt circula aer rece, care avea astfel acces pe ambele pă rți, re lexia soarelui pe fund a fă cut mai mult decâ t să contrabalanseze acest avantaj. Câ nd o ploaie caldă topeș te ză pada de pe gheața Waldenului ı̂n miezul iernii ș i lasă o gheață tare, ı̂ntunecată sau transparentă ı̂n mijloc, de jur ı̂mprejurul malurilor ră mâ ne totuș i o fâ ș ie de gheață albă ca un „fagure” - deș i mai groasă , lată de peste cinci metri, creată de această că ldură re lectată . De asemenea, după cum am mai spus, chiar bulele din gheață funcționează ca lentile care o topesc de dedesubt. Fenomenele anului au loc ı̂n iecare zi ı̂ntr-un lac, la o scară redusă . In iecare dimineață, ı̂n general vorbind, apa de la o adâ ncime mică este ı̂ncă lzită mai repede decâ t cea cu o adâ ncime mai mare, deș i, pâ nă la urmă , s-ar putea să nu ie la fel de caldă - ș i ı̂n iecare seară se ră ceș te mai repede pâ nă dimineață. Ziua este un rezumat al anului. Noaptea este iarna, dimineața ș i seara sunt primă vara ș i toamna, iar amiaza este vara. Trosnetul ș i pocnetul gheții indică o schimbare de temperatură . Intr-o dimineață frumoasă , după o noapte de ger, pe 24 februarie 1850, după ce plecasem la lacul Flints ca să -mi petrec ziua, am observat cu surprindere că atunci câ nd am lovit gheața cu muchia toporului, a ră sunat ca un gong pe mai multe zeci de metri ı̂n jur, de parcă aș i lovit o tobă foarte bine ı̂ntinsă . Lacul a ı̂nceput să pocnească la o oră după ră să ritul soarelui, câ nd a simțit in luența razelor de soare care că deau tangențial pe ea, de deasupra dealurilor; se ı̂ntindea ca un om care se trezeș te ș i că sca cu un tumult crescâ nd treptat, care a ținut vreo treipatru ore. La prâ nz ș i-a fă cut siesta ș i a bubuit din nou spre noapte, câ nd soarele ı̂și slă bea in luența. Pe vreme normală , lacul ı̂și descă rca tunurile de seară cu mare regularitate. Dar ı̂n mijlocul zilei, iind plin de cră pă turi ș i aerul iind ș i el mai puțin elastic, ı̂și pierduse complet rezonanța ș i poate că peș tii ș i ș obolanii de apă nu ar i putut i ză pă ciți de o izbitură pe el. Pescarii spun că „tunetul lacului” sperie peș tii ș i nu mai muș că momeala. Lacul nu tună ı̂n iecare seară ș i nu pot spune cu siguranță câ nd să -i aș tept tunetul ș i, deș i nu observ nicio diferență de temperatură , el se produce. Cine ar i bă nuit că ceva atâ t de mare, rece ș i gros la piele poate i atâ t de sensibil? Ș i totuș i, el are legea lui, că reia ı̂i tună supus câ nd trebuie s-o facă , cu aceeaș i siguranță cu care se desfac mugurii primă vara. Pă mâ ntul este ı̂n ı̂ntregime viu ș i acoperit cu papile. Cel mai mare lac este la fel de sensibil la schimbă rile atmosferice, ca ș i gră untele de mercur din termometru. Una dintre atracțiile pentru care am venit să tră iesc ı̂n pă dure a fost faptul că voiam să am ră gazul ș i posibilitatea de a vedea venirea primă verii. Gheața de pe lac ajunge ı̂n cele din urmă să ie „fă gurită ”, iar câ nd merg pe ea mi se vede imprimată urma că lcâ iului. Cețurile, ploile ș i un soare mai cald topesc treptat ză pada; zilele au devenit sensibil mai lungi; ș i ı̂mi dau seama că voi ieș i din iarnă fă ră să -mi mai sporesc gră mada de lemne, că ci nu mai am nevoie de focuri mari. Mă a lu ı̂n stare de alertă pentru primele semne de primă vară ; aud câ ntecul ı̂ntâ mplă tor al vreunei pă să ri care a sosit, sau chițcă itul veveriței vă rgate, că ci rezervele trebuie să -i ie de acum aproape terminate, sau vă d marmo-ta aventurâ ndu-se afară din să laș ul ei de iarnă . La 13 martie, după ce auzisem mă că leandrul, vrabia câ ntă toare ș i mierla, gheața ı̂ncă mai era groasă de treizeci de centimetri. Pe mă sură ce vremea se ı̂ncă lzea, ea nu era subțiată ı̂n mod sensibil de apă , nici spartă ș i punctată de valuri ca pe râ uri, ci, deș i era complet topită pe o lă țime de peste doi metri ı̂n jurul malurilor, mijlocul de abia era spongios ș i saturat cu apă , aș a că -ți puteai bă ga piciorul prin ea câ nd avea peste cincisprezece centimetri grosime, dar pâ nă a doua zi seara, probabil, după o ploaie caldă urmată de ceață, avea să dispară complet, odată cu negura, ca o sta ie. Intr-un an l-am traversat prin mijloc doar cu cinci zile ı̂nainte de a dispă rea cu totul. In 1845, Waldenul s-a deschis complet la 1 aprile; ı̂n ‘46, la 25 martie; ı̂n ‘47, la 8 aprilie; ı̂n ‘51, la 28 martie; ı̂n ‘52, la 18 aprilie; ı̂n ‘53, la 23 martie; ı̂n ‘54, cam pe la 7 aprilie. Orice eveniment legat de spargerea râ urilor ș i a lacurilor ș i echilibrarea vremii este deosebit de interesant pentru noi, cei care tră im ı̂ntr-un climat al unor extreme atâ t de mari. Câ nd vin zilele mai calde, cei care locuiesc lâ ngă râ u aud gheața spă rgâ ndu-se noaptea cu un pocnet uimitor, ca de artilerie, ca ș i câ nd că tuș ele lui de gheață ar i fost rupte de la un capă t la celă lalt, ș i ı̂n câ teva zile o vă d curgâ nd cu repeziciune la vale. La fel iese ș i aligatorul din nă mol, cu trosnete ale pă mâ ntului. Un bă trâ n, fost observator atent al Naturii ș i care pare să -i cunoască ı̂n ı̂ntregime toate fenomenele de parcă aceasta ar i fost pusă pe picioare câ nd era el copil ș i ar i ajutat-o să se țină dreaptă - care a ajuns la bă trâ nețe ș i nu cred că ar mai putea acumula vreo cunoș tință despre natură nici dacă ar tră i câ t Mathusalem - mi-a spus - ș i eu am fost surprins să -l aud exprimâ ndu-ș i mirarea ı̂n fața vreunei miș că ri din natură , că ci crezusem că ı̂ntre ei nu există secrete -, mi-a spus, deci, că ı̂ntr-o zi de primă vară ș i-a luat puș ca ș i barca ș i s-a gâ ndit că ar putea să vâ neze câ teva rațe. Mai era ı̂ncă gheață prin lunci, dar se cră pase toată de pe râ u ș i a putut coborı̂ fă ră niciun obstacol de la Sudbury, unde locuia el, pâ nă la Fair-Haven, pe care l-a gă sit, ı̂n mod neaș teptat, acoperit ı̂n cea mai mare parte cu un strat solid de gheață. Era o zi caldă ș i a fost surprins de acest uriaș volum de gheață netopită . Nevă zâ nd nicio rață, ș i-a ascuns barca ı̂n spatele țărmului de nord al unei insule din lac ș i apoi s-a pitit ș i el ı̂n tu iș urile din partea de sud, ca să le aș tepte. Gheața era topită pâ nă la cinsprezece-două zeci de metri de țărm, o fâ ș ie pe care se vedea un strat neted de apă , cu fundul noroios, aș a cum le place rațelor, ș i se gâ ndea că era posibil ca ele să apară câ t de curâ nd. După ce a ră mas liniș tit acolo vreme de vreo oră , auzi un sunet slab ș i aparent ı̂ndepă rtat, dar de altminteri deosebit de puternic ș i impresionant, neasemuindu-se cu nimic din ceea ce mai auzise el pâ nă atunci, câ ș tigâ nd treptat ı̂n volum ș i intensitate de parcă avea să aibă loc un sfâ rș it universal ș i memorabil, o goană ș i un muget aparte, ce i se pă ru pe dată a i zgomotul unui stol uriaș de pă să ri care veneau să se aș eze acolo ș i, luâ ndu-ș i arma, să ri neră bdă tor ı̂n picioare; dar, spre uimirea lui, descoperi că ı̂n timp ce el stă tea ascuns, toată gheața se pusese ı̂n miș care ș i ı̂naintase spre țărm, iar sunetul pe care ı̂l auzise era fă cut de marginile ei care se frecau de maluri - la ı̂nceput se rodea ı̂ncet ș i se sfă râ ma, dar ı̂n cele din urmă se ı̂nă lță ș i ı̂și aruncă epavele pâ nă la o ı̂nă lțime considerabilă pe insulă , ı̂nainte de a se opri. In cele din urmă , razele soarelui ajung ı̂n unghiul potrivit, iar vâ nturi calde ı̂mpră ș tie ceața ș i ploaia ș i topesc bancurile de gheață, iar soarele, după ce ı̂mpră ș tie negura, zâ mbeș te unui peisaj schimbat, de ruginiu ș i alb, fumegâ nd a tă mâ ie, prin care că lă torul ı̂și ghiceș te drumul de la o insuliță la alta, mâ ngâ iat de muzica a o mie de pâ raie ș i pâ râ iaș e, ale că ror vine sunt pline de sâ ngele iernii pe care o ı̂ndepă rtează . Puține fenomene ı̂mi procurau mai multă ı̂ncâ ntare decâ t observarea formelor pe care le iau nisipul ș i argila, curgâ nd dezghețate pe marginile unei adâ ncituri de pe calea ferată pe care mergeam ı̂n drumul meu spre sat, un fenomen nu prea frecvent la o scară atâ t de mare, deș i numă rul malurilor proaspă t expuse din materialul potrivit trebuie să se i ı̂nmulțit de ajuns de câ nd au fost inventate că ile ferate. Materialul era nisip cu toate gradele de inețe ș i de diverse culori bogate, de obicei amestecat cu puțină argilă . Primă vara, câ nd vine dezghețul ș i chiar ı̂ntr-o zi mai caldă de iarnă , nisipul ı̂ncepe să se scurgă pe pante ca o lavă , ieș ind uneori la suprafață prin ză padă , ı̂n locuri unde ı̂nainte nici nu se vedea mă car. Nenumă rate iriș oare se suprapun ș i se ı̂ntretaie unul cu altul, ară tâ nd ca un produs hibrid care se supune pe jumă tate legilor curenților ș i pe jumă tate celor ale vegetației. In curgere, ia forma unor frunze de viță-de-vie stră bă tute de nervuri, formâ nd nenumă rate crenguțe că rnoase, de mai bine de treizeci de centimetri adâ ncime ș i asemă nâ ndu-se, dacă le priveș ti mai atent, cu talusurile stufoase ș i ı̂ncâ lcite ale unor licheni; sau ı̂ți amintesc de corali, de labe de leopard sau picioare de pă să ri, sau de creieri, plă mâ ni sau mă runtaie ș i excremente de tot felul. Este o vegetație cu adevă rat grotescă, ale că rei forme ș i culori le vedem imitate ı̂n bronz, un fel de foliație arhitecturală mai veche ș i mai tipică decâ t talpa ursului, cicoarea, iedera, vița-de-vie sau cine ș tie ce alte frunze vegetale; destinate probabil ca ı̂n anumite condiții să devină o enigmă pentru geologii viitorului. Intregul desen m-a impresionat, de parcă ar i fost o peș teră cu stalactitele expuse la lumină . Diferitele nuanțe ale nisipului sunt unice prin bogă ția ș i frumusețea lor, ı̂mbră țiș ând variatele culori ale ierului, cafeniu, cenuș iu, gă lbui ș i roș cat. Câ nd masa ı̂n curgere ajunge ı̂n albia din partea de jos a terasamentului, se ı̂mpră ș tie uniform, ș iroaiele pierzâ ndu-ș i forma semicilindrică ș i devenind treptat tot mai plate ș i mai ı̂ntinse, scurgâ ndu-se la un loc, iindcă au mai multă apă , pâ nă ce formează un nisip aproape plan, la fel de variat ș i de frumos nuanțat, dar ı̂n care poți descoperi formele originale de vegetație; pâ nă la urmă , ı̂n apă , acesta se transformă ı̂n maluri, asemenea celor care se formează la gurile râ urilor, iar formele vegetale se pierd ı̂n formele vă lu-rite de pe fund. Intregul mal, ı̂nalt de la ș ase pâ nă la doisprezece metri, este uneori invadat de o masă de asemenea foliații sau rupturi de nisip, pe o lungime de patru sute de metri pe ambele pă rți - rezultatul unei singure zile de primă vară . Remarcabilă la acest frunziș de nisip este apariția lui atâ t de neaș teptată . Câ nd vă d pe o parte malul inert - că ci soarele acționează mai ı̂ntâ i pe o latură - ș i pe cealaltă , această foliație luxuriantă , creație a unei ore, sunt impresionat ca ș i atunci câ nd aș i stat ı̂n laboratorul Artistului care a fă cut lumea ș i pe mine - ca ș i câ nd aș i venit acolo unde lucra el, antrenâ ndu-se pe acest terasament ș i ı̂mpră ș tiindu-ș i de jur ı̂mprejur, cu exces de energie, noile proiecte. Mă simt de parcă aș i mai aproape de elementele vitale ale globului, iindcă această revă rsare de nisip este o masă la fel de ı̂ntrețesută ca ș i ele. Descoperi astfel ı̂n nisipuri o anticipare a frunzei vegetale. Nu-i de mirare că pă mâ ntul se exprimă la exterior prin frunze, după ce fră mâ ntă atâ t de mult ideea ı̂n interior. Atomii au ı̂nvă țat deja această lege ș i sunt impregnați cu ea. Frunza care atâ rnă deasupra ı̂și vede aici prototipul. În interior, ie că e ı̂n glob sau ı̂n trupul animal, ea este un lob umed ș i gros, un cuvâ nt care se aplică icatului ș i plă mâ nilor ı̂n special ș i râ ndurilor de gră sime: Aci[3(i), labor, lapsus, a se scurge sau a aluneca, o scă pare; AopOu, globus, lob, glob; de asemenea ș i alte cuvinte derivate; ı̂n exterior, o frunză uscată ș i subțire de parcă f ș i n sunt un b presat ș i uscat. Radicalii lobului sunt lb, masa moale a lui b (cu un singur lob, sau B, cu doi lobi) cu un l lichid ı̂n spate care ı̂l ı̂mpinge ı̂nainte. In glob, glb, g gutural adaugă la semni icație capacitatea gâ tlejului. Penele ș i aripile pă să rilor sunt niș te frunze ș i mai uș oare, ș i mai subțiri. Treci astfel de la larva greoaie din pă mâ nt la aerianul ș i zbură torul luture. Globul ı̂nsuș i transcende ș i se traduce pe sine necontenit ș i devine ı̂naripat pe orbită . Chiar gheața ı̂ncepe cu delicate frunze de cristal, de parcă s-ar i scurs ı̂n forme pe care le-au imprimat frunzele plantelor acvatice pe o oglindă de apă . Copacul ı̂n ı̂ntregime este doar o frunză , râ urile sunt niș te frunze ș i mai mari, a că ror substanță este pă mâ ntul dintre ele, iar oraș ele ș i cetă țile sunt ouă le insectelor din ascunziș urile lor. Câ nd soarele se retrage, nisipul se opreș te din scurgere, dar dimineața ș uvoaiele pornesc din nou ș i se rami ică , se rami ică iară ș i ș i iară ș i ı̂n miriade. Poate că vezi aici cum se formează vasele de sâ nge. Dacă te uiți de aproape, observi că mai ı̂ntâ i ı̂și face loc, din masa dezghețată , un ș uvoi de nisip moale ı̂n partea din față, asemenea unei mă rgele sau ca buricul degetului, pipă indu-ș i ı̂ncet ș i orbeș te drumul ı̂n pantă , pâ nă câ nd, ı̂n cele din urmă , din cauza că ldurii ș i a umezelii mai mari, odată cu ı̂nă lțarea soarelui, porțiunea cea mai luidă , ı̂n efortul de a se supune legii pe care o respectă pâ nă ș i cele mai inerte lucruri, se separă de acesta din urmă ș i ı̂și formează un canal sau o arteră ș erpuită ı̂n interiorul ei ș i ı̂n care pare un pâ râ iaș argintiu cu luciri de fulgere - de la o gră madă de frunze că rnoase sau ramuri la alta, ı̂nghițită din câ nd ı̂n câ nd de nisip. Câ t de minunată este repeziciunea ș i perfecțiunea cu care se organizează nisipul ı̂n scurgere, folosind cel mai bun material de care dispune masa lui pentru a-ș i ı̂nă lța marginile ascuțite ale canalului. Acestea sunt sursele râ urilor. Substanța silicoasă pe care o depune apa constituie probabil sistemul osos, iar solul mai in ș i materia organică sunt ibra că rnoasă sau țesutul celular. Ce altceva este omul, dacă nu o masă de lut dezghețat? Buricul degetului omenesc nu este decâ t o pică tură congelată . Degetele de la mâ ini ș i de la picioare curg pâ nă la vâ rfurile lor din masa ı̂n dezgheț a corpului. Cine ș tie spre ce s-ar dezvolta ș i scurge trupul omenesc sub un cer mai favorabil?! Nu este oare mâ na o frunză de palmier cu lobii ș i nervurile ei? Imaginația poate considera urechea ca pe un lichen, umbilicaria, de o parte a capului, cu lobul sau mă rgeaua ei. Buza - labium de la labor (?) - spâ nzură sau se ı̂ntinde din marginile gurii cavernoase. Nasul este o evidentă pică tură congelată sau o stalactită . Bă rbia este o pică tură ș i mai mare, scurgerea con luentă a feței. Obrajii sunt o alunecare dinspre sprâ ncene ı̂n valea feței, oprită ș i ră s irată de pomeți. Fiecare lob rotunjit al frunzei vegetale este ș i el o pică tură groasă , acum hoinară , mai mare sau mai mică , lobii sunt degetele frunzei; ș i ea tinde să se scurgă ı̂n tot atâ tea direcții câ ți lobi are, ș i o că ldură mai mare sau alte in luențe binefă că toare ar i fă cut-o să se scurgă pâ nă ș i mai departe. Se pă rea astfel că această coastă de deal ilustra principiul tuturor operațiilor Naturii. Creatorul pă mâ ntului a patentat numai o frunză . Ce anume din această hieroglifă va descifra Champollion pentru noi, ca să putem ı̂ntoarce pâ nă la urmă o nouă ilă ? Fenomenul acesta este mai ı̂mbucură tor pentru mine decâ t splendoarea ș i fertilitatea viței-de-vie. E adevă rat că totul are un oarecare caracter excremental ș i gră mezile de mă runtaie ș i produse ale icatului nu se mai termină , de parcă globul ar i fost ı̂ntors pe dos; dar asta sugerează cel puțin faptul că Natura are mă runtaie ș i este astfel ı̂ncă o dată mamă a umanită ții. Acesta este gerul ieș ind din pă mâ nt; aceasta este Primă vara. Ea precede primă vara verde ș i ı̂n lorită , aș a cum mitologia precede poezia obiș nuită . Nu cunosc niciun purgativ mai bun pentru gazele ș i indigestiile iernii. Aceasta mă convinge că Pă mâ ntul mai este ı̂ncă ı̂n scutece ș i ı̂și ı̂ntinde degețelele de copil ı̂n toate pă rțile. Bucle noi țâș nesc pe cea mai cheală frunte. Nu este nimic anorganic. Aceste gră mezi foliacee zac de-a lungul terasamentului, ca ră mă ș ițele de la un furnal, ară tâ nd că Natura este „ı̂n plină ardere” ı̂n interior. Pă mâ ntul nu este o simplă ră mă ș iță a istoriei moarte, strat peste strat, ca ilele unei că rți, pentru a i studiat mai atent de geologi ș i anticari, ci poezie vie ca frunzele unui copac, care preced lorile ș i fructele, - nu un pă mâ nt fosilă , ci un pă mâ nt ı̂n viață; ı̂n comparație cu a că rui mare viață centrală , toată viața animală ș i vegetală este parazită . Convulsiile lui ne vor ridica ră mă ș ițele din morminte. Puteți să topiți metalele ș i să le turnați ı̂n cele mai frumoase forme pe care le aveți; ele nu mă vor emoționa niciodată ca formele ı̂n care se revarsă acest pă mâ nt topit. Ș i nu numai atâ t, dar chiar instituțiile de pe el sunt la fel de maleabile ca lutul ı̂n mâ inile olarului. In scurtă vreme, nu numai pe aceste maluri, ci pe iecare colină ș i câ mpie, ı̂n iecare adâ ncitură , gerul va ieș i afară ca un patruped adormit din vizuină ș i va că uta marea cu muzica ei sau va migra spre alte clime ı̂n nori. Dezghețul, cu gingaș a lui putere de convingere este mai puternic decâ t zeul Thor cu barosul să u. Unul topeș te, celă lalt doar sfă râ mă ı̂n bucă ți. Câ nd pă mâ ntul era ı̂n parte fă ră ză padă , ș i după ce câ teva zile calde ı̂i uscaseră oarecum suprafața, era plă cut să compari primele semne irave ale Anului ı̂n faș ă, ară tâ n-du-se s ioase, cu frumusețea impună toare a vegetației uscate care rezistase iernii - albă strică , splinuțe, mierea ursului ș i alte grațioase ierburi să lbatice, mai evidente ș i de multe ori mai interesante chiar decâ t pe timpul verii, de parcă frumusețea lor nu s-ar i copt pâ nă atunci; chiar negara, rogozul, lumâ nă rica, tă ula, cununița miresei, aglica ș i alte plante cu tulpina rezistentă , acele grâ nare inepuizabile ce hră nesc pă să rile timpurii buruieni cel puțin decente, care au vă duvit ı̂nveliș urile Naturii. Sunt atras ı̂n mod deosebit de vâ rful arcuit, asemenea unui spic, al negarei; ea readuce vara printre amintirile noastre de iarnă ș i este una dintre formele pe care artei ı̂i place să le copieze ș i care, ı̂n regnul vegetal, se a lă ı̂n aceeaș i relație cu tipurile - care se a lă deja ı̂n mintea omului - ca ș i astronomia. Este un stil antic, mai vechi decâ t cel grecesc sau egiptean. Multe dintre fenomenele iernii sugerează o gingă ș ie inexprimabilă ș i o delicatețe fragilă . Suntem obiș nuiți să auzim despre acest rege caracterizat ca un tiran crud ș i fă los; dar el ı̂mpodobeș te buclele Verii, cu gingă ș ia unui ı̂ndră gostit. La apropierea primă verii, veverițele roș cate mi-au intrat sub casă câ te două odată ș i erau chiar sub picioarele mele câ nd citeam sau scriam ș i scoteau cele mai ciudate chițcă ituri ș i ciripituri, piruete vocale ș i murmure care s-au auzit vreodată , iar câ nd bă team din picior, nu fă ceau altceva decâ t să țipe ș i mai tare, de parcă ar i depă ș it orice fel de frică ș i respect prin poznele lor nebuneș ti, s idâ nd omenirea care ı̂ncearcă să le oprească . Nu, nu puteți - chickaree -chickaree1. Erau cu totul surde la argumentele mele sau nu reuș eau să le perceapă forța ș i ı̂ncepeau un lanț irezistibil de invective. Prima vrabie a primă verii! Anul debutează cu o speranță mai tâ nă ră ca oricâ nd! Uș oarele triluri argintii se auzeau peste câ mpiile ı̂n parte golaș e ș i umede, de la mă că leandru, vrabia câ ntă toare ș i sturz, ca ș i câ nd ultimii fulgi ai iernii ar i scos clinchete ı̂n că dere! Ce ı̂nseamnă , ı̂ntr-un moment ca acesta, istoriile, cronologiile, tradițiile ș i toate revelațiile scrise? Pâ râ iaș ele câ ntă colinde ș i asanale primă verii. Uliulde-mlaș tină plutind la mică ı̂nă lțime pe deasupra luncii a ș i ı̂nceput să caute primele semne de viață prin mâ luri. Câ ntecul ză pezii care se topeș te se aude prin toate vă ile, iar gheața se topeș te de pe iazuri ı̂n acelaș i ritm. Iarba se aprinde pe coastele dealurilor ca un foc al primă verii - „ et primitus oritur herba imbribusprimoribus evocata” - de parcă pă mâ ntul ar i trimis ı̂n afară o ardere interioară pentru a saluta soarele care se ı̂ntoarce; nu galbenă , ci verde este culoarea lă că rii lui; simbol al tinereții veș nice, irul de iarbă , asemenea unei lungi panglici verzi, se scurge din brazdă că tre vară , controlată ı̂ntr-adevă r de ı̂ngheț , dar izbucnind curâ nd din nou, ı̂nă lțându-ș i lancea fâ nului de anul trecut din viața proaspă tă de dedesubt. Creș te cu perseverența scurgerii pâ râ ului din pă mâ nt. Este aproape identică cu el, că ci ı̂n zilele mă rite ale lunii iunie, câ nd pâ raiele se usucă , irele de iarbă sunt canalele lor ș i de la un an la altul turmele se adapă din acest nesfâ rș it izvor verde, iar cosaș ul scoate din el, la timp potrivit, rezervele pentru iarnă . La fel ș i viața noastră omenească , aproape că se stinge pâ nă la ră dă cină , dar tot ı̂și mai ı̂nalță irul verde spre eternitate. Waldenul se dezgheață cu repeziciune. De-a lungul malurilor de nord ș i de apus este un canal larg de zece metri, care se lă țeș te ș i mai mult spre capă tul estic. Un mare sector de ză padă s-a spart din corpul principal. Aud o vrabie câ ntă -toare ı̂n tu iș urile de pe mal - olit, olit, olit- cip, cip, cip, ce ci, - ce, uis, uis, uis. Ș i ea ajută la spargerea gheții. Câ t de minunate sunt marile curbe ı̂n miș care de la marginea gheții, ră spunzâ nd oarecum celor ale malurilor, dar mai regulate! Este deosebit de tare, din cauza asprului dar trecă torului frig recent, ș i umedă sau unduită peste tot, ca pardoseala unui palat. Doar vâ ntul alunecă ı̂n zadar spre ră să rit, peste suprafața ei opacă , pâ nă ce ajunge la suprafața vie de pe partea cealaltă . Este ı̂ncâ ntă tor să priveș ti la această panglică de apă scâ nteind ı̂n soare, la fața golaș ă a lacului, plină de veselie ș i tinerețe, da parcă ar da glas veseliei peș tilor din ea ș i a nisipurilor de pe mal - un luciu argintiu ca cel de pe solzii unui leuciscus, ca ș i câ nd ar i toată un peș te viu. Aș a arată contrastul dintre iarnă ș i primă vară . Walden a fost mort ș i este iară ș i viu. Dar ı̂n această primă vară , după cum am spus, s-a spart cu mai multă tenacitate. Schimbarea de la viscol ș i iarnă la vreme senină ș i blâ ndă , de la ore ı̂ntunecate ș i plictisitoare la momente vii ș i elastice, este o criză memorabilă pe care o proclamă toată irea. Este, ı̂n cele din urmă , aparent instantanee. Pe neaș teptate, un in lux de lumină mi-a umplut casa, deș i se apropia ı̂nserarea, ș i norii iernii ı̂ncă atâ rnau deasupra ei, iar streș inile ș iroiau de ploaie. Am privit pe fereastră , ș i iată ! Acolo unde ieri se a la gheața rece ș i ı̂ntunecată , se ı̂ntindea acum lacul transparent, deja calm ș i plin de speranță, ca ı̂ntr-o seară de vară , re lectâ nd cerul unei seri de vară ı̂n sâ nul lui, deș i el nu se vedea deasupra, de parcă ar i avut legă turi cu vreun orizont ı̂ndepă rtat. Auzeam un prihor ı̂n depă rtare, primul pe care ı̂l auzeam după mai multe mii de ani - m-am gâ ndit atunci - al că rui câ ntec nu-l voi uita multe alte mii de acum ı̂nainte - aceleaș i triluri dulci ș i puternice ca altă dată . O, prihorul serii, la sfâ rș itul unei zile de vară , ı̂n Noua Anglie! Dacă puteam gă si vreodată crenguța pe care stă tea el! Vreau să spun el; vreau să spun crenguța. Aceasta, cel puțin, nu este Turdus migratorius. Pinii ș i stejarii pitici din preajma casei, care stă tuseră atâ t de mult aplecați, ș i-au reluat deodată multiplele caractere, ară tau mai stră lucitori, mai verzi, mai drepți ș i mai vii, de parcă ar i fost cu adevă rat cură țați ș i ı̂ntremați de ploaie. Ș tiam că nu o să mai plouă . Poți spune, privind la orice creangă din pă dure ș i chiar la gră mada ta de lemne, dacă iarna a trecut sau nu. Câ nd se ı̂ntuneca, tresă ream la gâ gâ itul gâ ș telor care zburau la mică ı̂nă lțime pe deasupra pă durilor, ca niș te că lă tori obosiți care se ı̂ntorceau tâ rziu de pe lacurile din sud ș i care ı̂și permiteau, ı̂n cele din urmă , să se plâ ngă pe față ș i să se consoleze reciproc. Stâ nd ı̂n uș ă, le auzeam foș netul aripilor; câ nd, ı̂ndrep-tâ ndu-se spre casă , mi-au ză rit deodată lumina ș i, cu zgomote mai domoale, s-au ı̂ntors ș i s-au oprit pe lac. Aș a că eu am intrat, am ı̂nchis uș a ș i mi-am petrecut prima noapte de primă vară ı̂n pă dure. Dimineața am privit gâ ș tele din prag, prin ceață, plutind pe mijlocul lacului, la două sute cincizeci de metri distanță, atâ t de mari ș i de tumultuoase ı̂ncâ t Waldenul pă rea un lac arti icial pentru distracția lor. Dar câ nd am ajuns pe mal, s-au ridicat cu mari bă tă i de aripi la semnalul comandantului lor ș i, după ce s-au ı̂ncolonat, s-au rotit deasupra capului meu - două zeci ș i nouă erau - ș i apoi s-au ı̂ndreptat spre Canada, cu un ga-ga al conducă toarei la intervale regulate ș i cu ı̂ncrederea că -ș i vor ı̂ntrerupe postul ı̂n lacuri mai mâ loase. Un stol de rațe se ridică tot atunci ș i se ı̂ndreptă spre nord, pe urmele verilor lor mai zgomotoș i. Timp de o să ptă mâ nă , am auzit țipă tul rotit ș i dezorientat al câ te unei gâ ș te solitare, ı̂n dimineți cețoase, că utâ ndu-ș i tovară ș ii ș i populâ nd pă durile cu sunetul unei vieți mai mari decâ t cea pe care o puteau susține. In aprilie, se vedeau din nou porumbeii zburâ nd anume ı̂n stoluri mici, iar la timpul potrivit am auzit râ ndunelele ciripind deasupra poienii mele, deș i nu mi se pă ruse că oraș ul avea atâ t de multe ı̂ncâ t să -mi mai lase ș i mie vreuna ș i mi-am ı̂nchipuit că erau din acea specie veche care locuia ı̂n copaci scorbu-roș i ı̂nainte de venirea oamenilor albi. Aproape ı̂n toate climatele, țestoasa ș i broasca sunt printre precursorii ș i vestitorii acestui anotimp; iar pă să rile zboară cu câ ntece ș i penaj stră lucitor, plantele ră sar ș i ı̂n loresc, iar vâ ntul su lă pentru a corecta această uș oară oscilație a polilor ș i pentru a pă stra echilibrul Naturii. Cum iecare anotimp ne pare cel mai bun la râ ndul lui, tot aș a, venirea primă verii este asemenea creă rii Cosmosului din Haos ș i ı̂mplinirii Vâ rstei de Aur. „Eurus ad Auroram, Nabathaeacaque regna recessit Persidaque et radiis juga subdita matutinis.” „Austrul s-a retras spre Auroră și spre ținutul Nabathean, Și cel persan, și crestele așezate sub razele dimineții." *** „S-a nă scut omul. Fie că acel Fă uritor al tuturor, Originea unei lumi mai bune, l-a fă cut din să mâ nța divină ; Sau pă mâ ntul, rupt nu de mult din ı̂naltul Eter, a pă strat câ teva semințe din cerul ı̂nrudit.”* O singură ploaie uș oară face iarba cu multe nuanțe mai verde. La fel ș i perspectivele noastre se luminează prin in luxul unor gâ nduri mai bune. Ar trebui să ne consideră m binecuvâ ntați dacă am tră i totdeauna ı̂n prezent ș i am pro ita de orice accident care ni se ı̂ntâ mplă , asemenea ierbii care mă rturiseș te in luența celor mai mici pică turi de rouă ce cad peste ea; ș i nu ne-am petrece timpul ispă ș indu-ne pentru neglijarea unor ocazii trecute, ceea ce noi numim a ne face datoria. Noi ză bovim ı̂n iarnă câ nd e deja primă vară . Intr-o frumoasă dimineață de primă vară sunt iertate toate pă catele oamenilor. O astfel de zi este un armistițiu cu viciul. Câ nd un astfel de soare se ı̂nalță să ne lumineze, ș i cel mai ră u dintre pă că toș i ı̂și poate reveni. Prin propria noastră inocență redobâ ndită , discernem inocența vecinilor noș tri. S-ar putea să -ți i ș tiut pâ nă ieri vecinul de hoț , bețiv, senzual ș i să -ți i fost, pur ș i simplu, milă de el sau să -l Metamorfozele lui Ovidiu, Cartea I. (n. tr.) disprețuieș ti, ș i să i fost disperat de această lume; dar soarele stră luceș te viu ș i cald ı̂n această primă zi de primă vară , recreâ nd lumea, ș i-l ı̂ntâ lneș ti la vreo muncă simplă ș i vezi cum venele sale obosite ș i viciate se lă rgesc ı̂ntr-o bucurie tă cută ș i binecuvâ ntează noua zi, iar el simte in luența primă verii cu inocența copilă riei ș i toate greș elile lui sunt uitate. Nu este ı̂n juru-i numai o atmosferă de bună voință, ci chiar ș i o savoare a s ințeniei care caută să se exprime, orbeș te ș i fă ră succes probabil, ca un instinct nou nă scut ș i, pentru o scurtă oră , nicio glumă vulgară nu stâ rneș te vreun ecou pe coasta dinspre sud a dealului. Vezi câ teva frumoase vlă stare inocente pregă tindu-se să țâș nească din scoarța lui noduroasă ș i să ı̂ncerce viața unui alt an, gingaș e ș i proaspete ca cea mai tâ nă ră plantă . Chiar ș i el a intrat ı̂n bucuria Domnului să u. De ce nu lasă temnicerul uș a ı̂nchisorii sale deschisă - de ce judecă torul nu achită procesul - de ce pastorul nu-ș i eliberează congregația?! Fiindcă nu se supun ș tirii pe care le-o dă Dumnezeu ș i nu primesc iertarea pe care El o oferă gratuit tuturor. „O ı̂ntoarcere la bună tate, care se produce ı̂n iecare zi ı̂n boarea liniș tită ș i binefă că toare a dimineții, face ca din respect pentru iubirea virtuții ș i ura față de viciu, să te apropii puțin de irea primitivă a omului, asemenea lă starilor din pă dure care au fost tă iați. Tot aș a, ră ul fă cut de cineva ı̂n intervalul de o zi opreș te din dezvoltare ș i distruge germenii virtuții, care ı̂ncepuseră să ră sară . După ce germenii virtuții au fost opriți să se dezvolte de mai multe ori, su lul binefă că tor al serii nu mai este de ajuns pentru a-i pă stra. Ș i ı̂ndată ce su lul serii nu mai este de ajuns pentru a-i pă stra, natura omului nu se mai deosebeș te prea mult de cea a animalului. Oamenii care vă d irea acestui om asemă nă toare cu cea a animalului, cred că el nu a avut niciodată facultatea ı̂nnă scută a rațiunii. Sunt oare acestea sentimentele adevă rate ș i ireș ti ale omului?”2 „Vâ rsta de Aur a fost cea dintâ i creată , care, fă ră niciun ră zbună tor, In mod spontan ș i fă ră lege, cerea credință ș i dreptate. Nu erau frică ș i pedeapsă ; nu se citeau amenințări Pe plă ci ı̂n piețe; nici mulțimea nu se temea supusă De-ale judecă torilor cuvinte; ci era ı̂n siguranță fă ră ră zbună tori Ș i nici pini doborâ ți pe munții ei nu coborau Pe valuri limpezi că tre lumi stră ine; muritorii Nu cunoș teau decâ t ale lor țărmuri. *222 Era o primă vară eternă , iar ze irul blâ nd cu boare caldă Tot alina lori ră să dite fă ră de semințe.”3 La 29 aprilie, pe câ nd pescuiam de pe malul râ ului de lâ ngă podul de la Nine Acre Corner, stâ nd pe iarba ı̂n iorată ș i pe ră dă cini de salcie, acolo unde se ascund bizonii, am auzit un zgomot aparte, asemă nă tor oarecum celui fă cut de bețele lovite de copii cu degetele, câ nd, privind ı̂n sus, am ză rit un ș oim foarte subțire ș i grațios, ca un uliu de noapte ı̂nă lțându-se alternativ, ca un val, ș i coborâ nd apoi câ țiva metri, ară tâ ndu-ș i partea de dedesubt a aripilor, care stră luceau ca o panglică de satin ı̂n soare sau ca interiorul perlat al unei scoici. Această priveliș te ı̂mi aminti de vâ nă toarea cu ș oimi ș i de noblețea ș i poezia asociate cu acel sport. Merlin mi se pă rea că ar putea i numit; dar nu-mi pasă de numele lui. Era cel mai eteric zbor pe care l-am vă zut vreodată . Nu bă tea, pur ș i simplu, din aripi ca un luture, nici nu se ı̂nă lța ca ș oimii mai mari, ci se juca cu ı̂ncredere mâ ndră pe câ mpiile aerului; urcâ nd ı̂ncă o dată ș i ı̂ncă o dată cu acel sunet straniu, ı̂și repeta că derea liberă ș i frumoasă , ı̂ntorcâ ndu-se ș i ră sucindu-se ca un zmeu ș i apoi revenindu-ș i din că derea magistrală , ca ș i câ nd nu ar i pus niciodată piciorul pe terra irma. Pă rea să nu aibă niciun tovară ș ı̂n univers jucâ ndu-se acolo singur - ș i că nu are nevoie de niciunul ı̂n afară de dimineața ș i eterul cu care se juca. Nu era singur, ci fă cea tot pă mâ ntul să pară singur sub el. Unde era pă rintele care ı̂l clocise, semenii lui ș i tată l lui din ceruri? Locuitor al aerului, el pă rea legat de pă mâ nt numai printr-un ou clocit câ ndva ı̂n spă rtura unei stâ nci; - sau a fost cuibul lui natal fă cut ı̂n colțul unui nor, țesut din ră mă ș ițele curcubeului, ale cerului de as ințit ș i că ptuș it cu niș te ceață moale din miezul verii, prinsă de pe pă mâ nt? Cuibul lui acum, pe vreun nor stâ ncos. Pe lâ ngă asta, mai vedeam ș i o rară abundență de peș ti aurii ș i argintii, stră lucitori ș i ară mii, care ară tau ca un ș irag de mă rgele. O, am pă truns pe acele pajiș ti ı̂n diminețile multor prime zile de primă vară , să rind de pe un dâ mb pe altul, de pe o ră dă cină de salcie pe alta, câ nd să lbatica vale a râ ului ș i pă durile erau scă ldate ı̂ntr-o lumină atâ t de pură ș i stră lucitoare ı̂ncâ t ar i putut trezi ș i morții, dacă ar i dormit cumva ı̂n mormintele lor, aș a cum cred unii. Nu e nevoie de nicio altă dovadă a nemuririi. Totul trebuie să tră iască ı̂ntr-o astfel de lumină . O, Moarte, unde ı̂ți era ı̂nțepă tura? O, Mormâ nt, unde ı̂ți era atunci victoria? Viața satului nostru s-ar opri dacă n-ar i pă durile ș i pajiș tile neexplorate ce-l ı̂nconjoară . Avem nevoie de tonicul să lbă ticiei - să ne tâ râ m uneori prin mlaș tini ı̂n care se odihnesc bâ tlanii ș i câ rsteii ș i să auzim țipă tul becațelor; să mirosim rogozul ș opotind, ı̂n care ı̂și face cuibul numai câ te o pasă re mai să lbatică ș i mai solitară , iar nurca se tâ ră ș te cu burta lipită de pă mâ nt. Câ nd suntem gata să exploră m ș i să cunoaș tem totul, cerem ca totul să ie misterios ș i inexplora-bil, ca pă mâ ntul ș i marea să ie in init de să lbatice, necercetate ș i nepă trunse de noi pentru că sunt de nepă truns. Nu ne putem niciodată să tura de Natură . Trebuie să ne ı̂mprospă tă m la vederea unei vigori inepuizabile, a unor tră să turi uriaș e ș i titanice, a țărmului mă rii cu epavele lui, a să lbă ticiei cu viața ș i cu copacii ei pe moarte, a norului cu tunete ș i a ploii care ține trei să ptă mâ ni ș i dă naș tere izvorului. Trebuie să im martorii depă ș irii propriilor noastre limite ș i ai unei vieți care se ospă tează ı̂n libertate acolo unde noi nu ră tă cim niciodată . Ne distrează câ nd vedem vulturul hră nindu-se pe hoitul care ne dezgustă ș i ne descurajează , tră gâ ndu-ș i să nă tatea ș i tă ria din hrană . In groapa de lâ ngă poteca spre casa mea era un cal mort, care mă obliga uneori să mă abat din drum, mai ales noaptea câ nd aerul era greu, dar compensa pentru acest lucru asigurarea pe care mi-o dă dea ı̂n privința apetitului mare ș i a să nă tă ții inviolabile a Naturii. Imi place să vă d că Natura este atâ t de ı̂mpâ nzită de viață ı̂ncâ t miriade sunt lă sate să ie sacri icate ș i sunt tolerate să se ucidă unele pe altele; că organiză rile fragile pot i stoarse cu aceeaș i senină tate ca ș i mă duva unui fruct - mormoloci ı̂nghițiți de bâ tlani ș i țestoase care ies ı̂n drumul mare; ș i că a plouat câ teodată cu carne ș i sâ nge! Avâ nd ı̂n vedere posibilitatea ı̂ntâ mplă rii, trebuie să ne dă m seama câ t de puțin trebuie luat ı̂n considerare aș a ceva. Impresia fă cută asupra unui om ı̂nțelept este aceea a inocenței universale. Otrava nu este de fapt otră vitoare ș i nici nu există ră ni fatale. Compasiunea este un teren de nelocuit. Trebuie să ie expeditivă . Rugă mințile ei nu suportă stereotipurile. La ı̂nceputul lui mai, stejarii, pecanii, arțarii ș i alți copaci, tocmai ı̂n lorind printre pă durile de pini din jurul lacului, ı̂mprumutau peisajului o stră lucire asemă nă toare cu cea a luminii soarelui, mai ales ı̂n zilele noroase, ca ș i câ nd soarele ar i scă pat printre cețuri ș i ar i stră lucit slab, din loc ı̂n loc, pe coastele dealurilor. Pe 3 sau 4 mai am vă zut un cufun-dar pe lac ș i ı̂n prima să ptă mâ nă a lunii am auzit caprimul-gul, sturzul cenuș iu, canitopul, cintezoiul ș i alte pă să ri. Auzisem sturzul de pă dure cu mult mai ı̂nainte. O pasă re phoebe se ı̂ntorsese deja ș i a privit pe uș ă ș i pe geam să vadă dacă locuința ı̂mi era de ajuns de cavernoasă pentru ea, susținâ ndu-se pe aripi zgomotoase, cu ghearele strâ nse de parcă s-ar i prins de aer ı̂n timp ce-mi examina gospodă ria. Polenul ca de sulf al pinilor a acoperit curâ nd lacul ș i pietrele ș i lemnul putred de pe mal, ı̂ncâ t puteai să aduni un butoi ı̂ntreg. Acestea sunt „ploile de sulf” de care auzim noi. Chiar ı̂n drama Sacontala a lui Kalidasa citim despre „pâ râ iaș e colorate ı̂n galben de colbul auriu al lotuș ilor”. Ș i astfel, anotimpurile se rostogolesc ı̂n vară , ı̂n vreme ce cutreieri prin ierburi din ce ı̂n ce mai ı̂nalte. Aș a s-a terminat primul meu an de viață ı̂n pă dure; ș i al doilea an a fost asemă nă tor cu el. In cele din urmă , am pă ră sit Waldenul, la 6 septembrie 1847. 1 Chickaree este un alt nume pentru veverița roșcată (n. red.) 2 Din Cartea lui Mencius (371-288 ı̂.Hr.) (n. tr.) 3 Metamorfozele lui Ovidiu, Cartea I. (n. tr.) CONCLUZIE Doctorii le recomandă bolnavilor o schimbare a aerului ș i a peisajului. Slavă Domnului, aici nu-i toată lumea. Castanul nu creș te ı̂n Noua Anglie, iar sturzul ze lemitor se aude arareori aici. Gâ sca să lbatică este mai cosmopolită decâ t noi ı̂nș ine; ı̂și ı̂ntrerupe postul ı̂n Canada, ia prâ nzul ı̂n Ohio ș i ı̂și face culcuș ul pentru o noapte ı̂ntr-un golf din sud. Chiar ș i bizonul, ı̂ntr-o oarecare mă sură , ține pasul cu anotimpurile, hră nindu-se pe pă ș unile din Colorado numai pâ nă câ nd o iarbă mai verde ș i mai dulce ı̂l aș teaptă lâ ngă Yellowstone. Totuș i, noi credem că dacă se dă râ mă gardurile ș i se fac ziduri din gră mezi de piatră pe fermele noastre, prin aceasta se stabilesc granițe vieților noastre ș i ni se hotă ră ș te soarta. Dacă eș ti ales funcționar public, fă ră ı̂ndoială că nu vei putea merge ı̂n Ț ara de Foc vara aceasta; ı̂n schimb, poți să te duci pe tă râ mul focului din iad. Universul este mai mare decâ t pă rerile noastre despre el. Totuș i, ar trebui să ne uită m mai des peste bordul ambarcațiunii noastre, ca niș te pasageri curioș i, ș i să nu ne facem că lă toria ca niș te marinari proș ti care culeg câ lți. Cealaltă parte a globului nu este decâ t casa corespondentului nostru. Că lă toria noastră nu este altceva decâ t navigare ı̂n lungul unui meridian, iar doctorii fac prescripții numai pentru bolile de piele. Cineva se duce ı̂n Africa de Sud să urmă rească girafe; dar cu siguranță nu acela este vâ natul pe care ar vrea el să -l urmă rească . Câ t ar vâ na, mă rog, un om girafe dacă ar putea s-o facă ? Ș i becațele ș i cocorii de pă dure oferă o distracție rară ; dar sunt sigur că cea mai nobilă vâ nă toare ar i să -ți ı̂mpuș ti „eul”. „Indreaptă -ți ochiul că tre tine. Ș i-ai să descoperi locuri mii In minte-ți neș tiute, le colindă Cosmogra ia proprie s-o ș tii.”1 Ce reprezintă Africa - ce reprezintă Occidentul? Nu este oare propriul nostru interior alb pe hartă ? Deș i s-ar putea să se dovedească a i negru, ca un țărm proaspă t descoperit. Vrem noi, oare, să descoperim izvorul Nilului, al Nigerului sau al Mississippiului, sau o trecă toare prin nordvest, ı̂n jurul acestui continent? Acestea sunt problemele care preocupă cel mai mult omenirea? Este oare Franklin singurul om dispă rut, astfel ı̂ncâ t soția lui să țină atâ t de mult să -l descopere? Ș tie domnul Grinnell unde se a la el ı̂nsuș i? Fiți mai bine Parcul Mungo, Lewis, Clarke ș i Frobisher ai propriilor voastre râ uri ș i oceane; explorați-vă propriile latitudini că tre poli - cu vapoare ı̂ntregi pline cu carne conservată ca să vă ı̂ntrețină , dacă vă sunt cumva necesare; ș i drept pavilion, ı̂nă lțați cutiile goale pâ nă la ceruri. Că rnurile conservate au fost oare, pur ș i simplu, inventate numai pentru a pă stra carnea? Oricum, iți Columbi că tre ı̂ntregi continente ș i lumi noi din voi ı̂nș ivă , deschizâ nd noi canale, nu pentru comerț , ci pentru gâ ndire. Fiecare om este stă pâ nul unei ı̂mpă ră ții ală turi de care ținutul pă mâ ntesc al Ț arului este doar un biet stat, o colină ocolită de gheață. Ș i cu toate astea, pot i patrioți unii care nu au niciun fel de respect față de sine ș i sacri ică mai mult pentru mai puțin. Ei iubesc pă mâ ntul ı̂n care li se fac mormintele, dar nu simt nimic pentru spiritul care ı̂ncă le-ar putea ı̂nsu leți lutul. Patriotismul este o idee ixă de-a lor. Ce a vrut să ı̂nsemne acea Expediție pentru explorarea mă rilor sudului, cu toată parada ș i cheltuielile ei, dacă nu o recunoaș tere indirectă a faptului că există ı̂n lumea morală continente ș i mă ri față de care iecare om este un istm sau golf, ı̂ncă neexplorat de el, dar că este mai uș or să navighezi mii ș i mii de mile prin frig, furtuni ș i printre canibali, ı̂ntr-o navă guvernamentală , ajutat de cinci sute de bă rbați ș i copii, decâ t să explorezi de unul singur marea personală , Atlanticul ș i Paci icul iinței tale. „Erret, et extremos alter scrutetur Iberos. Plus habet hic vitae, plus habet ille viae.” „Să cutreiere ei ș i să cerceteze pe stră inii australieni. Eu ră mâ n mai mult cu Dumnezeu, ei mai mult cu drumul.” Nu merită osteneala să faci ı̂nconjurul lumii ca să numeri pisicile din Zanzibar. Ș i totuș i, fă asta pâ nă vei putea face ceva mai bun ș i vei gă si poate vreo „groapă a lui Sym-mes” prin care să ajungi ı̂nlă untru, pâ nă la urmă . Anglia ș i Franța, Spania ș i Portugalia, Coasta de Aur ș i Coasta Sclavilor, toate sunt frontiere ale aceastei mă ri personale; dar nicio barcă nu s-a aventurat dinspre ele dincolo de câ mpul vizual, deș i este fă ră ı̂ndoială drumul direct spre India. Dacă vrei să ı̂nveți toate limbile ș i să te conformezi obiceiurilor tuturor popoarelor, dacă vrei să că lă toreș ti mai departe decâ t orice că lă tor, să te adaptezi tuturor climelor, supune-te atunci preceptului ilozofului antic ș i explorează -te pe tine ı̂nsuți. Aici e nevoie de ochi ș i nerv. Se duc ı̂n ră zboaie numai ı̂n-frâ nții ș i dezertorii, laș ii care evadează ș i se ı̂nrolează . Porniți acum pe cel mai ı̂ndepă rtat drum că tre apus, care nu se opreș te la Mississippi sau la Paci ic, nici nu duce spre China sau spre Japonia, ci merge pe o tangentă la această sferă , vara ș i iarna, zi ș i noapte, pâ nă la as ințitul soarelui, as ințitul lumii ș i, ı̂n cele din urmă , ș i as ințitul pă mâ ntului. Se spune că Mirabeau s-a apucat să prade la drumul mare „pentru a se convinge de câ tă hotă râ re e nevoie ca să te poți plasa ı̂ntr-o opoziție formală cu cele mai sacre legi ale societă ții.” El a declarat că „soldatului care luptă pe front nu-i trebuie nici pe jumă tate atâ ta curaj câ t unui tâ lhar” -„că onoarea ș i religia nu au stat niciodată ı̂n calea unei hotă râ ri ferme ș i bine gâ ndite”. Acest lucru era ceva bă rbă tesc, aș a cum stau lucrurile; ș i totuș i era zadarnic, dacă nu disperat. Un om mai să nă tos sar i a lat destul de des „ı̂n opoziție formală ” față de ceea ce sunt considerate „cele mai sacre legi ale societă ții”, supunâ ndu-se unor legi ș i mai sacre ș i ș i-ar i ı̂ncercat hotă râ rea fă ră să se abată din drum. Oamenii nu trebuie să adopte o asemenea atitudine față de societate, ci să se mențină ı̂n atitudinea ı̂n care nu vor i niciodată ı̂n opoziție cu o guvernare dreaptă , dacă s-ar ı̂ntâ mpla să aibă aș a ceva. Am plecat din pă dure pentru un motiv la fel de să nă tos ca ș i cel pentru care m-am dus acolo. Poate că mi se pă rea că mai am ı̂ncă multe vieți de tră it ș i nu-mi mai puteam permite să irosesc timp acolo. E remarcabil câ t de uș or ș i pe nesimțite intră m pe un anumit fă gaș ș i ne bă tă torim o potecă . Nu tră isem acolo mai mult de o să ptă mâ nă ı̂nainte ca picioarele să ı̂mi facă o că rare de la uș ă pâ nă pe malul lacului; ș i deș i au trecut cinci sau ș ase ani de câ nd pă ș eam pe ea, se mai vede ı̂ncă destul de bine. E adevă rat, mi-e teamă că alții ar i putut să intre pe ea ș i astfel să i ajutat la pă strarea ei. Suprafața pă mâ ntului este moale ș i picioarele oamenilor se imprimă uș or pe ea; la fel se ı̂ntâ mplă ș i cu potecile pe care le stră bate mintea. Câ t de uzate ș i pră fuite trebuie să ie, atunci, drumurile lumii, câ t de adâ nci fă gaș ele tradiției ș i conformismului! N- am vrut să fac că lă toria ı̂n cabină , ci mai degrabă lâ ngă catarg, pe puntea omenirii, că ci de acolo puteam vedea cel mai bine lumina lunii printre munți. Nu vreau acum să că lă toresc dedesubt. Din experimentul meu am ı̂nvă țat cel puțin atâ t: că dacă cineva ı̂naintează cu ı̂ncredere ı̂n direcția vieții sale ș i se stră duieș te să tră iască viața pe care ș i-a imaginat-o, va i ı̂ntâ mpinat de un succes neaș teptat. Va lă sa câ te ceva ı̂n urmă , va trece peste o graniță invizibilă ; legi noi, universale ș i mai liberale vor ı̂ncepe să se stabilească ı̂n jurul ș i ı̂n interiorul să u; sau legile vechi se vor lă rgi ș i vor i interpretate ı̂n favoarea sa ı̂ntr-un sens mai liberal, ș i va tră i cu aprobarea unei ordini superioare a irii. Pe mă sură ce el ı̂și simpli ică viața, legile universului ı̂i vor apă rea mai puțin complete, iar singură tatea nu va mai i singură tate, nici să ră cia să ră cie, nici slă biciunea slă biciune. Dacă ai construit castele ı̂n nori, munca ta nu trebuie neapă rat să ie irosită ; acolo trebuie să ie. Acum aș ază fundațiile dedesubt. Pretenția Angliei ș i a Americii de a vorbi ı̂n aș a fel ı̂ncâ t ele să se ı̂nțeleagă este ridicolă . Nici oamenii, nici ciupercile nu cresc astfel. De parcă asta ar i important ș i n-ar i, adică , destui care să se ı̂nțeleagă ș i fă ră ele. De parcă Natura ar putea suporta o singură ordine de ı̂nțelegere, ca ș i câ nd n-ar putea ı̂ntreține ș i pă să ri ș i patrupede, ș i zbură toare ș i tâ râ toare, iar hush (i.e tă cere) ș i who (i.e. cine), pe care Bright le poate ı̂nțelege, ar i engleza cea mai corectă . De parcă siguranța ar i numai ı̂n prostie. Mi-e teamă , mai ales, că expresia mea nu este de ajuns de extravagantă, că s-ar putea să nu depă ș ească su icient de mult limitele experienței mele de zi cu zi, pentru a i adecvată adevă rului de care m-am convins. Extra vagance! Depinde de felul ı̂n care eș ti ı̂mprejmuit. Bivolul migrator, care ı̂și caută noi pă ș uni pe alte latitudini, nu este la fel de extravagant ca vaca ce ră stoarnă gă leata cu piciorul, sare peste gardul ocolului ș i fuge după vițel ı̂n timpul mulsului. Doresc să vorbesc undeva fă ră limite; ca un om ı̂ntr-un moment de trezire că tre alți oameni ı̂n momente de trezire; că ci sunt convins că nu pot exagera su icient nici mă car pentru a pune fundațiile unei adevă rate expresii. Cine s-a temut vreodată , după ce a auzit o bucată muzicală , că nu va mai vorbi niciodată extravagant? In privința viitorului sau a posibilului, ar trebui să tră im destul de lax ș i nede init la exterior, cu contururile neclare ș i cețoase ı̂n partea aceea, aș a cum umbrele noastre dau la iveală o transpirație insesizabilă ı̂n fața soarelui. Adevă rul volatil al cuvintelor noastre ar trebui să tră deze mereu neadecvarea a irmației reziduale. Adevă rul lor este tradus numaidecâ t; ră mâ ne doar monumentul lor literal. Cuvintele care ne exprimă credința ș i pietatea nu sunt de inite; ele sunt totuș i, pentru irile superioare, semni icative ș i ı̂nmiresmate ca tă mâ ia. De ce să ne reducem mereu la cele mai plictisitoare percepții ale noastre ș i să le prețuim ca bun simț? Cel mai bun simț este cel al oamenilor care dorm ș i pe care ei ı̂l exprimă sforă ind. Suntem uneori ı̂nclinați să -i punem laolaltă pe cei care sunt o dată ș i jumă tate inteligenți cu cei doar pe jumă tate inteligenți iindcă le apreciem numai a treia parte din inteligență. Unii ar putea da vina pe cerul roș u al dimineții, dacă se scoală vreodată destul de devreme pentru aș a ceva. „Pretind”, după câ te aud, „că versurile lui Kabir au patru sensuri diferite; iluzie, spirit, intelect ș i doctrina ezoterică a vedelor”; dar ı̂n această parte a lumii este considerat motiv de protest faptul că scrierile cuiva admit mai mult decâ t o interpretare. In vreme ce Anglia se că zneș te să vindece cariile cartofului, de ce nu se stră duieș te nimeni să vindece cariile creierului, care predomină cu mult mai mult ș i mai fatal? Nu cred că am ajuns la obscuritate, dar aș i mâ ndru dacă paginilor mele nu li s-ar gă si un neajuns mai fatal din acest punct de vedere decâ t s-a gă sit gheții de pe Walden. Vizitatorii din sud i-au obiectat culoarea albastră , care este dovada purită ții lui, ca ș i câ nd ar i mâ los ș i preferau gheața de Cambridge, care este albă , dar are gust de buruieni. Puritatea care place oamenilor e asemenea negurii ce ı̂nvă luie pă mâ ntul ș i nu asemenea eternului azuriu de deasupra. Sunt unii care ne asurzesc spunâ ndu-ne că noi, americanii ș i modernii, ı̂n general, suntem pitici intelectuali ı̂n comparație cu anticii sau chiar cu elisabetanii. Dar care este rostul acestei a irmații? Un câ ine viu este mai bun decâ t un leu mort. Să se ducă omul ș i să se spâ nzure iindcă aparține rasei pigmeilor, ı̂n loc să ie un pigmeu câ t mai mă reț cu putință? Să -ș i vadă iecare de treabă ș i să se stră duiască să ie ceea ce a fost fă cut să ie. De ce am i atâ t de disperat de gră biți să reuș im ı̂n ı̂ntreprinderi atâ t de disperate? Dacă un om nu ține pasul cu tovară ș ii să i, e poate din cauză că el aude un alt toboș ar. Să pă ș ească după muzica pe care o aude, oricâ t de domoală sau ı̂ndepă rtată ar i ea. Nu este important ca el să se maturizeze la fel de repede ca un mă r sau ca un stejar. Iș i va schimba el primă vara ı̂n vară ? Dacă nu există ı̂ncă starea de lucruri pentru care am fost fă cuți, care ar i realitatea pe care o putem substitui? Nu trebuie să naufragiem pe o realitate inutilă . Să ne chinuim să ridică m un cer de sticlă albastră deasupra noastră , deș i câ nd va i gata vom privi cu siguranță tot la adevă ratul cer eteric de deasupra, ca ș i câ nd cel dintâ i nici n-ar exista? Era odată un artist ı̂n cetatea Kouroo care era dispus să lupte pentru perfecțiune. Intr-o zi, i-a venit ı̂n minte să facă un toiag. După ce s-a gâ ndit că ı̂ntr-o lucrare imperfectă timpul este un ingredient, iar ı̂ntruna perfectă timpul nu are loc, ș i-a spus: „Va i perfect din toate punctele de vedere, chiar dacă n-aș mai face nimic altceva tot timpul vieții.” A pornit ı̂ndată spre pă dure după lemn, iind hotă râ t că nu trebuie fă cut dintr-un material nepotrivit; ș i ı̂n vreme ce că uta ș i renunța pe râ nd la toate bețele, prietenii l-au pă ră sit unul după altul, că ci au ı̂mbă trâ nit ș i ei cu muncile lor ș i au murit, dar el nu ı̂mbă trâ nea cu nicio clipă . Unicitatea scopului ș i a hotă râ rii sale ș i ı̂nă lțătoarea sa pietate l-au ı̂nzestrat, fă ră ș tirea lui, cu tinerețe veș nică . Cum el nu fă cea niciun compromis cu timpul, acesta s-a ferit din calea lui ș i suspina de la distanță că nu-l poate ı̂nfrâ nge. Pâ nă să gă sească el lemnul potrivit ı̂n toate privințele, cetatea Kouroo ajunsese o stră veche ruină , iar el se aș eză pe una dintre ridi-că turile ei să -ș i cojească bastonul. Inainte de a-i da forma cuvenită , dinastia Candaharilor se sfâ rș ise, iar el scrise cu vâ rful bastonului, pe nisip, numele ultimului din acea familie ș i apoi ș i-a reluat lucrul. Pâ nă să -ș i i netezit ș i lustruit el bastonul, Kalpa nu mai era stea polară ; ș i pâ nă să -i pună el vâ rful de metal ș i capul decorat cu pietre prețioase, Brahma se trezise ș i adormise de multe ori. Dar de ce mă opresc eu să amintesc toate acestea? Câ nd lucrul să u a primit ș lefuire, s-a ară tat deodată ochilor artistului uimit, ca cea mai frumoasă creație a lui Brahma. Fă câ nd un baston, el fă urise un nou sistem, o lume cu proporții depline ș i frumoase; ı̂n care, deș i vechile cetă ți ș i dinastii se pierduseră , altele mai frumoase ș i mai mâ ndre le luaseră locul. Ș i acum vedea, după gră mada de talaj ı̂ncă proaspă t de la picioarele sale că , pentru el ș i munca lui, vechea scurgere a timpului fusese o iluzie ș i că nu trecuse mai mult timp decâ t e nevoie pentru ca o singură scâ nteiere din creierul lui Brahma să cadă ș i să aprindă iasca unui creier muritor. Materialul era pur ș i arta lui era pură ; cum altfel putea i rezultatul, dacă nu minunat? Nicio fațadă pe care am da-o problemei nu ne va susține, pâ nă la urmă , la fel de bine ca adevă rul. Numai acesta se poartă bine. In cea mai mare parte nu suntem acolo unde suntem, ci ı̂ntr-o poziție falsă . Din cauza unei in irmită ți a irii noastre, ne propunem o situație, ne introducem ı̂n ea ș i suntem astfel ı̂n două deodată ș i e de două ori mai greu să scapi de ele. In momentele de luciditate avem ı̂n vedere numai faptele, situația ca atare. Spune ce ai de spus, nu ce s-ar cuveni. Orice adevă r este mai bun decâ t fă țărnicia. Tom Hyde, tinichigiul, sub spâ nzură toare, a fost ı̂ntrebat dacă are ceva de spus. „Spuneți croitorilor”, a zis el, „să nu uite să facă nod la ață ı̂nainte de prima ı̂mpunsă tură ”. Rugă ciunea tovară ș ului să u s-a uitat. Oricâ t de meschină ar i viața ta, ı̂ntâ mpin-o ș i tră ieș te-o; nu o evita ș i nu o blestema. Nu este la fel de rea ca tine. Pare cea mai să racă atunci câ nd eș ti cel mai bogat. Cusurgiul va gă si cusururi ș i ı̂n rai. Iubeș te-ți viața, aș a să racă cum este. S-ar putea să ai momente plă cute, emoționante ș i minunate chiar ı̂ntr-un azil pentru să raci. Soarele ı̂n as ințit este re lectat de ferestrele azilului de binefacere tot atâ t de stră lucitor ca de ferestrele casei bogă taș ului; la fel de devreme se topeș te ză pada primă vara ș i ı̂n fața casei lui. Nu vă d de ce o minte liniș tită nu poate tră i cu aceeaș i mulțumire acolo ș i să aibă aceleaș i gâ nduri ı̂mbucură toare ca ș i ı̂ntr-un palat. Mi se pare adeseori că să racii oraș ului duc viețile cele mai independente. Poate că sunt pur ș i simplu su icient de nobili pentru a primi fă ră să intre la bă nuieli. Cei mai mulți oameni cred ı̂nsă că aceș tia sunt mai presus de sprijinul oraș ului; dar se ı̂ntâ mplă mai adesea că sunt mai presus de a se ı̂ntreține prin mijloace necinstite, ceea ce ar trebui să ie mai dezonorant. Cultivați să ră cia ca pe o plantă din gră dină , asemenea unui ı̂nțelept. Nu te ı̂ngriji prea mult să -ți iei lucruri noi, ie ele haine sau prieteni. Intoarce-le pe cele vechi; reı̂ntoarce-te la ele. Lucrurile nu se schimbă ; noi ne schimbă m. Vindețivă hainele ș i pă strați-vă gâ ndurile. Dumnezeu va avea grijă să nu vă lipsească compania. Dacă aș i ı̂nchis ı̂n colțul unei mansarde toată viața, ca un pă ianjen, lumea ar i pentru mine la fel de largă câ tă vreme ı̂mi pă strez gâ ndurile. Filozoful a spus: „Poți lua generalul de la o armată de trei divizii ș i s-o laș i ı̂n dezordine; ı̂nsă unui om, cel mai abject ș i mai vulgar, nu-i poți lua gâ ndul.” Nu că uta cu atâ ta ı̂nfrigurare să te dezvolți, să ii supus multor in luențe care să te manevreze; totul este ı̂mpră ș tiere. Umilința, ca ș i ı̂ntunericul, dă la iveală luminile cerului. Umbrele să ră ciei ș i meschină riei se adună ı̂n jurul nostru „ș i iată ! Creația ni se desfă ș oară ı̂n fața ochilor”. Ne este adesea reamintit că ș i dacă ni s-ar da bogă țiile lui Cresus, țelurile noastre ar trebui să ie aceleaș i ș i mijloacele noastre, ı̂n esență, aceleaș i. Mai mult, dacă eș ti limitat ı̂n dezvoltare de să ră cie, dacă nu poți cumpă ra că rți ș i ziare, de exemplu, asta nu face decâ t să te limiteze la experințele cele mai semni icative ș i mai vitale; eș ti obligat să te ocupi cu materialul care ı̂ți procură cel mai mult zahă r ș i cel mai mult amidon. Viața la limită este cea mai dulce. Eș ti ferit să ii un om de nimic. La nivel inferior, nimeni nu pierde vreodată din mă reția unui nivel superior. Bogă ția inutilă poate cumpă ra numai inutilită ți. Nu e nevoie de bani pentru a cumpă ra vreun lucru necesar su letului. Tră iesc ı̂n colțul unui perete de plumb, ı̂n compoziția că ruia a fost turnat puțin aliaj din metal de clopot. Adesea, ı̂n timpul odihnei de la amiază , ı̂mi ajunge la urechi, de afară , un sunet confuz, ca de clopot. Este zgomotul contemporanilor mei. Vecinii ı̂mi povestesc despre aventurile lor cu domni ș i doamne vestite, despre personalită țile pe care le-au ı̂ntâ lnit la masă ; dar toate acestea nu mă interesează mai mult decâ t conținutul publicației Daily Times. Interesul ș i conversația se concentrează mai ales asupra costumelor ș i manierelor, dar gâ sca ră mâ ne gâ scă indiferent de cum ai gă tit-o. Imi povestesc despre California ș i Texas, despre Anglia ș i despre Indii, despre un Onorabil Domn din Georgia sau Mas-sachusetts, toate fenomene trecă toare, zbură toare, pâ nă ce simt că aș vrea să sar din curtea lor ca beiul Mamelucilor. Imi face plă cere să mă ı̂ntorc la ale mele - nu să merg ı̂n procesiune cu pompă ș i paradă , ı̂ntr-un loc vizibil, ci să merg chiar cu Ziditorul universului dacă se poate - nu să tră iesc ı̂n acest neliniș tit, nervos, aglomerat, trivial, secol al nouă sprezecelea, ci să stau gâ nditor ı̂n vreme ce el trece pe ală turi. Ce să rbă toresc oamenii? Sunt cu toții ı̂ntr-un comitet de organizare ș i la iecare oră aș teaptă un discurs de la cineva. Dumnezeu este doar preș edinte, pe ziua de astă zi, iar Webster e oratorul să u. Imi place să mă câ ntă resc, să mă stabilesc, să gravitez spre ceea ce mă atrage mai tare ș i cu cea mai mare ı̂ndreptă țire; - nu să mă atâ rn de brațul balanței ș i să ı̂ncerc să câ ntă resc mai puțin - nu să presupun o situație, ci să o iau pe cea care există , să merg numai pe poteca pe care pot merge, pe care nicio putere nu-mi poate rezista. Numi procură nicio satisfacție să ı̂ncep să ı̂ntind un arc ı̂nainte de a avea o fundație solidă . Să nu patină m pe gheață subțire. Oriunde este un fundament solid. Citim cum că lă torul l-a ı̂ntrebat pe bă iat dacă mlaș tina din fața lui are un fund tare. Bă iatul a ră spuns că are. Dar ı̂ndată , calul i se scufundă pâ nă ı̂n chingi ș i că lă torul ı̂i spune bă iatului: „Am crezut că ai spus că mlaș tina are fundul tare.” „Sigur că are”, ră spunde acesta, „dar ı̂ncă n-ați fă cut nici jumă tate din drumul pâ nă la el”. La fel se ı̂ntâ mplă ș i cu mlaș tinile ș i nisipurile miș că toare ale societă ții; dar cel care ș tie asta este un bă iat ı̂n vâ rstă . Este bun doar acel lucru care e spus sau fă cut cu ocazia unei anumite, rare, coincidențe. Nu vreau să iu unul dintre aceia care bat, din prostie, un cui numai prin tencuială ș i leaț; o asemenea faptă nu m-ar mai lă sa să dorm noaptea. Dați-mi un ciocan ș i lă sați-mă să caut grinda. Să nu te bizui pe chit. Bate cuiul ș i prinde-l atâ t de bine ı̂ncâ t să te poți trezi noaptea ș i să te gâ ndeș ti cu satisfacție la treaba fă cută - o treabă la care n-ar trebui să te jenezi să invoci Muza. Numai aș a te va ajuta Dumnezeu, numai aș a. Orice cui bă tut ar trebui să ie ca un nou nit ı̂n maș ină ria universului, iar tu să -ți continui mereu lucrul. In loc de dragoste, ı̂n loc de bani, ı̂n loc de faimă , dați-mi adevă r. Am stat la o masă la care era hrană din belș ug ș i vin din abundență ș i un serviciu ales, dar nu era sinceritate ș i adevă r; ș i am plecat lă mâ nd de la masa neospitalieră . Ospitalitatea era rece ca gheața. M-am gâ ndit că nu aveau nevoie de gheață ca să ı̂nghețe. Mi-au vorbit despre vâ rsta vinului ș i despre faima podgoriei; iar eu mă gâ ndeam la un vin mai vechi, mai nou ș i mai pur, dintr-o podgorie mai renumită , pe care ei nu-l aveau ș i nici nu-l puteau cumpă ra. Stilul, casa, terenurile ș i „distracția” nu au nicio valoare pentru mine. M-am dus la rege, iar el m-a facut să aș tept pe hol ș i s-a purtat ca un om incapabil de ospitalitate. Era un om prin apropierea mea care tră ia ı̂n scorbura unui copac. Manierele lui erau cu adevă rat regeș ti. Aș i fă cut mai bine dacă mă duceam la el. Câ t o să mai stă m pe verandă practicâ nd virtuți inutile ș i mucegă ite, pe care orice muncă le-ar face să pară deplasate? Ca ș i câ nd ar trebui să ne ı̂ncepem ziua cu ı̂ndelungi suferințe ș i să angajă m un om să ne pră jească carto ii; iar du-pă -amiază să mergem să practică m o resemnare ș i caritate creș tine, cu bună tatea ı̂naintea gâ ndirii! Gâ ndițivă la mâ ndria porțelanului ș i la automulțumirea stagnantă a omenirii. Generația aceasta este puțin ı̂nclinată să se felicite pentru că este ultima dintr-o descendență ilustră ; iar ı̂n Boston ș i Londra, ı̂n Paris ș i Roma, tot gâ ndindu-se la vechea ei origine, vorbeș te cu satisfacție despre progresul ı̂n artă , ș tiință ș i literatură . Iată Rapoartele Societă ților Filozo ice ș i elogierea publică a Oamenilor de seamă! Bunul Adam contemplâ ndu-ș i propriile virtuți. „Da, am să vâ rș it fapte mari ș i am câ ntat imnuri divine care nu vor muri niciodată ” - adică , atâ t timp câ t noi le putem ține minte. Societă țile savante ș i oamenii de seamă ai Asiriei - unde sunt ei oare? Ce ilozo i ș i experimentatori tineri mai suntem ș i noi! Niciunul dintre cititorii mei nu a tră it ı̂ncă o viață ı̂ntreagă de om. Acestea s-ar putea să ie lunile de primă vară ı̂n Viața speciei. Dacă am avut cei ș apte ani de belș ug, ı̂ncă n-am vă zut ı̂n Concord cei ș aptesprezece ani cu lă custe. Cunoaș tem doar o mică pojghiță a globului pe care tră im. Cei mai mulți nu au să pat nici mă car doi metri sub suprafață ș i nici nu au să rit tot pe atâ t pe deasupra. Nu ș tim unde ne a lă m. Ș i pe lâ ngă asta, dormim tun aproape jumă tate din timpul nostru. Totuș i, ne consideră m ı̂nțelepți ș i avem o ordine stabilită la suprafață. Intr-adevă r, suntem gâ nditori profunzi, suntem spirite ambițioase! Aplecat deasupra insectei care se tâ ră ș te printre acele de brad de pe duș umeaua pă durii, stră duindu-se să se ascundă de privirile mele, ı̂ntrebâ ndu-mă de ce ar nutri acele gâ nduri umile - să se ascundă de mine, care aș putea, probabil, să -i iu binefă că tor ș i aș duce rasei ei niș te veș ti bune - ı̂mi amintesc de Binefă că torul ș i Inteligența mai mare care stă aplecată deasupra mea, insecta umană . Există un in lux neı̂ntrerupt de noutate ı̂n lume ș i totuș i noi toleră m incredibila prostie. Nu-i nevoie decâ t să sugerez felul de predici ı̂ncă ascultate ı̂n cele mai luminate țări. Sunt ı̂n ele cuvinte ca bucurie ș i necaz, dar acestea nu sunt decâ t povara unui psalm câ ntat pe nas, ı̂n vreme ce noi credem ı̂n obișnuit ș i meschin. Credem că ne putem schimba numai hainele. Se spune că Imperiul Britanic este foarte mare ș i respectabil ș i că Statele Unite sunt o forță de prim rang. Nu credem că talazul se ridică ș i coboară ı̂n spatele iecă rui om care poate legă na Imperiul Britanic ca pe o surcică , dacă l-ar adă posti vreodată ı̂n portul minții sale. Cine ș tie ce fel de lă custă va ieș i apoi, pentru ș aptesprezece ani, din pă mâ nt? Guvernul lumii ı̂n care tră iesc eu nu este ı̂ncadrat, ca cel al Angliei, ı̂ntre conversații de după prâ nz, stropite cu vin. Viața din noi e ca apa dintr-un râ u. S-ar putea ridica anul acesta mai sus decâ t l-a vă zut vreodată omul ș i să inunde câ mpiile ı̂nalte ș i uscate; acesta s-ar putea să ie anul evenimentelor care să ne ı̂nece toți ș obolanii de apă . Acolo unde locuim noi nu a fost totdeauna uscat. Vă d departe, ı̂n interiorul continentului, malurile pe care le spă lau demult ș uvoaiele, ı̂nainte ca ș tiința să ı̂nceapă a-i ı̂nregistra cursurile. Toată lumea a auzit povestea care a fă cut ı̂nconjurul Noii Anglii, despre un că ră buș frumos ș i puternic care a ieș it din tă blia uscată a unei vechi mese din lemn de mă r, care stă tuse ı̂n bucă tă ria unui țăran timp de ș aizeci de ani, mai ı̂ntâ i ı̂n Connecticut ș i apoi ı̂n Massachusetts - dintrun ou depus ı̂ntr-un copac viu, cu mulți ani mai ı̂nainte, după cum s-a vă zut prin numă rarea ibrelor anuale de deasupra lui; ș i care a fost auzit rozâ nd timp de mai multe să ptă mâ ni, clocit probabil de că ldura unei urne. Cine, auzind aceasta, nu-ș i simte ı̂ntă rită credința ı̂n reı̂nviere ș i ı̂n nemurire? Cine ș tie ce viață frumoasă ș i ı̂naripată , al că rei ou a fost ı̂ngropat de veacuri sub multe straturi concentrice de lemn, ı̂n viața moartă ș i uscată a societă ții, depus la ı̂nceput ı̂n lă starul copacului viu ș i verde care a fost treptat transformat ı̂n ceva asemă nă tor cu mormâ ntul de veacuri - auzită probabil cum ı̂și roade drumul spre libertate de ani de zile de că tre familia uimită a vreunui om, câ nd stă ı̂n jurul mesei festive - ar putea să iasă pe neaș teptate din mijlocul celei mai triviale ș i mai amanetate mobile a societă ții, ca să se bucure, ı̂n cele din urmă , de viața perfectă a verii?! Nu spun că toate acestea vor i ı̂nțelese de oricine; dar aș a este caracterul acelui mâ ine, pe care simpla trecere a timpului nu-l poate face niciodată să ră sară . Lumina care ne orbeș te este ı̂ntuneric pentru noi. Are zori numai acea zi pentru care suntem treji. Vor mai ră să ri multe zile ș i de acum ı̂ncolo. Soarele nu e decâ t un astru al dimineții. SFÂRȘIT Editura ACT și Politon Str. Inclinată , nr. 129, Sector 5, Bucureș ti, Româ nia, C.P. 050202. tel: 0723.150.590, e-mail: of ice@actsipoliton.ro www.ACTsiPoliton.ro | www.blog.ACTsiPoliton.ro 1 Fragment din poemul To my honoured friend Sir Ed. P. Knight (Onoratului meu prieten Sir Ed. P. Knight), de William Habbington (1605-1664). (n. red.)