Allen Carr În sfâr it nefumãtor Allen Carr În sfâr it, nefumător Metoda u oară a lui Allen Carr EdiŃia a treia Traducere din engleză Oana Vlad HUMANITAS 1 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Fumătorilor pe care n-am reu it să-i vindec: sper că această carte îi va elibera. Lui Sid Sutton. i mai ales lui Joyce. 2 Allen Carr În sfâr it nefumãtor PREFAłĂ În sfâr it, cura miraculoasă pe care o a teptau toŃi fumătorii: • instantanee • eficienŃă chiar i pentru marii fumători • fără simptome grave de abstinenŃă • nu necesită voinŃă • nu este un tratament de oc • nu necesită adjuvante sau gadgeturi • nici măcar nu te îngra i • permanenŃă Dacă e ti fumător, singurul lucru pe care trebuie să-l faci e să cite ti cartea. Dacă e ti nefumător i ai cumpărat cartea pentru cei dragi, singurul lucru pe care trebuie să-l faci e să-i convingi s-o citească. Dacă nu-i poŃi convinge, cite te-o tu; ultimul capitol te va învăŃa cum să transmiŃi mesajul cărŃii celor din jur – i totodată cum să-Ńi împiedici copiii să se apuce de fumat. Nu te lăsa păcălit de faptul că acum urăsc fumatul. ToŃi copiii îl urăsc înainte să devină dependenŃi. 3 Allen Carr În sfâr it nefumãtor AVERTISMENT Poate că îŃi este cam frică să cite ti această carte. Poate că, asemenea majorităŃii fumătorilor, e ti cuprins de panică la simplul gând de a te lăsa i, cu toate că ai intenŃia fermă să nu mai fumezi într-o bună zi, nu vrei ca ziua aceea să fie azi. Dacă te a tepŃi să-Ńi spun că fumătorii sunt pândiŃi de ni te riscuri cumplite de îmbolnăvire, că ei cheltuiesc o mică avere de-a lungul vieŃii lor de dependenŃă, că fumatul e un obicei mizerabil, dezgustător i că tu însuŃi e ti un individ fără coloanâ vertebrală i lipsit de voinŃă – ei bine, am să te dezamăgesc. Pe mine, astfel de tactici nu m-au ajutat să mă las de fumat i, dacă pe tine te-ar fi ajutat, atunci te-ai fi lăsat până acum. Metoda mea, pe care o s-o numesc METODA U OARĂ, nu funcŃionează a a. S-ar putea ca anumite lucruri pe care Ńi le voi spune imediat să Ńi se pară greu de crezut. i totu i, când vei termina cartea nu numai că le vei crede, dar te vei întreba cum de ai fost supus unei spălări a creierului atât de grave încât să crezi altceva. E foarte răspândită ideea eronată că noi alegem să fumăm. Fumătorii aleg să fumeze în aceea i măsură în care alcoolicii aleg să devină alcoolici sau dependenŃii de heroină aleg să devină dependenŃi. E adevărat, am ales să aprindem primele Ńigări – a a, de încercare. Din când în când, aleg să merg la cinema, dar cu siguranŃă n-am ales să-mi petrec toată viaŃa într-o sală de cinema. Te rog, gânde te-te: ai luat vreodată decizia fermă că în anumite momente ale vieŃii nu te vei putea bucura de o cină sau de o întâlnire cu prietenii dacă nu vei fuma? Sau că nu te vei putea concentra, sau că nu vei putea face faŃă stresului fără o Ńigară? În ce moment ai hotărât că ai nevoie de Ńigări nu numai în împrejurări conviviale, ci tot timpul, pentru că altminteri te simŃi nesigur, ba chiar cuprins de panică? Ca toŃi fumătorii, ai fost ademenit în capcana cea mai sinistră i mai subtilă pe care au reu it s-o conceapă omul i natura. Nu există nici un păriinte pe această planetă, fie el fumător sau nefumător, căruia să-I placă ideea că odrasla lor fumează. Asta înseamnă că toŃi fumătorii î i doresc să nu fi început niciodată să fumeze. i nu e de mirare că înainte să fi devenit dependent nimeni n-are nevoie de Ńigări ca să se bucure de o masă ori ca să facă faŃă stresului. În acela i timp, toŃi fumătorii vor să fumeze în continuare. La urma urmei, nimeni nu ne obligă să ne aprindem Ńigara; indiferent de motiv, noi decidem să fumăm. Dacă am putea apăsa pe un buton vrăjit care ne-ar face să ne trezim a doua zi ca i când n-am fi aprins niciodată prima Ńigară, unicii fumători de mâine dimineaŃă ar fi tinereii aflŃi încă în faza de experimentare. Singurul lucru care ne împiedică să renunŃăm este TEAMA! 4 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Teama că va trebui să trecem printr-o perioadă indefinită de nefericire, privaŃiune i dorinŃă nesatisfăcută pentru a deveni liberi. Teama că mâncarea sau o întâlnire cu prietenii nu va mai fi la fel de plăcută fără o Ńigară. Teama că nu ne vom mai concentra, nu vom mai face faŃă stresului sau că nu vom mai avea destulă încredere în noi în ine în lipsa micii noastre cârje. Teama că personalitatea i caracterul nostru se vor schimba. i, mai presus de toate, teama că niciodată nu ne vom elibera complet (« un fumător rămâne pe veci fumător »), ca ne vom petrece viaŃa visând la Ńigară. Dacă, la fel ca mine, ai încercat deja toate tehnicile ca să te la i de fumat i ai trecut prin mizeria aceea pe care eu o numesc « Metoda voinŃei », e ti nu numai cuprins de teamă, ci i convins că nu te poŃi lăsa niciodată. Dacă ai dubii, dacă e ti panicat sau dacă ai impresia că n-a venit încă momentul să te la i, atunci dă-mi voie să-ti spun că dubiile ori panica ta sunt provocate de teamă. Nu Ńigările îŃi lini tesc teama, Ńigările o produc. Nu tu ai hotărât să cazi în capcana nicotinei. Dar, ca orice capcană, ea este astfel concepută încât să te menŃină înăuntru.Întreabă-te: când ai aprins acele prime Ńigări – a a, ca să încerci - , ai decis să fii fumător pentru tot restul vieŃii? Dacă nu, când o să te la i? Mâine? La anul? Nu te mai păcăli singur ! Capcana e în a a fel concepută încât să te Ńină prins toată viaŃa. Dacă n-ar fi a a, de ce crezi că toŃi fumătorii din jur nu renunŃă mai înainte ca fumatul să-i ucidă? Cartea aceasta a fost publicată acum zece ani i a rămas, an după an, un bestseller. Pot judeca, prin urmare, care sunt efectele metodei mele. A a cum vei citi în curând, aceste efecte mi-au depă it cele mai nebune ti speranŃe. Au apărut însă i două aspecte îngrijorătoare ale METODEI U OARE. Despre al doilea aspect voi vorbi mai târziu. Primul aspect a reie it din scrisorile pe care le-am primit. Iată trei exemple tipice: « N-am avut încredere în promisiunile dvs, i îmi cer scuze. A fost u or i plăcut, exact a a cum aŃi spus. Am dăruit cartea dvs. Tuturor prietenilor i rudelor mele care fumează, dar nu pricep de ce nu o citesc. » « Am primit cartea dvs. Acum opt ani de la un prieten care se lăsase de fumat. Abia acum am citit-o. Singurul meu regret este că am pierdut opt ani. » « Tocmai am terminat de citit METODA U OARĂ. Am doar patru zile de când m-am lăsat de fumat, dar mă simt extraordinar i tiu că n-o să mai am niciodată nevoie de Ńigară. Am început să citesc cartea dvs. acum cinci ani, am ajuns la jumătate i am intrat în panică. Am tiut că dacă o să citesc mai departe va trebui să mă las. Doamne, ce proastă am fost! » Nu, doamna în cauză nu a fost proastă. Vorbeam mai devreme de un buton vrăjit, METODA U OARĂ funcŃionează exact ca un buton vrăjit. Să fie clar: METODA U OARĂ nu e magie, dar, pentru mine i pentru sutele de mii de fo ti fumători care au descoperit cât de u or i de plăcut este să renunŃi la fumat, ea pare ceva magic! 5 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Avertismentul meu e următorul. Suntem într-o situaŃie de genul: ce a fost întâi, oul sau găina? Orice fumător vrea să se lase i orice fumător poate descoperi că lucrul acesta e u or i plăcut. Numai teama îl împiedică să încerce. Cel mai mare beneficiu este eliberarea de această teamă. Dar nu te vei elibera până când nu termini cartea. Pe de altă parte, la fel ca în cazul doamnei de mai sus, teama ta se poate amplifica pe măsură ce cite ti, i asta te poate face să nu mai termini cartea. Nu tu ai decis să cazi în capcană, dar trebuie să-ti fie clar: nu vei scăpa de-acolo decât dacă hotără ti ferm că a a vei face. S-ar putea să fii gata-gata să te la i de fumat. Sau, dimpotrivă, s-ar putea să fii nehotărât. Oricum ar fi, te rog să Ńii minte: N-AI ABSOLUT NIMIC DE PIERDUT! Dacă, atunci când vei termina cartea, decizi că vrei să fumezi în continuare, nimic nu te poate împiedica. Nu trebuie nici măcar să fumezi mai puŃin ori să renunŃi la fumat în timp ce cite ti. i, nu uita, nu e vorba de un tratament de oc. Dimpotrivă, n-am decât ve ti bune pentru tine. Te-ai gândit vreodată cum s-a simŃit Contele de Monte Cristo când am scăpat din capcana nicotinei. i la fel se simt milioanele de fo ti fumători care mi-au folosit metoda. A a te vei simŃi i tu la sfâr itul cărŃii! ÎNCEARCĂ! 6 Allen Carr În sfâr it nefumãtor INTRODUCERE « O SĂ VINDEC LUMEA DE FUMAT. » A a i-am spus soŃiei mele.A crezut că am luat-o razna. Lucru de înŃeles, de vreme ce asistase la nenumăratele mele încercări e uate de a mă lăsa de funat. Cea mai recentă se petrecuse în urmă cu doi ani. Trecusem prin ase luni de purgatoriu crunt înainte să mă las păguba – i să-mi aprind o Ńigară. Mărturisesc fără ru ine că am plâns ca un copil. Am plâns pentru că tiam că sunt osândit pe viaŃă să fumez. Mă străduisem atâta i fusesem a a de nefericit, încât mi-am dat seama că n-o să mai am niciodată forŃa să mă supun iar acelei torturi. Nu sunt un tip violent, dar dacă vreun nefumător plin de bunăvionŃă ar fi fost îndeajuns de nechibzuit atunci încât să-mi spună că orice fumător se poate lăsa cu u urinŃă, imediat i pentru totdeauna, cred că n-a mai fi fost responsabil de actele mele…Dar sunt convins că orice juriu din lume – format doar din fumători – m-ar fi iertat, încadrându-mi fapta la « omucidere justificată ». Probabil ProbabilŃi se pare de necrezut i Ńie faptul că unui fumător îi poate fi u or să se lase. Dacă a a este, te rog nu arunca această carte la co ! Ai încredere. Te asigur că până i Ńie îŃi poate fi u or să te la i de fumat. Dar să revin. Doi ani mai târziu, după ce tocmai stinsesem ultima mea Ńigară – tiam că era ultima – îi spuneam soŃiei mele nu numai că am devenit nefumător, ci i că voi vindeca de fumat tot restul lumii. Recunosc că în acel moment scepticismul ei m-a cam enervat. i totu i, sentimentul meu de exaltare n-a dispărut. Bănuiesc că entuziasmul de a fi devenit un fericit nefumător îmi deforma cumva perspectiva. Abia mai târziu am înŃeles de ce Joyce, împreună cu rudele i prietenii mei apropiaŃi, mă considera un măscărici. Privind în urmă, am impresia că întreaga mea viaŃă n-a fost decât o lungă pregătire pentru rezolvarea problemei fumatului. Chiar i anii aceia oribili, când învăŃam contabilitate i apoi o practicam, m-au ajutat să descâlcesc misterele capcanei fumatului. Se spune că nu poŃi în ela pe toată lumea tot timpul, însă companiile producătoare de Ńigări au făcut asta ani în ir, eu a a cred. i mai cred că sunt primul care înŃelege cu adevărat capcana fumatului. Dacă par încrezut, mă grăbesc să adaug că eu personal n-am nici un merit – este doar meritul unor împrejurări din viaŃa mea. Ziua glorioasă era 15 iulie 1983. Nu scăpasem de la Auschwitz, dar îmi închipui că cei care au scăpat de acolo au avut aceea i senzŃie de u urare i beatitudine ca mine atunci când am stins acea ultimă Ńigară. Mi-am dat seama că descoperisem lucrul pentru care se roagă orice fumător: o metodă u oară ca să se lase. 7 Allen Carr În sfâr it nefumãtor După ce am testat metoda pe fumătorii din jurul meu – prieteni i rude -, am renunŃat la contabilitate i am început să fac consiliere, ajutând i alŃi fumători să se elibereze. Am scris prima ediŃie a acestei cărŃi în 1985. Unul dintre e ecurile mele – persoana descrisă în capitolul 25 – mi-a servit drept inspiraŃie. Acel bărbat m-a vizitat de două ori i de fiecare dată amândoi am avut lacrimi în ochi. Era atât de agitat, încât nu reu eam să-l fac să se relaxeze îndeajuns ca să asimileze ceea ce-i spuneam. Dacă a pune totul pe hârtie, mi-am zis, ar putea citi singur, când i-ar conveni i de câte ori ar fi necesar, iar asta l-ar ajuta să recepŃioneze mesajul. N-aveam nici o îndoială că METODA U OARĂ era tot atât de eficientă pentru ceilalŃi fumători pe cât fusese pentru mine. Totu i, gândul de a o transpune într-o carte mă înfrico a. Am început să-mi fac propriul studiu de marketing. Comentariile nu erau prea încurajatoare : « Ce poate face o carte? Ca să mă las de fumat n-am nevoie decât de voinŃă! » « Cum te-ar putea feri o carte de simptomele alea sinistre de abstinenŃă?! » Pe lângă aceste comentarii pesimiste, mai erau propriile mele îndoieli. Se întâmplase adesea ca un client al clinicii mele să nu înŃeleagă câte o idee importantă. Reu isem să rezolv situaŃia. Dar cum ar fi putut face a a ceva o carte? Pe vremea când mă pregăteam pentru profesia de contabil, trăisem eu însumi frustrarea de a nu putea « întreba » cartea despre lucrurile pe care nu le pricepeam sau cu care nu eram de acord. i mai eram con tient că, în aceste timpuri dominate de televiziune i de video, mulŃi oameni nu sunt obi nuiŃi cu lectura. Dar cel mai tare mă îndoiam de altceva. Nu eram scriitor i îmi dădeam seama perfect de limitele mele în această privinŃă. tiam că sunt capabil să stau faŃă în faŃă cu un fumător i să-l conving că întâlnirile cu prietenii ar fi mult mai plăcute, că se va putea concentra mai bine i va gestiona mai eficient stresul ca nefumător, că îi va fi extraordinar de u or să renunŃe la fumat. Dar eram oare capabil să transfer într-o carte această u urinŃă de a convinge? Ba chiar mă îndoiam că am dreptul să fac din METODA U OARĂ o carte i mă întrebam dacă nu e cazul să apelez la un scriitor profesionist. Nu eram deloc sigur că va fi un succes. Din fericire, zeii au fost binevoitori cu mine. Am primit mii de scrisori conŃinând comentarii de genul: « Este cea mai grozavă carte scrsă vreodată. » « SunteŃi pentru mine un guru. » « SunteŃi un geniu. » « Ar trebui să primiŃi un titlu nobiliar. » « Ar trebui să deveniŃi prim-ministru. » « SunteŃi un sfânt. » Sper că laudele nu mi s-au urcat la cap. Sunt cât se poate de con tient că aceste comentarii nu se refereau la talentul meu literar. Oamenii, trecând peste lipsa mea de talent, 8 Allen Carr În sfâr it nefumãtor voiau să spună că, indiferent dacă afli despre ea citind o carte sau frecventând o clinica, METODA U OARĂ dă rezultate! Avem astăzi o reŃea mondială de clinici bazate pe METODA U OARĂ, iar cartea de faŃă a fost tradusă în peste 20 de limbi; în clipa când scriu aceste rânduri, ea a devenit cea mai vândută carte de nonficŃiune din Germania! După ce am condus vreme de un an clinici antifumat, eram convins că tiu tot ce se poate ti în acest domeniu. i totu i, după 14 ani de la descoperirea metodei, învăŃ câte ceva nou aproape în fiecare zi. Iată de ce mi-am făcut griji atunci când mi s-a cerut să revăd, după ase ani, prima ediŃie. Îmi era teamă că practic tot ce scrisesem trebuia amendat sau suprimat. Însă n-aveam motive de îngrijorare. Principiile de bază ale METODEI U OARE sunt la fel de solide astăzi ca în momentul când am descoperit metoda. Adevărul este că E U OR SĂ TE LA I DE FUMAT! Nu există nici un dubiu în această privinŃă. Singura mea dificultate este să-I conving pe fumători de acest adevăr simplu. Toate cuno tinŃele acumulate timp de 14 ani, m-au ajutat să-i dau fiecărui fumător puterea de a vedea lumina. La clinicile noastre încercăm să atingem perfecŃiunea. Orice e ec ne doare, deoarece tim că fiecărui fumător îi poate fi u or să se lase de fumat. Cei care nu reu esc cred că e vorba de un e ec personal. Noi credem însă că e e ecul nostru: n-am fost în stare să-i convingem cât este de u or i de plăcut să te la i. Am dedicat prima ediŃie fumătorilor pe care n-am reu it să-i vindec. Rata de e ec s-a calculat pe baza sumelor ce ne-au fost rambursate, deoarece clinicile noastre oferă o garanŃie bănească. Pe plan mondial, rata medie de e ec a clinicilor noastre a oscilat între 5 i 10%. Asta înseamnă o rată de succes de 90-95%. De i eram con tient că descoperisem ceva minunat, n-am Indrăznit niciodată să mă gândesc la asemenea rate de succes. Mi-ai putea replica totu i că, de vreme ce credeam din toată inima că o să vindec lumea de fumat, trebuia să mă a tept la un succes de 100%. Nu, nu m-am a teptat niciodată să ating 100%. Prizatul tutunului a fost precedenta formâ de adicŃie la nicotină până în momentul când obiceiul a devenit inacceptabil în societate i a pierit. Totu i, mai există diver i ciudaŃi care continuă să prizeze tutun. Culmea, Parlamentul britanic e unul dintre ultimele bastioane ale acestei deprinderi (ceea ce nu e prea surprinzător dacă te gânde ti că politicienii trăiesc în general cu un secol în urmă). Prin urmare, vor exista întotdeauna dicer i ciudaŃi care vor continua să fumeze. N-am nutrit niciodată speranŃa că voi vindeca individual fiecare fumător. În schimb, am presupus că după ce voi explica misterele capcanei fumatului i voi risipi iluzii de genul: • fumătorilor le place să fumeze • fumătorii aleg să fumeze 9 Allen Carr În sfâr it nefumãtor • fumatul îŃi ia povara plictiselii i a stresului • fumatul te ajută la concentrare i la relaxare • fumatul e o deprindere • ai nevoie de voinŃă ca să te la i • fumătorul rămâne pe vecie fumător • dacă le spui fumătorilor că se sinucid, îi ajuŃi să se lase de fumat • înlocuitorii, în particular substituŃia nicotinică, îi ajută pe fumători să se lase de fumat. … i, mai presus de orice, voi risipi iluzia că e dificil să renunŃi la fumat i că trebuie să treci printr-o perioadă de tranziŃie chinuitoare, ei bine, mi-am imaginat cu naivitate că toată lumea se va lămuri i va adopta metoda mea. Am crezut că principalul meu du man va fi industria tutunului. Dar, culmea, blocajele au apărut din partea acelor instituŃii care ar fi trebuit să devină, îmi închipuiam, principalii mei aliaŃi: mas-media, guvernul, organizaŃiile antifumat i stabilimentele medicale. Probabil că ai vâzut filmul Sora Kenny. Dacă nu l-ai văzut, era vorba acolo de vremurile în care paralizia infantilă (poliomielita) făcea ravagii printre copii. Îmi aduc aminte că simpla denumire a bolii mă înfrico a la fel cum ne înfrico ează astăzi cuvântul « cancer » Poliomielita nu numai că paraliza mâinile i picioarele, dar le i strâmba. Tratamentul medical standard consta în imobilizarea membrelor în ni te fiare, pentru a preveni deformarea. Rezultatul era paralizia pe viaŃă. Sora Kenny era convinsă că fiarele cu pricina împiedică vindecarea i dovedise de nenumărate ori că mu chii pot fi reeducaŃi, astfel încât copilul să poată merge ca înainte. Dar sora Kenny nu era medic, ci doar infirmieră. Nu conta că găsise soluŃia problemei i că acea soluŃie se dovedise eficientă. Copiii trataŃi de ea tiau că are dreptate, tiau i părinŃii, dar instituŃiile medicale nu numai că refuzau să-i adopte metodele, dar îi puneau i beŃe în roate. A trebuit să treacă 20 de ani până când au acceptat ceva de domeniul evidenŃei. Am văzut acest film cu mulŃi ani înainte de a descoperi METODA U OARĂ. M-am gândit că e un film foarte interesant i că probabil conŃine o doză de adevăr. Însă am presupus că producătorii de la Hollywood exageraseră. Nu se putea ca sora Kenny să fi descoperit ceea ce marea tiinŃă medicală nu reu ise. i, bineînŃeles, era puŃin probabil ca speciali tii profesiei medicale să fie asemenea dinozaurilor portretizaŃi în film! Cum fusese posibil să le fi luat 20 de ani ca să accepte ni te adevăruri absolut evidente? Se spune că realitztea e mai bizară decât ficŃiunea. Îmi cer scuze că i-am acuzat pe producătorii filmului de exagerare. Chiar i în această eră, a a-zis luminată, a mijloacelor moderne de comunicare, i având acces la aceste mijloace, n-am reu it, după 14 ani, să-mi impun mesajul. Da, am dovedit ce voisem – singurul motiv pentru care cite ti această carte 10 Allen Carr În sfâr it nefumãtor este că un alt fost fumător Ńi-a recomandat-o. Dar nu am puterea financiară a marilor organizaŃii antifumat. La fel ca sora Kenny, sunt un simplu individ. La fel ca ea, sunt celebru doar pentru că sistemul meu funcŃionează. Am devenit un soi de guru al lăsatului de fumat. Am demonstrat că se poate. Dar, la ce bun, dacă restul lumii adoptă încă proceduri în totală contradicŃie cu ceea ce dă rezultate? Ultima frază din această carte este exact cea din manuscrisul original: « Se simte o adiere de schimbare în societatea noastră. S-a format un bulgăre de zăpadă pe care sper că această carte îl va preface într-o avalan ă. » Comentariile mele precedente te pot face să crezi că nu respect profesia medicală. Nimic mai neadevărat. Unul dintre fiii mei este medic i nu cunosc vreo profesie mai nobilă. Adevărul este că cele mai multe recomandări pentru clinicile noastre provin de la medici i, lucru surprinzător, dintre profesiile clienŃilor no tri, cea medicală e mai frecventă decât oricare alta. În primii ani, doctorii mă plasau cam la jumătatea distanŃei dintre un arlatan i un vraci. În august 1997, am avut onoarea de a fi invitat să Ńin o prelegere la a X-a ConferinŃă Mondială privind Tutunul i Sănătatea, de la Beijing. Cred că sunt prima persoană fără pregătire medicală căreia I s-a acordat această onoare. E o dovadă a progresului pe care l-am făcut. i totu i, puteam la fel de bine să vorbesc în faŃa unui zid. De când guma de mestecat i plasturele cu nicotină s-au dovedit ineficiente, în i i fumătorii au acceptat, se pare, că nu te poŃi vindeca de adicŃia la un drog recomandând acela i drog. Este ca i cum i-ai spune unui dependent de heroină: nu fuma heroină, e periculos, mai bine încearcă să ti-o injectezi în venă (nu încerca acela i lcru cu nicotina, vei muri pe loc!). Cum medicii i mass-media n-au idee ce înseamnă să ajuŃi un fumător să se lase, ei continuă să le spună fumătorilor ceea ce ace tia tiu deja: fumatul e nesănătos, e oribil i dezgustător, e scump i te însingurează. Nici nu le trece prin cap că fumătorii fumează nu din motivele pentru care n-ar trebui să fumeze. Adevărata problemă este să elimini motivele reale pentru care fumează! De ziua naŃională împotriva fumatului, speciali tii profesiei medicale spun ceva de genul: « În ziua aceasta, orice fumător încearcă să se lase de fumat! » Dar orice fumător tie că în această zi a anului majoritatea fumătorilor vor fuma de două ori mai mult, i încă ostentativ, pentru că fumătorilor nu le place să li se spună ce să facă, mai ales de ni te indivizi care îi socotesc cretini i care nu pot pricepe de ce fumează. i pentru că nu-i înteleg pe fumători sau cum să le u ureze calea, atitudinea ultimilor este: « Încearcă metoda asta i, dacă nu merge, încearc-o pe cealaltă. » Ce-ar fi să existe zece tehnici diferite de tratament al apendicitei? Nouă dintre ele ar vindeca 10% din pacienŃi 11 Allen Carr În sfâr it nefumãtor (adică ar ucide 90%), iar a zecea ar vindeca 95%. Imaginează-Ńi că a zecea metodă există de 14 ani, dar majoritatea medicilor încă le recomandă pe celelalte nouă. Unul dintre doctorii de la conferinŃa amintită mai devreme a făcut o observaŃie foarte pertinentă. A spus că medicii s-ar putea pomeni daŃi in judecată pentru malpraxis dacă nu le recomandă pacienŃilor cea mai bună metodă de a renunŃa la fumat. În mod ironic, era un adept înfocat al terapiei de substituŃie nicotinică (chewing-gum, plasture cu nicotina etc). Încerc din răsputeri să nu fiu vindicativ, dar sper să devină prima victimă a propriei sugestii. Când scriu aceste rânduri, guvernul Marii Britanii tocmai a aruncat pe apa sâmbetei 2,5 milioane de lire sterline pentru o campanie- oc TV, care încearcă să-I convingă pe tineri să nu devină dependenŃi de Ńigară. Nu- i dau oare seama că tinerii tiu perfect că o unică Ńigară n-o să-i omoare i că nici un tânăr nu crede că va fi prins în capcană? CorelaŃia dintre fumat i cancerul pulmonar e cunoscută de peste 40 ani. Cu toate astea, tinerii devin azi dependenŃi de Ńigară în numar mai mare ca oricând. Tinerii n-au nevoie să privească la televizor ororile produse de fumat. Oricum, fumătorii au tendinŃa să se ferească de asemenea emisiuni. Aproape orice tânăr din această Ńară a asistat în propria lui familie la distrugerile provocate de fumat. Eu am văzut dezastrul la tatăl i sora mea, ceea ce nu m-a împiedicat să cad în capcană. Am apărut în cadrul unui program naŃional televizat în compania unei doctoriŃe de la organizaŃia ASH, care nu fumase în viaŃa ei i nu vindecase nici măcar un fumător, dar informa cu un glas categoric poporul cum îi va împiedica pe tineri campania cu pricina să se apuce de fumat. Dacă guvernul ar fi fost realist i mi-ar fi dat mie acele 2,5 milioane de lire, ai finanŃat o campanie care ar fi garantat dispariŃia adicŃiei la nicotină în câŃiva ani! Cred cu adevărat că bulgărele de zăpadă a devenit o minge de fotbal. Însă nu reprezintă, după 14 ani, decât o picătură într-un ocean. Le sunt recunoscător tuturor fo tilor fumători care au vizitat clinicile mele, mi-au citit cărŃile, mi-au urmărit înregistrările video i au recomandat METODA U OARĂ prietenilor, rudelor i tuturor celor care au vrut să-I asculte. Totu i, bulgărele de zăpadă nu va deveni avalan ă decât atunci când medicii i mass-media vor înceta să recomande metode care transformă lăsatul de fumat în ceva mai dificil decât ar trebui să fie i când vor accepta că METODA U OARĂ nu e o simplă metodă printre altele, ci singura metodă raŃională. Nu mă a tept să crezi acum ce afirm, dar în momentul când vei termina cartea vei înŃelege. Până i puŃinele noastre e ecuri – în comparaŃie cu alte metode – ne spun ceva de genul: « N-am reu it încă, dar metoda voastră e mai bună decât orice tiu. » Dacă, atunci când termini cartea, vei simŃi că îmi datorezi ceva, poŃi să mă răsplăte ti înzecit. Nu numai recomandând METODA U OARĂ prietenilor tăi, dar, de fiecare dată când vezi/auzi un program TV sau radio ori când cite ti un articol care pledează pentru altă 12 Allen Carr În sfâr it nefumãtor metodă, scriindu-le/telefonându-le ca să-i întrebi de ce nu pledează pentru METODA U OARĂ. A a va porni avalan a. Iar dacă voi trăi s-o văd, am să mor fericit. Această a treia ediŃie a METODEI U OARE este menită să-Ńi demonstreze cât de u or i de plăcut să renunnŃi la fumat. Ai un sentiment de tristeŃe i de melancolie? Uită-l! Am realizat câteva lucruri minunate de-a lungul vieŃii mele. Însă cel mai important a fost eliberarea din sclavia adicŃiei la nicotină. Am scăpat de sclavie în urmă cu peste 14 ani i încă nu m-am săturat de bucuria libertăŃii. N-ai nici un motiv să fii deprimat, nu se va întâmpla nimic rău, dimpotrivă: e ti pe cale să obŃii ceea ce speră orice fumător de pe planetă – SĂ DEVINĂ LIBER! 13 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 1 OMUL CEL MAI DEPENDENT DE NICOTINA PE CARE ÎL CUNOSC Poate trebuia să încep prin a spune ce anume mi-a dat competenŃa să scriu această carte. Nu, nu sunt medic ori psihiatru. Calificarea mea e mult mai adecvată. Am fost, vreme de 33 de ani, un fumător învederat. În ultima parte a acestei perioade fumam o sută de Ńigări în zilele proaste i niciodată mai puŃin de 60. Am încercat de zeci de ori să mă las. Odată m-am lăsat timp de ase luni – i totu i îmi venea să mă urc pe pereŃi, i totu i stăteam în apropierea fumătorilor, încercând să inspir fumul lor, i totu i călătoream în compartimente de tren pentru fumători. Pentru cei mai mulŃi fumători, problema sănătăŃii se pune în termenii următori: « O să mă las înainte să mi se întâmple ceva. » Atinsesem stadiul în care tiam că fumatul mă ucide. Aveam permanent dureri de cap i îmi venea mereu să tu esc. SimŃeam o pulsaŃie continuă în vena care îmi trece vertical pe frunte i eram absolut convins că din clipă în clipă ceva îmi va exploda în cap i voi muri de hemoragie cerebrală. Asta mă îngrozea – i totu i continuam să fumez. Ajunsesem în stadiul în care renunŃasem până i să mă las. Nu atât pentru că îmi plăcea să fumez. MajorităŃii fumătorilor li se întâmplă adesea să nutrească iluzia că le place Ńigara, dar eu n-am avut niciodată această iluzie. Am detestat întotdeauna gustul i mirosul Ńigării, dar credeam că fumatul mă ajută să mă relaxez. Îmi dădea curaj i încredere în mine însumi, iar când încercam să mă las eram nefericit; nu puteam să-mi imaginez că viaŃa merită trăită fără Ńigară. Până la urmă, soŃia mea m-a trimis la un hipnoterapeut. Mărturisesc că eram cât se poate de sceptic, ne tiind nimic despre hipnoză la vremea aceea. Îmi imaginam un tip gen Svengali, cu ochi pătrunzători i Ńinând în mână un pendul în mi care. Aveam toate iluziile fire ti ale fumătorilor despre fumat, mai puŃin una – tiam că nu sunt un om lipsit de voinŃă. Eram stăpân pe toate aspectele vieŃii mele, însă Ńigara era stăpână pe mine. Credeam că hipnoza are de-a face cu refularea dorinŃelor i, cu toate că nu mă opuneam (la fel ca majoritatea fumătorilor, voiam din toată inima să mă las), îmi spuneam că nimeni n-o să mă ducă de nas, convingându-mă că nam nevoie de Ńigară. edinŃa de hipnoză a părut să fie o pierdere de timp. Hipnoterapeutul a încercat să mă facă să ridic braŃele i alte asemenea lucruri. Nimic n-a mers cum trebuia. Nu mi-am pierdut cuno tinŃa. N-am intrat – sau, cel puŃin, nu mi s-a părut că am intrat – în transă, i totu i, după 14 Allen Carr În sfâr it nefumãtor edinŃa aceea, nu numai că m-am lăsat de fumat, dar am savurat lucrul acesta chiar i în perioada de abstinenŃă. Înainte să te repezi la cabinetul unui hipnoterapeut, dă-mi voie să-Ńi explic ceva. Hipnoterapia este un mijloc de comunicare. Dacă Ńi se comunică un mesaj gre it, nu te vei lăsa de fumat. Nu vreau în nici un caz să-l critic pe hipnoterapeutul meu, căci dacă n-a fi fost la el a fi murit. Dar totul s-a întâmplat în pofida, nu datorită lui. Nu vreau să dau impresia că resping hipnoterapia, dimpotrivă, i eu o folosesc în consultaŃiile mele. Reprezintă puterea sugestiei i este o forŃă redutabilă, care poate fi pusă în slujba binelui sau a răului. Nu consulta niciodată un hipnoterapeut dacă nu Ńi-a fost recomandat personal de un om pe care-l respecŃi i în care ai încredere. În timpul acelor ani cumpliŃi în care am fost fumător, credeam că viaŃa mea depinde de Ńigară i a fi preferat să mor decât să mă lipsesc de ea. Lumea mă întreabă astăzi dacă mai simt câteodată chinul acela straniu al lipsei de nicotină. Nu, nu l-am mai simŃit niciodată – dimpotrivă! ViaŃa mea a devenit minunată. Dacă fumatul m-ar fi ucis, n-a fi avut motive să mă plâng. Am avut mare noroc, iar cel mai extraordinar lucru din viaŃa mea a fost ie irea din acel co mar, din robia unei existenŃe în care mâ distrugeam singur, în mod sistematic, plătind la propriu pentru acest privilegiu. Un lucru trebuie să fie clar: nu sunt nicidecum un mistic. Nu cred în vrăjitori sau în zâne bune. Am o formaŃie tiinŃifică i de aceea nu puteam înŃelege caracterul magic, în aparenŃă, a ceea ce mi se întâmplase. Am început să citesc despre hipnoză i fumat. Nu părea să existe nici o explicaŃie a miracolului. De ce îmi fusese atât de u or să mă las, când mai înainte trăisem cufundat, săptămâni de-a rândul, într-o depresie cumplită? Mi-a luat mult timp să înŃeleg, i asta pentru că abordam lucrurile dintr-o perspectivă răsturnată. Încercam să pricep de ce îmi fusese atât de u or să mă las de fumat, când adevărata problemă era de ce fumătorilor le este greu să se lase. Fumătorii vorbesc despre chinurile groaznice ale abstinenŃei, dar eu nu trecusem prin nici un fel de chin. Nu era vorba de vreo durere fizică. Totul se petrecea în cap. Meseria mea de acum este să-I ajut pe oameni să- i învingă obiceiul de a fuma. i am foarte mult succes. Am ajutat mii de fumători să se vindece. i lasă-mă să subliniez ceva de la bun început: nu există ceea ce se nume te « fumător învederat ». Încă n-am întâlnit pe cineva care să fie atât de dependent (sau, mai bine zis, să se creadă atât de dependent) ca mine. Oricine poate nu numai să renunŃe la fumat, ci i să renunŃe u or. Teama este motivul fundamental pentru care continuăm să fumăm: teama că viaŃa nu va fi atât de plăcută fără Ńigară i teama că ne va lipsi ceva. Numai că viaŃa este infinit mai plăcută fără Ńigară în multe privinŃe, iar surplusul de sănătate, de energie i de bogăŃie sunt beneficiile cele mai mici. 15 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Tuturor fumătorilor le este u or să se lase – chiar i Ńie! Nu trebuie decât să cite ti restul cărŃii cu o atitudine deschisă. Cu cât vei înŃelege mai mult, cu atât îŃi va fi mai u or. Chiar dacă nu înŃelegi nici un cuvânt, e de ajuns să urmezi instrucŃiunile i îŃi va fi u or. Lucrul cel mai important este că nu-Ńi vei mai petrece viaŃa tânjind după o Ńigară sau suferind că nu o ai. Te vei minuna doar că ai făcut asta atâta timp. Dă-mi voie să te avertizez. Metoda mea poate să e ueze doar din două motive: 1. Dacă nu urmezi instrucŃiunile. Sunt oameni cărora nu le place că sunt atât de dogmatic în privinŃa anumitor recomandări. De exemplu, îŃi voi spune să nu încerci să reduci numărul de Ńigări sau să recurgi la înlocuitori – dulciuri, gumă de mestecat etc. – mai ales la cei care conŃin nicotină. Sunt dogmatic pentru că îmi cunosc bine subiectul. Nu neg că mulŃi oameni au reu it să se lase de fumat folosind astfel de « păcăleli », dar tiu că au reu it în pofida, nu datorită lor. Există persoane care pot face dragoste într-un hamac, însă metoda asta nu e cea mai u oară. Tot ce îŃi voi spune are un scop: să-Ńi fie u or să te la i i astfel să reu e ti. 2. Dacă nu înŃelegi. Nu considera totul « bătut în cuie ». Îndoie te-te nu numai de ce spun eu, ci i de propriile tale concepŃii i de ceea ce te-a învăŃat societatea în privinŃa fumatului. De exemplu, dacă faci parte dintre cei care cred că fumatul e un obicei, întreabă-te de ce de alte obiceiuri, chiar plăcute, este u or să scapi, în timp ce de un obicei cu un gust oribil, care ne costă o avere i ne ucide, este a a de greu să scăpăm. Dacă faci parte dintre cei care cred că Ńigara e plăcută, întreabă-te de ce de alte lucruri din viaŃă, infinit mai plăcute, te poti la o adică dispensa. De ce trebuie să ai neapărat Ńigara aceea i intri în panică dacă n-o ai? 16 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 2 METODA U OARĂ Scopul acestei cărŃi este să te aducă într-o stare de spirit în care, în loc să te la i de fumat pe calea obi nuită, adică având senzaŃia că urci pe Everest i că vei trăi următoarele săptămâni râvnind la o Ńigară i privindu-i cu invidie pe fumătorii din jur, te la i dintr-o dată, cu o senzaŃie de u urare, de parcă te-ai fi vindecat de o boală cumplită. Din acel moment, pe măsură ce înaintezi în viaŃă, vei continua să te întrebi ce-ai găsit la Ńigară i de ce ai început să fumezi. Te vei uita la fumători cu milă, nu cu invidie. Exceptând cazul în care e ti nefumător sau fost fumător, este esenŃial să nu te opre ti din fumat până când nu termini cartea. Poate că Ńi se pare o contradicŃie. Mai târziu am să-Ńi explic că Ńigările nu-Ńi aduc absolut nici un avantaj. De fapt, una din ciudăŃeniile fumatului este că, atunci când ne aprindem o Ńigară, ne uităm la ea i ne întrebăm de ce facem asta. Numai când suntem privaŃi de acea Ńigară ea capătă o valoare. Totu i, să pornim de la premisa că, îŃi place sau nu, te crezi dependent. Când te crezi dependent, nu te poŃi relaxa niciodată complet sau nu te poŃi concentra niciodată dacă nu fumezi. Prin urmare, nu încerca să te la i înainte de a ajunge la ultima pagină a cărŃii. Pe măsură ce vei întoarce paginile, dorinŃa ta de a fuma va scădea treptat. Nu face pasul final fiind pregătit doar pe jumătate, poŃi să e uezi. ReŃine, tot ce ai de făcut este să urmezi instrucŃiunile. Având avantajul unui feedback de 12 ani de la publicarea primei ediŃii a cărŃii (care nu conŃinea capitolul 28, « Momentul potrivit »), îmi dau seama că instrucŃiunea aceasta, să nu te la i de fumat până ce nu termini cartea, mi-a produs mai multă frustrare decât toate celelate. Când m-am lăsat de fumat, multe rude i prieteni ai mei s-au lăsat i ei doar pentru că eu reu isem. S-au gândit: « Dacă el a putut, oricine poate. » Cu trecerea anilor, făcând mici aluzii, am reu it să-i conving pe cei care nu se lăsaseră cât este de plăcut să fii liber. Când mi s-a tipărit cartea, am oferit-o celor din « nucleul dur », care continuau să pufăie. M-am gândit că puteau so citească i dacă era cea mai plicticoasă carte scrisă vreodată, de vreme ce autorul le era prieten.Am fost surprins i jignit când am aflat, câteva luni mai târziu, că nu se obosiseră s-o termine. Ba chiar am descoperit că prietenul meu cel mai bun din vremea aceea nu numai că ignorase exemplarul cu dedicaŃie pe care i-l dăruisem, dar se descotorisise de el. Atunci m-am simŃit jignit, dar adevărul este că nu Ńinusem cont de teama distrugătoare pe care i-o inoculează Ńigara fumătorului. Este ceva dincolo de prietenie. Eu însumi am fost la un pas de divorŃ din cauza ei. Mama i-a spus odată soŃiei mele: « De ce nu-l ameninŃi că-l părăse ti dacă nu se lasă de fumat? » SoŃia mea i-a râspuns: « Pentru că, dacă a face-o, m-ar părăsi el pe mine. » Mi-e 17 Allen Carr În sfâr it nefumãtor ru ine să mărturisesc asta, dar cred că avea dreptate, atât de mare e teama pe care o generează fumatul. Îmi dau seama acum că mulŃi fumători nu termină cartea pentru că simt că în acel moment se vor lăsa. Unii citesc, în mod deliberat, dar un rând pe zi ca să amâne ziua aceea nefastă. Sunt absolut convins acum că mulŃi cititori sunt practic obligaŃi de cei care-i iubesc să citească această carte. Dar pune problema astfel: ce ai de pierdut? Dacă nu te la i de fumat după ce termini cartea, nu vei fi într-o situaŃie mai rea decât cea de acum. N-ai absolut nimic de pierdut i ai atâta de câ tigat! i, pentru că veni vorba, presupunând că nu mai fumezi de câteva zile sau câteva săptămâni, dar nu tii sigur dacă e ti fumător, fost fumător sau nefumător, atunci nu fuma în timp ce cite ti. De fapt, deja e ti nefumător. Tot ce ai de făcut este să-Ńi la i creierul să ajungă la acela i nivel cu corpul. La sfâr itul cărŃii vei fi un nefumător fericit. Fundamental, metoda mea e exact la antipodul metodei obi nuite de a te lăsa de fumat. Metoda obi nuită presupune să faci lista marilor dezavantaje ale fumatului i să spui: « Dacă a putea rezista suficient de multă vreme fără Ńigară, dorinŃa de a fuma o să dispară până la urmă. i apoi mă voi bucura iar de viaŃă, eliberat din robia Ńigării. » Asta ar fi calea logică – i în fiecare zi mii de fumători se lasă de fumat folosind variaŃiuni pe această temă. Totu i, e foarte greu să reu e ti cu o asemenea metodă, din următoarele motive: 1. Adevărata problemă nu este să te la i de fumat. De fiecare dată când stingi o Ńigară, te la i. E posibil ca în ziua nr.1 să-Ńi spui cu convingere: « Nu mai vreau să fumez. » - toŃi fumătorii au motive să i-o spună, în fiecare zi a vieŃii lor, iar motivele sunt mult mai serioase decât îŃi poŃi imagina. Adevărata problemă e ziua nr.2, ziua nr.10 sau ziua nr.10 000, când, într-un moment de slăbiciune, de entuziasm sau chiar de tărie, fumezi o Ńigară, doar una: i pentru că fumatul înseamnă, în parte, adicŃie la drog, vrei încă una – i, dintr-o dată, redevii fumător. 2. Temerile legate de sănătate ar trebui să ne convingă. RaŃiunea îŃi spune: « Gata cu Ńigara! E ti incon tient! » - însă de fapt aceste temeri fac i mai dificil lăsatul de fumat. Fumăm, de pildă, când suntem nervo i. Spune-le fumătorilor că Ńigara îi ucide i primul lucru pe care-l vor face e să- i aprindă o Ńigară. Există mai multe chi toace în jurul spitalului Royal Marsden, cea mai mare instituŃie de tratament al cancerului din Marea Britanie, decât în jurul oricărui alt spital. 3. Toate motivele de a renunŃa la fumat sunt de fapt obstacole – din două motive. În primul rând, generează un sentiment de sacrificiu. Suntem de fapt obligaŃi să renunŃăm la micul prieten, la micul viciu sau la mica plăcere – cum vrei să nume ti Ńigara. În al doilea rând, ne fac să nu vedem clar adevărul. Nu fumăm din motivele pentru care ar trebui să ne lăsăm. Adevărata problemă este: « De ce vrem sau avem nevoie s-o facem? » 18 Allen Carr În sfâr it nefumãtor În esenŃă, METODA U OARĂ înseamnă să uiŃi pentru început motivele pentru care Ńiar plăcea să te la i, să înfrunŃi problema fumatului i să-Ńi pui următoarele întrebări: 1. Ce avantaje îmi aduce Ńigara? 2. Îmi place cu adevărat? 3. Am nevoie realmente să cheltuiesc bani grei doar ca să-mi bag chestia aia în gură i să mă sufoc singur? Adevărul cel minunat este că Ńigara nu-Ńi aduce deloc avantaje. Să fie limpede, nu vreau să spun că dezavantajele de a fi fumător sunt mai mari decât avantajele, toŃi fumătorii tiu asta. Vreau să spun că n-ai nici un avantaj de la fumat. Singurul avantaj era odată cel social, în zilele noastre, până i fumătorii socotesc fumatul un obicei antisocial. Majoritatea fumătorilor simt nevoia să- i explice de ce fumează, dar toate explicaŃiile sunt aberante i iluzorii. Mai intâi vom înlătura aceste aberaŃii i iluzii. ÎŃi vei da seama de fapt că nu renunŃi la nimic. Nu numai că nu renunŃi la nimic, dar ai beneficii minunate când e ti nefumător, iar sănătatea i banii sunt doar două dintre ele. O dată ce este înlăturată iluzia că viaŃa nu va mai fi niciodată atât de plăcută, ci infinit mai plăcută fără Ńigară, o dată ce sentimentul că e ti lipsit de ceva sau ai pierdut ceva este eradicat, putem reveni la sănătate, la bani i la celelalte zeci de motive ca să te la i de fumat. 19 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 3 DE CE E GREU SĂ TE LA I? A a cum spuneam mai devreme, subiectul a început să mă intereseze din cauza propriei mele adicŃii. Când în sfâr it m-am lăsat de fumat, parcă s-a petrecut un miracol. Când încercasem mai înainte, trăisem săptămâni i săptămâni de depresie neagră. Câteodată mă mai luminam, dar a doua zi depresia mă cople ea iar. Era ca atunci când încerci să ie i pe brânci dintr-un puŃ alunecos: ai impresia că e ti aproape de cap, vezi o rază de soare, iar apoi simŃi că aluneci din nou înăuntru. Până la urmă aprinzi o Ńigară – gustul e oribil i încerci să pricepi de ce trebuie să faci asta. Una dintre întrebările pe care le pun întotdeauna fumătorilor înainte de consultaŃie este: « Vrei să te la i de fumat? » E o întrebare cam prostească. Tuturor fumătorilor – inclusiv membrilor asociaŃiilor pro-fumat – le-ar plăcea să se lase. Dacă-l întrebi pe cel mai învederat fumător: « Presupunând că te-ai putea reîntoarce în perioada de dinainte de a deveni dependent, dar tiind ceea ce tii acum, te-ai apuca din nou de fumat? », răspunsul este: « ÎN NICI UN CAZ! » Spune-i celui mai învederat fumător – cineva care nu crede că fumatul îl îmbolnăve te, pe care nu-l supără stigmatizarea societăŃii i care poate să- i permită cheltuiala (nu prea există multe asemenea persoane în ziua de azi) – « ÎŃi încurajezi copiii să fumeze? » i răspunsul este: « ÎN NICI UN CAZ! » ToŃi fumătorii simt că sunt posedaŃi de un duh rău. În prima etapă, problema se pune în termeni de genul: « O să mă las, dar nu azi, mâine. » Până la urmă ajungem în etapa în care credem fie că n-avem voinŃă, fie că există ceva intrinsec Ńigării, ceva de care avem nevoie ca să ne bucurăm de viaŃă. A a cum spuneam mai devreme, problema nu este să explici de ce e u or să te la i, ci să explici de ce este greu. De fapt, adevărata problemă este să explici de ce se apucă cineva de fumat sau de ce, în alte timpuri, peste 60% din populaŃie fuma. Toată povestea asta cu fumatul e un mare mister. Singurul motiv ca să te apuci de fumat este acela că milioane de oameni deja s-au apucat. i totu i, fiecare dintre ei vrea să n-o fi făcut i toŃi spun că e o pierdere de timp i de bani. Dar nu prea putem crede că nu le place. Asociem fumatul cu vârsta adultă i ne străduim din răsputeri să devenim i noi dependenŃi. După care ne petrecem restul vieŃii spunându-le copiilor no tri să nu fumeze i încercând să scăpăm noi în ine de acest obicei. 20 Allen Carr În sfâr it nefumãtor i ne petrecem restul vieŃii plătind, pe deasupra, bani grei. Cineva care fumează în medie 20 de Ńigări pe zi cheltuie te pe Ńigări de-a lungul vieŃii 25 000 de lire sterline . i ce facem cu ace ti bani? Ne încărcăm în mod sistematic plămânii cu gudroane cancerigene, ne înfundăm i ne otrăvim încetul cu încetul vasele de sânge. Zi de zi, privăm de oxigen fiecare mu chi i organ, astfel că pe zi ce trece devenim tot mai obosiŃi. Ne condamnăm pe viaŃă la mizerie, la respiraŃie urât mirositoare, la dinŃi îngălbeniŃi, la haine găurite, la scrumiere scârboase, la mirosul oribil de fum stătut. O viaŃă de robie. Jumătate din viaŃa asta o petrecem în condiŃii în care societatea ne interzice să fumăm (în biserici, spitale, coli, metrouri, săli de cinema, magazine etc.) sau, când încercăm să reducem numărul de Ńigări ori să ne lăsăm, simŃind că ceva ne lipse te. Restul vieŃii noastre de fumători se petrece în condiŃii în care ni se permite să fumăm, dar ne-am dori să n-o facem. Ce fel de hobby e acesta, pe care când îl practici îŃi dore ti să nu-l practici, iar când nu-l practici râvne ti la el? E ti socotit de o bună parte din societate o pacoste i, lucrul cel mai neplăcut, cu toate că e ti o fiinŃă umană inteligentă i raŃională, Ńi-e silă de tine. Pentru că fumătorul se dispreŃuie te – ori de câte ori se fac campanii antifumat sau de prevenire a cancerului, ori de câte ori î i planifică bugetul, ori de câte ori cite te fără să vrea avertismentul de pe pachetul de Ńigări, ori de cu e te sau îl doare în piept, ori de câte ori e singurul fumător printre nefumători. i ce avantaje are din toate aceste umbre ameninŃătoare, ce I s-au cuibărit în minte i-l torturează? ABSOLUT NICI UNUL! Plăcere? Bucurie? Relaxare? Un sprijin? Un stimulent? Toate sunt iluzii, dacă nu cumva consideri că e o plăcere să porŃi pantofi strâmŃi pentru că te simŃi u urat când îi scoŃi! A a cum spuneam, adevărata problemă e să explici nu numai de ce fumătorilor le este greu să se lase, dar i de ce, în fond, fumează lumea. Probabil că acum îŃi spui: « Foarte bine. tiu toate astea, dar o dată ce devii dependent de Ńigară e foarte greu să te la i. » Însă de ce e atât de greu i de ce trebuie să fumăm? Fumătorii caută răspunsul la aceste întrebări toată viaŃa. Unii spun că e vorba de simptomele intense de abstinenŃă. De fapt, simptomele reale de abstinenŃă în cazul nicotinei sunt atât de blânde (vezi capitolul 6), încât majoritatea fumătorilor trăiesc i mor fără să- i dea seama niciodată că sunt dependenŃi de un drog. Unii spun că Ńigările sunt ceva foarte plăcut. Nu sunt. Sunt ni te chestii mizerabile i dezgustătoare. Întreabă un fumător care- i imaginează că fumează de plăcere: dacă n-a găsit marca lui de Ńigări i are la dispoziŃie o marcă al cărei gust îi displace, nu mai fumează? Fumătorii fumează i o frânghie veche decât să nu fumeze deloc! Plăcerea n-are nimic de-a face cu asta. Îmi place homarul, dar n-am mers niciodată până acolo încât să-mi trebuiască douăzeci de homari atârnaŃi la gât. În viaŃă ne plac o mulŃime de lucruri cât timp le facem, dar dacă nu le facem nu avem senzaŃia că suntem privaŃi de ceva. 21 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Unii caută motive psihologice adânci, de genul « sindrom freudian », « copilul care suge la ŃâŃa mamei ». Dar lucrurile stau exact pe dos. În mod obi nuit, ne apucăm de fumat ca să demonstrăm că am crescut i am devenit adulŃi. Dacă ar trebui să sugem din biberon în public, am muri de ru ine. Unii cred că e vorba, dimpotrivă, de efectul macho al fumului ( i plăcărilor) azvârlite pe nări. Nici acest argument n-are substanŃă deloc. Cu o Ńigară aprinsă în ureche am fi ridicoli. Dar cu atât mai ridicol este să inspiri gudroane cancerigene în plămâni. Unii spun: « A a, am ce să fac cu mâinile! » Bine, dar de ce aprinzi Ńigara? « E o formă de satisfacŃie orală. » Bine, dar de ce aprinzi Ńigara? « E vorba de senzaŃia fumului inhalat în plămâni. » Groaznică senzaŃie – se nume te sufocare. MulŃi cred că fumatul te scapă de plictiseală. Altă aberaŃie. Plictiseala e o stare de spirit. O Ńigară n-are nimic interesant. Vreme de 33 de ani, motivul meu a fost că Ńigara mă relaxează, îmi dă încredere în mine însumi i curaj. Dar tiam totodată că mă ucide i că mă costă o avere. De ce n-am fost la doctor ca să-mi dea încredere i curaj? N-am fost pentru că tiam că o să-mi recomande ceva – altceva. Nu era un motiv, era o scuză. Unii spun că fumează pentru că i prietenii lor fumează. E ti chiar atât de prost? Atunci, roagă-te ca prietenii tăi să nu înceapă să- i vindece migrenele tăindu- i capul! MulŃi fumători care meditează asupra fumatului ajung până la urmă la concluzia că e doar un obicei. Nu e la drept vorbind o explicaŃie, dar, după ce-au fost eliminate toate explicaŃiile raŃionale obi nuite, nu mai rămâne decât această scuză. Din păcate, i explicaŃia asta e ilogică. Ne schimbăm zi de zi, de-a lungul vieŃii, deprinderile, i unele sunt cât se poate de plăcute. Am fost supu i unei spălări a creierului, inoculându-ni-se credinŃa că fumatul e un obicei i că de obiceiuri scapi greu. Scapi greu de un obicei? În Marea Britanie, avem obiceiul să conducem ma ina pe partea stângă a străzii. i totu i, când mergem pe continent sau în SUA, scăpăm iute de acest obicei, aproape fără nici o dificultate. Ideea că scapi greu de obiceiuri e o aberaŃie. Adevărul este că ne formăm obiceiuri i scăpăm de ele în fiecare zi a vieŃii. i atunci, de ce ni se pare greu să scăpăm de un obicei care are un gust oribil, care ne ucide, care ne costă o avere, care e mizerabil i scârbos i de care am fi oricum încântaŃi să scăpăm – când singurul lucru pe care-l avem de făcut este să nu-l mai practicăm? Răspunsul e simplu: fumatul nu e un obicei. ESTE ADICłIE LA NICOTINĂ. Iată de ce pare a greu « să renunŃi ». Ai cumva impresia că asta explică de ce e cu adevărat greu « să renunŃi » la fumat? Explică doar de ce majoritatea fumătorilor găsesc că e greu « să renunŃe ». Pentru că nu înŃeleg fenomenul adicŃiei la un drog. i nu-l înŃeleg pentru că î i închipuie că fumatul le oferă o plăcere veritabilă i/sau un sprijin i că ar face un veritabil sacrificiu dacă se lasă. 22 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Adevărul cel minunat este că, o dată ce înŃelegi adicŃia la nicotină i motivele reale pentru care fumezi, n-ai să mai fumezi – pur i simplu – i în trei săptămâni singurul mister pe care va rămâne să-l dezlegi va fi acesta: cum se face că ai fumat atâta timp i de ce nu-i poŃi convinge i pe alŃi fumători CÂT ESTE DE PLĂCUT SĂ FII NEFUMĂTOR? 23 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 4 SINISTRA CAPCANĂ Fumatul este cea mai subtilă i mai sinistră capcană pe care au conceput-o, unindu- i forŃele, omul i natura. Mai întâi, ce anume ne face să cădem în ea? Milioanele de adulŃi care deja fumează. Ei ne avertizează chiar că e un obicei mizerabil, dezgustător, care până la urmă ne va distruge i ne va costa o avere, dar noi nu putem crede că nu le place. Unul dintre aspectele cele mai triste ale fumatului este că trebuie să ne străduim mult ca să devenim dependenŃi. E singura capcană din natură care nu amăge te, n-are momeală. Mecanismul care închide capcana nu este faptul că Ńigările au un gust minunat, ci faptul că au un gust groaznic. Dacă prima Ńigară ar avea gust bun, s-ar declan a soneriile de alarmă i, fiind creaturi inteligente, am putea pricepe de ce jumătate din populaŃia adultă plăte te bani grei ca să se otrăvească singură. Dar pentru că prima Ńigară are un gust groaznic, mintea noastră fragedă se lini te te, crezând că nu vom deveni niciodată dependenŃi. De vreme ce nu ne place, ne gândim, putem să ne oprim când vrem. łigara e singurul drog din lume care te împiedică să-Ńi atingi scopul. BăieŃii încep de obicei să fumeze pentru că vor să pară duri – în genul lui Humphrey Bogart sau Clint Eastwood. Dar ultimul lucru pe care-l simŃi la prima Ńigară e duritatea masculină. Nu îndrăzne ti să tragi fumul în piept, iar dacă fumezi prea mult începi să ai ameŃeli i apoi să-Ńi fie greaŃă. Nu vrei decât să fugi de lângă ceilalŃi băieŃi i să arunci naibii porcăriile alea. Scopul fetelor este să devină ni te tinere doamne sofisticate. Le-am văzut cu toŃii pufăind u or din Ńigară i arătând absolut ridicol. Când băieŃii învaŃă în sfâr it stilul dur, iar fetele pe cel sofisticat, i unii, i ceilalte i-ar dori să nu se fi apucat niciodată de fumat. Mă întreb dacă femeile au vreodată un look sofisticat când fumează sau dacă nu cumva e vorba de o născocire a imaginaŃiei noastre, indusă de reclamele pentru Ńigări… Apoi ne petrecem viaŃa încercând să ne explicăm de ce facem asta, spunându-le copiilor no tri să nu cadă în capcana fumatului i, din când în când, încercând să scăpăm noi în ine din ea. Capcana e astfel concepută încât încercăm să ne lăsăm de fumat în perioadele de stres, fie că acesta se referă la sănătate, la lipsa de bani ori la sentimentul că celorlalŃi le e silă de noi. De îndată ce ne lăsăm însă, stresul cre te (teama de chinurile abstinenŃei ) i lucrul pe care ne bizuim ca să atenuăm stresul (vechiul nostru sprijin, Ńigara) nu ne mai este la îndemână. După câteva zile de tortură, hotărâm că am ales un moment nepotrivit. Trebuie să a teptăm o perioadă fără stres, dar de îndată ce o avem motivul de a ne lăsa dispare. Oricum, 24 Allen Carr În sfâr it nefumãtor perioada aceea nu vine de fapt niciodată, pentru că, de la bun început, credem că viaŃa noastră va fi tot mai stresantă. O dată ce nu mai suntem ocrotiŃi de părinŃi, trebuie să ne găsim o casă, după care urmează ratele, copiii, slujbele tot mai grele .a.m.d. Iată încă o iluzie. Adevărul este că perioadele cele mai stresante pentru orice fiinŃă umană sunt prima copilărie i adolescenŃa. Confundăm responsabilitatea cu stresul. ViaŃa unui fumător devine în mod automat mai stresantă, pentru că Ńigara nu relaxează i nu atenuează stresul, a a cum încearcă să te convingă societatea. Dimpotrivă : te face de fapt să devii mai nervos i mai stresat. Chiar i acei fumători care scapă de sinistrul obicei (majoritatea fac asta o dată sau de mai multe ori în cursul vieŃii) trăiesc de obicei lini tiŃi i fericiŃi până când, într-o bună zi, devin din nou dependenŃi. Toată povestea asta cu fumatul e ca i cum ai rătăci într-un uria labirint. De îndată ce pă im în labirint, mintea ni se înceŃo ează i ne petrecem restul vieŃii încercând să găsim ie irea. MulŃi dintre noi reu esc până la urmă – doar ca să se rătăcească din nou, ceva mai târziu. Am încercat timp de 33 de ani să scap de labirint. La fel ca toŃi fumătorii, nu puteam să-l înŃeleg. Totu i, graŃie unor împrejurări neobi nuite, pentru care n-am nici un merit, am vrut să tiu de ce fusese mai devreme atât de greu să mă las, pentru ca, o dată ce în sfâr it am reu it, să fie nu numai u or, ci i plăcut. De când nu mai fumez, hobby-ul i apoi profesia mea a fost să rezolv numeroasele enigme ale fumatului. Este un puzzle complex i interesant i, asemenea cubului lui Rubik, aproape imposibil de rezolvat. i totu i, dacă tii soluŃia, e u or! Iar eu deŃin soluŃia. Te voi conduce spre ie irea din labirint i voi avea grijă să nu te mai rătăce ti niciodată. Tot ce trebuie să faci este să urmezi instrucŃiunile. Dacă gre e ti o dată drumul, celelalte instrucŃiuni nu mai au nici un rost. Te asigur că oricine se poate lăsa u or de fumat, dar mai întâi să stabilim ni te lucruri. Nu, nu mă refer la lucrurile acelea înfrico ătoare. Sunt sigur că le tii deja. Există suficiente informaŃii despre nocivitatea fumatului. Dacă ar fi avut efect asupra ta, deja te-ai fi lăsat. Vreau să stanilim altceva : de ce ni se pare greu să ne lăsăm? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să tim adevăratul motiv pentru care încă fumăm. 25 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 5 DE CE CONTINUĂM SĂ FUMĂM? Cu toŃii începem să fumăm din motive proste ti – de obicei sub presiunea semenilor sau când ne aflăm în societate - , dar, când simŃim că am devenit dependenŃi, de ce continuăm? Nici un fumător nu tie de ce fumează. Dacă fumătorii ar ti adevăratul motiv, n-ar mai fuma. Am pus această întrebare la mii de fumători în cursul consultaŃiilor. Adevăratul răspuns este valabil pentru toŃi, însă varietatea răspunsurilor pe care le-am primit e infinită. Acest moment al consultaŃiei mi se pare cel mai amuzant i totodată cel mai trist. ToŃi fumătorii tiu în străfundul sufletului lor că sunt ni te pro ti. tiu că n-aveau nevoie să fumeze înainte să devină dependenŃi. Cei mai mulŃi î i amintesc ce gust groaznic a avut prima Ńigară i cât s-au străduit ca să devină dependenŃi. Partea cea mai sâcâitoare este că î i dau seama că nefumătorii nu pierd nimic i că se amuză pe socoteala lor. Totu i, fumătorii sunt fiinŃe umane raŃionale i inteligente. tiu că, în ceea ce prive te sănătatea, riscă enorm i tiu că, de-a lungul vieŃii, cheltuiesc o avere. Prin urmare au nevoie de o explicaŃie raŃională ca să- i justifice obiceiul. Adevăratul motiv pentru care fumătorii continuă să fumeze e o subtilă combinaŃie de factori pe care o să-i detaliez în următoarele două capitole. Factorii se numesc: 1. ADICłIA LA NICOTINĂ. 2. SPĂLAREA CREIERULUI. 26 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 6 ADICłIA LA NICOTINĂ Nicotina, un compus uleios, incolor, este drogul din tutun care produce adicŃia. i, în comparaŃie cu toate celelalte droguri cunoscute de omenire, o produce cel mai rapid: e suficient să fumezi o Ńigară ca să devii dependent. De fiecare dată când tragi din Ńigară, ajunge în creier, prin intermediul plămânilor, o mică doză de nicotină care acŃionează mai rapid decât doza de heroină pe care toxicomanul i-o injectează în venă. Dacă tragi dintr-o Ńigară de 20 de ori, prime ti 20 de doze de drog la o singură Ńigară. Nicotina e un drog cu acŃiune rapidă i de aceea nivelul ei în fluxul de sânge scade vertiginos, aproape la jumătate – la 30 de minute după ce ai stins Ńigara – i la un sfert – după o oră de la terminarea Ńigării. A a se explică faptul că majoritatea fumătorilor fumează 20 de Ńigări pe zi. De îndată ce fumătorul stinge Ńigara, nicotina părăse te repede corpul i fumătorul începe să sufere chinul lipsei de drog. Ajun i aici, trebuie să spulber o iluzie foarte răspândită printre fumători. Fumătorii cred că suferinŃele lipsei de drog, atunci când încearcă sau sunt obligaŃi să se lase de fumat, reprezintă o traumă teribilă. În realitate, aceste chinuri sunt mai ales mentale: fumătorul se simte privat de plăcerea sau de sprijinul său. Voi da mai multe explicaŃii mai târziu. Chinul lipsei de nicotină este în realitate atât de subtil, încât majoritatea fumătorilor trăiesc i mor fără măcar să- i dea seama că sunt dependenŃi de drog. Când folosim termenul « dependent de nicotină », credem că pur i simplu « avem un obicei ». Cei mai mulŃi fumători au oroare de droguri, i totu i exact asta sunt – dependenŃi de un drog. Din fericire e un drog u or de învins, cu condiŃia să accepŃi mai întâi că e ti dependent. Nu simŃi vreo suferinŃă fizică atunci când e ti privat de nicotină. E doar o senzaŃie de gol, de nerăbdare, senzaŃia că lipse te ceva – i de aceea mulŃi fumători î i închipuie că are de-a face cu mâinile. U trecerea timpului, fumătorul devine nervos, nesigur, agitat, î i pierde încrederea în sine i totul îl irită. E ca foamea – o foame de otravă, NICOTINA. După apte secunde de la aprinderea unei Ńigări, prime ti o nouă doză de nicotină i dorinŃa se potole te, transformându-se în acea senzaŃie de relaxare i încredere în sine pe care Ńigara o dă fumătorului. La început, când abia ne-am apucat de fumat, chinul lipsei de nicotină i lini tirea lui sunt atât de puŃin intense încât nici măcar nu suntem con tienŃi de ele. Când începem să fumăm 27 Allen Carr În sfâr it nefumãtor regulat, credem fie că ne plac Ńigările, fie că « ne-am obi nuit ». Adevărul este că am devenit dependenŃi, nu ne dăm seama, dar micul monstru – nicotina – a intrat în noi i din când în când trebuie să-l hrănim. ToŃi fumătorii încep să fumeze din motive proste ti. Nimeni n-are nevoie să fumeze. Singurul motiv pentru care cineva continuă să fumeze, fie că este fumător ocazional sau mare fumător, este acel mic monstru care trebuie hrănit. Povestea asta cu fumatul e un ir de enigme. ToŃi fumătorii tiu perfect că sunt ni te pro ti i au fost prin i în capcană de ceva malefic. Totu i, eu cred că aspectul cel mai trist al fumatului este faptul că plăcerea pe care fumătorulo prime te de la Ńigară e totuna cu plăcerea reîntoarcerii la starea de pace, lini te i încredere pe care o avea corpul său înainte de a deveni dependent. tii senzaŃia aceea: alarma anti-hoŃi din casa vecină Ńi-a vuit în urechi toată ziua, i dintro dată zgomotul se opre te, iar asupra ta coboară pacea i lini tea. Dar nu e vorba de fapt de pace, ci de sfâr itul unei neplăceri! Înainte de a intra în ciclul nicotinei, corpul nostru era desăvâr it. După care am băgat cu de-a sila nicotină în el, iar când stingem Ńigara i nicotina începe să dispară suferim chinul lipsei – nu o durere fizică, doar o senzaŃie de gol. Nici măcar nu suntem con tienŃi de existenŃa lui, dar parcă avem în corp un robinet care picură. Mintea noastră raŃională nu înŃelege. i nici n-are nevoie să înŃeleagă. Tot ce tim este că vrem o Ńigară, iar cănd o aprindem dorinŃa dispare i pe moment suntem din nou mulŃumiŃi i încrezători, exact cum eram înainte să devenim dependenŃi. Totu i, satisfacŃia e doar temporară pentru că, dacă vrem să potolim dorinŃa, trebuie să introducem iar nicotină în corp. De îndată ce stingi Ńigara, dorinŃa apare din nou – i astfel ciclul este reluat. Ciclul e ve nic dacă nu-l întrerupi. Povestea asta cu fumatul e ca i cum ai purta pantofi strâmŃi doar ca să simŃi plăcerea de a-i scoate apoi din picioare. Există trei motive principale pentru care fumătorii nu pot privi lucrurile astfel: 1. De când am apărut pe lume, am fost supu i unei spălări a creierului, spunându-ni-se că fumătorii au o imensă plăcere i/sau un sprijin de la Ńigară. De ce nu i-am crede pe fumători? De ce ar arunca pe fereastră atâŃia bani i i-ar risca în asemenea măsură sănătatea? 2. Cum privarea fizică de nicotină nu presupune vreo durere, ci este doar o senzaŃie de gol i de nesiguranŃă, similară foamei sau stresului obi nuit, i pentru că exact acestea sunt momentele când avem impulsul să aprindem o Ńigară, considerăm senzaŃia normală. 3. Însă motivul principal pentru care fumătorii nu reu esc să vadă lucrurile în adevărata lor lumină este că fumatul funcŃionează de la fini spre start. Când nu fumezi ai senzaŃia aceea de gol, dar cum dependenŃa se produce pe nesimŃite i treptat în perioada când 28 Allen Carr În sfâr it nefumãtor începi să fumezi, crezi că senzaŃia e normală i nu vezi că de vină este Ńigara precedentă. În clipa când aprinzi Ńigara, prime ti o stimulare aproape instantanee, te simŃi realmente mai puŃin nervos i mai relaxat – iar efectul bun e pus pe seama Ńigării. Tocmai acest proces inversat te face să nu poŃi scăpa de un drog, indiferent care. Gânde tete la panica unui dependent de heroină căruia îi lipse te heroina. Acum gânde te-te la imensa lui bucurie când poate, în sfâr it, să- i înfigă acul seringii în venă. PoŃi vizualiza o persoană care simte efectiv plăcere când î i injectează un drog – sau simplul gând te umple de oroare? Cei dependenŃi de heroină nu au senzaŃia aceea de panică. Iar heroina nu o înlătură. Dimpotrivă, o produce. Nefumătorii nu au senzaŃia de gol a nevoii de Ńigară i nu intră în panică dacă n-au Ńigări. Nefumătorii nu pot pricepe cum reu esc fumătorii să simtă plăcere băgându- i chestiile alea mizerabile în plămâni. i tii ceva? Nici fumătorii nu pricep de ce o fac. Spunem că fumatul ne relaxează sau ne satisface. Dar nu poŃi fi satisfăcut decât dacă mai întâi ai fost nesatisfăcut. De ce nu au nefumătorii această stare de insatisfacŃie i de ce, după masă, când nefumătorii sunt perfect relaxaŃi, fumătorii nu se relaxează până când nu satisfac micul monstru – nicotina? Scuză-mă că mai insist puŃin asupra acestui subiect. Principalul motiv pentru care fumătorilor le e greu să se lase este că sunt convin i că vor renunŃa la o plăcere autentică sau la un sprijin. E absolut esenŃial să înŃelegi că nu renunŃi la NIMIC. Cel mai bun mod de a înŃelege subtilităŃile capcanei nicotinei este să o compari cu mâncatul. Dacă avem obiceiul să luăm masa regulat, nu ne dăm seama că între mese ne e foame. Numai când masa e amânată con tientizăm foamea i, chiar atunci, n-avem vreo durere fizică, doar o senzaŃie de gol i de nesiguranŃă care înseamnă « trebuie să mănânc ». Iar satisfacerea foamei e o formă foarte plăcută de a-Ńi petrece timpul. Fumatul pare a fi aproape la fel. SenzaŃia de gol i de nesiguranŃă care înseamnă « vreau/am nevoie de o Ńigară » este la fel ca foamea de mâncare, de i una nu o va satisface pe cealaltă. Ca i în cazul foamei, nu există durere fizică i senzaŃia e atât de vagă încât nici n-o percepem între două Ńigări. Numai când vrem să ne aprindem o Ńigară i nu ni se permite devenim con tienŃi de un disconfort. Dar când o aprindem ne simŃim satisfăcuŃi. Asemănarea cu mâncatul e ceea ce îi păcăle te în parte pe fumători, făcându-i să creadă că au o plăcere veritabilă. Sunt fumători cărora le e foarte greu să priceapă că nu există nici plăcere, nici sprijin în fumat. Unii protestează : « Cum poŃi să spui că n-am un sprijin? Doar ai zis că atunci când aprind o Ńigară sunt mai puŃin nervos ca înainte! » De i mâncatul i fumatul par foarte asemănătoare, în realitate sunt complet opuse: 1. Mănânci ca să supravieŃuie ti i să-Ńi prelunge ti viaŃa, în timp ce fumatul îŃi scurtează viaŃa. 29 Allen Carr În sfâr it nefumãtor 2. Mâncarea are într-adevăr gust bun, iar să mănânci este într-adevăr o experienŃă plăcută, în timp ce fumatul înseamnă să inspiri fum urât mirositor i otrăvitor în plămâni. 3. Mâncatul nu produce foame, ci o potole te, în timp ce prima Ńigară induce dorinŃa de nicotină i fiecare din Ńigările următoare, în loc s-o potolească, o perpetuează pentru tot restul vieŃii. Este momentul propice să spulberăm alt mit răspândit despre fumat – acela că ar fi vorba de un obicei. Este mâncatul un obicei? Dacă a a crezi, încearcă să scapi definitiv de acest obicei! Nu, a spune că mâncatul este un obicei e ca i cum ai spune că respiratul e un obicei. Ambele sunt esenŃiale pentru supravieŃuire. E adevărat că oamenii se deosebesc prin obiceiul de a- i satisface foamea în momente diferite i cu tipuri diferite de mâncare. Dar mâncatul propriuzis nu este un obicei. i nici fumatul nu este. Orice fumător î i aprinde o Ńigară dintr-un singur motiv: ca să încerce să pună capăt senzaŃiei de gol i de nesiguranŃă pe care a produs-o Ńigara precedentă. Da, fumătorii se deosebesc prin obiceiul de a încerca să- i potolească suferinŃa lipsei de Ńigară în momente diferite, însă fumatul propriu-zis nu e un obicei. Societatea se referă adesea la « obiceiul de a fuma » i, din comoditate, numesc i eu în această carte fumatul un « obicei ». Totu i, fii con tient în permanenŃă că fumatul nu e un obicei: dimpotrivă, e ADICłIE LA DROG în cel mai strict sens al cuvântului! La început trebuie să ne forŃăm să deprindem fumatul. Înainte să ne dăm seama, nu numai că ne cumpărăm regulat Ńigări, dar trebuie să le avem. În caz contrar, se instalează panica, i pe măsură ce trece timpul, avem tendinŃa să fumăm din ce în ce mai mult. De ce se întâmplă asta? La fel ca în cazul oricărui drog, organismul are tendinŃa să se « imunizeze » la efectele nicotinei, iar cantitatea de drog necesară are tendinŃa să crească. După un timp relativ scurt de când am devenit fumători, Ńigara nu mai potole te complet chinul lipsei pe care ea însă i o creează. Când aprinzi o Ńigară, te simŃi mai bine ca înainte, dar e ti de fapt mai nervos i mai puŃin relaxat decât un nefumător, chiar i în timp ce fumezi. Ceea ce se întâmplă e încă i mai ridicol decât să porŃi pantofi strâmŃi, pentru că, o dată cu trecerea timpului, disconfortul cre te chiar dacă îŃi scoŃi pantofii. SituaŃia e chiar mai neplăcută: căci de indată ce stingi Ńigara, nicotina începe să părăsească rapid corpul, ceea ce explică faptul că în împrejurări stresante fumătorul are tendinŃa să fumeze Ńigară de la Ńigară. A a cum spuneam, nu este vorba de un « obicei ». Adevăratul motiv pentru care orice fumător continuă să fumeze este acel mic monstru dinăuntrul său. Din când în când trebuie să-l hrănească. Fumătorul hotără te momentul i se pare că o face în patru tipuri de ocazii (sau o combinaŃie a lor): PLICTISEALĂ/CONCENTRARE – două stări absolut opuse! 30 Allen Carr În sfâr it nefumãtor STRES/RELAXARE – două stări absolut opuse! Care e drogul miraculos capabil să inverseze dintr-o dată însu i efectul pe care l-a produs cu 20 de minute mai devreme? i dacă stai să te gânde ti, ce alte tipuei de ocazii există în viaŃa noastră – lăsând la o parte somnul? Adevărul este că fumatul nu înlătură plictiseala sau stresul i nici nu ajută la concentrare sau relaxare. E doar o iluzie. Nicotina nu e numai un drog, este i o otravă puternică, folosită la fabricarea insecticidelor (dacă nu mă crezi, consultă un dicŃionar). Cantitatea de nicotină dintr-o singură Ńigară te-ar ucide pe loc dacă Ńi-ar fi injectată în venă. Tutunul conŃine de fapt multe otrăvuri, inclusiv monoxid de carbon, iar planta de tutun face parte din aceea i categorie ca beladona (sau mătrăguna). Dacă te gănde ti să treci la pipă sau la trabuc, trebuie să te avertizez că această carte se aplică oricărei forme de tutun i oricărui preparat care conŃine nicotină, inclusiv guma de mestecat, plasture, spray nazal sau inhalaŃie. Corpul uman este cel mai sofisticat organism viu de pe planeta noastră. Nici o specie, oricât de primitivă, de pildă amoeba sau viermele, nu poate supravieŃui dacă nu tie să deosebească hrana de otravă. Printr-un proces de selecŃie naturală care a durat mii de ani, mintea i corpul nostru au dezvoltat tehnici capabile să deosebească hrana de otravă i metode sigure de a o elimina pe ultima. Toate fiinŃele umane resping mirosul i gustul tutunului înainte de a deveni dependente. Dacă sufli fum de Ńigară în nasul oricărui animal sau copil care nu suferă de dependenŃă, ei se vor îneca i vor tu i. Când am fumat acea primă Ńigară, inhalarea fumului ne-a provocat un acces de tuse, dacă am fumat prea multe Ńigări prima oară, am avut o senzaŃie de ameŃeală sau ni s-a făcut de-a dreptul rău. Corpul nostru spunea: îmi dai otravă, opre te-te! Acesta e de obicei momentul în care hotărâm dacă devenim sau nu fumători. E o eroare să crezi că cei slabi fizic sau lipsiŃi de voinŃă devin fumători. Noroco ii sunt cei cărora prima Ńigară le provoacă repulsie, plămânii lor nu pot să reziste fizic – i ace ti oameni sunt vindecaŃi pentru toată viaŃa. Sau e posibil să nu fie pregătiŃi psihic pentru chinul de a învăŃa să inhaleze fumul fără să tu ească. Pentru mine, aceasta e partea cea mai tragică a întregii pove ti: cât ne străduim să devenim dependenŃi – i cât este de greu, tocmai de aceea, să-i oprim pe adolescenŃi să fumeze. Pentru că învaŃă încă să fumeze, pentru că Ńigara li se pare încă dezgustătoare, î i închipuie că se pot lăsa oricând doresc. De ce nu învaŃă nimic din exemplul nostru? i de ce noi n-am învăŃat nimic din exemplul părinŃilor no tri? MulŃi fumători au impresia că le plac gustul i mirosul tutunului. E o iluzie. Când învăŃăm să fumăm, nu facem decât să ne deprindem corpul să devină imun la gustul i mirosul 31 Allen Carr În sfâr it nefumãtor neplăcut, pentru a ne primi doza. La fel ca dependenŃii de heroină, care au impresia că le place să- i facă injecŃia. Dar chinul lipsei de heroină e relativ sever i ceea ce le place cu adevărat este ritualul prin care î i calmează această suferinŃă. Ca să- i ia « doza », fumătorul se învaŃă să nu mai fie con tient de gustul i de mirosul neplăcut. Întreabă un fumător care î i închipuie că fumează doar pentru că îi plac gustul i mirosul tutunului: « Dacă nu poŃi cumpăra marca ta obi nuită de Ńigări, ci doar una care îŃi displace, te la i de fumat? » Nici vorbă! Decât să se abŃină, fumătorul va fuma coceni de porumb – i n-are importanŃă dacă treci la Ńigări rulate cu mâna, la Ńigări mentolate, la trabuc sau la pipă. La început vor avea un gust groaznic, dar dacă perseverezi vei învăŃa să-Ńi placă. Fumătorii vor încerca să fumeze i când sunt răciŃi, au gripă, îi doare în gât, au bron ită sau emfizem pulmonar. Plăcerea n-are nimic de-a face cu asta. Dacă ar avea, nimeni n-ar fuma mai mult de o Ńigară. Ba chiar există mii de fo ti fumători dependenŃi de acel mizerabil gumâ de mestecat cu nicotină pe care-l recomandă doctorii. i mulŃi dintre ei continuă să i fumeze! Unii dintre fumătorii care vin la mine la consultaŃii se sperie când realizează că sunt dependenŃi de un drog i cred că din cauza asta le va fi i mai greu să se lase. Însă faptul că sunt dependenŃi e o veste bună din două motive: 1. Cei mai mulŃi dintre noi continuăm să fumăm, chiar dacă tim că dezavantajele sunt mai mari decât avantajele, pentru că ne închipuim că există ceva în Ńigară care ne place cu adevărat sau că Ńigara e un soi de sprijin. Avem impresia că după ce nu vom mai fuma va exista un gol în viaŃa noastră, că anumite lucruri nu vor mai arăta niciodată la fel. E o iluzie. Adevărul este că Ńigara nu ne dă nimic, ea doar ne ia ceva, iar apoi reface în parte acel lucru pentru a ne amăgi. Voi da mai multe detalii în alt capitol. 2. De i e vorba de cel mai puternic drog de pe lume sub aspectul vitezei cu care devii dependent, dependenŃa nu e niciodată foarte puternică. Fiind un drog cu acŃiune rapidă, este nevoie de doar trei săptămâni pentru ca nicotina să părăsească în proporŃie de 99% organismul, iar chinul lipsei de drog este atât de blând încât majoritatea fumătorilor trăiesc i mor fără să fi remarcat că au suferit de a a ceva. Vei întreba, pe bună dreptate, de ce atâtor fumători le este a a de greu să se lase, de ce trec prin luni întregi de tortură i î i petrec restul vieŃii « fumând » din când în când câte o Ńigară. Răspunsul este cel de-al doilea motiv pentru care fumăm: spălarea creierului. AdicŃia chimică este u or de învins. Majoritatea fumătorilor pot să nu fumeze o noapte întreagă. Chinul lipsei de nicotină nici măcar nu-i treze te din somn. 32 Allen Carr În sfâr it nefumãtor MulŃi fumători vor ie i din dormitor înainte să- i aprindă prima Ńigară, mulŃi î i vor lua mai întâi micul dejun, mulŃi nu vor fuma până nu ajung la serviciu. Pot supravieŃui lipsei de nicotină timp de zece ore i treaba asta nu-i deranjează. Dar dacă ar fi nevoiŃi să nu fumeze ziua timp de zece ore, i-ar smulge părul din cap! MulŃi fumători î i cumpără o ma ină nouă i se abŃin să fumeze înăuntru. MulŃi merg la teatru, la supermarket, la biserică etc. i faptul că n-au voie să fumeze acolo nu-i deranjează. Nici interdicŃia de a fuma în metrou nu a dus la mi cări de protest. Fumătorilor aproape că le face plăcere că cineva sau ceva să-i oblige să nu fumeze. În zilele noastre, mulŃi fumători se vor abŃine automat de la Ńigară în casa unor nefumători sau doar în compania lor, fără să simtă vreun discomfort semnificativ. De fapt, mulŃi fumători au perioade în care se abŃin cu u urinŃă. Până i eu mă relaxam cu plăcere în câte o seară fără să fumez. Iar în ultimii ani înainte să mă las obi nuiam să tânjesc după serile în care eram în stare să nu mă mai sufoc singur (ce « obicei » ridicol!). Cu adicŃia chimică te poŃi descurca chiar dacă e ti încă dependent, dovadă că există nenumăraŃi fumători ocazionali care rămân astfel o viaŃă întreagă. Sunt exact la fel de dependenŃi ca marii fumători. Ba chiar există mari fumători care au scăpat de « obicei », dar continuă să fumeze din când în când un trabuc, ceea ce le menŃine dependenŃa. A a cum spuneam, nu adicŃia propriu-zisă la nicotină este principala problemă. Ea funcŃionează doar ca un catalizator, împiedicându-ne să vedem clar adevărata problemă: spălarea creierului. Pentru fumătorii de-o viaŃă i pentru marii fumători poate fi o consolare să afle că se pot lăsa la fel de u or ca fumătorii ocazionali. Într-un anume sens, e i mai u or. Cu cât mergi mai departe, cu atât « obiceiul » te trage mai tare la fund i cu atât câ tigul e mai mare când te la i. i poate fi încă mai consolator să afli că zvonurile care circulă (de exemplu: « Abia după apte ani iese toată ″funinginea″ din tine. » sau « Fiecare Ńigară îŃi scurtează viaŃa cu cinci minute » ) sunt adevărate. Să nu crezi însă că efectele nocive ale fumatului sunt supralicitate. Mai degrabă sunt sublicitate, dar regula « celor cinci minute » este în mod evident o simplă estimare i se aplică doar dacă te îmbolnăve ti de o maladie letală sau pur i simplu « te afumi » până când nu mai mi ti. Adevărul este că « funinginea » nu iese niciodată complet din organism. Oriunde sunt fumători, ea se află în atmosferă i chiar nefumătorii dobândesc un mic procentaj. Totu i, corpul nostru e o ma inărie formidabilă i are o enormă forŃă de refacere, cu condiŃia să nu se fi declan at deja o boală ireversibilă. Dacă te la i acum de fumat, corpul tău se va reface în câteva săptămâni, aproape ca i când n-ai fost niciodată fumător. 33 Allen Carr În sfâr it nefumãtor A a cum spuneam, nu e niciodată prea târziu să te la i. I-am ajutat să se vindece pe mulŃi fumători de peste 50 i peste 60 de ani, ba chiar pe unii care trecuseră de 70 i de 80 de ani. O femeie de 91 de ani a venit la clinica mea cu fiul ei în vârstă de 66 de ani. Când am întrebat-o de ce a hotărât să se lase de fumat, mi-a spus: « Ca să fiu un exemplu pentru băiatul meu. » A revenit peste ase luni ca să-mi spună că se simte de parcă ar fi redevenit o fată tânără. Cu cât Ńigara te-a tras mai jos, cu atât u urarea e mai mare. Când în sfâr it m-am lăsat de fumat, am trecut directde la o sută de Ńigări pe zi la ZERO i n-am suferit deloc. Dimpotrivă, a fost o plăcere, chiar i în perioada privării de nicotină. Dar trebuie să eliminăm complet spălarea creierului. 34 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 7 SPĂLAREA CREIERULUI I PARTENERUL ADORMIT Cum sau de ce începem de fapt să fumăm? Ca să înŃelegi cu adevărat, trebuie să ai în vedere puternicul efect al subcon tientului sau al « partenerului adormit », cum îmi place mie să-l numesc. Cu toŃii înclinăm să credem că suntem fiinŃe umane inteligente, stăpâne pe noi însene, care ne croim propriul drum în viaŃă. În realitate, suntem modelaŃi în proporŃie de 99%. Suntem produsul societăŃii în care cre tem, în toate privinŃele: genul de haine pe care le purtăm, casele în care locuim, stilul fundamental de viaŃă, ba chiar i tipurile de guvernare pe care le susŃinem. Faptul că suporterii guvernelor de dreapta provin în general din clasa de mijloc i cea de sus nu e o simplă coincidenŃă. Subcon tientul ne influenŃează puternic viaŃa i milioane de oameni pot fi amăgiŃi nu numai în privinŃa opiniilor, ci i a faptelor palpabile. Înainte de Columb, majoritatea oamenilor tiau că pământul e plat. Astăzi tim că e rotund. Dacă a scrie zeci de cărŃi, străduindu-mă să te conving că pământul e plat, n-a reu i, însă câŃi dintre noi au călătorit în spaŃiu ca să-i vadă forma sferică? i chiar dacă ai zburat sau ai navigat în jurul lumii, cum tii că nu ai călătorit în cerc pe o suprafaŃă plană? Speciali tii în publicitate cunosc perfect puterea sugestiei asupra subcon tientului i de aceea există acele postere enorme care-l agresează pe fumător în timp ce conduce ma ina – sau reclamele din orice revistă ilustrată. Crezi că sunt bani aruncaŃi pe fereastră? Te în eli! PoŃi face tu însuŃi un experiment. Data viitoare când mergi într-un bar sau un restaurant, într-o zi friguroasă, iar cel care te însoŃe te te întreabă ce-ai vrea să bei, în loc să spui « un coniac » (sau altă băutură, nu contează), răspunde: « tii ce mi-ar plăcea cel mai mult? Căldura aceea minunată i blândă a coniacului. » Vei descoperi că pă i persoanele cărora le displace coniacul vor dori să-Ńi Ńină companie! Încă din copilărie, subcon tientul nostru e bombardat zilnic cu informaŃii care pretind că Ńigările ne relaxează, ne dau încredere în noi în ine i curaj, sunt lucrul cel mai preŃios de pe pământ. Crezi că exagerez? Care e ultima dorinŃă a personajelor care urmează să fie executate – în filme, piese de teatru sau desene animate? O Ńigară, bineînŃeles. Con tientul nu înregistrează acest lucru, dar subcon tientul îl asimilează imediat. Adevăratul mesaj sună cam a a: « Cel mai preŃios lucru din lume, ultimul meu gând i ultimul meu gest este să fumez o Ńigară. » În orice film de război, rănitului i se oferă ca supremă consolare o Ńigară aprinsă. Crezi că s-a schimbat ceva în ultima vreme? Nu, copiii no tri sunt încă bombardaŃi cu imaginile de pe panourile publicitare i din reviste. Se presupune că reclama pentru Ńigări e 35 Allen Carr În sfâr it nefumãtor interzisă astăzi la televiziune, i totu i în orele de maximâ audienŃă vezi mai tot timpul mari vedete pufăind din Ńigară. Multe programe TV sunt sponsorizate de giganŃii industriei tutunului i cea mai sinistră tendinŃă din publicitatea de astăzi e corelaŃia dintre Ńigări i marile evenimente sportive. Stadioane cu afi ele mărcilor de Ńigări, curse de ma ini purtând numele acelora i mărci. Există azi până i clipuri TV în care vezi doi amanŃi fumând din aceea i Ńigară după ce au făcut dragoste. ImplicaŃiile sunt evidente, iar subcon tientul le digeră răbdător, chiar dacă avem impresia că nici măcar nu privim reclama. Ce-i drept, există i publicitatea inversă – cea despre cancer, picioare amputate, respiraŃie urât mirositoare – dar toate astea nu-i împiedică de fapt pe oameni să fumeze. Logic, ar trebui, i totu i nu se întâmplă a a. Tinerii nu sunt nicidecum împiedicaŃi să se apuce de fumat. Cât timp am fost fumător, am fost absolut convins că, dacă a fi tiut de corelaŃia dintre cancerul de plămâni i fumat, n-a fi devenit fumător. Adevărul este că asta nu schimbă nici un pic lucrurile. Capcana e astăzi exact la fel ca pe vremea când Sir Walter Raleigh a fost prins în ea. Toate campaniile antifumat nu reu esc decât să sporească deruta. Pe produsele înse i, acele pachete frumoase i lucitoare, care te ispitesc să le încerci conŃinutul, există un avertisment. Ce fumător îl cite te, lăsând la o parte faptul că nu- i pune problema implicaŃiilor? Ba chiar am impresia că un mare fabricant de Ńigări se folose te de avertismentul Ministrului SănătăŃii ca să- i vândă produsele. Avertismentul e tipărit acum cu caractere atât de mari i de îndrăzneŃe, încât fumătorul nu-l mai poate evita, oricât s-ar strădui. Spaima resimŃită catalizează asocierea cu pachetul lucios i auriu. În mod ironic, arma cea mai puternică în spălarea creierului e fumătorul însu i. Nu e deloc adevărat că fumătorii sunt o specie slabă din punct de vedere fizic i lipsită de voinŃă. Trebuie să fii puternic ca să faci faŃă otrăvii. Acesta e unul dintre motivele pentru care fumătorii refuză să accepte statisticile cople itoare ce demonstrează că fumatul prejudiciază sănătatea. ToŃi fumătorii cunosc câte un unchi care fuma 40 de Ńigări pe zi, care n-a fost bolnav niciodată i care a trăit până la 80 de ani. Refuză să se gândească la ceilalŃi fumători, în număr infinit mai mare, care au murit în floarea vârstei, sau la faptul că unchiul cu pricina putea fi încă în viaŃă dacă n-ar fi fumat. Dacă Ńi-ai studia un pic prietenii i colegii de serviciu, ai descoperi că majoritatea fumătorilor sunt de fapt persoane cu voinŃă. De obicei sunt fie liber-profesioni ti, fie au funcŃii de conducere, fie lucrează ca speciali ti – sunt doctori, avocaŃi, poliŃi ti, profesori, reprezentanŃi comerciali, infirmiere, secretare etc., la care se adaugă casnicele cu copii. Cu alte cuvinte, sunt persoane cu o viaŃă stresantă, iar principala iluzie a fumătorilor este că fumatul atenuează stresul. Fumătorul este în general un tip dominator care î i asumă responsabilităŃi i stresul inerent lor. i este, desigur, tipul pe care-l admirăm i prin urmare îl imităm. Alt gen de persoane cu tendinŃa să devină dependente sunt cele care au slujbe monotone, căci cealaltă 36 Allen Carr În sfâr it nefumãtor motivaŃie a fumătorului este plictiseala. Însă ideea că fumatul atenuează plictiseala este, din păcate, o altă iluzie. Spălarea creierului atinge cote absolut incredibile. Societatea britanică e foarte îngrijorată de soarta « aurolacilor » i a dependenŃilor de heroină. Realitatea este că, în această Ńară, în rândul aurolacilor se înregistrează sub zece decese pe an, iar în rândul dependenŃilor de heroină – sub o sută. Există însă un alt drog, nicotina, de care devin dependenŃi, într-un moment oarecare al vieŃii, 60% dintre britanici, majoritatea plătind scump pentru asta tot restul vieŃii. În fiecare an, sute de mii de oameni î i distrug viaŃa – ca să nu mai vorbim de banii irosiŃi – din cauza acestei adicŃii. Este uciga ul numărul unu în societatea noastră, luând în considerare accidentele de ma ină, incendiile .a.m.d. Cum se face că socotim atât de malefice celelalte forme de adicŃie, în vreme ce drogul pe care dăm bani cu nemiluita i care într-adevăr ne ucide era considerat, nu cu mulŃi ani în urmă, un obicei perfect acceptabil în societate? În ultimii ani a început să devină un obicei oarecum asocial i dăunător sănătăŃii, dar rămâne legal, iar pachetele luciase se vând aproape peste tot. Guvernul nostru e cel mai mare beneficiar al acestui comerŃ. Scoate pe spinarea fumătorilor 8 miliarde de lire sterline pe an, în timp ce companiile producătoare de Ńigări cheltuiesc annual peste 100 de milioane de lire sterline doar pentru publicitate. Trebuie să începi să rezi ti la această spălare a creierului. La fel ca atunci când cumperi o ma ină la mâna a doua: dai din cap politicos, dar nu crezi nici o iotă din ce-Ńi spune dealerul. Începe să prive ti dincolo de pachetele lucioase, la mizeria i otrava de dedesubt. Nu te lăsa păcălit de scrumierele de cristal, de brichetele de aur sau de milioanele promise ca premiu. Începe să te întrebi: De ce fac asta? Am într-adevăr nevoie? BineînŃeles că nu ai nevoie. Aspectul acesta al spălării creierului mi se pare cel mai dificil de explicat dintre toate. Cum se face că o fiinŃă umană altminteri raŃională i inteligentă devine complet imbecilă când e vorba de propria adicŃie? Nu-mi face plăcere să mărturisesc că dintre miile de persoane pe care le-am ajutat să se lase de fumat, cel mai mare idiot am fost eu însumi. Nu numai că am ajuns să fumez o sută de Ńigări pe zi, dar tiam foarte bine că i tatăl meu fusese un mare fumător. Un bărbat viguros, secerat în floarea vârstei din cauza fumatului. Îmi amintesc cum îl observam, când eram copil, tu ind i scuipând dimineaŃa. Îmi dădeam seama că nu-i face plăcere să fumeze i mi se părea evident că era posedat de ceva malefic. łin minte că i-am spus mamei: « Să nu mă la i niciodată să fumez. » 37 Allen Carr În sfâr it nefumãtor La 15 ani devenisem un fanatic al fitnessului. Sportul era viaŃa mea i mă simŃeam plin de vigoare i de încredere în mine însumi. Dacă mi-ar fi spus cineva pe atunci că o să fumez cândva o sută de Ńigări pe zi, a fi pus pariu pe orice că nu se va întâmpla a a ceva. La vârsta de 40 de ani devenisem dependent fizic i mental de Ńigară. Ajunsesem în stadiul în care nu puteam face sau gândi nici cel mai banal lucru fără să aprind mai întâi oŃigară. La majoritatea fumătorilor, nevoia de Ńigară e declan ată de actele normative ale vieŃii, cum ar fi vorbitul la telefon ori o întâlnire cu prietenii. Eu nu puteam nici să schimb canalul de televiziune sau să înlocuiesc un bec ars fără să-mi aprind mai întâi o Ńigară. tiam că fumatul mă ucide. Nu mă puteam autoamăgi. Dar ce nu pot înŃelege până azi este cum de nu-mi dădeam seama ce mi se întâmplă în plan mental. Adevărul era chiar acolo, exact sub nasul meu. Lucrul cel mai ridicol este că majoritatea fumătorilor au iluzia, într-un moment sau altul al vieŃii, că le place Ńigara. Eu n-am avut niciodată această iluzie. Fumam pentru că aveam impresia că mă ajută să mă concentrez i că îmi destinde nervii. Acum, când sunt nefumător, nu-mi vine să cred că am putut trăi a a. E ca i cum m-am trezit dintr-un co mar. Nicotina e un drog, iar simŃurile îŃi sunt drogate – gustul, mirosul. Partea cea mai rea a fumatului nu este prejudiciul adus sănătăŃii sau buzunarului, ci pervertirea mentală. Te folose ti de orice scuză plauzibilă ca să fumezi în continuare. łin minte că la un moment dat, nereu ind să renunŃ la Ńigară, am trecut la pipă, cu speranŃa că e mai puŃin nocivă i că doza mea zilnică de nicotină se va mic ora. Anumite tutunuri de pipă sunt infecte. Aroma lor poate fi plăcută, dar când le fumezi e groaznic. Îmi amintesc că vreo trei luni m-a durut vârful limbii de parcă aveam un abces. În cău ul pipei se adună o zeamă maronie. Din când în cănd, ridici fără să vrei pipa deasupra orizontalei i, înainte să-Ńi dai seama ce se întâmplă, înghiŃi zeama aceea scârboasă. De regulă îŃi vine să ver i – i nu-Ńi mai pasă în compania cui te afli. Mi-a luat trei luni ca să mă deprind cu pipa. Ce nu înŃeleg însă este cum de nu m-am întrebat, în aceste trei luni, de ce mă supuneam unei asemenea torturi. Fire te, o dată ce s-au deprins cu pipa, fumătorii de pipă par cei mai mulŃumiŃi oameni din lume. Majoritatea sunt convin i că fumează fiindcă le place pipa. Dar de ce au trebuit să se străduiască atâta ca să le placă, de vreme ce erau absolut fericiŃi fără ea? Răspunsul e următorul: o dată ce ai devenit dependent de nicotină, spălarea creierului se amplifică. Subcon tientul tie că micul monstru trebuie hrănit – i nimic altceva nu e lăsat să pătrundă în minte. A a cum am mai spus, ceea ce-i face pe oameni să fumeze în continuare este frica, frica de senzaŃia aceea de gol i de nesiguranŃă pe care o ai când opre ti alimentarea cu nicotină. Faptul că nu e ti con tient de frică nu înseamnă că ea nu există. Nu trebuie s-o înŃelegi – la fel cum pisica nu trebuie să înŃeleagă unde se află conductele de apă caldă de sub podea. 38 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Tot ce tie pisica este că atunci când se a ază într-un anumit loc are senzaŃia binefăcătoare de căldură. Pricipala dificultate a renunŃării la fumat este spălarea creierului. Spălarea creierului ca rezultat al vieŃii noastre în societate, consolidată prin spălarea creierului ca rezultat al propriei adicŃii i, mai puternică decât toate celelalte, spălarea creierului prin intermediul prietenilor, rudelor i colegilor. Ai observat, poate, că am folosit de câteva ori expresia « a renunŃa la fumat », de pildă în paragraful precedent. Iată un exemplu tipic de spălare a creierului. Expresia aceasta sugerează un veritabil sacrificiu. Dar adevărul cel minunat este că nu renunŃi la absolut nimic. Dimpotrivă, te eliberezi de o boală cumplită i dobânde ti numai lucruri pozitive i minunate. Vom începe să înlăturăm spălarea creierului chiar acum. În continuare, nu vom mai spune că « renunŃăm », ci că « ne lăsăm », « ne oprim » sau, cu cle mai potrivit cuvânt, SCĂPĂM. Singurul lucru care ne convinge la început să fumăm este faptul că toŃi ceilalŃi fac asta. Avem sentimentul că pierdem ceva. Ne străduim din răsputeri să devenim dependenŃi, i totu i nimeni nu descoperă vreodată ce anume avea de pierdut. Însă, ori de câte ori vedem pe cineva fumând, ne convingem din nou că există ceva în treaba asta, altminteri acel om n-ar fuma. Chiar i când a scăpat de obicei, fostul fumător se simte frustrat când un fumător î i aprinde Ńigara la o petrecere sau cu altă ocazie. Dar e acum în siguranŃă. Poate să fumeze una – nu mai mult. i, înainte să- i dea seama, a devenit din nou dependent. Spălarea creierului e foarte eficientă i trebuie să fii con tient de efectele ei. MulŃi fumători mai în vârstă î i amintesc probabil de istorioarele poliŃiste cu Paul Temple difuzate la radio, foarte populare în Anglia după război. Unul din cicluri era pe tema adicŃiei la marihuana, a a-numita « iarbă ». Ni te ticălo i vindeau fumătorilor Ńigări care conŃineau « iarbă », fără ca ultimii să tie. Nu existau efecte nocive, dar oamenii deveneau dependenŃi i astfel cumpărau în continuare Ńigări. (Sute de fumători dintre cei veniŃi la consultaŃiile mele mi-au mărturisit că au încercat « iarba ». Nici unul n-a spus că a devenit dependent.) Aveam cam apte ani când ascultam acel program de radio. A fost primul meu contact cu problema adicŃiei. Ideea de adicŃie – imboldul de a lua fără încetare drogul – m-a îngrozit. i până astăzi, de i sunt ferm convins că « iarba » nu produce dependenŃă, n-a îndrăzni să trag nici măcar un fum de marihuana. Ce ironic – să sfâr esc prin a deveni dependent de cel mai adictiv drog din lume! Păcat ca Paul Temple n-a suflat o vorbă despre Ńigară. Ce ironie, de asemenea, că după peste 40 de ani omenirea cheltuie te averi pentru cercetarea în domeniul cancerului, în timp ce se cheltuiesc averi mult mai mari pentru a-i convinge pe tineri să devină dependenŃi de Ńigară, propriul nostru guvern având câ tiguri grase din treaba asta. Suntem pe cale să eliminăm spălarea creierului. Nu nefumătorul este frustrat, ci bietul fumător, care e lipsit de dreptul la o viaŃă de 39 Allen Carr În sfâr it nefumãtor SĂNĂTATE VIGOARE BOGĂłIE CALM ÎNCREDERE CURAJ RESPECT DE SINE FERICIRE LIBERTATE i ce câ tigă în schimbul tuturor acestor sacrificii? ABSOLUT NIMIC – cu excepŃia iluziei că revine la starea de pace, de lini te, de încredere în sine de care nefumătorul se bucură tot timpul. 40 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 8 CHINUL LIPSEI DE NICOTINĂ A a cum explicam mai devreme, fumătorii cred că fumează de plăcere, ca să se relaxeze sau ca să aibă un soi de stimulare. În realitate, se iluzionează. Fumează de fapt ca să- i calmeze chinul lipsei de nicotină. La începutul vieŃii noastre de fumători, folosim Ńigara când suntem în societate, ca pe un sprijin. Putem să ne servim de ea ori s-o abandonăm. i totu i, ciclul subtil a fost declan at. Subcon tientul nostru începe să înveŃe că a fuma din când în când o Ńigară este ceva plăcut. Cu cât devenim mai dependenŃi de drog, cu atât nevoia de a ne calma chinul lipsei lui este mai mare, i cu cât Ńigara ne trage mai tare în jos, cu atât ne amăgim mai mult că se întâmplă contrariul. Totul se petrece atât de lent, atât de gradat, încât nici măcar nu ne dăm seama. Nu ne simŃim într-o zi altfel decât în ziua precedentă. Majoritatea fumătorilor nici nu realizează că sunt dependenŃi până când nu încearcă să se lase – i, chiar atunci, mulŃi nu- i recunosc dependenŃa. Un mic procent de viteji îŃi Ńin capul în nisip toată viaŃa, încercând să-i convingă pe alŃii i pe ei în i i că le place Ńigara. Am avut conversaŃia următoare cu sute de adolescenŃi: EU: Cred că-Ńi dai seama că nicotina e un drog i că singurul motiv pentru care fumezi este că nu te poŃi lăsa. A: Nu-I adevărat! Îmi place. Dacă nu mi-ar plăcea, m-a lăsa. EU: Lasă-te doar o săptămână ca să-mi dovede ti că, dacă vrei, poŃi. A: Nu e nevoie. Îmi place. Dacă a vrea să mă las, m-a lăsa. EU: Lasă-te doar o săptămână ca să-Ńi dovede ti Ńie însuŃi că nu e ti dependent. A: Ce rost are? Îmi place. A a cum am mai spus, fumătorii au tendinŃa să- i calmeze chinul lipsei de nicotină în momentele de stres, de plictiseală, de concentrare, de relaxare sau când există o combinaŃie oarecare a acestor stări. Chestiunea e explicată în detaliu în următoarele capitole. CAPITOLUL 9 STRESUL 41 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Nu mă refer doar la marile tragedii ale vieŃii, ci i la stresul mărunt – socializarea, apelurile telefonice, anxietăŃile căsniciei cu copii mici i gălăgio i etc. Să luăm ca exemplu conversaŃia telefonică. Pentru majoritatea oamenilor, telefonul e u or stresant – i cu atât mai mult pentru cineva implicat în afaceri. Cele mai multe apeluri nu provin de la clienŃi mulŃumiŃi sau de la patronul dornic să te felicite. De obicei, e ti întru câtva agresat: ceva merge prost sau cineva are vreo pretenŃie. În acest moment, fumătorul, dacă nu cumva fumează deja, î i aprinde o Ńigară. Nu tie de ce o face, dar tie că, dintr-un motiv sau altul, Ńigara pare să-l ajute. Ce se întâmplă de fapt? Fără să- i dea seama, omul respectiv a devenit nerăbdător (adică suferă chinul lipsei de nicotină). Calmându- i în parte acea nerăbdare simultan cu stresul firesc, stresul total este diminuat, iar fumătorul prime te o doză de energie. În această fază, stimularea nu e deloc o iluzie. Fumătorul se va simŃi mai bine decât înainte să- i aprindă Ńigara. Totu i, chiar în timp ce fumează acea Ńigară, fumătorul este mai tensionat decât un nefumător, deoarece, cu cât perseverezi în adicŃie, cu atât drogul te secuie te mai tare de energie i cu atât actul fumatului te reface în mai mică măsură. Am promis să nu-Ńi fac un tratament de oc. i nu încerc să te ochez cu exemplul care urmează. Vreau pur i simplu să-Ńi atrag atenŃia că Ńigările mai degrabă îŃi distrug nervii decât îi relaxează. Încearcă să-Ńi imaginezi că ai ajuns în stadiul când doctorul îŃi spune că va fi nevoit să-Ńi amputeze picioarele dacă nu te la i de fumat. Încearcă doar o clipă să-Ńi închipui cum e să trăie ti fără picioare. Încearcă să-Ńi imaginezi starea sufletească a unui om care, de i a fost avertizat, continuă să fumeze i în cele din urmă i se amputează picioarele. Auzeam pe vremuri pove ti de felul acesta i le consideram ni te ciudăŃenii. Însă doream să-mi spună i mie un doctor a a ceva – atunci m-a fi lăsat de fumat. Cu toate astea, mă a teptam să fac în orice moment o hemoragie cerebrală i să-mi pierd nu doar picioarele, ci însă i viaŃa. i nu mă socoteam vreun ciudat, ci numai un mare fumător. Pove tile astea nu sunt ni te ciudăŃenii. Ele ilustrează ce face din tine acest drog cumplit. Pe măsură ce înaintezi în viaŃă, te deposedează de îndrăzneală i de curaj. Cu cât te deposedează de curaj, cu atât te adânce ti în iluzia că Ńigara are exact efectul contrar. Am auzit cu toŃii de panica fumătorilor care rămân fără Ńigări noaptea târziu, când magazinele sunt închise. Nefumătorii nu suferă de panica asta. Ceea ce o provoacă e Ńigara. i în acela i timp, pe măsură ce înaintezi în viaŃă, Ńigara nu te distruge numai psihic, ci, fiind o otravă puternică, te distruge fizic, încetul cu încetul. Dar când fumătorul atinge stadiul în care Ńigara îlucide de-a dreptul, el crede că Ńigara îi dă curaj i că nu mai poate înfrunta viaŃa fără ea. 42 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Bagă-Ńi bine în cap: Ńigara nu-Ńi destinde nervii – îi distruge încet, dar sigur. Unul din marile câ tiguri ale eliberării de fumat este recăpătarea încrederii i siguranŃei de sine. CAPITOLUL 10 PLICTISEALA Dacă în clipa asta fumezi, probabil că uitase i deja ce faci – până când Ńi-am reamintit eu. O altă idee aberantă despre fumat este că te ajută să scapi de plictiseală. Plictiseala e o stare de spirit. Când fumezi o Ńigară, mintea ta nu spune: « Fumez o Ńigară, fumez o Ńigară! » Asta se întâmplă doar când ai fost lipsit multă vreme de Ńigară, când te străduie ti să fumezi mai puŃin sau când aprinzi primele câteva Ńigări după ce ai încercat, fără succes, să te la i. Lucrurile stau de fapt astfel: dacă e ti dependent de nicotină i nu fumezi, ceva îŃi lipse te. Când mintea îŃi este ocupată cu ceva nestresant, poŃi rezista vreme îndelungată fără ca absenŃa drogului să te deranjeze. În schimb, dacă te plictise ti, nu există nimic care să-Ńi distragă mintea de la fumat, a a că hrăne ti monstrul. Când devii delăsător (adică nu încerci să te la i de fumat ori să reduci numărul de Ńigări) până i gestul de a aprinde Ńigara devine încon tient. Chiar fumătorii de pipă sau cei care- i ruleazăsinguri Ńigările pot parcurge ritualul în mod automat. Dacă încearcă să- i amintească Ńigările fumate de-a lungul unei zile, fumătorul nu- i poate aminti decât o mică parte – prima Ńigară de dimineaŃă sau cea de după o masă. Adevărul este că Ńigările mai curând sporesc, indirect, plictiseala, căci te fac să te simŃi fără vlagă, i în loc să fie activi, fumătorii au tendinŃa să lenevească, plictisiŃi, calmându- i chinul lipsit de nicotină. Iată de ce este atât de important să contracarezi spălarea creierului. Cum fumătorii au într-adevăr tendinŃa să fumeze când sunt plictisiŃi i cum ni s-a spus dintotdeauna că fumatul înlătură plictiseala, nu ne trece prin minte să ne îndoim de acest lucru. La fel, o altă formă de spălare a creierului, ne-a inoculat convingerea că guma de mestecat relaxează. Într-adevăr, oamenii tensionaŃi au tendinŃa să scrâ nească din dinŃi. Tot ce face guma de mestecat este să-Ńi dea o motivaŃie logică pentru scrâ nitul din dinŃi. Data viitoare când vezi pe cineva mestecând gumă, observă-l cu atenŃie i gânde te-te dacă arată relaxat sau tensionat. i observă-i pe fumătorii care fumează de plictiseală. Tot plictisiŃi arată! łigara nu înlătură plictiseala. 43 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Ca fost fumător Ńigară de la Ńigară, te pot asigura că nu există în viaŃă o activitate mai plictisitoare decât să aprinzi ni te Ńigări mizerabile una după alta, zi de zi, an de an. 44 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 11 CONCENTRAREA łigările nu te ajută să te concentrezi. Asta e încă o iluzie adăugată celorlalte. Când te străduie ti să te concentrezi, încerci în mod automat să nu fii distras de nimic – de pildă, de faptul că Ńi-e frig sau cald. Fumătorul este de la bun început dezavantajat: micul monstru î i vrea doza. Prin urmare, atunci când vrea să se concentreze, nu trebuie nici măcar să se gândească la fumat. Aprinde Ńigara automat, potolindu- i parŃial dorinŃa, i continuă să facă ce are de făcut, uitând instantaneu că fumează. łigările nu te ajută să te concentrezi. Dimpotrivă, prejudiciază concentrarea, pentru că, după o vreme, chinul lipsei de nicotină nu mai este complet înlăturat nici măcar cât timp fumezi. Atunci fumătorul î i măre te doza, iar problema se amplifică. Concentrarea este afectată i din alt motiv. Blocarea treptată a arterelor i venelor cu otravă privează creierul de oxigen. Adevărul este că atât capacitatea de concentrare, cât i inspiraŃia se ameliorează considerabil când procesul e inversat. Tocmai acest aspect al concentrării m-a împiedicat să mă las de fumat când am folosit metoda voinŃei. Puteam să lupt cu nervozitatea i proasta dispoziŃie, dar, când voiam realmente să mă concentrez asupra unei chestiuni dificile, trebuia neapărat să aprind o Ńigară. Îmi amintesc cum m-a cuprins panica în clipa când am aflat că nu puteam să fumez la examenele de contabilitate. Fumam deja Ńigară de la Ńigară i eram sigur că îmi va fi imposibil să mă concentrez timp de trei ore fără Ńigări. Dar am trecut examenele i nici măcar nu m-am gândit la fumat în sala de examen, ceea ce dovede te că puterea mea de concentrare n-a fost afectată. Incapacitatea de a se concentra a celor care încearcă să se lase de fumat nu se datorează de fapt privării fizice de nicotină. Dacă e ti fumător, suferi de blocaje mentale. i când te confrunŃi cu un asemenea blocaj, ce faci? Dacă nu fumezi deja, îŃi aprinzi o Ńigară. Asta nu elimină blocajul, i atunci ce faci? Faci ceea ce trebuie: încerci să-l depă e ti, întocmai ca nefumătorii. Dacă e ti fumător, Ńigara nu e niciodată de vină. Fumătorii n-au niciodată tuse tabagică – sunt doar încontinuu răciŃi. În clipa când te la i de fumat, treaba asta e de vină pentru tot ce nu merge cum trebuie în viaŃa ta. La fel e cu blocajele mentale. În loc să faci efortul de a le depă i , începi să-Ńi spui: « Dacă a putea să-mi aprind acum o Ńigară, problema s-ar rezolva. » i începi să te întrebi dacă e bine că te-ai lăsat! Când e ti convins că fumatul ajută cu adevărat la concentrare, grijile pe care Ńi le faci în legătură cu asta te vor determina, în mod sigur, să nu te poŃi concentra. Îndoielile, nu suferinŃa 45 Allen Carr În sfâr it nefumãtor fizică a lipsei de nicotină, sunt cauza problemei. Nu uita asta niciodată: cei care suferă de lipsotinei sunt fumătorii, nu nefumătorii. Am trecut dintr-o dată de la o sută de Ńigări pe zi la zero fără să-mi pierd sub nici o formă puterea de concentrare. 46 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 12 RELAXAREA Majoritatea fumătorilor cred că o Ńigară îi ajută să se relaxeze. De fapt, nicotina e un compus chimic cu efect stimulator. După ce fumezi două Ńigări una după alta, vei constata că pulsul Ńi s-a accelerat. Una dintre Ńigările favorite pentru cei mai mulŃi fumători este aceea de după masă. Masa înseamnă un moment din zi când ne oprim din lucru, ne a ezăm, ne odihnim, ne potolim foamea i setea i ne simŃim apoi mulŃumiŃi. Totu i, bietul fumător nu se poate relaxa, căci mai are o foame de potolit. Se gânde te la Ńigară ca la o apoteoză, însă e vorba doar de micul monstru care trebuie hrănit. Adevărul este că dependentul de nicotină nu se poate relaxa complet niciodată, i pe măsură ce înaintează în viaŃă, este din ce în ce mai rău. Cei mai nerelaxaŃi oameni de pe planetă nu sunt nefumătorii, ci acele persoane de 50 de ani, cu responsabilităŃi serioase la serviciu, care fumează Ńigară după Ńigară, tu esc i expectorează tot timpul, au hipertensiune i se enervează din orice nimic. În această fază, Ńigara nu mai u urează nici măcar parŃial simptomele pe care ea însă i le produce. Îmi amintesc de vremurile când eram contabil i tânăr tată de familie. Dacă unul dintre copii făcea vreo năzbâtie cât de mică, îmi pierdeam complet cumpătul. Mi se părea că eram posedat de un duh rău. i tiu acum că într-adevăr ceva mă poseda, numai că vinovatul nu era vreun defect de caracter, ci micul monstru – nicotina. Credeam pe atunci că duc povara tuturor grijilor din lume, însă privind în urmă mă întreb unde era acel stres uria . Eram stăpân pe viaŃa mea în toate privinŃele, mai puŃin una: Ńigara era stăpână pe mine. Partea cea mai tristă este că nici astăzi nu-i pot convinge pe copiii mei că numai fumatul mă făcea nervos. Ori de câte ori aud un fumător care încearcă să- i justifice adicŃia, copiii mei primesc un mesaj de genul: « łigările calmează – te ajută să te relaxezi. » Cu câŃiva ani în urmă, organismele de adopŃie britanice au afirmat că se vor opune adopŃiei copiilor de către fumători. Cineva i-a sunat, plin de indignare: « Gre iŃi total, le-a spus. Când eram copil, dacă trebuia să discut cu mama o problemă spinoasă, a teptam până aprindea o Ńigară, pentru că devenea mai relaxată. » De ce nu putea să discute cu ea când nu fuma? De ce sunt fumătorii atât de tensionaŃi când nu fumează, chiar i după o masă luată la restaurant? De ce nefumătorii sunt complet relaxaŃi atunci? De ce nu sunt fumătorii capabili să se relaxeze fără Ńigară? Data viitoare când te afli într-un supermarket i vezi o tânără mamă Ńipând la copilul ei, observ-o când iese din magazin. Primul lucru pe care-l va face este să- i aprindă o Ńigară. Începe 47 Allen Carr În sfâr it nefumãtor să observi fumătorii, mai ales când nu li se permite să fumeze. Vei vedea că î i Ńin mâinile pe lângă gură, că bat darabana cu degetele, că î i bâŃâie piciorul, că î i răsucesc uviŃe de păr sau strâng din dinŃi. Fumătorii nu sunt relaxaŃi. Au uitat ce înseamnă să fii complet relaxat. Iată una dintre multele bucurii care te a teaptă. Povestea asta cu fumatul e cam ca atunci când o muscă e prinsă de o floare carnivoră. La început musca înghite nectar. i deodată, nu se tie cum, floarea înghite musca. N-a venit oare vremea să ie i din floarea aceea? 48 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 13 łIGĂRI COMBINATE Nu, Ńigara combinată nu înseamnă să fumezi două sau mai multe Ńigări deodată. Când Ńi se întâmplă a a ceva, începi să te întrebi de ce o fumai pe prima. O dată mi-am ars mâna încercând să-mi pun în gură o Ńigară, de i mai aveam acolo una! De fapt, nu e un gest atât de stupid pe cât crezi. A a cum am mai spus, până la urmă Ńigara nu mai calmează chinul lipsei de nicotină i ai senzaŃia că îŃi lipse te ceva chiar dacă fumezi. Este frustrarea cea mai cumplită a fumătorului Ńigară de la Ńigară. De fiecare dată când ai nevoie de doza de nicotină, fumezi deja – i de aceea marii fumători se apucă adesea de băutură sau de alte droguri. Dar mă îndepărtez de subiect. łigara combinată este cea prilejuită de două sau mai multe dintre motivele obi nuite de a fuma, ceea ce se întâmplă, de pildă, la recepŃii, petreceri, nunŃi, mese la restaurant. Toate acestea sunt exemple de împrejurări deopotrivă stresante i relaxante. Poate părea o contradicŃie, dar nu este. Orice tip de socializare, chiar între prieteni, poate fi stresantă, dar în acela i timp ai vrea să te distrezi i să fii complet relaxat. Există împrejurări în care toate cele patru motive sunt prezente concomitent. Condusul ma inii poate fi una dintre ele. Dacă tocmai ai ie it dintr-o situaŃie neplăcută – o vizită la doctor sau la dentist de exemplu – poŃi acum să te relaxezi. În acela i timp, condusul ma inii presupune întotdeauna un pic de stres – trebuie să fii atent, să nu-Ńi pui în pericol viaŃa. Pe deasupra, e necesar să te concentrezi. E posibil să nu fii con tient de ultimii doi factori, dar asta nu înseamnă că ei nu există la nivel subcon tient. Iar dacă e ti blocat în trafic sau mergi mult pe autostradă, s-ar putea să te i plictise ti. Alt exemplu clasic este jocul de cârŃi. Dacă e vorba de bridge sau pocher, trebuie să te concentrezi. Dacă pierzi mai mult decât îŃi poŃi permite, e ti stresat. Dacă nu prime ti o carte cumsecade multă vreme, începi să te plictise ti. i, în tot acest timp, se presupune că te distrezi, că e ti relaxat. Oricât de puŃin i-ar chinui lipsa de nicotină, toŃi fumătorii vor fuma Ńigară de la Ńigară în timpul jocului de cărŃi – chiar i fumătorii ocazionali. Scrumierele se vor umple imediat de chi toace. Deasupra jucătorilor va pluti un fum să-l tai cu cuŃitul. Presupunând că l-ai bate pe umăr pe oricare din fumătorii prezenŃi i l-ai întreba dacă savurează Ńigara, răspunsul ar fi: « ÎŃi baŃi joc de mine?! » Se întâmplă adesea ca după asemenea nopŃi, trezindu-ne dimineaŃa cu gura coclită, să hotărâm că ne lăsăm de fumat. Aceste Ńigări combinate sunt de obicei « cele speciale », cele care ne vor lipsi, credem noi, cel mai tare când ne vom lăsa. Ne închipuim că viaŃa nu va mai fi niciodată atât de plăcută. 49 Allen Carr În sfâr it nefumãtor De fapt, acŃionează acela i principiu: aceste Ńigări nu fac decât să ne calmeze chinul lipsei de nicotină, iar în anumite momente avem o nevoie mai presantă să calmăm acest chin. Să clarificăm ceva. Nu Ńigara este specială – ci ocazia. În clipa când vom scăpa de nevoia de Ńigară, aceste ocazii vor deveni i mai plăcute, iar situaŃiile generatoare de stres vor deveni mai puŃin stresante. Voi explica acest lucru mai în detaliu în capitolul următor. 50 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 14 LA CE RENUNł? La absolut nimic! Ne e greu să renunŃăm la fumat dintr-un singur motiv: teama. Teama că suntem privaŃi de o plăcere sau de un sprijin. Teama că anumite situaŃii plăcute nu vor mai fi niciodată la fel. Teama că nu von fi în stare să facem faŃă situaŃiilor stresante. Cu alte cuvinte, sub efectul spălării creierului, ne amăgim că avem în noi o slăbiciune sau că există ceva în Ńigară care ne trebuie negre it, iar când ne vom lăsa de fumat va apărea un gol. Un lucru trebuie să-Ńi fie clar: Ńigările nu umplu nici un gol. Dimpotrivă, chiar ele îl produc! Corpul nostru este cel mai sofisticat sistem de pe pământ. Indiferent în ce crezi – în Dumnezeu, într-un proces de selecŃie naturală sau într-o combinaŃie a lor – creatorul ori mecanismul care a proiectat corpul nostru este de o mie de ori mai eficient decât omul! Omul nu poate crea nici măcar o celulă vie, ce să mai vorbim de miracolul văzului, al reproducerii, de sistemul circulator sau de creier. Dacă Dumnezeu sau procesul ar fi vrut să fumăm, ne-ar fi echipat cu un dispozitiv de filtrare, astfel ca otrăvurile să nu intre în corp, i cu un co prin care să iasă fumul. Corpul nostru este prevăzut de fapt cu dispozitive de alarmă – tuse, ameŃeală, greaŃă etc. – pe care le ignorăm, punându-ne în pericol. Adevărul cel minunat este că nu există nimic la care să renunŃăm. O dată ce ai expulzat acel mic monstru din organism i ai scăpat de spălarea creierului, nu vei mai vrea Ńigara i nici nu vei mai avea nevoie de ea. łigara nu spore te savoarea unei mese. O distruge. ÎŃi distruge simŃul gustului i al mirosului. Observă, într-un restaurant, cum fumează fumătorii între feluri. Nu masa le face plăcere, nu pot a tepta să se termine, căci ea se pune în calea Ńigării. MulŃi dintre ei î i aprind Ńigara de i tiu că îi deranjează pe nefumători. Nu e vorba de impoliteŃe, pur i simplu, se simt groaznic fără Ńigară. Sunt între ciocan i nicovală. Ori se abŃin i se simt mizerabil fiindcă nu fumează, ori fumează i se simt mizerabil fiindcă îi agresează pe ceilalŃi, îi cuprinde vinovăŃia i se autodispreŃuiesc pentru ceea ce fac. Observă-i pe fumători la o recepŃie oficială, când trebuie să a tepte momentul toastului. MulŃi par să aibă vezica urinară suspect de slabă – i se strecoară afară, ca să tragă câteva fumuri. Abia atunci vezi fumatul drept ceea ce este: o adicŃie în toată puterea cuvântului. Fumătorii nu fumează de plăcere. Fumează pentru că se simt mizerabil dacă n-o fac. 51 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Cum mulŃi dintre noi începem să fumăm când ne aflăm în societate i suntem încă tineri i timizi, dobândim convingerea că nu ne putem bucura de asemenea ocazii în lipsa Ńigării. E o prostie. łigara îŃi distruge încrederea în tine însuŃi. Cea mai evidentă dovadă a fricii pe care Ńigara o inoculează fumătorului este efectul ei asupra femeilor. Practic toate femeile î i îngrijesc minuŃios înfăŃi area. Nu le-ar trece prin minte să vină la o petrecere cu haine murdare i mirosind urât. i totu i, faptul că respiraŃia lor are un iz de scrumieră nespălată nu pare să le împiedice defel să fumeze. tiu că le deranjează foarte tare – multe femei î i detestă mirosul părului i al hainelor – i totu i nu le împiedică. A a de mare e frica pe care acest drog cumplit i-o inoculează fumătorului. łigările nu te ajută când e ti în societate – dimpotrivă.Nu e nici o bucurie să te străduie ti să Ńii paharul într-o mână i Ńigara în cealaltă, să te ocupi de scrumieră i să faci dispărute chi toacele, să nu sufli fumul în nasul persoanei cu care stai de vorbă, să te întrebi dacă ceilalŃi îŃi simt mirosul gurii sau îŃi observă dinŃii pătaŃi. Nu numai că nu renunŃi la nimic, dar ai de câ tigat lucruri minunate. Când fumătorii î i pun problema să se lase, ei tind să se gândească la sănătate, la bani i la stigmatul social. Evident, sunt chestiuni serioase i importante, dar eu personal cred că cele mai mari avantaje sunt de ordin psihologic. i printre ele se numără: 1. revenirea curajului i a încrederii în tine însuŃi 2. eliberarea din sclavie 3. risipirea acelor umbre cumplite cuibărite în minte, a căror sursă e con tiinŃa faptului că 50 dintre oameni te dispreŃuiesc i, încă mai rău, tu însuŃi te dispreŃuie ti. ViaŃa nu e doar mai bună când e ti nefumător, ci i infinit mai plăcută. Nu vreau să spun numai că vei fi mai sănătos i mai bogat. Vreau să spun că vei fi mai fericit i că te vei bucura mult mai mult de viaŃă. Minunatele avantaje de a fi nefumător sunt discutate în capitolele următoare. Există fumători cărora le e greu să înŃeleagă noŃiunea de « gol ». Analogia de mai jos îi poate ajuta. Închipuie-Ńi că ai un herpes pe faŃă. Iar eu am un unguent miraculos i îŃi spun: « Încearcă-l. » ÎŃi pui unguent i herpesul dispare imediat. Dar reapare peste o săptămână. Mă întrebi: « Mai ai unguentul acela? » Iar eu îŃi răspund: « Ia tubul. S-ar putea să ai nevoie i altă dată. » Aplici unguentul. i, ca prin farmec, herpesul dispare din nou. De fiecare dată când reapare, e tot mai mare i mai dureros, iar intervalele în care unguentul are efect se tot scurtează. Până la urmă, herpesul îŃi acoperă toată faŃa i durerea devine chinuitoare. Acum reapare din jumătate în jumătate de oră. tii că unguentul îl va face să dispară temporar, dar ai început să fii foarte îngrijorat. Dacă herpesul se va întinde pe tot corpul? Dacă nu va mai dispărea deloc? A a 52 Allen Carr În sfâr it nefumãtor că mergi la doctor. Însă doctorul nu te poate vindeca. Încerci tot felul de remedii, dar nimic nu are efect cu excepŃia acelui unguent miraculos. Acum e ti complet dependent de substanŃa cu pricina. Nu ie i niciodată din casă înainte de a te asigura că ai la tine un tub. Dacă mergi în străinătate, iei în bagaj mai multe tuburi. Acum, pe lângă grijile legate de sănătate, e ti nevoit să-mi plăte ti i 100 de lire sterline pe tub. N-ai de ales, a a că-mi dai banii. Într-o bună zi, cite ti în ziar că nu e ti singurul cu această suferinŃă. Iar farmaci tii au descoperit că unguentul nu vindecă de fapt herpesul. Doar îl împinge sub piele. Mai mult, unguentul îl agravează. Ca să scapi de herpes nu trebuie decât să nu mai folose ti unguentul. i, dacă ai răbdare, până la urmă herpesul va dispărea. Te-ai simŃi mizerabil? BineînŃeles că nu. Ai avut o problemă gravă, pe care ai crezut-o fără soluŃie. Dar acum ai găsit soluŃia. Chiar dacă herpesului i-ar lua un an întreg ca să dispară complet, în fiecare zi, văzându-l cum se vindecă, Ńi-ai spune: « Ce miracol! Nu mai sunt condamnat la moarte… » Aceasta a fost miracolul pe care l-am trăit când am stins ultima Ńigară. Dar să clarificăm ceva în povestea cu herpesul i unguentul. Herpesul nu e o metaforă pentru cancerul de plămâni, pentru ateroscleroză, emfizem pulmonar, anghină pectorală, astm cronic, bron ită sau boală coronariană. Nu e o metaforă pentru banii du i pe apa sâmbetei, pentru respiraŃia urât mirositoare i dinŃii pătaŃi, pentru starea letargică, pentru hârâiala din piept i tuse, pentru anii în care ne sufocăm singuri întrebându-ne de ce o facem, pentru momentele în care suntem pedepsiŃi, căci nu ni se permite să fumăm. i nu e vorba nici de dispreŃul nefumătorilor sau, i mai grav, de faptul că noi în ine ne dispreŃuim. Toate acestea sunt doar un « supliment » la herpes. Herpesul este ceea ce ne face să fim opaci la tot ce-am în irat înainte. Este senzaŃia de panică a acelui: « Vreau o Ńigară! » Nefumătorii nu au o asemenea senzaŃie. Boala cea mai gravă de care suferim e frica, iar câ tigul cel mai mare pe care-l vom dobândi este eliberarea de frică. Parcă se ridicase, dintr-o dată, stratul gros de ceaŃă care-mi învăluia mintea. Vedeam cât se poate de limpede că senzaŃia de panică a dorinŃei de Ńigară nu era vreo slăbiciune a mea sau vreun atribut magic, propriu al Ńigării. Era provocată de prima Ńigară, iar fiecare din următoarele, în loc să atenueze senzaŃia, o declan a din nou. i în acela i timp vedeam cum toŃi ceilalŃi « fericiŃi » fumători trec prin acela i co mar ca mine. ToŃi născocind false argumente ca să- i justifice cât de cât prostia. E atât de plăcut să fii liber! 53 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 15 SCLAVIA AUTOIMPUSĂ De obicei, principalele motive ale fumătorilor care încearcă să se lase sunt sănătatea, banii i stigmatul social. Dar în spălarea creierului corelată cu acest drog cumplit intră sclavia în formă pură. Omul s-a străduit din răsputeri în secolul trecut să abolească sclavia, i totu i fumătorul trăie te într-o sclavie autoimpusă. Pare să uite că, atunci când I se permite să fumeze, ar vrea să nu fie fumător. Nu numai că pe cele mai multe Ńigări nu le savurăm, dar nici măcar nu ne dăm seama că le fumăm. Doar după o perioadă de abstinenŃă ne iluzionăm că ne place Ńigara ( prima pe care o fumăm dimineaŃa, cea de după o masă etc.). łigara devine preŃioasă doar când încercăm să fumăm mai puŃin ori să ne abŃinem, sau când societatea ne constrânge să nu fumăm (când mergem la biserică, la spital, la supermarket, la teatru .a.m.d.). Fumătorul învederat nu trebuie să uite că această tendinŃă se va accentua. Azi ni se interzice să fumăm în metrou. Mâine nu vom mai avea voie în nici un loc public. S-au dus timpurile în care un fumător putea să intre în casa unui prieten sau a unui necunoscut i să- i scoată cu non alanŃă pachetul de Ńigări. În ziua de azi, când pă e te într-o casă, bietul fumător va inspecta locul, căutând cu disperare o scrumieră în care să fie chi toace. Dacă nu există scrumieră, va încerca de obicei să amâne momentul Ńigării, iar dacă nu poate va cere permisiunea gazdelor, riscând să i se răspundă: « Fumează dacă vrei neapărat » sau « Te rugăm să n-o faci, mirosul nu se duce u or. » Sărmanul fumător, care deja se simŃea prost, ar vrea să-l înghită pământul. Îmi amintesc ce chin era pentru mine să merg la biserică în vremurile când fumam. Până i la nunta fiicei mele, când ar fi trebuit să stau în biserică solemn i mândru ca un tată adevărat, ce-mi trecea mie prin cap? « De s-ar termina mai repede, ca să pot ie i afară i să trag un fum! » Observă-i pe fumători în astfel de situaŃii – e instructiv. Ai să vezi că se adună laolaltă. i nu apare doar un pachet de Ńigări, apar douăzeci. Iar conversaŃia este mereu la fel: « Fumezi? » « Da, însă ia de la mine. » « MulŃumesc, o să încerc una de-a ta mai încolo. » Î i aprind Ńigările i trag adânc în piept, spunându- i: « Ce noroco i suntem! Avem mica noastră recompensă. Nefumătorul, săracul, n-are a a ceva. » 54 Allen Carr În sfâr it nefumãtor « Săracul » nefumător n-are nevoie de recompensă. Organismul nostru n-a fost conceput să vieŃuiască otrăvindu-se sistematic. Cel mai trist lucru este că, atunci când fumează, fumătorul nu obŃine senzaŃia de pace, de încredere i de seninătate pe care nefumătorul o are dea lungul întregii sale vieŃi fără Ńigară. Nefumătorul nu stă în biserică, simŃind cum îl cuprinde agitaŃia i dorind să fie în altă parte. El se poate bucura de fiecare minut al vieŃii. Îmi mai aduc aminte cum jucam iarna biliard acasă i pretindeam că trebuie să merg la toaletă – ca să trag o Ńigară. Nu, nu era vorba de un băiat de 14 ani, ci de un contabil serios, de 40. Ce tristeŃe! i când reveneam la masa de joc, nici măcar nu mă distram. Abia a teptam să se termine ca să pot fuma din nou, de i biliardul era hobby-ul meu, modul meu favorit de relaxare i distracŃie. Una dintre cele mai extraordinare bucurii ale mele ca fumător este de a mă fi eliberat de sclavie, de a putea să gust viaŃa în întregime, nu petrecându-mi jumătate din ea tânjind după o Ńigară pentru ca, o dată ce am aprins-o, să-mi doresc să n-o fi făcut. Fumătorii trebuie să fie con tienŃi că, în casele nefumătorilor sau doar în compania acestora, cel care-i frustrează nu este nefumătorul cel mulŃumit de sine, ci « micul monstru ». 55 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 16 O SĂ ECONOMISESC SĂPTĂMÂNAL SUMA X N-am să repet niciodată îndeajuns că ne este greu să ne lăsăm de fumat din cauza spălării creierului, i cu cât vom contracara în mai mare măsură apălarea creierului, cu atât ne va fi mai u or să ne atingem scopul. Din când în când, îi atac pe a a-numiŃii fumători învederaŃi. După definiŃia mea, un fumător învederat este cineva care î i poate permite să fumeze, nu crede că î i pune în pericol sănătatea i nu-i pasă că e stigmatizat de societate. (În zilele noastre nu există prea mulŃi.) Dacă e vorba de un tânăr, îi spun: « Nu pot să cred că nu-Ńi pasă cât cheltuie ti! » De obicei, se luminează la faŃă. Dacă l-a fi atacat în privinŃa sănătăŃii sau a stigmatului social, s-ar fi simŃit prins pe picior gre it, dar dacă e vorba de bani… « Păi pot să-mi permit. Nu înseamnă decât suma X pe săptămână i cred că merită. E singurul meu viciu, singura mea plăcere. » .a.m.d. Dacă fumează 20 de Ńigări pe zi, îi spun: « Totu i nu-mi vine să cred că nu-Ńi pasă de bani. Pe toată durata vieŃii dumitale, ai să cheltuie ti peste 40 000 de lire sterline. i ce faci cu banii ă tia? Nici măcar nu le dai foc sau nu-i arunci la gunoi. Îi folose ti de fapt ca să-Ńi ruinezi sănătatea fizică, să-Ńi distrugi nervii i încrederea în sine, să înduri o viaŃă întreagă de sclavie, de respiraŃie urât mirositoare i dinŃi pătaŃi. Asta te cam îngrijorează, nu-i a a? » În acest moment devine clar, mai ales dacă fumătorul e un tânăr, că nu s-a gândit niciodată la suma plătită într-o viaŃă. Pentru majoritatea fumătorilor, nici preŃul unui pachet nu e prea mic. Câteodată calculăm cât cheltuim pe săptămână i suma ne alarmează. Foarte rar ( i numai când ne gândim să ne lăsăm) estimăm suma anuală – iar rezultatul ne înspăimântă – dar cât cheltuim într-o viaŃă…asta pare de necrezut. Totu i, pentru că se simte atacat, fumătorul va replica: « Pot să-mi permit. Pe săptămână e doar atât. » Recurge la trucurile oricărui agent de vânzări – însă o face pe spinarea lui. Atunci îi spun: « ÎŃi fac o ofertă pe care nu poŃi s-o refuzi. Dă-mi 1 000 de lire acum i eu o să-Ńi dau gratis Ńigări tot restul vieŃii. » Dacă i-a fi propus să-I preiau o datorie de 40 000 de lire pentru 1 000 de lire, fumătorul m-ar fi pus să semnez contractul imediat. Cu toate astea, absolut nici un fumător învederat – i Ńine cont că nu vorrbesc de cei ca tine, care vor să se lase, ci de fumătorii care n-au deloc intenŃia asta – nu mi-a acceptat vreodată oferta. De ce? Adesea, ajun i în acest punct al conversaŃiei, fumătorul spune: « Adevărul este că nu-mi prea pasă de treaba asta cu banii. » Dacă gânde ti la fel, întreabă-te de ce. Cum se face că în alte 56 Allen Carr În sfâr it nefumãtor situaŃii din viaŃă te străduie ti din răsputeri să economise ti câteva lire, i totu i cheltuie ti fără să-Ńi pese mii de lire otrăvindu-te singur? Iată care este răspunsul. Orice altă decizie pe care o iei în viaŃă e consecinŃa unei analize în care cântăre ti argumentele pro i contra ca să ajungi la o soluŃie raŃională. E posibil să fie o soluŃie gre ită, dar cel puŃin ajungi la ea prin deducŃii logice. Ori de câte ori fumătorul pune în balanŃă argumentele pro i contra Ńigării, rezultatul e invariabil acela i: Nu mai fuma! E ti un cretin! Prin urmare, toŃi fumătorii fumează nu pentru că vor sau pentru că au hotărât să fumeze, ci pentru că î i închipuie că nu pot înceta. Trebuie să- i Ńină capul în nisip. Partea ciudată este că fumătorii fac între ei pariuri – de pildă: « Cine cedează primul îi plăte te celuilalt 50 de lire. »- însă miile de lire pe care le-ar economisi nemaifumând nu par să-i tulbure. i se întâmplă a a pentru că încă gândesc cu creierul « spălat » al fumătorului. Scoate-Ńi doar pentru o clipă nisipul din ochi. Fumatul e o reacŃie în lanŃ i lanŃul e ve nic. Dacă nu-l sfărâmi, vei rămâne fumător toată viaŃa. Acum calculează cât crezi că vei cheltui pe Ńigări tot restul vieŃii. Evident, suma variază de la o persoană la alta, dar să presupunem, pentru exerciŃiu, că se ridică la 10 000 de lire sterline. În scurtă vreme vei lua decizia să fumezi ultima ta Ńigară (te rog, nu încă – aminte te-Ńi de instrucŃiunile de la începutul căŃii). Tot ce trebuie să faci ca să rămâi nefumător este să nu cazi din nou în capcană. Altfel spus, să nu fumezi acea primă Ńigară. În caz contrar, de i e una singură, te va costa 10 000 de lire sterline. Dacă îŃi spui că recurg la un truc, continui să te amăge ti. Pur i simplu calculează câŃi bani ai fi economisit dacă n-ai fi fumat prima ta Ńigară. Dacă socote ti că argumentul e realist, întreabă-te cum ar fi să câ tigi mâine la loterie 10 000 de lire sterline. Ai dansa de bucurie! A a că hai, dansează! E ti pe cale să câ tigi acel premiu – i e doar unul dintre cele câteva câ tiguri miraculoase pe care le vei avea. În perioada privării de nicotină, e posibil să fii tentat să fumezi doar o Ńigară. Dacă îŃi reaminte ti că te costă 10 000 de lire (sau suma pe care ai estimat-o), vei rezista mai u or tentaŃiei. Am făcut ani în ir oferta dinainte în emisiuni TV i radio. i încă mi se pare de necrezut că nici un fumător învederat n-a acceptat-o. Pe membrii clubului meu de golf îi tachinez ori de câte ori îi aud plângându-se că s-au scumpit Ńigările. Drept să spun, mi-e teamă că dacă-i întărât prea tare unul dintre ei va accepta târgul, iar eu voi pierde o avere! Când te vei afla în compania unor fumători veseli i mulŃumiŃi, care susŃin că le place Ńigara, spune-le că ai întâlnit un idiot dispus, în schimbul sumei pe care o cheltuiesc într-un an pentru fumat, să le dea gratis Ńigări tot restul vieŃii. Crezi că vei găsi pe cineva care să-mi accepte oferta? 57 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 17 SĂNĂTATEA Acesta e domeniul în care spălarea creierului atinge cote maxime. Fumătorii cred că sunt con tienŃi de riscurile pentru sănătate. Nu sunt. Eu însumi, când mă a teptam să-mi explodeze capul din clipă-n clipă i credeam din răsputeri că sunt gata să accept consecinŃele, mă amăgeam singur. Dacă a fi scos o Ńigară din pachet i în acel moment ar fi început să pulseze o lumină ro ie i să sune o sirenă, urmată de o voce tunătoare: « AtenŃie, Allen, aceasta e Ńigara fatală! Din fericire pentru tine, prime ti un ultim avertisment. Până acum ai scăpat, dar dacă fumezi Ńigara asta îŃi va exploda capul! » - crezi că a mai fi aprins-o? Dacă te îndoie ti, mergi într-un loc cu trafic intens, stai cu ochii închi i la o curbă a drumului i încearcă să-Ńi imaginezi că ai de ales: fie te la i de fumat, fie traversezi drumul legat la ochi, înainte să-Ńi aprinzi următoarea Ńigară. Nu există nici o îndoială în privinŃa variantei pe care o vei alege. M-am comportat a a cum se comportă orice fumător toată viaŃa: m-am prefăcut că nu-mi pasă i am Ńinut capul în nisip, sperând că într-o bună dimineaŃă mă voi trezi nemaidorind, pur i simplu, să fumez. Fumătorii nu- i pot permite să se gândească la riscurile pentru sănătate. Dacă ar face-o, până i iluzia că le place « obiceiul » lor s-ar spulbera. De aceea e atât de ineficient tratamentul de oc folosit în mass-media cu ocazia zilei naŃionale împotriva fumatului doar nefumătorii vor fi dispu i să urmărească emisiunile. i de aceea fumătorii, amintindu- i de unchiul George care fuma două pachete pe zi i a trăit până la 80 de ani, vor ignora miile de oameni doborâŃi în floarea vârstei de buruiana otrăvitoare. Cam de ase ori pe săptămână, am cu fumătorii (de obicei mai tineri) conversaŃia următoare: EU: De ce vrei să te la i? FUMĂTORUL: E scump, nu-mi pot permite. EU: Problema sănătăŃii nu te îngrijorează? FUMĂTORUL: Nu. A putea ajunge i mâine sub roŃile unei ma ini. EU: Te-ai arunca singur sub roŃile unei ma ini? FUMĂTORUL: Sigur că nu m-a arunca! 58 Allen Carr În sfâr it nefumãtor EU: Nu te obose ti să te uiŃi în stânga i în dreapta când treci drumul? FUMĂTORUL: Sigur că mă uit! Exact. Fumătorul are mare grijă sub roŃile unei ma ini, iar probabilitatea să i se întâmple a a ceva este de unu la sute de mii. În schimb, fumătorul are anse de aproape 100% să fie îmbolnăvit de Ńigară, i totu i pare să uite complet riscurile. Atât de eficientă este spălarea creierului. Îmi amintesc de un celebru jucător de golf britanic care nu voia să participe la Circuitul American pentru că îi era frică să zboare cu avionul. Cu toate astea, fuma Ńigară de la Ńigară în timpul jocului. Ciudat lucru: dacă am intui că avionul are o defecŃiune cât de mică, nu ne-am urca în el, de i riscul de a muri când călătore ti cu avionul este de unu la sute de mii, acela i risc, în cazul fumatului, este de unu la patru, i totu i îl ignorăm. i ce câ tigă fumătorul luândui acest risc? Absolut nimic! Alt mit foarte răspândit legat de fumat se referă la tusea tabagică. MulŃi dintre oamenii mai tineri care vin la consultaŃiile mele nu- i fac griji în privinŃa sănătăŃii pentru că nu tu esc. Dar lucrurile ar trebui să stea exact pe dos. Tusea este o metodă cu scop profilactic a naturii de a înlătura substanŃele străine din plămâni. Tusea în sine nu e o boală, ci un simptom. Fumătorii tu esc pentru că plămânii lor încearcă să scape de gudroanele i otrăvurile capabile să declan eze un cancer. Când nu tu esc, acele gudroane i otrăvuri rămân în plămâni – i atunci pot să provoace cancerul. Fumătorii evită de regulă exerciŃiul fizic i obi nuiesc să nu respire adânc ca să nu tu ească. Eu însumi eram convins că tusea mea tabagică permanentă mă va ucide. Însă, eliminând o parte din mizeria pe care o aveam în plămâni, este posibil să-mi fi salvat viaŃa. Gânde te-te la problema asta în felul următor. Ar fi o prostie să ai o ma ină frumoasă i s-o la i să ruginească fără să mi ti un deget, căci ma ina se va transforma curând într-un morman de rugină i nu te va mai duce nicăieri. Pe de altă parte, n-ar fi sfâr itul lumii, totul e o chestiune de bani – dacă ai destui, poŃi oricând să-Ńi cumperi o ma ină nouă. Corpul tău e vehiculul cu care călătore ti prin viaŃă. Cu toŃii spunem că sănătatea e tot ce avem mai de preŃ – este un adevăr pe care Ńi-l vor mărturisi toŃi milionarii bolnavi. Cei mai mulŃi dintre noi ne amintim de o împrejurare a vieŃii – o boală sau un accident – când ne-am rugat să ne însănăto im (cât de repede uităm aceste lucruri!). Fumând, nu numai că lăsăm rugina să pătrundă în noi fără să mi căm un deget, ci distrugem sistematic vehiculul de care avem nevoie ca să înaintăm în viaŃă. i nu ni s-a dat decât unul. Fii inteligent. N-ai nevoie de Ńigară: nu-Ńi oferă absolut nimic. Scoate-Ńi, doar o clipă, capul din nisip i întreabă-te: dacă ai ti absolut sigur că următoarea Ńigară va declan a în organismul tău un cancer, ai mai fuma-o? E dificil să-Ńi imaginezi boala, dar gânde te-te că va trebui să mergi în spital pentru tratamentele acelea 59 Allen Carr În sfâr it nefumãtor cumplite – iradieri, citostatice etc. În clipa aceea nu-Ńi mai faci planuri de viaŃă, ci de moarte. Ce se va alege de familia ta i de cei dragi, de proiectele i visurile tale? Văd adesea oameni cărora li se întâmplă această tragedie. Nici ei n-au crezut că li se va întâmpla, iar partea cea mai rea nu e boala în sine, ci con tiinŃa faptului că i-au provocat-o singuri. Ne spunem toată viaŃa: « O să mă las de fumat mâine. » Încearcă să-Ńi imaginezi ce simt acei oameni care « au apăsat pe buton ». S-a terminat acum cu spălarea creierului. Ei văd « obiceiul » exact a a cum este i î i petrec restul vieŃii spunându- i: « Cum am putut să cred că am nevoie de Ńigară? Doamne, cât a vrea să întorc timpul înapoi! » Nu te mai amăgi singur. PoŃi face ceea ce trebuie acum. Adu-Ńi aminte, e vorba de o reacŃie în lanŃ. Dacă fumezi următoarea Ńigară, ajungi la următoarea i tot a a. Deja Ńi se întâmplă i Ńie. łi-am promis la începutul cărŃii că nu vei fi supus unui tratament de oc. Dacă ai hotărât deja să te la i, restul capitolului nu va fi pentru tine un tratament de oc. Dacă nu e ti sigur încă, sari peste ceea ce urmează i revino aici după ce ai citit toată cartea. Există nenumărate statistici despre cum poate periclita Ńigara sănătatea fumătorului. Problema este că, înainte de a decide să se lase, fumătorul nu vrea să tie despre ele. Chiar i avertismentul de pe pachetele de Ńigări e inutil, căci fumătorul îl ignoră, iar dacă se întâmplă să-l citească se grăbe te să- i aprindă o Ńigară. Fumătorii cred de regulă că riscul Ńigării pentru sănătate este ceva de genul lovit/ratat, ca atunci când pă e ti pe o mină. Ei bine, trebuie odată să pricepi: deja Ńi se întâmplă. Ori de câte ori tragi din Ńigară, inhalezi gudroane cancerigene în plămâni. Iar cancerul nici măcar nu e cea mai rea boală fatală cauzată total sau parŃial de Ńigări. Fumatul are o contribuŃie hotărâtoare în bolile de inimă, în aterosleroză, emfizem pulmonar, anghină pectorală, tromboză, bron ită cronică i astm. Pe vremea când fumam, nu auzisem niciodată de ateroscleroză sau emfizem. tiam că permanenta hârâială din piept, tusea cronică, crizele de astm i de bron ită tot mai frecvente erau urmarea directă a fumatului. Dar, de i mă supărau, nu reprezentau chiar o suferinŃă i puteam Ńine sub control disconfortul. Mărturisesc că ideea cancerului pulmonar mă îngrozea, a a că pesemne pur i simplu am reprimat-o. Este uluitor cum teama faŃă de pericolele pentru sănătate ale fumatului este umbrită de teama cealaltă, de a te lăsa. i nu atât pentru că ultima e mai mare, ci pentru că, dacă ne lăsăm azi, teama e imediată, în timp ce teama de cancer pulmonar este proiectată în viitor. De ce să fii pesimist? Poate că n-o să se întâmple. Oricum, până atunci o să mă las, îŃi spui. Avem tendinŃa să ne gândim la fumat ca la o recompensă de râzboi. Pe de-o parte, frica: e nesănătos, e scump, e mizerabil, e înrobitor. Pe de alta, plusurile: este plăcerea mea, este 60 Allen Carr În sfâr it nefumãtor prietenul, sprijinul meu. Nu ne trece prin cap că i această parte înseamnă tot frică. Nu ne place chiar a a mult Ńigara, dar ne simŃim mizerabil fără ea. Gânde te-te la dependenŃii de heroină lipsiŃi de drog, la suferinŃa abjectă prin care trec. Acum imaginează-Ńi fantastica lor bucurie când î i înfig acul în venă i pun capăt cumplitei dorinŃe. Încearcă să înŃelegi cum ar putea cineva să creadă că obŃine plăcere înfigându- i un ac în venă. NedependenŃii de heroină nu au senzaŃia aceea de panică. Heroina nu înlătură senzaŃia, dimpotrivă, o provoacă. Nefumătorii nu se simt nefericiŃi dacă nu li se permite să fumeze după masă. Doar fumătorii au această senzaŃie de frustrare. Nicotina nu o înlătură, dimpotrivă, o provoacă. Frica de cancer pulmonar nu m-a făcut să mă las de Ńigară pentru că imaginea mea era de genul mersului pe un teren minat. Dacă scapi – bine, dacă pă e ti pe o mină – înseamnă că n-ai avut noroc. E ti con tient de riscuri i, de vreme ce e ti gata să ri ti, asta e treaba ta! Prin urmare, dacă un nefumător încerca vreodată să-mi atragă atenŃia asupra riscuriloe, foloseam tactica de elucidare tipică pe care o adoptă toŃi dependenŃii. « Trebuie să mori de ceva. » Fire te, dar este acesta un motiv logic ca să-Ńi scurtezi în mod deliberat viaŃa? « Calitatea vieŃii e mai importantă decât lungimea ei. » Adevărat, însă vrei cumva să spui că un alcoolic sau un dependent de heroină are o calitate a vieŃii mai bună decât cineva nedependent de aceste droguri? Chiar crezi că un fumător are o calitate a vieŃii mai bună decât un nefumător? Cu siguranŃă fumătorul pierde de două ori – viaŃa lui e i mai scurtă, i mai nefericită. « Plămânii mei sunt mai periclitaŃi de gazele de e apament decât de Ńigări. » Chiar dacă a a ar fi, este acesta un motiv logic ca să-Ńi pedepse ti plămânii i mai mult? ÎŃi poŃi imagina pe cineva atât de prost încât să- i pună la gură Ńeava de e apament a ma inii i să inhaleze gazele? Exact a a fac fumătorii! Gânde te-te la asta data viitoare când vezi un biet fumător trăgând cu sete dintr-o Ńigară! ÎnŃeleg de ce inflamaŃia plămânilor i riscul de a face cancer pulmonar nu m-au ajutat să mă las. Cu prima puteam să mă descurc, iar gândul cancerului îl reprimasem. A a cum tii deja, metoda mea nu mizează pe lăsatul de fumat din frică, din contră, vreau să te fac să realizezi cât de plăcută va deveni viaŃa când vei fi liber. Totu i sunt convins că, dacă a fi putut vedea ce se petrece în corpul meu, asta m-ar fi ajutat să mă las. Nu mă refer la tehnica de oc – să-i arăŃi fumătorului culoarea plămânilor lui. Judecând după dinŃii i degetele mele pătate de nicotină, îmi era clar că nici plămânii nu arătau 61 Allen Carr În sfâr it nefumãtor bine. Cu condiŃia să funcŃioneze în continuare, nu mă deranjau atâta ca dinŃii i degetele – cel puŃin nu-i putea vedea nimeni. Mă refer la îmbâcsirea progresivă a arterelor i venelor i la privarea treptată a fiecărui mu chi i organ al corpului de oxigen i nutrienŃi, înlocuite cu otrăvuri i monoxid de carbon (provenite nu numai din gazele de e apament, ci i de la fumat). La fel ca majoritatea conducătorilor auto, nu-mi place ideea că în motorul ma inii mele se află ulei murdar sau un filtru îmbâcsit. ÎŃi poŃi imagina că ai o ma ină nou-nouŃă căreia nu-i vei schimba niciodată uleiul sau filtrul de ulei? Exact a a ne purtăm cu corpul nostru când devenim fumători. MulŃi medici corelează astăzi tot felul de boli cu fumatul, inclusiv diabetul, cancerul de col uterin i cancerul de sân. Lucrul acesta nu mă surprinde. Industria tutunului insistă că profesia medicală n-a demonstrat tiinŃific niciodată că fumatul este cauza directă a cancerului pulmonar. Dar statisticile sunt atât de cople itoare, încât nu e nevoie de nici o dovadă. Nimeni nu mi-a demonstrat tiinŃific motivul exact pentru care, când îmi lovesc un deget cu ciocanul, mă doare. i totu i am priceput imediat care e cauza. De i nu sunt doctor, la fel ca în exemplul cu ciocanul i degetul, mi-am dat seama curând că inflamaŃia, tusea permanentă, crizele frecvente de astm i bron ită erau în directă legătură cu Ńigara. Totu i, cred că pericolul cel mai mare al fumatului este deteriorarea treptată i progresivă a sistemului nostru imunitar. Toate plantele i animalele de pe această planetă sunt atacate de-a lungul vieŃii de microbi, virusuri, paraziŃi etc. Sistemul nostru imunitar e cea mai puternică barieră în calea bolilor. Cu toŃii avem, cât timp trăim, diverse maladii i infecŃii. Pesemne că suferim i de o formă oarecare de cancer de-a lungul vieŃii. Cu toate astea, nu cred că organismul uman a fost astfel conceput încât să fie răpus de boală i, dacă suntem puternici i sănăto i, sistemul nostru imunitar va lupta i va învinge. Dar cum ar putea funcŃiona eficient sistemul tău imunitar de vreme ce privezi fiecare mu chi i fiecare organ de oxigen i de nutrienŃi, înlocuindu-le cu monoxid de carbon i otrăvuri? Problema nu e atât că fumatul provoacă boala, ci că îŃi distruge treptat sistemul imunitar, cam în acela i fel ca SIDA. De o serie de efecte adverse pe care le-a avut fumatul asupra sănătăŃii mele, unele manifestându-se ani în ir, nu mi-am dat seama decât târziu, după ce m-am lăsat de fumat. Pe când îi dispreŃuiam pe acei idioŃi i nebuni care preferau să li se amputeze picioarele în loc să se lase de fumat, nu-mi trecea prin cap că eu însumi sufeream de arteroscleroză. Presupuneam că tenul meu cenu iu se datorează pigmenŃilor sau lipsei de exerciŃiu fizic. Nu mam gândit că adevăratul motiv este blocarea vaselor capilare. Pe la 30 de ani începusem să am vene varicoase – care au dispărut ca prin farmec când m-am lăsat de fumat. Ajunsesem în 62 Allen Carr În sfâr it nefumãtor stadiul – cam cinci ani înainte să mă las – în care aveam în fiecare noapte senzaŃie ciudată în picioare. Nu erau dureri ascuŃite, nici furnicături, doar un fel de senzaŃie de nerăbdare. O rugam pe Joyce în fiecare seară să-mi maseze picioarele. Abia la vreun an după ce m-am lăsat de fumat mi-am dat seama că nu mai am nevoie de masaj. Cu vreo doi ani înainte să mă las aveam uneori dureri violente în piept. Îmi era teamă că e vorba de cancer pulmonar, dar acum cred că era anghină pectorală. N-am mai avut nici o criză de când m-am lăsat de fumat. Pe când eram copil, obi nuiam să sângerez din abundenŃă când mă tăiam. Eram foarte speriat. Nimeni nu-mi explicase că sângerarea este de fapt un proces natural, fundamental de vindecare i că sângele se coagulează când scopul său vindecător se încheie. Credeam că am hemofilie i-mi era teamă că voi sângera atât de mult încât o să mor. Adult, mi s-a întâmplat să mă tai destul de adânc i totu i să nu sângerez aproape deloc. Din rană ie ea o mâzgă ro iemaronie. Culoarea aceea mă îngrijora. tiam că sângele trebuie să fie ro u aprins i am crezut că am vreo boală de sânge. Pe de altă parte, consistenŃa nu-mi displăcea, căci se terminase cu sângerările abundente. Abia după ce m-am lăsat de Ńigară am aflat că fumatul îngroa ă sângele i că nuanŃa maronie se datora lipsei de oxigen. Habar n-aveam înainte de acest efect al fumatului, însă acum este ceea ce, retrospectiv, mă îngroze te cel mai tare. Când mă gândesc la biata mea inimă, chinuindu-se să pompeze mâzga aceea prin vasele îngustate, zi i noapte, la absolut fiecare bătaie, faptul că n-am făcut atac de cord sau cerebral mi se pare un miracol. Am realizat nu cât e de fragil corpul nostru, ci cât de puternică i de ingenioasă e ma inăria care-l Ńine în funcŃiune! Pe la 40 de ani îmi apăruseră pe mâini pete de la ficat. Dacă nu tii, e vorba de petele acelea maronii sau albicioase pe care le au persoanele foarte în vârstă pe mâini i pe fată. Am încercat să le ignor, presupunând că se datorează îmbătrânirii precoce provocate de stilul meu de viaŃă dezordonat. La cinci ani după ce am scăpat de Ńigară, un fumător de la clinica Raynes Park mi-a spus că petele lui dispăruseră când se lăsase, la o dată ulterioară, de fumat. Uitasem de ale mele, dar am observat cu uimire că nu le mai aveam. Ori de câte ori mă ridicam brusc, mai ales din baie, vedeam în faŃa ochilor pete luminoase. Mă simŃeam ameŃit, de parcă eram gata să le in. N-am corelat niciodată treaba asta cu fumatul. Credeam că e ceva absolut normal i că I se întâmplă oricui. Doar acum cinci ani, când un fost fumător mi-a spus că nu mai are senzaŃia asta, mi-am dat seama că n-o mai am nici eu. Ai putea trage concluzia că sunt cam ipohondru. i cred că într-adevăr am fost pe când fumam. Unul dintre efectele cele mai nocive ale fumatului este că ne inoculează falsa convingere că nicotina ne dă curaj, când de fapt ni-l ia – treptat i pe nesimite. Am fost ocat 63 Allen Carr În sfâr it nefumãtor când l-am auzit pe tatăl meu spunând că nu vrea să ajungă la 50 de ani. Nu-mi trecea prin minte că peste 20 de ani o să am exact aceea i lipsă de joie de vivre. Când eram copil, îmi era frică de moarte. Mi-am închipuit că fumatul mă va elibera de această frică. Poate că a făcut-o. Dar a înlocuit-o cu ceva infinit mai rău: frica de a trăi! Acum îmi este iar frică de moarte. i nu mă deranjează. tiu care este motivul: faptul că acum mă bucur atâta de viaŃă. Nu mă preocupă prea tare frica de moarte, a a cum nu mă preocupa când eram copil. Sunt prea ocupat să-mi trăiesc din plin viaŃa. N-am mari anse să trăiesc până la o sută de ani, dar o să încerc. i voi încerca să mă bucur de fiecare clipă! Au existat încă două avantaje în privinŃa sănătăŃii, la care nici nu m-am gândit înainte să mă las de fumat. Primul se referă la faptul că obi nuiam să am co maruri repetate în fiecare noapte. Visam că cineva mă urmăre te. Bănuiesc că era rezultatul privării de nicotină a organismului în timpul nopŃii, de unde senzaŃia de pericol. Acum n-am decât un co mar – că fumez iară i. E un vis destul de răspândit printre fo tii fumători. Unora le e teamă că înseamnă dorinŃa subcon tientă de a fuma. Nu trebuie să te temi. Faptul că e un co mar înseamnă că-Ńi face mare plăcere să nu fii fumător. Fire te, după orice co mar apare zona aceea de semicon tienŃă, când te treze ti i nu tii sigur dacă s-a petrecut cu adevărat o catastrofă, dar nu e minunat să-Ńi dai apoi seama că a fost doar un vis? Acum, al doilea avantaj. La clinicile mele, când discut efectul fumatului asupra concentrării, uneori spun: « Ce organ din corpul nostru trebuie să fie, în primul rând, bine alimentat cu sânge? » Zâmbetele ambigue de pe chipurile bărbaŃilor, mai ales, par să indice că nu se gândesc la răspunsul corect. De fapt, au perfectă dreptate. Fiind englez i destul de timid, subiectul mi se pare cam jenant i nu vreau să redactez un mic « raport Kinsey », intrând în detalii privind efectele adverse ale fumatului asupra propriei mele activităŃi i plăceri sexuale – sau asupra celor ale altor fo ti fumători cu care am discutat. Din nou, n-am fost con tient de acest efect decât la o vreme după ce m-am lăsat i atribuiam performanŃa mea sexuală, sau mai bine zis lipsa ei, înaintării în vârstă. Dacă urmăre ti filme documentare de tiinŃe naturale, vei vedea că prima regulă a naturii e supravieŃuirea, iar a doua e supravieŃuirea speciilor, adică reproducerea. Natura se asigură că reproducerea nu are loc decât dacă partenerii se simt sănăto i fizic i dispun de un « cămin » sigur, de un teritoriu, de hrană i de o pereche adecvată. Ingeniozitatea umană a reu it să încalce într-o oarecare măsură aceste reguli. i totu i, am certitudinea că fumatul poate duce la impotenŃă, după cum te pot asigura că atunci când te simŃi sănătos i în formă te vei bucura de actul sexual mai mult i mai frecvent. Fumătorii mai au iluzia că efectele nocive ale fumatului sunt supralicitate. De fapt este exact pe dos. Nu există nici un dubiu că fumatul este cauza numărul unu de deces în societatea 64 Allen Carr În sfâr it nefumãtor noastră. Problema este că în majoritatea cazurilor în care Ńigara duce (sau contribuie) la deces, lucrul acesta nu e consemnat în statistici. S-a estimat că 44% din incendiile domestice sunt provocate de Ńigară – i mă întreb câte accidente de ma ină se produc în acea fracŃiune de secundă când oferul, aprizându- i Ńigara, nu mai este atent la drum. În general sunt un ofer prudent, dar nu-mi place să-mi aduc aminte de câte ori mi-a zburat Ńigara din gură, când mă apuca un acces de tuse, aterizând de preferinŃă în spaŃiul dintre scaune. Sunt sigur că mulŃi alŃi oferi fumători tiu ce înseamnă să bâjbâi cu o mână după Ńigara fumegândă, în timp ce încerci să conduci cu mâna cealaltă. Efectul spălării creierului este că ne comportăm ca în bancul bine cunoscut: ne prăbu im de pe un bloc cu o sută de etaje i, când ajungem la al cincizecilea, ne spunem: « Deocamdată e bine! » Ne imaginăm că, dacă am scăpat până acum, o Ńigară în plus n-are cum să schimbe ceva. Încearcă să vezi lucrurile altfel: « obiceiul » e un lanŃ ve nic, fiecare Ńigară te face să ai nevoie de următoarea. Când « te obi nuie ti », aprinzi un fitil. Din păcate, nu tii cât de lung e fitilul. Ori de câte ori iei o Ńigară, faci un pas câtre bombă. De unde tii că la următorul pas nu va exploda? CAPITOLUL 18 ENERGIA Cei mai mulŃi fumători î i dau seama ce efect are asupra plămânilor procesul progresiv de îmbâcsire i de privare de oxigen i nutrienŃi. Dar nu sunt con tienŃi în aceea i măsură de efectul asupra nivelului lor de energie. Una dintre perfidiile capcanei fumatului este că efectele, deopotrivă fizice i mentale, se produc imperceptibil i atât de gradat încât nu suntem con tienŃi de ele i le socotim fire ti. Efectele proastelor obi nuinŃe alimentare sunt cam la fel. Burta bărbaŃilor apare încetul cu încetul, a a că nu îi alarmeze pe posesori. Îi privim pe obezi i ne întrebăm uimiŃi cum s-au lăsat să ajungă în această stare. Dar să presupunem că totul s-ar petrece peste noapte. Când te bagi seara în pat, corpul tău e zvelt, musculos, fără un gram de grăsime în plus. Când te treze ti dimineaŃa, ai o sută de kilograme, e ti burtos i greoi. i în loc să te treze ti complet odihnit i plin de energie, abia poŃi să-Ńi Ńii ochii deschi i, e ti apatic, te simŃi mizerabil. Ai fi cu siguranŃă cuprins de panică i te-ai 65 Allen Carr În sfâr it nefumãtor întreba ce boală a dat peste tine. Însă boala este aceea i. Faptul că Ńi-au trebuit 20 de ani ca să ajungi în starea asta n-are nici o importanŃă. La fel se întâmplă cu fumatul. Dacă a putea să te transfer instantaneu în corpul i în mintea pe care le-ai avea după doar trei săptămâni de lăsat de fumat, nu mi-ar mai trebui nimic ca să te conving. łi-ai spune: « O să mă simt într-adevăr atât de jos? » i insist: nu numai că ai să te simŃi mai sănătos i cu mai multă energie, dar vei avea mai multă încredere în tine însuŃi, vei fi mai relaxat i te vei concentra mai bine. Îmi amintesc că în adolescenŃă mă agitam doar ca să-mi consum energia. Pe la 30 i ceva de ani, eram în permanenŃă obosit i apatic. Abia reu eam să mă trezesc dimineaŃa la nouă. După masa de seară, zăceam pe canapea în faŃa televizorului i cam în cinci minute începeam să moŃăi. Cum tatăl meu se comporta la fel, credeam că a a e normal. Îmi închipuiam că energia e privilegiul exclusiv al copilăriei i adolescenŃei i că bătrâneŃea începe la 20 i ceva de ani. La scurtă vreme după ce am stins ultima Ńigară, mi s-a luat o piatră de pe inimă văzând că inflamaŃia i tusea au dispărut i că nu mai am deloc crize de astm. Dar s-a mai întâmplat i altceva – ceva cu adevărat miraculos i nea teptat. Am început să mă trezesc dimineaŃa la apte, simŃindu-mă complet odihnit i plin de energie, tentat să fac gimnastică, jogging, înot. La 48 de ani eram incapabil să fug zece metri sau să înot un sfert de bazin. ActivităŃile mele sportive se limitau la atât de dinamicul biliard – « joc de oameni în vârstă » - i la golf, caz în care mă deplasam cu ma inuŃa. La 64 de ani fac jogging două-trei mile pe zi, fac gimnastică jumătate de oră i înot douăzeci de bazine. E minunat să ai energie, iar când te simŃi puternic fizic i mental e minunat să trăie ti. Problema este că refacerea sănătăŃii fizice i mentale după ce te-ai lăsat de fumat este i ea treptată. Dar nimic nu e atât de lent ca scufundarea în prăpastie, iar dacă treci prin trauma Metodei voinŃei de a te lăsa de fumat, toate avantajele privind sănătatea i banii vor fi umbrite de depresie. Din păcate, nu te pot transfera în corpul i mintea de peste trei săptămâni. Tu însă poŃi! tii din instinct că tot ce îŃi spun e adevărat. Nu trebuie decât să-Ńi folose ti imaginaŃia! CAPITOLUL 19 « MĂ RELAXEAZĂ I ÎMI DĂ ÎNCREDERE ÎN MINE ÎNSUMI » 66 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Iată cea mai nocivă aberaŃie privind fumatul. Din contră, fumătorii suferă de o senzaŃie de nesiguranŃă! Iar să nu mai trăie ti cu această senzaŃie perpetuă înseamnă, cred eu, sfâr itul sclaviei, cel mai extraordinar beneficiu al lăsatului de fumat. Fumătorilor le pare greu de crezut că tocmai Ńigara e cauza senzaŃiei de nesiguranŃă care îi cuprinde noaptea târziu, pe stradă, când constată că pachetul e gol. Nefumătorii nu sunt chinuiŃi de această senzaŃie. łigara e cea care o provoacă. Am devenit con tient de multe dintre avantajele lăsatului de fumat luni mai târziu, în urma discuŃiilor cu alŃi fumători, la consultaŃiile mele. Vreme de 25 de ani am refuzat examenele medicale. Când mi-am făcut asigurarea pe viaŃă, am insistat să fie « fără examen medical » i ca urmare am plătit rate mai mari. Nu suportam spitalele, medicii sau denti tii. Nu puteam înfrunta ideea bătrâneŃii, a pensiei .a.m.d. N-am făcut nici o legătură între aceste lucruri i « obiceiul » de a fuma, însă când m-am eliberat parcă m-a fi trezit dintr-un co mar. Acum a tept cu bucurie fiecare zi nouă. Sigur, mi se întâmplă i lucruri rele în viaŃă, sunt supus stresului i neplăcerilor la fel ca toată lumea, dar le înfrunt plin de încredere în mine însumi. i pentru că sunt mai sănătos, pentru că am mai multă energie i încredere, lucrurile bune din viaŃă sunt i ele mai plăcute. CAPITOLUL 20 ACELE UMBRE SINISTRE O altă mare bucurie a lăsatului de fumat este că scapi de umbrele acelea sinistre, furi ate într-un cotlon al minŃii. ToŃi fumătorii tiu că sunt ni te idioŃi i că eludează efectele nocive ale Ńigării. Mai tot timpul, fumatul e un act automat, dar umbrele acelea subzistă în subcon tient, gata să iasă la suprafaŃă. Ai câteva avantaje extraordinare când te la i de fumat. De unele am fost con tient tot timpul pe când eram fumător: faptul că nu-mi va mai fi periclitată sănătatea, că n-o să mai arunc banii pe apa sâmbetei, că o să scap, pur i simplu, de stupiditatea fumatului. i totu i, îmi era atât de frică să mă las, eram atât de ocupat să mă opun bine intenŃiilor i tuturor celor care 67 Allen Carr În sfâr it nefumãtor încercau să mă convingă, încât îmi foloseam toată imaginaŃia i energia pentru a-mi găsi scuze, oricât de ubrede, ca să fumez în continuare. Surprinzător, cele mai ingenioase idei mi-au venit chiar când încercam să mă las. Erau cu siguranŃă inspirate de teama i nefericirea care mă cuprinseseră când foloseam Metoda voinŃei. Nu puteam cu nici un chip să nu mă gândesc la sănătate i la aspectul financiar. Dar abia acum, când am devenit liber, mi-am dat seama, cu uimire, cât de bine reu isem să-mi alung din minte avantajele i mai mari ale lăsatului de fumat. Am menŃionat deja sclavia – să-Ńi petreci jumătate din viaŃă având permisiunea să fumezi, făcând-o automat i dorindu-Ńi să n-o fi început niciodată, iar cealaltă jumătate din viaŃă simŃindu-te nefericit i frustrat pentru că societatea nu-Ńi dă voie să fumezi. Într-un capitol precedent am pomenit bucuria extraordinară de a-Ńi recăpăta energia. În cazul meu însă, cea mai mare bucurie, o dată eliberat, n-a fost sănătatea, banii, energia sau sfâr itul sclaviei – a fost dispariŃia sentimentului că sunt dispreŃuit de nefumători i a ideii că sunt vinovat faŃă de ei. i mai presus de orice, redobândirea respectului faŃă de mine însumi. Majoritatea fumătorilor nu sunt persoane lipsite de voinŃă i de coloană vertebrală, a a cum î i închipuie i ei, i societatea. Eram stăpân pe toate celelalte aspecte ale vieŃii mele. Îmi era silă de mine că sunt dependent de o mahorcă blestemată, despre care tiam că-mi distruge viaŃa. E greu de descris plăcerea de a-i privi pe ceilalŃi fumători – tineri sau bătrâni, ocazionali sau învederaŃi – fără pic de invidie, ci cu un sentiment de milă în ce-i prive te i de u urare în ce te prive te – pentru că nu mai e ti sclavul Ńigării blestemate. Ultimele două capitole s-au ocupat de marile avantaje de a fi nefumător. Cred că e necesar să fac o prezentare echilibrată, a a că următorul capitol enumeră avantajele de a fi fumător. CAPITOLUL 21 AVANTAJELE DE A FI FUMĂTOR 68 Allen Carr În sfâr it nefumãtor 69 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 22 LĂSATUL DE FUMAT PRIN METODA VOINłEI În societatea noastră s-a ajuns la concluzia că e foarte greu să te la i de fumat. Până i cărŃile care te învaŃă cum să te la i încep de obicei prin a-Ńi spune cât este de dificil. În realitate, este ridicol de u or. Da, înŃeleg că te îndoie ti, dar hai să ne gândim puŃin. Dacă Ńelul tău este să alergi o milă în mai puŃin de patru minute, treaba asta e dificilă. PoŃi avea nevoie de ani întregi de antrenament dur i e posibil să nu reu e ti nici atunci. (Multe din reu itele noastre sunt de ordin mental. Nu e ciudat cât a fost de dificil până când Bannister a atins recordul, pentru că astăzi să fie ceva banal?) Ca să termini cu fumatul, tot ce ai de făcut este să nu mai fumezi. Nimeni nu te obligă să fumezi (în afară de tine însuŃi) i, spre deosebire de mâncare i băutură, n-ai nevoie de fumat ca să supravieŃuie ti. Deci, dacă vrei să nu mai fumezi, de ce să fie greu? De fapt nu e. Fumătorii sunt cei care complică lucrurile, recurgând la Metoda voinŃei. Eu definesc Metoda voinŃei drept acea metodă care-l obligă pe fumător să simtă că, într-un fel, se sacrifică. Să analizăm un pic Metoda voinŃei. Nu noi hotărâm să devenim fumători. Pur i simplu facem un experiment cu primele Ńigări i, pentru că au un gust groaznic, suntem convin i că ne putem opri oricând dorim. De regulă fumăm acele prime câteva Ńigări doar când vrem – i asta se petrece de obicei în societate, în compania altor fumători. Înainte să ne dăm seama, nu numai că ne cumpărăm Ńigări în mod regulat i le fumăm când vrem, dar fumăm în fiecare zi. Fumatul a devenit o parte a vieŃii noastre. Ne asigurăm că avem întotdeauna Ńigări la noi. Suntem încredinŃaŃi că fumatul îmbunătăŃe te mesele i întâlnirile cu prietenii – i ne ajută să scăpăm de stres. Se pare că nu ne trece prin cap că aceea i Ńigară, scoasă din acela i pachet, va avea după masă exact acela i gust ca dimineaŃa, la sculare. Realitatea este că fumatul nu îmbunătăŃe te mesele i nici altceva, însă fumătorii î i închipuie că nu se pot bucura de o masă ori nu pot învinge stresul fără o Ńigară. De obicei durează până realizăm că suntem dependenŃi, deoarece ne amăgim că fumăm fiindcă ne place Ńigara, nu fiindcă trebuie s-o fumăm. i pentru că nu ne place (niciodată nu ne place), ne amăgim că ne putem lăsa oricând vrem. De regulă, până nu încercăm cu adevărat să ne lăsăm, nu ne dăm seama că există o problemă. Primele tentative au loc adesea când abia am început să fumăm, determinate de obicei de lipsa de bani (băiatul se îndrăgoste te de o fă i amândoi încearcă să strângă bani pentru o casă, nu să-i irosească pe Ńigări) sau de probleme de sănătate (adolescentul care face sport 70 Allen Carr În sfâr it nefumãtor descoperă că începe să gâfâie). Indiferent de motiv, fumătorul a teaptă întotdeauna o situaŃie stresantă, fie că este vorba de sănătate sau de bani. De îndată ce nu mai fumează, micul monstru lăuntric are nevoie de hrană. Fumătorul vrea atunci o Ńigară, iar faptul că n-o poate avea îl face i mai nefericit. Ceea ce lua împotriva stresului nu-i mai este acum la îndemână, astfel că suferă o triplă lovitură. Rezultatul probabil, după o perioadă de chin, este compromisul: « O să fumez mai puŃin. » sau « Am ales prost momentul. » sau « O să a tept până când n-o să mai fiu stresat. » Însă când stresul a trecut nu mai are nevoie să se lase, a a că nu mai încearcă până la următorul moment stresant. BineînŃeles, momentul nu e niciodată potrivit, deoarece, pentru majoritatea oamenilor, viaŃa devine mai stresantă, nu mai puŃin stresantă. Ie im de sub aripa protectoare a părinŃilor i înfruntăm viaŃa – ne cumpărăm o casă, plătim rate, facem copii, ne luăm slujbe tot mai grele .a.m.d. Evident, viaŃa fumătorului nu poate deveni niciodată mai puŃin stresantă pentru că ceea ce produce stresul e tocmai Ńigara. Pe măsură ce doza de nicotină cre te, fumătorul devine tot mai nefericit i iluzia lui în ce prive te dependenŃa se amplifică. De fapt, e o iluzie că viaŃa devine tot mai stresantă, iar ceea ce generează iluzia e tocmai fumatul sau o adicŃie similară. Vom discuta asta în amănunt în capitolul 28. După primele e ecuri, fumătorul începe de obicei să viseze că într-o bună zi o să se trezească i pur i simplu n-o să mai vrea să fumeze. SperanŃa asta e aŃâŃată în general de pove tile auzite de la alŃi fo ti fumători (« Am avut o gripă i după aia n-am mai putut să fumez. ») Nu te amăgi. Am verificat asemenea zvonuri i nu sunt niciodată atât de simple pe cât par. De obicei fumătorul se pregătea să se lase i s-a folosit de gripă ca de o trambulină. Eu însumi am petrecut 30 i ceva de ani a teptând să mă trezesc într-o bună dimineaŃă cu dorinŃa de a nu mai fuma niciodată. Dar, ori de câte ori eram răcit i mă supăra pieptul, abia a teptam să se termine odată ca să pot fuma cumsecade. Oamenii care se lasă de fumat « dintr-o dată » au suferit de obicei un oc. Le-a murit o rudă apropiată de o boală corelată cu fumatul sau le-a fost foarte frică pentru propria lor sănătate. Dar e mult mai frumos să spui: « Într-o dimineaŃă, am hotărât să nu mai fumez. Uite de ce sunt în stare! » Nu te mai păcăli singur! Nu se va întâmpla decât cu contribuŃia ta directă. Să vedem mai în detaliu de ce Metoda voinŃei este atât de dificilă. De cele mai multe ori adoptăm în viaŃă stilul « las treaba asta pe mâine. », adică ne băgăm, ca struŃul, capul în nisip. Câteodată ceva declan ează totu i o tentativă de a ne lăsa. Grija pentru sănătate, bani, stigmatul social, sau recenta criză de tuse cu sufocare, în urma căreia ne-am dat seama nu prea ne place treaba asta. Indiferent de motiv, ne scoatem capul din nisip i începem să cântărim argumentele pro i contra fumat. După care descoperim ceea ce am tiut toată viaŃa: la o evaluare raŃională, concluzia este NU MAI FUMA – de o mie de ori! 71 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Dacă faci socoteala ce avantaje ai dacă fumezi i ce avantaje ai dacă te la i, diferenŃa de puncte este cople itoare în favoarea lăsatului de fumat. Însă de i fumătorul tie că i-ar fi mai bine dacă n-ar fuma, el crede totu i că sacrifică ceva. E o iluzie, dar e o iluzie puternică. Fără să tie de ce, fumătorul crede că Ńigara îl ajută în momentele bune i în momentele proaste ale vieŃii. Înainte să facă tentativa, a fost supus la două forme de spălare a creierului: cea a societăŃii, consolidată de cea a propriei adicŃii. Lor li se adaugă încă o formă de spălare a creierului, i mai puternică: « E foarte greu să te la i! » A auzit pove ti despre fumători care s-au lăsat de mai multe luni i încă au o poftă disperată de Ńigară. E vorba de acei fo ti fumători ve nic nemulŃumiŃi – s-au lăsat, dar î i petrec restul vieŃii văicărindu-se cât le-ar plăcea să fumeze o Ńigară. A auzit de fumători care n-au mai fumat ani în ir, părând să ducă o existenŃă fericită, dar care au aprins la un moment dat o Ńigară i au redevenit dependenŃi. Cunoa te probabil i câŃiva fumători în stadii avansate de boală, care în mod clar se autodistrug i cărora, în mod evident, nu le place Ńigara, însă continuă să fumeze. Peste toate, a avut probabil el însu i una sau mai multe experienŃe de acest tip. A a că, în loc să pornească entuziasmat – « ce minune, am hotărât să nu mai fumez! » porne te cu un sentiment prost, de sfâr it de lume, de parcă trebuie să urce Everestul, i cu credinŃa fermă că o dată ce micul monstru i-a înfipt ghearele în tine e ti captiv pe viaŃă. MulŃi fumători pornesc asta cerându- i scuze prietenilor i rudelor: « Uite, eu o să încerc să mă las de fumat i o să fiu probabil nervos în săptămânile următoare. Încearcă să mă suporŃi. » Nenumărate tentative sunt sortite e ecului mai înainte să înceapă. Să presupunem că fumătorul supravieŃuie te fără Ńigară câteva zile. Congestia din piept dispare destul de repede. N-a cumpărat Ńigări, a a că are mai mulŃi bani în buzunar. Deci motivele pentru care s-a hotărât să se lase i se evaporă rapid din minte. E ca i cum ai vedea un accident grav de circulaŃie în timp ce e ti la volan. Încetine ti un pic, dar te gânde ti că întârzii, a a că uiŃi totul i ape i pe accelerator. Pe de altă parte, acel mic monstru dinăuntrul tău nu i-a primit doza. Nu ai nici o durere fizică: dacă o răceală Ńi-ar produce aceea i senzaŃie, nu te-ai opri din lucru i n-ai fi deprimat. Ai trece peste treaba asta cu u urinŃă. Tot ce tie fumătorul este că vrea o Ńigară. De ce o vrea nu tie. Micul monstru din viscere îl treze te apoi pe monstrul cel mare, din cap, a a că persoana care, cu câteva ore sau zile mai devreme, făcea lista tuturor motivelor de a se lăsa de fumat caută acum cu disperare o scuză să se reapuce. Î i spune chestii de genul: 1. ViaŃa e scurtă. Poate veni un cutremur. Se prea poate ca mâine să mă calce un autobuz. Oricum m-am lăsat prea târziu. În ziua de azi se spune că totul e cancerigen. 2. Am ales un moment prost. Trebuia să a tept până după Crăciun/după vacanŃă/ după cutare eveniment stresant. 72 Allen Carr În sfâr it nefumãtor 3. Nu mă pot concentra. Sunt tot mai enervat i mai furios. Nu pot să-mi fac treburile cumsecade. Familia i prietenii n-or să mă mai iubească. E clar, de dragul tuturor, trebuie să reîncep să fumez. Sunt un fumător învederat i n-am să mai fiu niciodată fericit dacă n-o să mai fumez o Ńigară. Acest lucru m-a făcut să fumez timp de 33 de ani! În acest moment, de obicei fumătorul cedează. Aprinde o Ńigară – i schizofrenia se amplifică. Pe de-o parte, imensa u urare de a-Ńi satisface, în sfâr it, dorinŃa, în clipa când micul monstru î i prime te doza. Pe de altă parte, dacă ai supravieŃuit fără să fumezi un timp mai îndelungat, Ńigara are un gust groaznic i nu poŃi pricepe de ce o fumezi. De aceea crede fumătorul că n-are voinŃă. De fapt, nu e vorba de lipsă de voinŃă. Tot ce-a făcut a fost să se răzgândească i să ia o hotărâre absolut raŃională, în lumina ultimelor informaŃii. Ce sens are să fii sănătos dacă e ti nefericit? Ce sens are să fii bogat dacă e ti nefericit? Absolut nici unul. E infinit mai bine să ai o viaŃă mai scurtă, dar fericită, decât una lungă i nefericită. Numai că nu e adevărat – este exact pe dos! ViaŃa de nefumător este infinit mai plăcută, dar amăgirea de care spuneam m-a făcut să fumez 33 de ani i, trebuie să mărturisesc, dacă ar fi conŃinut un strop de adevăr, încă a mai fuma (corecŃie: n-a mai fi pe lumea asta). SuferinŃa fumătorului n-are nimic de-a face cu chinul lipsei de nicotină. Sigur, ultimul are un rol declan ator, însă agonia este de fapt mentală i e provocată de îndoială i de incertitudine. Cum fumătorul a avut din start sentimentul că face un sacrificiu, el începe să se simtă frustrat, ceea ce este o formă de stres. Momentele în care creierul îi spune « Ia o Ńigară » sunt cele de stres. Prin urmare, de îndată ce se lasă, vrea o Ńigară. Dar acum n-o poate avea pentru că s-a lăsat de fumat. Treaba asta îl deprimă i mai tare, ceea ce redeclan ează procesul. Alt lucru care face Metoda voinŃei atât de dificilă e faptul că a tepŃi să se întâmple ceva. Dacă scopul tău este să treci o probă de conducere auto, când ai trecut proba e sigur că Ńi-ai atins scopul. În cazul Metodei voinŃei, îŃi spui: « Dacă pot să rezist suficient fără Ńigară, până la urmă nevoia de a fuma va dispărea. » Când tii că Ńi-ai realizat scopul? Nu tii niciodată, acesta e răspunsul, pentru că a tepŃi să se întâmple ceva i nu se întâmplă nimic. Te-ai lăsat de fumat când ai stins ultima Ńigară, iar acum nu faci decât să a tepŃi, ca să vezi cât va dura până când cedezi. A a cum spuneam mai sus, agonia prin care trece fumătorul e mentală, provocată de incertitudine. De i nu există durere fizică, efectul e totu i puternic. Fumătorul este nefericit i se simte nesigur pe sine. Nu uită deloc de fumat, dimpotrivă, fumatul îl obsedează. 73 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Pot fi zile, sau chiar săptămâni de depresie neagră. Mintea fumătorului e asaltată de îndoieli i temeri: « Cât va dura dorinŃa? » « O să mai fiu vreodată fericit? » « O să mai doresc vreodată să mă trezesc dimineaŃa? » « O să mă mai bucur vreodată de o masă? » « Cum o să fac faŃă stresului pe viitor? » « O să-mi mai placă vreodată să merg la petreceri? » Fumătorul a teaptă ca lucrurile să se îmbunătăŃească, însă atâta vreme cât se lamentează Ńigara devine tot mai preŃioasă. De fapt, ceva se întâmplă, dar fumătorul nu- i dă seama. Dacă poate supravieŃui trei săptămâni fără să inhaleze deloc nicotină, dorinŃa fizică de nicotină dispare. Pe de altă parte, cum spuneam înainte, chinul privării de nicotină este atât de discret, încât fumătorul practic nu-l percepe. Totu i, cam în trei săptămâni, mulŃi fumători simt că « au învins ». A a că î i aprind o Ńigară ca să i-o demonstreze! Are un gust groaznic, dar fostul fumător a livrat acum corpului o doză de nicotină, iar în clipa când stinge Ńigara nicotina începe să-I părăsească organismul. i iată că vocea aceea mititică, dintr-un cotlon al minŃii, îi spune: « Vrei încă una. » Învinsese, dar a redevenit dependent chiar acum. De obicei, fumătorul nu- i va aprinde pe loc o altă Ńigară. Î i spune: « Nu vreau să devin din nou dependent. » A a că lasă să treacă o vreme – ore, zile, chiar săptămâni. Acum fostul fumător s-a convins: « N-am devenit dependent, deci nu risc nimic dacă-mi mai aprind una. » A căzut în aceea i capcană ca la început i deja alunecă pe pantă în jos. Fumătorii care reu esc să se lase cu Metoda voinŃei înclină să creadă că metoda durează prea mult i e dificilă. Motivul este că principala problemă e spălarea creierului i, când dependenŃa fizică a dispărut, fumătorul continuă să fie obsedat de Ńigară. Până la urmă, dacă reu e te să supravieŃuiască destul de mult timp, începe să priceapă că n-o să moară. Nu se mai lamentează i acceptă că viaŃa merge înainte i e plăcută fără Ńigară. MulŃi fumători reu esc cu această metodă, dar ea e anevoioasă, iar e ecurile sunt mult mai numeroase decât succesele. Chiar i cei care reu esc rămân tot restul vieŃii vulnerabili. Î i 74 Allen Carr În sfâr it nefumãtor păstrează o oarecare spălare a creierului i sunt încredinŃaŃi că în momentele bune sau în cele rele Ńigara poate să ajute. (Foarte mulŃi nefumători suferă i ei de această iluzie. Sunt supu i la rândul lor spălării creierului, dar fie nu pot învăŃa să le « placă » Ńigara, fie refuză partea nocivă – « nu, mulŃumesc! ».) Iată de ce mulŃi fumători care se lasă pe perioade îndelungate reîncep să fumeze. MulŃi fo ti fumători î i aprind o Ńigară sau ca « premiu », sau ca să se autoconvingă cât de oribilă este. i chiar este, dar, de îndată ce omul stinge Ńigara, nicotina începe să-i părăsească organismul i vocea mititică din cotlonul minŃii spune: « Vrei încă una. » Dacă aprinde încă una, continuă să aibă un gust oribil, a a că- i spune: « Minunat! Atâta timp cât nu-mi place, nu devin dependent. După Crăciun/vacanŃă/ necazul ăsta, o să mă las definitiv. » Prea târziu. Este deja dependent. Capcana în care căzuse cândva l-a capturat încă o dată. A a cum spun tot timpul, plăcerea n-are nici un rol. i niciodată n-a avut! Dacă ar fi vorba de plăcere, nimeni n-ar fuma mai mult de o Ńigară. Ne închipuim că ne plac Ńigările doar fiindcă nu putem admite că suntem atât de pro ti încât să le fumăm fără să ne placă. Tocmai de aceea fumatul e în mare parte subcon tient. Dacă, în timp ce fumezi fiecare Ńigară, ai fi con tient de ceea ce-Ńi intră în plămâni i Ńi-ai spune: « Chestia asta mă costă, într-o viaŃă, 40 000 de lire sterline, iar Ńigara din care trag acum poate să-mi declan eze cancerul ăla de plămâni » - atunci, până i iluzia plăcerii ar dispărea. N-am suporta să înfruntăm acest gând! Dacă observi fumătorii, mai ales în societate, vei vedea că sunt fericiŃi doar când nu- i dau seama că fumează. De îndată ce î i dau seama, încep să se simtă stânjeniŃi i culpabili. Fumăm ca să hrănim micul monstru… i, o dată ce ai expulzat micul monstru din corp i marele monstru din cap, nu vei mai avea nici nevoia, nici dorinŃa să fumezi. 75 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 23 FERE TE-TE DE REDUCEREA NUMĂRULUI DE łIGĂRI MulŃi fumători recurg la reducerea numărului de Ńigări fie ca etapă către lăsatul complet de fumat, fie ca tentativă de a Ńine sub control micul monstru, iar mulŃi doctori i consilieri recomandă călduros acest lucru. Evident, cu cât fumezi mai puŃin cu atât e mai bine, dar, ca prim pas către lăsatul de fumat, reducerea Ńigărilor e o gre eală fatală. Dacă rămânem prin i toată viŃa în capcană, asta se întâmplă tocmai din cauza tentativelor de a rări Ńigările. De obicei, reducerea numărului de Ńigări este urmarea unei tentative e uate de a te lăsa. După câteva ore sau câteva zile de abstinenŃă, fumătorul însu i î i spune ceva de genul: « Nu pot fără Ńigară, a a că de-acum înainte o să fumez doar Ńigările alea speciale – sau n-o să fumez decât zece pe zi. Dacă mă obi nuiesc a a, sau rămân la zece, sau le mai reduc un pic. » Numai că acum i se întâmplă ni te lucruri cumplite. 1. Are parte de cea mai rea dintre lumile posibile. E încă dependent de nicotină i menŃine în viaŃă monstrul nu numai în corp, ci i în cap. 2. Î i petrece viaŃa a teptând următoarea Ńigară. 3. Înainte să reducă Ńigările, ori de câte ori voia una i-o aprindea i î i alina, măcar parŃial, chinul lipsei de nicotină. Acum, peste stresul i tensiunile fire ti ale vieŃii, se supune singur chinului privării de nicotină mai tot timpul. E responsabil de propria sa nefericire i proastă dispozitie. 4. Când nu se controla, majoritatea Ńigărilor nu-I plăceau i nu- i dădea seama că fumează. Gestul era automat. Singurele Ńigări care, credea el, îi plăceau erau cele de după o perioadă de abstinenŃă (prima Ńigară de dimineaŃă, cea de după masă etc.). Acum, când a teaptă să treacă o oră înainte să fumeze, « îi place » fiecare Ńigară. Cu cât a teaptă mai mult, cu atât fiecare Ńigară pare mai plăcută, căci « plăcerea » unei Ńigări nu e Ńigara însă i, ci calmarea agitaŃiei provocate de dorinŃă, fie că e vorba de u oara dorinŃă fizică de nicotină sau de obsesia mentală. Cu cât suferi mai multă vreme, cu atât Ńigara devine mai « plăcută ». Principala dificultate când te la i de fumat nu este adicŃia chimică. AdicŃia chimică nu pune probleme. Fumătorii pot să se lipsească o noapte întreagă de Ńigări, pofta de nicotină nici măcar nu-i treze te. MulŃi fumători se abŃin în prezenŃa nefumătorilor. Fumătorilor aproape că le face plăcere ca cineva să nu le permită să fumeze. De fapt, fumătorii sunt, în secret, încântaŃi să 76 Allen Carr În sfâr it nefumãtor se lipsească vreme îndelungată de Ńigară. Au astfel speranŃa că într-o bună zi se vor lipsi de ea de-a binelea. Adevărata problemă când nu mai fumezi este spălarea creierului – iluzia că Ńigara este un soi de sprijin sau de recompensă, iar viaŃa nu va mai fi tocmai la fel fără ea. Reducerea numărului de Ńigări nu te face nici pe departe să te la i, îŃi dă numai un sentiment de nesiguranŃă i de nemulŃumire i te convinge că lucrul cel mai preŃios de pe pământ e următoarea Ńigară i că nu vei mai fi niciodată fericit dacă n-o ai. Nimic nu e mai trist decât un fumător care se străduie te să reducă Ńigările. Se amăge te că, pe măsură ce va fuma mai puŃin, va dori mai puŃin să fumeze. Dar adevărul este exact pe dos. Cu cât fumează mai puŃin, cu atât va suferi mai mult timp chinul abstinenŃei, cu cât îi va plăcea mai mult Ńigara, cu atât Ńigara va avea un gust mai rău. Dar asta nu-l va opri să fumeze. Gustul n-a jucat niciodată vreun rol. Dacă fumătorii ar fuma pentru că le place gustul, nimeni nar fuma niciodată mai mult de o Ńigară. łi se pare greu de crezut? Hai să vedem. Care e Ńigara cu cel mai rău gust? Da, prima Ńigaară de dimineaŃă, aceea care iarna ne face să tu im i să expectorăm. i care e Ńigara cea mai valoroasă pentru majoritatea fumătorilor? Da, prima Ńigară de dimineaŃă! i acum, crezi cu adevărat că o fumezi pentru că-Ńi place gustul i mirosul ei sau crezi că există o explicaŃie mai raŃională – alinarea suferinŃei produse de cele opt-nouă ore de abstinenŃă? Este esenŃial să spulberăm toate iluziile despre fumat înainte să stingi acea ultimă Ńigară. Dacă înainte să stingi ultima Ńigară n-ai înlăturat iluzia că îŃi place gustul anumitor Ńigări, vei vrea după aceea să Ńi-o dovede ti i vei deveni din nou dependent. Prin urmare, dacă în clipa asta nu fumezi, aprinde o Ńigară. Trage în piept adânc, de ase ori, fumul acela magnific i întreabă-te ce anume e atât de magnific în gustul pe care-l simŃi. Poate crezi că doar unele Ńigări au gust bun, de pildă cea de după masă. Atunci de ce te ostene ti să le fumezi pe celelalte? Pentru că a a te-ai obi nuit? Păi cum să capete cineva obi nuinŃa de a fuma, dacă i se pare că Ńigările au un gust oribil? i de ce aceea i Ńigară, scoasă din acela i pachet, ar avea alt gust după o masă decât fumată dimineaŃa, la trezire? Mâncarea nu are alt gust după Ńigară, atunci de ce Ńigara să aibă alt gust după mâncare? Nu mă crede pe cuvânt, verifică singur: fumează con tient o Ńigară după masă, ca să-Ńi demonstrezi că n-are alt gust. Fumătorii cred că Ńigările au gust mai bun după masă ori când sunt în societate i beau un pahar pentru că în ambele situaŃii atât nefumătorii, cât i fumătorii se simt oricum mulŃumiŃi. Dar cineva dependent de nicotină nu poate fi realmente fericit câtă vreme micul nostru monstru rămâne nesatisfăcut. Problema nu e atât plăcerea gustului tutunului după masă, la urma urmei nu mâncăm tutun, a a că de unde până unde gust? Problema e că fumătorii sunt nefericiŃi dacă nu li se permite să- i aline simptomele de abstinenŃă în astfel de momente. A a că diferenŃa între a fuma i a nu fuma este diferenŃa între a fi fericit i a fi nefericit. De 77 Allen Carr În sfâr it nefumãtor aceea pare să aibă Ńigara gust mai bun. Pe când fumătorii care î i aprind Ńigara de cum se trezesc dimineaŃa sunt nefericiŃi indiferent dacă fumează sau nu. Reducerea numărului de Ńigări nu numai că n-are efect, dar e cea mai rea formă de tortură. N-are efect pentru că fumătorul speră la început că obiceiul de a fuma din ce în ce mai puŃin îi va mic ora dorinŃa de a fuma. Dar nu e vorba de un obicei. E o adicŃie, iar adicŃia înseamnă, prin natura ei, să vrei din ce în ce mai mult, nu din ce în ce mai puŃin. Prin urmare, ca să reducă Ńigările, fumătorul va avea nevoie de voinŃă i de disciplină tot restul vieŃii. Principala problemă a lăsatului de fumat nu e dependenŃa chimică de nicotină. Cu asta te descurci u or. Este credinŃa gre ită că fumatul îŃi oferă o plăcere. Această credinŃă gre ită se formează iniŃial prin spălarea creierului, înainte să ne apucăm de fumat, după care e consolidată de adicŃia însă i. Dacă reduci numărul de Ńigări nu faci decât să consolidezi în continuare eroarea, astfel încât fumatul ajunge să-Ńi domine complet viaŃa i să te convingă că lucrul cel mai preŃios de pe pământ este următoarea Ńigară. Cum am mai spus, reducerea Ńigărilor n-are oricum efect pentru că ar trebui să faci uz de voinŃă i de disciplină tot restul vieŃii. Dacă n-ai avut destulă voinŃă ca să te la i complet, atunci cu siguranŃă n-ai destulă ca să fumezi mai puŃin. Să te la i e incompatibil mai u or i mai puŃin chinuitor. Am auzit de mii de cazuri, fără exagerare, în care reducerea Ńigărilor a fost un e ec. Cele câteva succese de care tiu au fost obŃinute după o perioadă relativ scurtă de reducere, urmată de soluŃia radicală. Fumătorii pur i simplu s-au lăsat de i, nu pentru că, reduseseră Ńigările. Altminteri doar prelunge ti agonia. O tentativă e uată de a fuma mai puŃin este un oc pentru fumător, care se convinge o dată mai mult că e dependent pe viaŃă. De ajuns ca să fumeze încă vreo cinci ani până la tentativa următoare! Pe de altă parte, reducerea Ńigărilor ilustrează de minune absurditatea fumatului, căci demonstrează clar că o Ńigară pare plăcută doar după o perioadă de abstinenŃă. Trebuie să te dai cu capul de pereŃi (adică să suferi chinurile abstinenŃei) ca să devii bun cu tine i să te la i. Prin urmare, opŃiunile sunt: 1. Să reduci numărul de Ńigări pentru toată viaŃa. E o tortură autoimpusă i oricum nu vei fi capabil de a a ceva. 2. Să te sufoci definitiv, fumând tot mai mult. Ce sens are? 3. Să fii bun cu tine însuŃi. Să te la i definitiv. Celălalt lucru important pe care-l demonstrează reducerea Ńigărilor este că nu există Ńigară « specială » sau « ocazională ». Fumatul e o reacŃie în lanŃ care durează toată viaŃa dacă nu faci un gest hotărât ca să rupi lanŃul. Nu uita: reducerea Ńigărilor îŃi dăunează grav. 78 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 24 DOAR O łIGARĂ « Doar o Ńigară » este un mit pe care trebuie să Ńi-l scoŃi definitiv din minte. Cu doar o Ńigară am început atunci, demult, să fumăm. E de ajuns doar o Ńigară, într-o situaŃie dificilă sau la o ocazie specială, ca să ne dea peste cap tentativa de a ne lăsa de fumat. E de ajuns o Ńigară, atunci când un fumător a reu it să se lase de fumat, să-l trimită înapoi. Uneori, doar ca să î i confirme că nu mai are nevoie de Ńigări, i acea unică Ńigară face acest lucru. Are gust oribil i îl convinge pe fumător că nu va mai redeveni niciodată dependent, dar deja este. Deseori ideea acelei singure Ńigări este cea care împiedică un fumător să se lase de fumat. Acea unică Ńigară de dimineaŃă sau de după-masă. Să îŃi intre bine în minte că nu există asemenea lucru ca i o unică Ńigară. Este o reacŃie în lanŃ care va Ńine toată viaŃa dacă nu îl vei rupe tu. Este un mit despre o unică Ńigară, specială, care îi Ńine pe fumători în jurul Ńigării atunci când se lasă de fumat. Să îŃi intre în obicei să nu vezi niciodată o unică Ńigară sau un unic pachet de Ńigări – este o fantezie. De câte ori te gânde ti asupra fumatului, trebuie să vezi întreaga viaŃă murdară de a cheltui o mică avere doar pentru privilegiul de a te distruge psihic i fizic, o viaŃă de sclavie, o viaŃă cu respiraŃie proastă. Este păcat că nu există ceva asemănător Ńigărilor care, pe parcursul timpurilor bune i rele, să poată fi folosit pentru sprijin ocazional sau pentru plăcere. Dar trebuie să îŃi intre bine în minte: Ńigările nu sunt soluŃia. Rămâi ori cu o viaŃă de suferinŃă ori fără viaŃă! Nu visezi să iei cianură pentru că îŃi place gustul migdalelor, a a că nu te mai pedepsi cu gândul la Ńigări ocazionale. Întreabă un fumător: « Dacă ai avea posibilitatea de a te întoarce în timp la momentul dinainte de dependenŃa de Ńigări, ai mai deveni fumător? ». Răspunsul este inevitabil: « Trebuie să glume ti! ». i totu i fiecare fumător are această alternativă în fiecare zi din viaŃa lui. De ce nu optează pentru asta? Răspunsul este frica. Frica că nu se poate opri sau că viaŃa nu ar mai fi la fel fără Ńigări. Nu te mai păcăli singur. PoŃi să o faci! Oricine poate. Este ridicol de simplu. 79 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Pentru a face să fie simplu să te la i de fumat, sunt câteva fundamente pe care trebuie să Ńi le pui în ordine în minte. Ne-am întâlnit deja cu trei dintre ele până acum: 1. Nu trebuie să renunŃi. Sunt doar lucruri pozitive de câ tigat. 2. Nu te uita niciodată la acea unică Ńigară. Nu există. Există doar o viaŃă plină de mizerie i boală. 3. Nu este nimic diferit în jurul tău. Orice fumător poate u or să se oprească. MulŃi fumători cred că sunt fumători confirmaŃi sau au personalitate dependentă. ÎŃi promit că nu există a a ceva. Nimeni nu are nevoie să fumeze înainte de a deveni dependent de drog. Drogul este cel care dă dependenŃa i nu natura caracterului, respectiv personalităŃii tale. Acesta este un efect al acestor droguri, ele te fac să crezi că ai o personalitate dependentă. Cu toate acestea, este esenŃial să Indepărtezi această credinŃă, pentru că dacă crezi că e ti dependent de nicotină, vei fi, chiar i după ce micul monstru, nicotina din corpul dumneavoastră este mort. Este esenŃial să îndepărtăm orice spălare de creier. CAPITOLUL 25 FUMĂTORII OCAZIONALI, ADOLESCENłII, NEFUMĂTORII Fumătorii înrăiŃi tind să îi invidieze pe fumătorii ocazionali. Noi toŃi am întâlnit ace ti indivizi: « Of, pot rezista o săptămână întragă fără Ńigări, chiar nu mă deranjează. » « Doamne, cât a vrea să fiu i eu a a! » - ne gândim. tiu că pare greu de crezut, dar nici un fumător nu e încântat că este fumător. Nu uita niciodată: • Nici un fumător n-a hotărât să devină fumător – ocazional sau nu; prin urmare: • ToŃi fumătorii se cred ni te pro ti; prin urmare: • ToŃi fumătorii trebuie să se mintă pe ei în i i i să-i mintă pe ceilalŃi, în încercarea iluzorie de a- i justifica prostia. Pe vremuri eram un jucător de golf fanatic. Mă făleam că joc foarte des i doream să joc i mai mult. De ce se fălesc fumătorii cu cât de puŃin fumează? Dacă acesta e adevăratul criteriu, atunci corolarul este să nu mai fumezi deloc! Dacă Ńi-a spune: « tii, pot să nu mănânc morcovi o săptămână întreagă, nu mi-e greu deloc », ai crede că am luat-o razna. Dacă îmi plac, de ce să nu mănânc morcovi o săptămână? 80 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Iar dacă nu-mi plac, de ce să fac o asemenea declaraŃie? Prin urmare, când un fumător declară ceva de genul: « Pot să nu fumez o săptămână întreagă, nu mi-e greu deloc », el încearcă să se convingă i pe el, i pe tine că fumatul, în cazul lui, nu e o problemă. Dar dacă n-ar fi o problemă, n-ar fi nevoie să facă declaraŃia cu pricina. Ceea ce spune el de fapt este: « Am reu it să supravieŃuiesc o săptămână întreagă fără să fumez. » Ca orice fumător, spera ca după aceea să poată supravieŃui fără Ńigară o viaŃă întreagă. Dar n-a putut supravieŃui decât o săptămână – i gânde te-te cât de preŃioasă a fost Ńigara fumată după ce s-a simŃit privat de nicotină o săptămână întreagă! Iată de ce fumătorii ocazionali sunt dependenŃi într-un mod mai eficace decât marii fumători. Nu numai că, în cazul lor, iluzia plăcerii e mai mare, dar motivaŃia de a se lăsa e mai slabă căci cheltuiesc mai puŃini bani i nu sunt atât de vulnerabili la riscurile pentru sănătate. Nu uita, singura plăcere pe care o obŃin fumătorii este alinarea suferinŃei produse de abstinenŃă i, a a cum am explicat, chiar i această plăcere e iluzorie. Imaginează-Ńi micul monstru al nicotinei din interiorul corpului tău ca pe o mâncărime permanentă, dar atât de u oară încât în cea mai mare parte a timpului nici măcar n-o percepi. Când ai o mâncărime continuă, tendinŃa naturală e să te scarpini. i pentru că organismul devine tot mai imun la nicotină, tendinŃa naturală e să fumezi Ńigară de la Ńigară. Există trei factori principali care-I împiedică pe fumători să fumeze Ńigară de la Ńigară: 1. BANII. Foarte mulŃi nu- i pot permite. 2. SĂNĂTATEA. Ca să ne alinăm suferinŃa abstinenŃei, suntem nevoiŃi să luăm o otravă. RezistenŃa la această otravă variază în funcŃie de persoană, de moment i de împrejurările vieŃii. Lucrul acesta acŃionează ca o frână naturală. 3. DISCIPLINA. Aceasta e impusă de societate, de slujba fumătorului, de prieteni i rude sau de fumătorul însu i, torturat de gândurile negre care-i trec prin minte. În ce mă prive te, consideram faptul că fumam Ńigară de la Ńigară o slăbiciune. Nu puteam înŃelege cum reu eau prietenii mei să- i limiteze doza la 10, 15 sau 20 de Ńigări pe zi. tiam că sunt o persoană cu voinŃă de fier. Nu mi-a trecut prin cap că majoritatea fumătorilor sunt incapabili să fumeze Ńigară de la Ńigară – pentru că ai nevoie de ni te plămâni foarte viguro i ca s-o faci. Unii dintre acei fumători de cinci Ńigări pe zi, pe care de obicei marii fumători îi invidiază, fumează cinci pe zi deoarece constituŃia lor fizică nu le permite mai mult sau pentru că n-au bani să fumeze mai mult, sau pentru că slujba, societatea ori dezgustul pentru propria dependenŃă nu le permite să fumeze mai mult. Poate că e bine, o dată ajun i aici, să dăm câteva definiŃii. NEFUMĂTORUL. Cineva care n-a căzut niciodată în capcană, dar nu trebuie să se umfle în pene. Este nefumător doar prin graŃia lui Dumnezeu. ToŃi fumătorii au fost convin i la 81 Allen Carr În sfâr it nefumãtor început că nu vor deveni niciodată dependenŃi, iar unii nefumători continuă să încerce, din când în când, să fumeze o Ńigară. FUMĂTORUL OCAZIONAL. Există două categorii de bază de asemenea fumători: 1. Fumătorii care au căzut în capcană, dar nu- i dau seama. Nu invidia astfel de fumători. Nu fac decât să guste câte puŃin nectar la doi pa i de gura plantei carnivore i, foarte probabil, vor deveni în curând mari fumători. ReŃine: toŃi alcoolicii au început prin a fi băutori ocazionali – i la fel au fost la început toŃi fumătorii. 2. Fumătorii care au fost mai înainte mari fumători i care cred că nu se pot lăsa. Ace tia sunt cei mai jalnici dintre toŃi. Se împart în mai multe categorii – fiecare cu caracteristicile ei: • FUMĂTORUL DE CINCI łIGĂRI PE ZI. Dacă îi place Ńigara, de ce fumează doar cinci pe zi? Dacă îi e indiferent că fumează sau nu, de ce o mai face? Fumătorul de cinci pe zi î i alină zilnic suferinŃa abstinenŃei timp de circa o oră. În restul timpului, de i nu- i dă seama, se dă cu capul de pereŃi – i face asta cam toată viaŃa. Fumează doar cinci pe zi pentru că nu- i pune în pericol sănătatea. E u or să convingi un mare fumător că nu-i place Ńigara, dar ia încearcă să convingi un fumător ocazional! Oricine a făcut tentativa de a reduce numărul de Ńigări tie că este tortura supremă, care te va menŃine, aproape sigur, dependent de Ńigară tot restul vieŃii. • FUMĂTORUL DE DIMINEAłĂ SAU DE SEARĂ. Se pedepse te suferind chinul abstinenŃei jumătate de zi, ca să- i aline chinul în jumătatea cealaltă. Din nou, întreabă-l de ce, dacă îi place Ńigara, nu fumează toată ziua, sau, dacă nu-i place, de ce mai fumează. • FUMĂTORUL « ASE LUNI DA, ASE LUNI NU ». (Sau: « Pot să mă las când vreau. Am făcut-o de o mie de ori. ») Dacă îi place să fumeze, de ce se opre te ase luni? Dacă nu-i place, de ce se apucă din nou? În realitate, încă e dependent! De i scapă de adicŃia fizică, rămâne cu problema principală – spălarea creierului. Speră de fiecare dată că se va lăsa de-a binelea, dar recade curând în capcană. MulŃi fumători îi invidiază pe ace ti oameni. Î i spun: « Ce fericire să poŃi controla lucrurile a a, să fumezi când vrei, să te la i când vrei! » Ceea ce nu văd ei este că fumătorii de acest gen nu controlează nimic. Când fumează, doresc să nu fumeze. Se străduiesc să se lase, după care se simt din nou 82 Allen Carr În sfâr it nefumãtor frustraŃi, cad iar în capcană, apoi doresc să n-o fi făcut. Se află în cea mai rea dintre lumi. Când sunt fumători, doresc să nu fie; când sunt nefumători, doresc să poată fuma. i dacă ne gândim bine, acela i lucru e valabil de-a lungul întregii vieŃi de fumător. Când ni se permite să fumăm, fie ni se pare de la sine înŃeles, fie ne dorim să nu ni se fi permis. Numai când nu putem fuma devin Ńigările într-adevăr preŃioase. Iată cumplita dilemă a fumătorilor. Nu pot câ tiga niciodată, căci sunt obsedaŃi de un mit, de o iluzie. Există un singur mod de a câ tiga: să nu mai fumezi i totodată să nu te mai iluzionezi. • FUMĂTORUL « EU FUMEZ DOAR LA OCAZII SPECIALE ». Da, la început toŃi facem a a, dar e uluitor cât de rapid cre te numărul de ocazii i cum, înainte să ne dăm seama, fumăm în toate ocaziile! • FUMĂTORUL « M-AM LĂSAT, DAR DIN CÂND ÎN CÂND FUMEZ O łIGARĂ ». Într-un fel, ace tia sunt fumătorii cei mai jalnici dintre toŃi. Fie trec prin viaŃă simŃindu-se frustraŃi, fie, mai des, Ńigara ocazională se înmulŃe te. Se află pe o pantă alunecoasă care duce într-o singură direcŃie – ÎN JOS. Mai devreme sau mai târziu redevin mari fumători. Recad în aceea i capcană în care căzuseră la început. Există i alte două categorii de fumători ocazionali. În prima intră tipul care fumează Ńigara ocazională doar când e în societate. Astfel de oameni sunt de fapt nefumători. Nici măcar nu au impresia că le place să fumeze. Dar nu vor să rămână pe dinafară. Vor să fie i ei « în rândul lumii ». Cu toŃii începem de fapt a a. A doua categorie se întâlne te extrem de rar. Între miile de persoane pe care le-am consiliat, nu am decât vreo zece exemple din această categorie. Tipul poate fi cel mai bine descris dacă vă povestesc un caz recent. M-a sunat o femeie, solicitându-mi o edinŃă de consiliere privată. Era avocată i fumase cam 12 ani, dar niciodată peste sau sub două Ńigări pe zi. Era, din întâmplare, o cucoană cu multă voinŃă. I-am explicat că rata de succes a edinŃelor de grup este la fel de mare ca a celor individuale i că, oricum, nu fac terapie individuală decât dacă persoana e atât de celebră încât riscă să strice coeziunea grupului. A început să plângă – i n-am fost în stare să rezist lacrimilor. edinŃa a costat-o mult, adevărul este că mulŃi fumători s-ar întreba de ce Ńinea atâta să se lase. Ei ar plăti imediat cât i-am cerut doamnei în cauză tocmai ca să poată fuma doar două Ńigări pe zi! Gre eala lor este că î i imaginează că fumătorii ocazionali sunt mai fericiŃi i mai stăpâni pe sine. Stăpâni pot fi, dar fericiŃi nu. În cazul de care vorbesc, ambii părinŃi ai femeii muriseră de cancer pulmonar înainte ca ea să devină dependentă. Exact ca mine, îi fusese foarte teamă de fumat până să fumeze prima Ńigară. Exact ca mine, a cedat până la urmă presiunilor i 83 Allen Carr În sfâr it nefumãtor a încercat prima Ńigară. Exact ca mine, î i amintea gustul oribil. Spre deosebire de mine, care am capitulat, devenind foarte repede fumător Ńigară de la Ńigară, ea n-a alunecat pe pantă în jos, a rezistat. Tot ce îŃi place la o Ńigară este sfâr itul dorinŃei de Ńigară; fie dorinŃa fizică, aproape imperceptibilă, de nicotină, fie tortura mentală provocată de neputinŃa de a-Ńi alina « mâncărimea » de care vorbeam mai devreme. łigările în sine sunt mizerie i otravă. De aceea, nu ai iluzia că îŃi plac decât după o perioadă de abstinenŃă. La fel ca atunci când Ńi-e foame sau sete, cu cât suferi mai multă vreme, cu atât îŃi cre te plăcerea când, în sfâr it, îŃi ostoie ti suferinŃa. Fumătorii cred, în mod eronat, că fumatul e doar « un obicei ». Ei îŃi spun: « Dacă pot menŃine lucrurile la un nivel suficient de coborât sau dacă pot fuma doar la ocazii speciale, creierul i corpul meu o vor accepta. După care pot menŃine fumatul la acel nivel sau, dacă vreau, pot coborî i mai jos. » Să-Ńi fie clar: « obiceiul » nu există. Fumatul înseamnă dependenŃă de drog. TendinŃa naturală este să-Ńi u urezi suferinŃa abstinenŃei, nu s-o suporŃi. Ca să menŃii nivelul actual, vei avea nevoie de disciplină i voinŃă toată viaŃa, pentru că, pe măsură ce organismul devine imun la drog, el vrea tot mai mult, nu tot mai puŃin. Pe măsură ce drogul te distruge fizic i mental, pe măsură ce îŃi anihilează sistemul nervos, curajul i încrederea în sine, nu mai e ti capabil să te opui scurtării intervalului dintre Ńigări. Iată de ce, la început, putem să fumăm ori să nu fumăm, după plac. Când răcim, pur i simplu nu mai fumăm. i iată de ce un om ca mine, care n-a avut niciodată iluzia că îi plac Ńigările, a continuat să fumeze Ńigară de la Ńigară, de i fiecare devenise o fomă de tortură fizică. Nu invidia femeia despre care vorbeam mai sus. Când fumezi doar o Ńigară la 24 de ore, acea Ńigară e cel mai preŃios lucru din lume. Timp de 12 ani, biata femeie s-a aflat în miezul unei lupte crâncene. N-a fost capabilă să se lase de fumat, dar s-a temut să crească doza ca nu cumva să facă, asemenea părinŃilor ei, cancer pulmonar. Însă vreme de 23 de ore i zece minute, în fiecare zi, a trebuit să reziste tentaŃiei. A avut nevoie de o imensă voinŃă i, a a cum am spus, astfel de cazuri sunt rare. Hai să privim lucrurile pur logic: fie există un sprijin sau o plăcere autentică în actul de a fuma, fie nu. Dacă există, cine ar vrea să a tepte o oră, o zi sau o săptămână? De ce să fii lipsit de sprijin ori de plăcere în acest interval? Dacă nu există, atunci de ce să te mai ostene ti să fumezi? Îmi aduc aminte de alt caz, un fumător de cinci Ńigări pe zi. A început conversaŃia la telefon, cu o voce spartă: « Domnule Carr, vreau doar un lucru – să mă las de fumat înainte să mor. » Iată cum i-a descris acel om viaŃa: « Am 61 de ani. Am făcut cancer în gât din cauza fumatului. Acum nu mai rezist fizic decât cinci Ńigări pe zi, pe care mi le rulez singur. Mai demult dormeam toată noaptea neîntors. Acum mă trezesc din oră în oră i gândul meu e doar la Ńigări. Iar când dorm…visez că fumez. 84 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Nu pot fuma prima Ńigară decât la ora 10. Mă trezesc la 5 i-mi fac nenumărate ce ti de ceai. Nevastă-mea se treze te la 8 i, pentru că sunt atât de prost dispus, nu vrea să mă vadă în casă. Cobor în seră i încerc să-mi fac de lucru, dar sunt obsedat de Ńigară. La ora 9 încep să-mi rulez prima Ńigară – o fac i o refac până iese perfectă. Nu pentru că a vrea să fie perfectă, dar a a am o treabă. După aceea a tept să se facă 10. Când vine momentul, mâinile îmi tremură incontrolabil. Dar nu-mi aprind imediat Ńigara. Dacă o fac, trebuie să a tept încă trei ore până la următoarea. Până la urmă aprind Ńigara, trag un fum i o sting. Făcând tot a a, Ńigara durează o oră. O fumez până ce are mai puŃin de un centimetru i apoi a tept să vină momentul următoarei. » Pe lângă toate celelalte necazuri, acest biet om are arsuri pe buze pentru că fumează Ńigările aproape complet. ÎŃi imaginezi probabil un trist imbecil. Nici vorbă! E un bărbat înalt de aproape doi metri, fost sergent în marină. A făcut mai înainte sport i n-a vrut să devină fumător. Numai că, pe vremea războiului trecut, se credea că Ńigara dă curaj, iar cei din armată primeau raŃii de Ńigări pe gratis. Acestui bărbat practic i s-a ordonat să devină fumător. i-a petrecut viaŃa plătind bani grei i distrugându-se fizic i mental. Dacă ar fi fost un animal, societatea l-ar fi salvat. Dar nu, noi continuăm să-i lăsăm pe tinerii sănăto i fizic i mental să devină dependenŃi. Poate crezi că e vorba de un caz extrem. Este extrem, însă nu unic. Există literalmente mii de istorii similare. Omul acela i-a deschis înaintea mea sufletul, dar poŃi fi sigur că mulŃi dintre prietenii i cuno tinŃele lui îl invidiază pentru raŃia de cinci Ńigări pe zi. Dacă îŃi închipui că Ńie nu Ńi se poate întâmpla a a ceva, nu te mai amăgi. Deja Ńi se întâmplă. În orice caz, fumătorii sunt ni te mincino i notorii – se mint chiar i pe ei în i i. Majoritatea fumătorilor ocazionali fumează mult mai multe Ńigări, i în mult mai multe ocazii, decât admit. Am avut nenumărate conversaŃii cu a a-numiŃii « fumători de cinci pe zi », în cursul cărora au fumat, în prezenŃa mea, peste cinci Ńigări. Observă fumătorii ocazionali la nunŃi i la petreceri. Fumează Ńigară de la Ńigară, ca toŃi ceilalŃi fumători. Nu e nevoie să-i invidiezi pe fumătorii ocazionali. Nu e nevoie să fumezi. ViaŃa e infinit mai frumoasă fără Ńigări. AdolescenŃii sunt mai greu de vindecat nu pentru că le-ar fi greu să se lase ci pentru că fie nu cred că sunt dependenŃi, fie sunt în stadiul primar al bolii i suferă de iluzia că se vor lăsa automat înainte de stadiul al doilea. Vreau să avertizez în mod special pe părinŃii copiilor care detestă fumatul să nu aibă un fals sentiment de securitate. ToŃi copiii detestă mirosul i gustul Ńigării până când devin dependenŃi. i tu le-ai detestat cândva. De asemenea, nu te lăsa amăgit de campaniile guvernamentale de înfrico are. Capcana e aceea i ca întotdeauna. Copiii tiu că Ńigările ucid, dar mai tiu i că o singură Ńigară nu ucide. Pot suferi, la un moment dat, influenŃa unei prietene, a unui prieten, a unui coleg de coală. 85 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Găsesc că e ecul societăŃii de a împiedica adicŃia copiilor la nicotină sau la alte droguri este cel mai grav dintre multele aspecte grave ale adicŃiei la drog. M-am gândit mult la chestiunea asta i am scris o carte, publicată de Penguin, care arată cum să-Ńi împiedici copiii să devină dependenŃi i cum să-i ajuŃi să se elibereze dacă au devenit deja. Se tie că marea majoritate a tinerilor care devin dependenŃi de droguri mai puternice încep prin a cădea în capcana nicotinei. Dacă îi ajuŃi să evite capcana nicotinei, le vei reduce drastic riscul adicŃiei la droguri mai puternice. Te rog din răsputeri, nu fi complezent în această chestiune. Tinerii au nevoie să fie protejaŃi de la cea mai fragedă vârstă i, dacă ai un copil, trebuie neapărat să cite ti cartea sus-menŃionată. Chiar dacă bănuie ti că este deja dependent de un drog, poŃi să-l ajuŃi să se elibereze folosindu-te de îndrumările din carte. CAPITOLUL 26 FUMATUL PE ASCUNS Cei care fumează pe ascuns ar trebui trecuŃi în categoria fumătorilor ocazionali, însă efectele fumatului pe ascuns sunt atât de perfide încât merită un capitol aparte. Unul dintre ele poate fi distrugerea relaŃiilor personale. Eu unul am ajuns aproape la divorŃ. Era în timpul uneia dintre încercările mele e uate de a mă lăsa de fumat. Încercarea cu pricina fusese provocată de faptul că soŃia mea era îngrijorată de permanenta mea tuse i hârâială din piept. I-am spus că eu nu-mi fac griji în privinŃa sănătăŃii. Mi-a răspuns: « tiu, dar cum Ńi-ar fi dacă ar trebui să vezi pe cineva la care Ńii cum se distruge în mod sistematic?» Argumentul mi s-a părut imbatabil, a a că am încercat să mă las. Încercarea a e uat peste trei săptămâni, după o ceartă serioasă cu un vechi prieten. Mi-am dat seama abia după câŃiva ani că eu, cu mintea mea cea vicleană, declan asem în mod deliberat cearta. Micul monstru intrase în acŃiune – era clar. Oricum, aveam o scuză. Îmi trebuia cu disperare o Ńigară i a a am reînceput să fumez. Nu suportam să mă gândesc la dezamăgirea soŃiei mele, prin urmare nu i-am spus. Fumam doar când eram singur. Apoi, treptat, am început să fumez în compania prietenilor, până când toată lumea a ajuns să tie că fumez, mai puŃin soŃia mea. Îmi amintesc că eram destul de mulŃumit. Mă gândeam: « Măcar am mic orat doza. » Până la urmă, Joyce m-a acuzat că fumez pe ascuns. Mi-a amintit de momentele în care stârnisem o ceartă doar ca să ies ca o furtună din 86 Allen Carr În sfâr it nefumãtor casă. Ori de faptul că îmi lua două ceasuri să cumpăr vreun mărunŃi , ori de ocaziile în care în mod normal ea ar fi trebuit să mă însoŃească, iar eu recursesem la o scuză firavă ca să ies singur. Pe măsură ce prăpastia de ordin social dintre fumători i nefumători se adânce te, apar literalmente mii de cazuri în care compania prietenilor sau a rudelor e evitată din cauza Ńigării. Dar partea cea mai rea a fumatului pe ascuns este că întreŃine, în mintea fumătorului, iluzia că e privat de ceva. În acela i timp, duce la o diminuare drastică a respectului de sine, un om altminteri cinstit ajunge să- i în ele familia i prietenii. Probabil că Ńi s-a întâmplat sau Ńi se întâmplă i Ńie, sub o formă sau alta. Mie mi s-a întâmplat de câteva ori. tii serialul TV Columbo? Toate episoadele au teme similare. Ticălosul, de obicei un om de afaceri bogat i respectat, a comis, crede el, crima perfectă, iar convingerea că va rămâne nedescoperită i se întăre te când vede că cel care se ocupă de caz e Columbo, un tip cam jerpelit i arătând modest. Columbo are obiceiul acela frustrant de a închide u a după ce i-a terminat interogatoriul i l-a asigurat pe suspect că n-are probleme, pentru ca, înainte ca expresia satisfăcută să se teargă de pe chipul uciga ului, să revină spunând: « Ar mai fi ceva, domnule, un lucru pe care sunt sigur că-l puteŃi explica… » Suspectul se bâlbâie i din acest moment tim i noi, tie i el că locotenentul Columbo îl va face, încetul cu încetul, bucăŃi-bucăŃele. Oricât de atroce era crima, din acest punct încolo simpatia mea se îndrepta spre uciga . De parcă eu eram criminalul – i chiar a a mă făceau să mă simt acele episoade de fumat pe ascuns. Orele în care nu puteam fuma, pe urmă furi atul în garaj ca să trag ni te fumuri, cele zece minute de tremurat în frig, întrebându-mă ce plăcere e asta. Frica de a fi prins asupra faptei. O să descopere nevastă-mea unde am ascuns Ńigările, bricheta i chi toacele? U urarea de a reveni în casă fără să fi fost descoperit, apoi teama că va simŃi mirosul Ńigării în respiraŃia i în hainele mele. Cu cât riscam mai mult – certitudinea că mai devreme sau mai târziu mă va descoperi. UmilinŃa finală, când certitudinea devine realitate, urmată de revenirea imediată la fumatul Ńigară de la Ńigară. O, bucuriile pe care Ńi le aduce fumatul! 87 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 27 UN OBICEI SOCIAL ? Pricipalul motiv pentru care există peste 15 milioane de fo ti fumători în Marea Britanie începând din anii ’60 este revoluŃia socială la care asistăm. Da, tiu: sănătatea i apoi banii sunt principalele motive pentru care ar trebui să vrem să nu mai fumăm, însă ele au existat dintotdeauna. Nu e nevoie ca teama de cancer să ne spună că Ńigările ne distrug viaŃa. Corpul nostru este cel mai sofisticat obiect de pe planetă i orice fumător tie imediat, de la primul fum, că Ńigara e orăvitoare. Singurul motiv pentru care fumăm este presiunea socială din partea prietenilor. Singurul « avantaj » real pe care l-a avut vreodată fumatul este acela de a fi fost considerat cândva un obicei social perfect acceptabil. Astăzi este considerat de toată lumea, chiar i de fumători, un obicei antisocial. În alte vremuri, bărbatul puternic fuma. Dacă nu fumai, erai socotit un slăbănog, a a că ne străduiam cu toŃii, din răsputeri, să devenim dependenŃi. În orice cârciumă sau bar, majoritatea bărbaŃilor inspirau i expirau mândri fum de Ńigară. Deasupra plutea în permanenŃă un nor de fum i tavanele lipsite de decoraŃie deveneau curând galbene sau maronii. Astăzi atitudinea s-a schimbat radical. Bărbatul puternic al zilelor noastre nu trebuie să fumeze. Bărbatul puternic al zilelor noastre nu e dependent de un drog. Din cauza acestei revoluŃii sociale toŃi fumătorii de azi se gândesc serios să se lase. Fumătorii sunt în general consideraŃi astăzi ni te oameni slabi. TendinŃa cea mai semnificativă pe care am observat-o în timpul scurs de la prima ediŃie a acestei cărŃi, din 1985, este accentul tot mai puternic pus pe aspectul antisocial al fumatului. Zilele în care Ńigara era mândra emblemă a femeii sofisticate sau a bărbatului dur s-au dus pentru totdeauna. Toată lumea tie astăzi că singurul motiv pentru care cineva continuă să fumeze este că n-a reu it să se lase ori că e prea înfrico at ca să încerce. Fumătorul e pus zilnic la stâlpul infamiei prin interdicŃiile de a fuma la birou i în locuri publice sau prin atacurile fo tilor fumători « mai virtuo i decât tine », astfel încât comportamentul lui se schimbă. Am observat recent lucruri pe care nu le-am mai văzut de când eram copil – de pildă, fumători scuturându- i scrumul în palmă sau în buzunar pentru că le este jenă să ceară o scrumieră. Mă aflam acum câŃiva ani într-un restaurant. Se făcuse miezul nopŃii. Toată lumea terminase de mâncat. La o oră când se aprind în mod normal Ńigările i trabucele, nimeni nu fuma. Plin de vanitate, mi-am spus: « A! Eforturile mele încep să aibă efect! » L-am întrebat pe chelner: « V-aŃi transformat într-un restaurant pentru nefumători? » Răspunsul a fost negativ. 88 Allen Carr În sfâr it nefumãtor M-am gândit: « Ciudat. tiu că o mulŃime de oameni se lasă de fumat, dar e imposibil să nu fie nici un fumător aici. » Până la urmă, într-un colŃ, cineva i-a aprins Ńigara – i parcă a dat semnalul tuturor. ToŃi ceilalŃi fumători stătuseră, pesemne, spunându- i: « Nu se poate să fiu singurul care fumează! » MulŃi fumători, când mănâncă, nu mai fumează acum între feluri pentru că prea se simt cu musca pe căciulă. MulŃi nu numai că se scuză faŃă de cei cu care stau la masă, dar se uită i în jur, ca nu cumva să primească admonestări din altă parte. Cum zi de zi tot mai mulŃi fumători părăsesc corabia care se scufundă, cei răma i sunt îngroziŃi că vor fi cei din urmă. Ai grijă să nu te numeri printre ei! 89 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 28 MOMENTUL POTRIVIT Dincolo de faptul evident că fumatul nu-Ńi face bine i deci acum e timpul să te la i, cred că alegerea momentului este importantă. Societatea tratează fumatul cu frivolitate, socotindu-l un obicei cam dezgustător care îŃi poate afecta sănătatea. Nu e adevărat. Fumatul este o adicŃie, o boală i uciga ul numărul unu în societatea noastră. Dacă fumătorii rămân dependenŃi, se petrec lucruri cumplite. Alegerea momentului în care să te la i e importantă pentru că îŃi dă dreptul la o vindecare adecvată. Mai întâi, identifică momentele sau ocaziile în care Ńi se pare absolut necesar să fumezi. Dacă e ti om de afaceri i nutre ti iluzia că fumatul te eliberează de stres, alege o perioadă mai lejeră – cel mai bine, vacanŃa. Dacă fumezi mai ales în perioadele plictisitoare sau de relaxare, procedează pe dos. Oricum, ia lucrurile în serios i transformă acest eveniment în momentul cel mai important al vieŃii tale. Pregăte te-te pentru un interval de circa trei săptămâni i încearcă să anticipezi orice întâmplare care te-ar putea face să e uezi. Evenimente precum Crăciunul sau o nuntă n-ar trebui să te descurajeze, cu condiŃia să le anticipezi i să n-ai sentimentul că vei fi privat de ceva. Nu încerca să reduci numărul de Ńigări între timp, căci asta nu-Ńi va crea decât iluzia că Ńigara e plăcută. Dimpotrivă, bagă-Ńi pe gât cât mai multe porcării, o să te ajute. În timp ce fumezi ultima Ńigară, con tientizează mirosul i gustul rău i gânde te-te ce minunat o să fie când îŃi vei îngădui să nu mai fumezi. Orice ai face însă, nu cădea în capcana de a-Ńi spune: « Nu acum. Altă dată. » - i de a-Ńi scoate povestea asta din cap. Programează acum ce vei face i anticipează. Aminte te-Ńi că nu renunŃi la nimic. Dimpotrivă: e ti pe cale să dobânde ti lucruri minunate. Ani la rând am spus că tiu mai multe decât oricine despre secretele fumatului. Cel mai mare secret e următorul: de i orice fumător fumează ca să-Ńi potolească pofta chimică de nicotină, nu adicŃia propriu-zisă la nicotină te face să fii fumător, ci spălarea creierului provocată de această adicŃie. O persoană inteligentă poate fi indusă în eroare. Dar numai un prost va mai fi indus în eroare o dată ce tie despre ce e vorba. Din fericire, majoritatea fumătorilor nu sunt pro ti, î i închipuie doar că sunt. Fiecare fumător are propria sa variantă de spălare pe creier. De aceea pare să existe un spectru atât de larg de tipuri de fumători. Beneficiind de mulŃi ani de feedback de la prima ediŃie a acestei cărŃi i Ńinând cont că învăŃ zilnic câte ceva nou despre fumat, am fost plăcut surprins să realizezi că filozofia propusă când am publicat cartea rămâne valabilă i azi. N-am aflat în toŃi ace ti ani decât cum să 90 Allen Carr În sfâr it nefumãtor transmit ceea ce tiam fiecărui fumător în parte. tiu că orice fumător nu numai că se poate lăsa u or, dar poate chiar să găsească procesul acesta foarte agreabil. Dar, dacă nu reu esc să-l fac pe fumător să realizeze asta, totul e inutil i îngrozitor de frustrant. Multă lume mi-a spus: « Sfătuie ti oamenii să fumeze în continuare atâta vreme cât citesc cartea. Asta îl face pe fumător să tărăgăneze la nesfâr it lectura sau pur i simplu să nu termine cartea. Ar trebui să schimbi această instrucŃiune. » Pare logic, dar tiu că o instrucŃiune de genul « Lasă-te acum! » i-ar face pe unii fumători să nici nu deschidă cartea. Pe vremuri, un fumător venit să mă consulte mi-a spus: « Îmi displace profund să vă cer ajutorul. tiu că am o voinŃă puternică. În orice altă zonă a vieŃii mele am lucrurile sub control. Cum se face că alŃi fumători se lasă prin propria lor voinŃă, iar eu sunt nevoit să vin la dumneavoastră? » i a continuat: « Cred că a putea s-o fac eu însumi, cu condiŃia să pot fuma între timp! » Pare o contradicŃie, dar îl înŃeleg perfect pe acel om. Credem că e foarte dificil să te la i de fumat. De ce anume avem nevoie când trebuie să facem ceva dificil? De micul nostru prieten. Prin urmare, a te lăsa de fumat e o dublă povară. Nu numai că avem de făcut ceva dificil, dar cârja de care ne sprijinim în astfel de ocazii nu mai e disponibilă. Doar după multă vreme mi-am dat seama că în instrucŃiunea de a continua să fumezi stă toată frumuseŃea metodei mele. În timp ce te la i, poŃi să fumezi. Mai întâi scapi de toate îndoielile i fricile, iar când stingi ultima Ńigară ai devenit deja nefumător – i îŃi place. Singurul capitol care m-a făcut să mă îndoiesc serios de sfatul meu iniŃial a fost acesta, referitor la momentul potrivit. Spuneam mai devreme că dacă legi fumatul în primul rând de situaŃiile stresante de la serviciu, atunci trebuie să alegi o vacanŃă ca să încerci să te la i – i viceversa. De fapt, nu asta e calea cea mai u oară. Calea cea mai u oară e să alegi momentul cel mai dificil – fie el social, de stres, de concentrare sau de plictiseală. O dată ce ai dovedit că poŃi înfrunta viaŃa, bucurându-te de ea, în situaŃia cea mai rea cu putinŃă, orice altă situaŃie devine u oară. Însă dacă Ńi-a da o asemenea instrucŃiune, ai mai încerca măcar să te la i de fumat? Dă-mi voie să folosesc o analogie. SoŃia mea i cu mine vrem să înotăm împreună. Ajungem la bazin deodată, dar înotăm rareori împreună. Ea î i afundă în apă un picior i abia peste jumătate de oră înoată. Eu nu suport această tortură lentă. tiu dinainte că la un moment dat, indiferent cât de rece e apa, va trebui să-mi iau inima-n dinŃi. A a că am învăŃat să aleg calea u oară: mă bag dintr-o dată în apă. Ei bine, dacă mi-ar veni ideea să-i spun soŃiei mele că dacă nu se bagă dintr-o dată în apă n-o să mai înoate deloc, tiu că într-adevăr nu va mai înota deloc. Ai înŃeles cum stau lucrurile! Din feedbackul pe care l-am primit, tiu că mulŃi fumători folosesc sfatul privind momentul potrivit ca să amâne ziua pe care ei i-o imaginează nefastă. M-am gândit cândva să folosesc trucul din capitolul despre avantajele fumatului. Ceva de genul: « Momentul e foarte 91 Allen Carr În sfâr it nefumãtor important, a a că în capitolul următor o să-Ńi spun când este cel mai bine să-Ńi programezi încercarea de a te lăsa de fumat. » Dai pagina i găse ti un singur cuvânt uria : ACUM. Este, într-adevăr, cel mai bun sfat, dar o să-l urmezi? Acesta e aspectul cel mai subtil al capcanei fumatului. Când există un stres veritabil în viaŃa noastră, nu e momentul să ne lăsăm, iar când n-avem nici un stres n-avem chef să ne lăsăm. Pune-Ńi următoarele întrebări: Când ai fumat prima Ńigară, ai hotărât oare că vei continua să fumezi tot restul vieŃii, zi de zi, tot timpul, fără să te poŃi opri niciodată? BineînŃeles că nu! i atunci când te opre ti? Mâine? La anul? Peste doi ani? Nu cumva exact asta te-ai întrebat când Ńi-ai dat seama pentru prima oară că e ti dependent? Speri oare că într-o bună zi te vei trezi dimineaŃa i pur i simplu n-o să mai vrei să fumezi? Nu te mai amăgi! Eu am a teptat 33 de ani să se întâmple treaba asta. Când e ti dependent de un drog, devii din ce în ce mai dependent, nu mai puŃin dependent. Crezi că-Ńi va fi u or mâine? Te amăge ti în continuare. Dacă n-o poŃi face azi, de ce crezi că o să-Ńi fie mai u or mâine? Ai de gând să a tepŃi până faci o boală fatală? N-ar mai avea nici un rost. Adevărata capcană este credinŃa că momentul potrivit nu e acum – că va fi mai u or mâine, întotdeauna mâine. Credem că ducem o viaŃă stresantă. Nu e adevărat. Am eliminat stresul veritabil din viaŃa noastră. Când pleci de acasă nu Ńi-e teamă că vei fi atacat de animale sălbatice. Cei mai mulŃi dintre noi nu avem grija următoarei mese sau a unui acoperi deasupra capului. Dar ia gânde tete la viaŃa unui animal sălbatic. Ori de câte ori iese din vizuină, iepurele are de înfruntat un întreg Vietnam. i se descurcă. Are adrenalină i alŃi hormoni – ceea ce avem i noi, oamenii. În urmă cu câŃiva ani, mi se părea că am pe cap toate grijile din lume. Aveam gânduri de sinucidere – nu în sensul că îmi venea să mă arunc de la etaj, ci că eram convins că fumatul mă va ucide curând. Îmi spuneam că fără Ńigară, fără această cârjă, viaŃa nu merită trăită. Nu-mi dădeam seama că absolut orice te doboară atunci când e ti deprimat. Azi mă simt din nou ca un adolescent. i un singur lucru mi-a schimbat viaŃa: am ie it din infernul fumatului. tiu, e un cli eu să spui: « Dacă n-ai sănătate, n-ai nimic », dar este adevărul adevărat. Credeam mai demult că fanaticii fitnessului sunt ni te pro ti. Obi nuiam să spun că mai există i altceva pe lume decât să fii în formă: există băutura i Ńigara. E o absurditate. Când te simŃi puternic fizic i mental, poŃi să te bucuri de sui urile vieŃii i să-i înfrunŃi coborâ urile. Confundăm responsabilitatea cu stresul. Responsabilitatea devine stresantă numai când nu te simŃi îndeajuns de puternic ca s-o înfrunŃi. Richard Burton-ii acestei lumi sunt oameni puternici 92 Allen Carr În sfâr it nefumãtor fizic i mental. Ceea ce îi distruge nu e stresul din orice viaŃă, slujba sau bătrâneŃea, ci a anumitele cârje la care apelează – simple iluzii. Din păcate, aceste cârje ucid. Prive te lucrurile în felul următor. Ai hotărât deja că n-ai să rămâi în capcană tot restul vieŃii. Deci la un moment dat, fie că îŃi va fi u or sau greu, va trebui să te eliberezi. Fumatul nu e un obicei sau o plăcere. Este adicŃie la drog i boală. Am stabilit deja că nu-Ńi va fi nicidecum mai u or să te la i mâine – dimpotrivă, va deveni tot mai greu. Când ai de-a face cu o boală care se înrăutăŃe te pe zi ce trece, momentul să scapi de ea e ACUM. Sau cât de aproape de acum e ti în stare. Gânde te-te ce plăcut va fi să te bucuri de tot restul vieŃii fără umbra aceea neagră, din ce în ce mai cople itoare. Iar dacă îmi urmezi toate instrucŃiunile, nici măcar nu va trebui să a tepŃi cinci zile. Nu numai că îŃi va fi u or după ce stingi ultima Ńigară: ÎłI VA PLĂCEA! CAPITOLUL 29 ÎMI VA LIPSI łIGARA? Nu! De îndată ce micul monstru a murit i corpul tău nu mai dore te nicotină, orice spălare a creierului se va evapora i vei descoperi că e ti mai bine echipat, atât fizic i mental, nu numai să înfrunŃi stresul i presiunile vieŃii, ci i să te bucuri la maximum de momentele bune. Există un singur pericol – influenŃa celor care încă fumează. « Găina vecinului face ouă mai bune » caracterizează multe aspecte ale vieŃii i e u or de înŃeles. Oare de ce, cu toate că dezavantajele fumatului sunt enorme în comparaŃie cu iluzoriile « avantaje », fo tii fumători au tendinŃa să-i invidieze pe fumători? Dacă Ńinem cont de spălarea creierului la care am fost supu i în copilărie, este de înŃeles de ce cădem în capcană. Cum se face că, o dată ce am izbutit să scăpăm de « obicei », mulŃi dintre noi recădem exact în aceea i capcană? Cei care ne influenŃează sunt fumătorii. De obicei se întâmplă în ocazii conviviale, în special după masă. Fumătorul î i aprinde Ńigara i fostul fumător simte dorinŃa. Iată o stranie anomalie, mai ales când tii ce spun sondajele sociologice: nu numai că orice nefumător din lume e fericit să fie nefumător, dar orice fumător din lume, cu tot creierul lui supus adicŃiei, spălat i nutrind iluzia că Ńigara îi produce plăcere sau îl relaxează, dore te să nu fi devenit dependent. Atunci, de ce unii nefumători îi invidiază pe fumători în asemenea ocazii? Există două motive: 93 Allen Carr În sfâr it nefumãtor 1. « Doar o Ńigară ». Adu-Ńi aminte: nu există a a ceva. Nu mai vedea ocazia aceea izolată i începe s-o prive ti din punctul de vedere al fumătorului. Poate că îl invidiezi, dar el e nemulŃumit de ce face: el te invidiază pe tine! Observă-i pe fumători, căci s-ar putea să fie cel mai puternic imbold să nu fumezi. Observă cât de repede arde Ńigara, cât de repede trebuie fumătorul să- i aprindă alta. Observă mai ales cum nu- i dă seama că fumează, cum însu i gestul de a- i aprinde Ńigara e automat. Aminte te-Ńi: nu-i place, doar că nu poate simŃi plăcere dacă nu fumează. i mai ales adu-Ńi aminte că atunci când va pleca din preajma ta va trebui să fumeze în continuare. Mâine dimineaŃă când se treze te cu pieptul încărcat de funingine ca un horn, va trebui să se sufoce singur în continuare. Când î i va face socotelile băne ti, când va veni ziua naŃională antifumat, când îi vor cădea ochii data viitoare pe avertismentul Ministerului SănătăŃii, când îl vor trece fiori reci auzind de o cuno tinŃă care a făcut cancer, când se va afla în biserică, în metrou, în vizită la cineva internat la spital, în compania unui nefumător – de fiecare dată va trebui să continue această viaŃă nenorocită în care plăte te până peste cap, la propriu i la figurat, doar pentru privilegiul de a se autodistruge fizic i mental. Se confruntă cu o viaŃă de mizerie, de respiraŃie urât mirositoare, de dinŃi pătaŃi, cu o viaŃă de sclavie, de autodistrugere, de umbre negre cuibărite în minte. i toate astea cu ce scop? Iluzoria revenire la starea în care se afla înainte de a deveni dependent. 2. Al doilea motiv pentru care unii fo ti fumători simt dorinŃa să fumeze în asemenea ocazii este acela că fumătorul face ceva, în speŃă fumează o Ńigară, iar nefumătorul nu face nimic, a a că se simte privat de ceva. Să-Ńi fie limpede – înainte de a-Ńi aprinde Ńigara: nu nefumătorul este privat de vreun lucru, fumătorul e cel privat de: • SĂNĂTATE • ENERGIE • BANI • ÎNCREDERE • LINI TE SUFLETEASCĂ • CURAJ • SENINĂTATE • LIBERTATE • RESPECT DE SINE. Dezobi nuie te-te să-i invidiezi pe fumători i începe să-i vezi a a cum sunt în realitate ni te fiinŃe mizerabile i demne de milă. tiu, eu însumi am fost cel mai rău din tagma asta. De aceea cite ti această carte, iar aceia care nu suportă adevărul, aceia care trebuie să se amăgească în continuare sunt cei mai demni de milă dintre toŃi. 94 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Nu invidiezi un dependent de heroină, nu-i a a? Heroina ucide în Marea Britanie în jur de 100 de persoane pe an. Nicotina ucide peste 120 000 de persoane pe an i 2,5 milioane în întreaga lume. Deja a ucis mai mulŃi oameni de pe planetă decât toate războaiele din istorie. 95 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 30 MĂ VOI ÎNGRĂ A? Iată alt mit legat de fumat, un mit răspândit mai ales de fumătorii care, încercând să se lase prin Metoda voinŃei, înlocuiesc Ńigara cu dulciuri i altele, ca să- i aline simptomele privării de nicotină. Ultimele seamănă foarte bine cu simptomele foamei i cele două sunt u or de confundat. Totu i, în timp ce simptomele foamei dispardacă mănânci, cele ale lipsei de nicotină nu sunt satisfăcute complet niciodată. La fel ca în cazul oricărui drog, după o vreme corpul devine imun i drogul nu mai înlătură complet simptomele. De îndată ce stingem Ńigara, nicotina părăse te rapid corpul astfel că dependentul de nicotină are o foame de drog permanentă. În cele din urmă, tendinŃa naturală este să fumezi Ńigară de la Ńigară. Totu i, majoritatea fumătorilor nu fac asta dintr-unul sau din ambele motive de mai jos. 1. Banii – nu- i pot permite să mărească doza. 2. Sănătatea: ca să ne alinăm simptomele suntem nevoiŃi să luăm o otravă, ceea ce înseamnă o reglare automată a numărului de Ńigări pe care le putem fuma. Fumătorul rămâne a adar cu o foame permanentă, pe care nu o poate satisface niciodată. Iată de ce mulŃi fumători ajung să mănânce excesiv, să bea excesiv sau chiar să ia alte droguri ca să- i satisfacă golul. (Majoritatea alcoolicilor sunt mari fumători. Mă întreb dacă adevărata problemă nu e fumatul!) TendinŃa firească a fumătorului este să înlocuiască mâncarea cu nicotina. În timpul anilor mei de co mar, ajunsesem în stadiul în care renunŃasem complet la micul dejun i la masa de prânz. Fumam nonstop toată ziua. În ultimii ani abia a teptam să vină seara pentru că doar atunci mă puteam opri din fumat. i ciuguleam toată seara. Credeam că mi-e foame, când de fapt era vorba de simptomele lipsei de nicotină. Cu alte cuvinte, în timpul zilei înlocuiam mâncarea cu nicotina, iar seara înlocuiam nicotina cu mâncare. Aveam pe atunci vreo 12 kilograme mai mult ca acum i nu le puteam da jos cu nici un chip. O dată ce micul monstru îŃi părăse te corpul, senzaŃia aceea cumplită de nesiguranŃă dispare. ÎŃi revine încrederea în sine, împreună cu un minunat sentiment de autorespect. Dobânde ti o siguranŃă care-Ńi permite să preiei controlul asupra vieŃii tale, nu numai în privinŃa obiceiurilor alimentare, ci în toate privinŃele. Este unul dintre multele avantaje importante ale eliberării de Ńigară. 96 Allen Carr În sfâr it nefumãtor A a cum spuneam, mitul îngră ării s-a născut din folosirea de substitute în perioada de abstinenŃă. De fapt, aceste substitute nu te ajută. E mai greu, nu mai u or, cu ele. Explic în detaliu acest lucru într-un capitol următor. Dacă urmezi toate instrucŃiunile, îngră area n-ar trebui să devină o problemă. Totu i, dacă ai deja o problemă cu greutatea, îŃi recomand să cite ti cartea mea pe această temă (Allen Carrr’s EASYWEIGH to Lose Weight, apărută la Penguin), care e bazată pe acelea i principii ca METODA U OARĂ i transformă controlul greutăŃii într-o plăcere. 97 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 31 EVITĂ FALSELE STIMULENTE Când încearcă să se lase de fumat prin Metoda voinŃei, mulŃi fumători se străduiesc să- i sporească motivaŃia inventând false stimulente. Există multe asemenea exemple. Iată unul tipic: « Familia mea i cu mine ne vom bucura de o minunată vacanŃă din banii pe care îi vom economisi. » Pare logic i raŃional, dar în realitate e fals, pentru că orice fumător care se respectă va prefera să fumeze 52 de săptămâni pe an i să se lipsească de vacanŃă. În orice caz, există o umbră de îndoială în mintea fumătorului: pe lângă faptul că va trebui să se abŃină 50 de săptămâni se va bucura oare de vacanŃă dacă nu fumează? Rezultatul e doar o amplificare a sacrificiului pe care fumătorul simte că-l face, astfel că în mintea sa Ńigara devine încă mai preŃioasă. E preferabil să te concentrezi asupra celuilalt aspect: « Ce obŃin din asta? De ce trebuie să fumez? » Alt exemplu: « O să-mi pot permite o ma ină mai scumpă. » Adevărat, iar stimulentul te face eventual să te abŃii până când îŃi cumperi acea ma ină, însă de îndată ce noutatea s-a dus te vei simŃi lipsit de ceva preŃios i, mai devreme sau mai târziu, vei cădea din nou în capcană. Un alt exemplu tipic este pactul făcut cu colegii de serviciu sau cu familia. Ce-i drept, un astfel de pact are avantajul de a elimina tentaŃia în anumite perioade ale zilei. Totu i, în general e uează din următoarele motive: 1. Stimulentul e fals. De ce ai vrea să te la i de fumat doar pentru că alŃii o fac? Singurul rezultat e o presiune în plus, care amplifică senzaŃia de sacrificiu. Dacă mai mulŃi fumători vor cu adevărat să se lase într-un anumit moment, foarte bine. Totu i, nu-i poŃi obliga pe fumători să se lase i, cu toate că toŃi fumătorii speră în secret să ajungă acolo, dacă nu sunt încă pregătiŃi să se lase, un pact nu face decât să producă o presiune în plus, care le amplifică dorinŃa de a fuma. Vor ajunge să fumeze pe ascuns, ceea ce spore te i mai mult sentimentul de dependenŃă. 2. Teoria « mărului stricat » sau a dependenŃei reciproce. Când se lasă de fumat prin Metoda voinŃei, fumătorul trece printr-o perioadă de penitenŃă, în cursul căreia a teaptă să-i treacă imboldul de a fuma. Dacă cedează, are sentimentul e ecului. Cu Metoda voinŃei, mai devreme sau mai târziu unul dintre membrii pactului va renunŃa cu siguranŃă. CeilalŃi au acum scuza pe care o a teptau. Nu este vina lor. Ei s-ar fi abŃinut în continuare. Numai că Fred i-a trădat. Adevărul este că majoritatea deja tri au. 3. « ÎmpărŃirea meritelor » este contrariul teoriei « mărului stricat ». În acest caz, ru inea care urmează e ecului nu e atât de gravă dacă o împarŃi cu mai mulŃi. Ai un sentiment de 98 Allen Carr În sfâr it nefumãtor victorie extraordinar când te la i de fumat. Dacă te la i pe cont propriu, laudele primite de la prieteni, rude i colegi sunt un imbold fantastic, care te ajută să depă e ti primele câteva zile fără Ńigară. Când te la i deodată cu alŃii, meritele se împart i imboldul se mic orează în consecinŃă. Alt exemplu clasic de fals stimulent este mita (de pildă, părintele îi oferă adolescentului ni te bani ca să se abŃină) sau pariul (« Dacă nu reu esc, îŃi dau 100 de lire. ») A existat mai demult acest exemplu într-o emisiune TV. Un poliŃist care încearcă să se lase de fumat i-a pus în pachetul de Ńigări o bancnotă de 20 de lire. Făcuse un pact cu el însu i: putea să fumeze, dar mai întâi trebuia să dea foc bancnotei. Asta l-a oprit câteva zile, dar până la urmă a sacrificat bancnota. Nu te mai autoamăgi. Dacă cele 40 000 de lire pe care le cheltuie te în medie un fumător într-o viaŃă nu-l opresc să fumeze – sau riscul de 50% de a face o boală cumplită, sau o viaŃă întreagă de respiraŃie urât mirositoare, de tortură mentală i fizică i de sclavie, sau dispreŃul faŃă de propria persoană – atunci câteva false stimulente nu vor schimba nici un pic lucrurile. ÎŃi vor da numai impresia că faci un sacrificiu i mai mare. Prive te lucrurile din perpectiva opusă. Ce avantaj îmi aduce fumatul? Absolut nici unul. De ce trebuie să fumez? Nu trebuie! Nu faci decât să te autopedepse ti. CAPITOLUL 32 METODA U OARĂ DE A TE LĂSA DE FUMAT Acest capitol conŃine instrucŃiuni privind Metoda u oară de a te lăsa de fumat. Dacă urmezi instrucŃiunile, vei descoperi că lăsatul de fumat poate fi de la relativ u or până la plăcut! Însă aminte te-Ńi definiŃia brunetei: « fata care n-a citit instrucŃiunile de pe flacon »… Este ridicol de u or să te la i de fumat. Nu trebuie să faci decât două lucruri: 1. Să decizi că n-ai să mai fumezi niciodată. 2. Să nu te întristezi, ci să te bucuri. Probabil că te întrebi: « De ce a fost nevoie de o carte întreagă? De ce n-ai spus asta de la început? » Pentru că te-ai fi întristat la un moment dat i , ca urmare, mai devreme sau mai târziu, te-ai fi răzgândit. Pesemne că deja ai făcut-o până acum, de mai multe ori. Cum am mai spus, toată povestea asta cu fumatul e o subtilă i sinistră cursă. Principala dificultate când te la i nu e adicŃia chimică, ci spălarea creierului, astfel că a fost 99 Allen Carr În sfâr it nefumãtor nevoie mai întâi să demistificăm miturile i iluziile. ÎnŃelege-Ńi du manul. Cunoa te-i tactica – i-l vei învinge cu u urinŃă. Mi-am petrecut mare parte din viaŃă încercând să mă las de fumat i am avut săptămâni de depresie neagră. Când în sfâr it m-am lăsat, am trecut de la o sută de Ńigări pe zi la zero fără nici un moment de disconfort. A fost plăcut până i în perioada de abstinenŃă i n-am mai avut de atunci nici cea mai mică dorinŃă să fumez. Este cel mai frumos lucru care s-a petrecut în viaŃa mea. N-am înŃeles de ce a fost atât de u or i mi-a luat multă vreme până să găsesc explicaŃia. ExplicaŃia era simplă: am avut certitudinea că n-o să mai fumez niciodată. În cazul tentativelor anterioare, indiferent cât eram de hotărât, de fapt doar încercam să mă las de fumat, sperând că, dacă supravieŃuiesc îndeajuns de mult fără Ńigară, dorinŃa va dispărea. Însă fire te că nu dispărea de vreme ce a teptam să dispară, i cu cât deveneam mai deprimat, cu atât voiam mai tare o Ńigară – a a că pofta nu mi-a pierit niciodată. Tentativa funală a fost altfel. Ca toŃi fumătorii din ziua de azi, m-am gândit serios la problema fumatului. Până atunci, ori de câte ori dădeam gre , mă consolam spunându-mi că data viitoare va fi mai u or. Nu puteam nicidecum să concep că va trebui să fumez tot restul vieŃii. Acest simplu gând mă umplea de oroare i mă făcea să studiez chestiunea în profunzime. În loc să-mi aprind subcon tient Ńigara, am început să analizez ce sentimente mă încearcă în timp ce o fumez. S-a confirmat astfel ceea ce tiam deja. łigările nu-mi produceau plăcere, eram con tient că sunt mizerabile i dezgustătoare. Am început să-i observ pe nefumători. Până atunci mi se păruseră ni te persoane insignifiante, nesociabile, plictisitoare. Când i-am privit mai atent, am descoperit că sunt în primul rând mai puternici i mai relaxaŃi. Păreau să se descurce cu stresul i presiunile vieŃii i să se bucure de situaŃiile conviviale mai mult decât fumătorii. Aveau cu siguranŃă mai multă vioiciune i însufleŃire decât fumătorii. Am început să discut cu fo ti fumători. Până în acel moment îi socotisem persoane constrânse să renunŃe la fumat din motive de sănătate i de bani – i care pofteau în secret la o Ńigară. CâŃiva mi-au spus: « Suferi din când în când, dar atât de puŃin i de rar, încât nu merită să-Ńi faci probleme. » Majoritatea însă au exclamat: « Să-mi lipsească Ńigara? Glume ti! În viaŃa mea nu m-am simŃit mai bine! » DiscuŃiile cu fo tii fumători mi-au spulberat alt mit. Crezusem că mă caracterizează pe mine o anume slăbiciune, însă mi-am dat seama brusc că toŃi fumătorii trec prin acest co mar lăuntric. Mi-am spus cam a a: « Milioane de oameni se lasă acum de fumat i duc o viaŃă fericită. N-aveam nevoie să fumez înainte să mă apuc i-mi amintesc că m-am chinuit serios până să mă obi nuiesc cu Ńigara asta mizerabilă. Prin urmare, de ce să fumez? » În orice caz, nu- 100 Allen Carr În sfâr it nefumãtor mi plăcea s-o fac. Mi-era silă de tot ritualul ăla scârbos i nu voiam să-mi petrec restul vieŃii fiind robul acelor Ńigări dezgustătoare. După care mi-am spus: Allen, fie că-Ńi place sau nu, ai fumat ultima Ńigară. Am tiut în acel moment că n-am să mai fumez niciodată. Nu mă a teptam să-mi fie u or – dimpotrivă! Eram convins că urma să mă cufund într-o lungă depresie i că toată viaŃa voi îndura, când i când, chinul privării de nicotină. Însă a fost o adevărată binecuvântare, de la bun început. Mi-a luat ceva timp până să pricep de ce a fost a a u or i de ce n-am suferit de data asta chinurile abstinenŃei. Motivul este că aceste chinuri nu există în mod obiectiv. Doar dubiile i incertitudinea le provoacă. Adevărul cel frumos este că E U OR SĂ TE LA I DE FUMAT. Numai nehotărârea i părerea de rău fac lucrurile dificile. Chiar i în timp ce sunt dependenŃi de nicotină, în anumite momente ale vieŃii fumătorii pot să uite de ea relativ multă vreme. Numai când vrei o Ńigară i n-o poŃi avea suferi. Prin urmare, secretul u urinŃei de a te lăsa de fumat este să hotără ti că te la i în mod cert i definitiv. Nu să speri, ci să tii că ai scăpat o dată ce ai hotărât s-o faci. Niciodată să nu pui acest lucru sub semnul întrebării. Dimpotrivă – să te bucuri întotdeauna că ai făcut-o. Dacă poŃi avea certitudinea de la bun început, îŃi va fi u or. Dar cum să ai certitudinea de la bun început de vreme ce nu tii dacă va fi u or? Iată de ce e necesar restul cărŃii. Există anumite chestiuni esenŃiale pe care trebuie să le clarifici înainte de a te lăsa de fumat. 1. Con tientizează că e ti în stare să te la i. Nu e ti diferit de ceilalŃi oameni i singura persoană care te poate determina să fumezi următoarea Ńigară e ti tu. 2. Nu renunŃi la absolut nimic. Dimpotrivă, ai enorm de câ tigat. Nu numai că vei fi mai sănătos i mai bogat, dar te vei bucura mai mult de momentele plăcute i vei fi mai puŃin nefericit în momentele neplăcute. 3. Să-Ńi fie limpede: nu există « doar o Ńigară ». Fumatul este adicŃia la drog i reacŃie în lanŃ. A plânge după acea Ńigară unică nu înseamnă decât să te autopedepse ti la nesfâr it. 4. Consideră toată povestea cu fumatul nu ca o deprindere socială care Ńi-ar putea fi nocivă, ci ca o adicŃie la drog. Înfruntă realitatea, fie că-Ńi place sau nu: ai luat i tu boala. Nu va dispărea dacă îŃi bagi capul în nisip. Nu uita: ca toate bolile invalidante, nu numai că durează toată viaŃa, dar se agravează în timp. Cel mai u or este să te vindeci acum. 5. Separă boala (adicŃia chimică) de atitudinea mentală de fumător sau nefumător. Dacă li s-ar da posibilitatea să se reîntoarcă în vremurile când au devenit dependenŃi, toŃi fumătorii ar decide să nu se apuce de fumat. Ai ansa acestei decizii azi! Nu te gândi că « renunŃi » la fumat. O dată ce ai luat decizia că ai fumat ultima Ńigară, ai devenit deja nefumător! Fumătorul este unul dintre acei bieŃi nefericiŃi obligaŃi să- i ducă viaŃa distrugându-se singuri cu Ńigara. Nefumătorul e cel care nu face asta. Dacă ai luat decizia 101 Allen Carr În sfâr it nefumãtor aceea definitivă, ai i realizat ce Ńi-ai propus. Bucură-te! Nu fi posomorât, a teptând ca dependenŃa să treacă. Ie i în lume i bucură-te neîntârziat de viaŃă. ViaŃa e minunată chiar i când e ti dependent de nicotină; când nu e ti, fiecare zi a vieŃii devine i mai frumoasă. Secretul u urinŃei de a te lăsa de fumat este să ai certitudinea că vei reu i să te abŃii complet de la Ńigară în perioada privării de nicotină (maximum trei săptămâni). Dacă ai atitudinea mentală corectă, Ńi se va părea ridicol de u or. În acest moment, dacă ai fost receptiv, a a cum te-am rugat la început, ai decis deja că ai să te la i de fumat. Ar trebui să ai acum o senzaŃie de nerăbdare, ca un căŃel care trage de lesă – abia a tepŃi să-Ńi scoŃi otrava din organism! Dacă, din contră, e ti apatic i vezi totul în negru, asta se întâmplă dintr-unul din următoarele motive: 1. Ceva în mintea ta nu s-a copt. Recite te cele cinci puncte de mai sus i întreabă-te în ce măsură le crezi adevărate. Dacă te îndoie ti de vreunul, recite te respectivele secŃiuni din carte. 2. łi-e teamă de e ecul în sine. Lini te te-te. Cite te mai departe. Vei reu i. Toată povestea asta cu fumatul este o păcăleală la scară gigantică. Chiar i oamenii inteligenŃi pot fi păcăliŃi, dar numai pro tii continuă să se amăgească o dată ce au descoperit păcăleala. 3. E ti de acord cu tot, dar asta nu te face mai puŃin nefericit. Termină odată! Deschide ochii. Se întâmplă ceva minunat. E ti gata-gata să scapi din pu cărie. Este esenŃial să porne ti la drum cu atitudinea mentală corectă: Doamne, cât mă bucur că sunt nefumător! Tot ce avem acum de făcut este să-Ńi menŃinem această atitudine mentală în timpul perioadei de abstinenŃă, iar următoarele capitole exact asta fac. După perioada de abstinenŃă nu va mai trebui să gânde ti astfel. O vei face automat i singurul mister din viaŃa ta va fi: « Era a a de evident, cum de nu mi-am dat seama mai demult? » Totu i, iată două avertismente importante: 1. Amână-Ńi intenŃia de a stinge ultima Ńigară până când termini această carte. 2. Am indicat de câteva ori o perioadă de abstinenŃă de până la trei săptămâni. Asta poate duce la confuzii. Mai întâi, e posibil să crezi, la nivel subcon tient, că vei suferi timp de trei săptămâni. Nu vei suferi. Apoi fere te-te de gânduri de genul: « Să fac cumva să mă abŃin trei săptămâni i pe urmă o să fiu liber. » În realitate, nu se va întâmpla nimic peste trei săptămâni. Nu te vei « simŃi » brusc nefumător. Dacă te simŃi deprimat că te-ai lăsat de Ńigară în timpul celor trei săptămâni, foarte probabil vei fi deprimat i după cele trei săptămâni. Ceea ce vreau să spun este că dacă poŃi începe chiar acum, spunându-Ńi: « N- 102 Allen Carr În sfâr it nefumãtor o să mai fumez niciodată. Nu e minunat? », peste trei săptămâni orice tentaŃie va dispărea. Pe când, dacă îŃi spui: « Dă Doamne să rezist trei săptămâni fără Ńigară », peste cele trei săptămâni vei fi ahtiat după acea Ńigară. 103 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 33 PERIOADA DE ABSTINENłĂ Timp de până la trei săptămâni de la ultima Ńigară s-ar putea să suferi chinurile abstinenŃei. În componenŃa lor intră doi factori destul de diferiŃi. 1. Efectul adicŃiei de nicotină – acea senzaŃie de gol, de nesiguranŃă, similară senzaŃiei de foame, în care fumătorii recunosc pofta de Ńigară sau nevoia de a face ceva cu mâinile. 2. Efectul declan ator al anumitor evenimente, cum ar fi o conversaŃie telefonică. Tocmai neputinŃa de a înŃelege ace ti doi factori distincŃi i de a-i deosebi duce la dificultatea de a te lăsa de fumat prin Metoda voinŃei, i din acela i motiv mulŃi fumători care reu esc să se lase cad din nou în capcană. De i chinul lipsei de nicotină nu provoacă vreo durere fizică, nu-l subestima. Vorbim de «dureri de foame» dacă nu mâncăm o zi întreagă, e posibil să ne « chiorăie maŃele », însă dureri fizice, dacă suntem sănăto i, nu avem. Chiar i a a, foamea e o nevoie puternică i probabil că vom deveni foarte nervo i dacă suntem privaŃi de mâncare. La fel se întâmplă când organismul nostru dore te cu disperare nicotină. Cu diferenŃa că organismul are nevoie de hrană, nu de otravă, i că suferinŃa privării de nicotină se depă e te u or i dispare foarte repede. Dacă fumătorii se pot abŃine câteva zile cu Metoda voinŃei, foamea de nicotină dispare curând. Dificultatea vine de la al doilea factor. Fumătorul i-a făcut obiceiul să- i aline chinul lipsei de nicotină în anumite momente sau ocazii, ceea ce a dus la asociaŃii de idei (cum ar fi : « Nu-mi place cafeaua fără Ńigări »). Vom înŃelege mai u or acest efect cu ajutorul unui exemplu. Ai de câŃiva ani o ma ină cu maneta de semnalizare poziŃionată în stânga volanului. La următoarea ta ma ină, aceea i manetă se află în dreapta. tii că este în dreapta, i totu i, timp de câteva săptămâni, ori de câte ori vrei să semnalizezi dai drumul la tergătoarele de parbriz. Când te la i de fumat se întâmplă ceva similar. În primele zile ale perioadei de abstinenŃă, în anumite momente, mecanismul declan ator va funcŃiona. Te vei gândi : « Vreau o Ńigară. » Este esenŃial să contracarezi spălarea creierului de la primele semne – i atunci aceste declan ări automate vor dispărea. Când folose te Metoda voinŃei, deoarece crede că face un sacrificiu, e deprimat i a teaptă ca nevoia stringentă de a fuma să dispară, fumătorul nu înlătură nicidecum aceste mecanisme declan atoare, ba chiar le amplifică. Un declan ator bine cunoscut este masa, mai ales o masă la restaurant, în compania prietenilor. Fostul fumător este de la bun început nefericit de vreme ce e privat de Ńigară. Prietenii săi î i aprind Ńigările, iar el se simte i mai nefericit. Masa nu-i mai face nici o plăcere, nici întâlnirea cu prietenii. Pentru că asociază Ńigara cu masa i cu convivialitatea, el suferă 104 Allen Carr În sfâr it nefumãtor acum o triplă lovitură, iar spălarea creierului se amplifică. Dacă e hotărât i poate rezista suficient de multă vreme, î i acceptă până la urmă soarta i rămâne nefumător. Totu i, ceva din spălarea creierului rămâne i cred că unul dintre lucrurile cele mai triste legate de fumat este cazul fumătorului care s-a lăsat din motive de sănătate sau de bani, dar care i după câŃiva ani încă mai tânje te după o Ńigară, în anumite ocazii. Se agaŃă de o iluzie aflată doar în mintea lui i se torturează singur în mod inutil. Chiar i cu metoda mea, reacŃia la factorii declan atori e una dintre cele mai frecvente cauze de e ec. Fostul fumător tinde să privească Ńigara ca pe un soi de placebo sau de pastilă de zahăr. Î i spune : « tiu că Ńigara nu-mi aduce nimic bun, dar, dacă o să cred că-mi aduce, în anumite ocazii mă va ajuta. » O patilă de zahăr, de i nu ajută fizic deloc, poate fi un instrument psihologic puternic în alinarea unor simptome autentice – deci e benefică. łigara nu e totu i o pastilă de zahăr. Ea produce chiar simptomele pe care le alină, iar după o vreme nici măcar nu mai alină complet acele simptome. «Pastila» provoacă boala i, independent de asta, se întâmplă să fie uciga ul numărul unu din societatea noastră. S-ar putea să înŃelegi mai u or efectele când ele îi privesc pe nefumători sau pe un fumător care s-a lăsat de câŃiva ani. Să luăm cazul unei femei căreia i-a murit soŃul. Se întâmplă frecvent ca în asemenea cazuri un fumător să spună, cu cele mai bune intenŃii : « Ia o Ńigară, o să te mai lini tească. » Dacă e acceptată, Ńigara nu va avea efect calmant pentru că femeia nu e dependentă de nicotină i n-are acea suferinŃă de alinat. În cel mai bun caz, va fi un stimulent psihologic de moment. De îndată ce a stins Ńigara, femeia constată că tragedia n-a dispărut. Ba chiar s-a amplificat, pentru că ea suferă acum chinul abstinenŃei i poate decide fie să-l suporte, fie să-l aline fumând o altă Ńigară i declan ând mizerabila reacŃie în lanŃ. Tot ce-a făcut Ńigara a fost să ofere o stimulare psihologică de moment. Acela i efect s-ar fi obŃinut cu o frază de consolare sau un pahar de băutură. MulŃi nefumători i fo ti fumători au (re)devenit dependenŃi de Ńigară în urma unor astfel de întâmplări. Este esenŃial să contracarezi spălarea creierului de la bun început. Să-Ńi fie cât se poate de clar : n-ai nevoie de Ńigară i doar te torturezi continuând s-o prive ti ca pe un soi de cârjă sau de stimulent. Nu trebuie să fii nefericit. łigările nu îmbunătăŃesc deloc mesele sau socializarea, le distrug. i aminte te-Ńi că fumătorii nu fumează după masă pentru că le place Ńigara. Fumează pentru că n-au de ales. Sunt dependenŃi de drog. Nu se pot bucura de o masă ori de viaŃă fără doza de drog. RenunŃă la ideea că obiceiul de a fuma este plăcut în sine. MulŃi fumători î i spun : « Ce bine ar fi să existe o Ńigară ‘curată’ ... » Dar există asemenea Ńigări. Orice fumător care încearcă Ńigările medicinale descoperă curând că sunt o pierdere de vreme. Să-Ńi fie limpede, singurul 105 Allen Carr În sfâr it nefumãtor motiv pentru care ai fumat este nicotina. Dacă scapi de dorinŃa de nicotină, vei avea la fel de multă nevoie să-Ńi pui o Ńigară în gură ca una în ureche ! Fie că suferinŃa este produsă de simptomele de abstinenŃă (senzaŃia de gol) sau de mecanismul declan ator, accept-o. Durere fizică nu există, iar cu atitudinea mentală adecvată Ńigările nu devin o problemă. Lini te te-te în privinŃa abstinenŃei. Nu senzaŃia în sine e neplăcută. CombinaŃia dorinŃei de Ńigară cu sentimentul interdicŃiei este problema. În loc să fii nefericit, spune-Ńi : « tiu despre ce e vorba: e chinul dependenŃei de nicotină. E boala de care suferă fumătorii toată viaŃa i care-i face să fumeze în continuare. Nefumătorii nu suferă asemenea chinuri. E unul dintre multele efecte reale ale acestui drog. Doamne, ce bine că-mi curăŃ corpul de rău ! » Cu alte cuvinte, în următoarele trei săptămâni organismul îŃi va fi u or traumatizant, însă în aceste săptămâni i în tot restul vieŃii tale se va întâmpla ceva minunat. Vei scăpa de o boală cumplită. Iar acest avantaj va compensa din plin mica traumă – i de fapt te vei bucura de acele chinuri. Vor deveni momente plăcute. Gânde te-te la povestea asta cu fumatul ca la un joc incitant. Gânde te-te la monstrul nicotinic ca la un soi de tenie pe care-o ai în burtă. Trebuie să înfometezi tenia vreme de trei săptămâni i ea va încerca să te păcălească să aprinzi o Ńigară ca să rămână în viaŃă. Din când în când va încerca să te deprime. Din când în când te va surprinde cu garda jos. Cineva s-ar putea să-Ńi ofere o Ńigară, iar tu e posibil să uiŃi că te-ai lăsat. Ai o vagă senzaŃie de lipsă când îŃi reaminte ti. Fii pregătit pentru aceste capcane. Oricare ar fi ispita, bagă-Ńi în cap că ea există doar din cauza monstrului dinăuntrul tău, i ori de câte ori ai rezistat ispitei, i-ai dat încă o lovitură mortală. Indiferent ce faci, nu încerca să uiŃi de fumat. E unul dintre lucrurile care-i deprimă timp de ceasuri întregi pe fumătorii adepŃi ai Metodei voinŃei. Ei î i petrec zilele sperând că până la urmă vor uita, pur i simplu, de fumat. Este ca atunci când nu poŃi să adormi. Cu cât te îngrijorezi mai tare că nu adormi, cu atât Ńi-e mai greu s-o faci. i oricum, nu vei putea să uiŃi de fumat. În primele zile, « micul monstru » va avea grijă să-Ńi reamintească. Apoi, atâta vreme cât există fumători în jur i campanii extinse de promovare a fumatului, îŃi vei reaminti în permanenŃă. Dar n-ai nevoie să uiŃi. Nu se întâmplă nimic rău. Se întâmplă ceva minunat. Chiar dacă te gânde ti la fumat de o mie de ori pe zi, savurează fiecare clipă. Reaminte te-Ńi cât e de bine să fii din nou liber. Reaminte te-Ńi bucuria de a nu te mai sufoca singur. A a cum spuneam, vei descoperi cum chinurile abstinenŃei devin clipe de plăcere i vei fi uimit ce repede vei uita atunci de fumat. 106 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Indiferent ce faci – nu te îndoi de hotărârea pe care ai luat-o. Când începi să te îndoie ti, începi să ai gânduri negre i situaŃia se înrăutăŃe te. Dimpotrivă, folose te momentul ca să te energizezi. Dacă te încearcă depresia, adu-Ńi aminte că tocmai Ńigările te făceau depresiv. Dacă un prieten îŃi oferă o Ńigară, spune cu mândrie : « Să tii că nu mai am nevoie de ele. » Va fi jignit, dar, văzând că asta nu te tulbură, va fi pe jumătate convins să se lase i el. Aminte te-Ńi că ai avut motive foarte serioase să te eliberezi de fumat. Aminte te-Ńi cât te va costa acea unică Ńigară i întreabă-te dacă dore ti realmente să trăie ti sub ameninŃarea bolilor acelora cumplite. i, cel mai important, aminte te-Ńi că senzaŃia e temporară i că te apropii cu fiecare clipă, de scopul tău. Unii fumători se tem că vor trebui să- i petreacă toată viaŃa « dezactivându- i » impulsurile automate. Cu alte cuvinte, cred că vor trebui să se autoamăgească până la sfâr itul zilelor că n-au nevoie de Ńigară, recurgând la tehnici psihologice. Nu e adevărat. Aminte te-Ńi că optimistul vede paharul pe jumătate plin, iar pesimistul – pe jumătate gol. În cazul fumatului, paharul e gol, iar fumătorul îl vede plin din cauza spălării creierului. O dată ce începi să-Ńi spui că n-ai nevoie să fumezi, în scurtă vreme nici nu mai trebuie să-Ńi spui, căci...într-adevăr n-ai nevoie să fumezi. E ultimul lucru pe care ai nevoie să-l faci, vezi totu i să nu fie i ultimul lucru pe care-l faci. CAPITOLUL 34 NUMAI UN FUM! MulŃi dintre fumătorii care încearcă să se lase prin Metoda voinŃei fac această prostie. Reu esc să nu fumeze trei sau patru zile, după care aprind acea unică Ńigară i apoi trag doar un fum-două ca să se calmeze. Nu- i dau seama ce efect distrugător are gestul acesta asupra moralului lor. În cazul celor mai mulŃi fumători, primul fum n-are gust bun, ceea ce reprezintă un stimulent. Î i spun : « Ce bine ! Nu mi-a plăcut. Înseamnă că-mi dispare impulsul de a fuma ! » De fapt înseamnă exact contrariul. Un lucru trebuie să-Ńi fie clar – Ńigările n-au fost niciodată ceva plăcut. Nu de plăcere fumai. Dacă fumătorii ar fuma de plăcere, n-ar fuma mai mult de o Ńigară. 107 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Fumai dintr-un singur motiv : ca să hrăne ti micul monstru. Ia gânde te-te : l-ai Ńinut nemâncat patru zile. Ce preŃioase trebuie să fi fost pentru el Ńigara aceea sau doar fumul pe care l-ai tras ! Nu-Ńi dai seama de asta, dar vestea dozei primite de corpul tău va fi comunicată subcon tientului i toată pregătirea minuŃioasă îŃi va fi subminată. Dintr-un colŃi or al minŃii se va auzi un glăscior : « De i pare ilogic, Ńigările sunt preŃioase. Mai vreau una. » Acel mic fum are două efecte nocive : 1. MenŃine în viaŃă micul monstru din corpul tău. 2. Mai grav, menŃine în viaŃă monstrul din mintea ta. După ultimul fum îŃi va fi mai u or să-l tragi pe următorul. Adu-Ńi aminte : oamenii se apucă de fumat din cauza unei singure Ńigări. 108 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 35 OARE MIE O SĂ-MI FIE MAI GREU? CombinaŃiile de factori care decid cât de u or îi este fiecărui fumător în parte să se lase sunt infinite. În primul rând, fiecare dintre noi are propriul său caracter, tip de slujbă, program, propriile circumstanŃe personale .a.m.d. Unele profesii fac ca procesul să fie mai dificil, dar, o dată ce spălarea creierului e înlăturată, dificultăŃile ar trebui să dispară. Câteva exemple vor clarifica acest aspect. Lucrurile tind să fie în mod special dificile pentru cei din bran a medicală. Ne imaginăm că ar trebui să fie mai u or pentru doctori, dat fiind că ei sunt mai con tienŃi de efectele fumatului asupra sănătăŃii i le văd zilnic, cu proprii ochi. Dacă motivele sunt însă mai puternice, nu înseamnă i că e mai u or s-o faci. Iată de ce : 1. Faptul că e ti con tient de riscurile pentru sănătate generează frica – una dintre stările propice alinării simptomelor de abstinenŃă. 2. Munca unui doctor este foarte stresantă i el, de regulă, nu e capabil să- i calmeze stresul suplimentar, produs de abstinenŃă, în timp ce lucrează. 3. Medicul are un stres în plus – al culpabilităŃii. Simte că ar trebui să fie un exemplu pentru ceilalŃi. E o tensiune ce se adaugă celorlalte i cre te senzaŃia de lipsă. În timpul pauzelor dobândite cu greu, când stresul normal e momentan calmat, Ńigara care înlătură în cele din urmă simptomele de abstinenŃă devine foarte preŃioasă. E vorba de o formă de fumat ocazional i se referă la toate situaŃiile în care fumătorul e obligat să se abŃină perioade îndelungate. Dacă folose te Metoda voinŃei, fumătorul e nefericit fiindcă se simte privat de ceva. Nu-i mai place pauza sau cea ca de ceai/cafea aferentă. În consecinŃă, sentimentul său de pierdere se amplifică. Totu i, dacă mai întâi poŃi înlătura spălarea creierului i nu mai plângi după Ńigară, îŃi vor plăcea pauza i cea ca de cafea, de i organismului continuă să-i fie foame de nicotină. O altă situaŃie dificilă e plictiseala, mai ales când se combină cu perioade de stres. Exemplele tipice sunt oferii profesioni ti i casnicele cu copii mici. Munca lor e stresantă i totu i, în mare parte, monotonă. Când încearcă să se lase de fumat prin Metoda voinŃei, casnica are timp berechet să- i facă gânduri negre despre ce a « pierdut », ceea ce-i amplifică depresia. Din nou, această situaŃie poate fi depă ită cu o atitudine mentală corectă. Nu-Ńi face probleme că îŃi vei aduce încontinuu aminte că te-ai lăsat de fumat. Folose te aceste clipe pentru a te bucura că te eliberezi de monstrul nociv. Dacă ai o atitudine pozitivă, suferinŃa abstinenŃei se poate transforma în plăcere. 109 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Nu uita, oricărui fumător, indiferent de vârstă, sex, inteligenŃă sau profesie, îi va fi u or i plăcut să se lase – cu condiŃia să urmeze toate instrucŃiunile. 110 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 36 PRICIPALELE MOTIVE DE E EC Există două motive principale de e ec. Primul e influenŃa celorlalŃi fumători. Într-un moment de slăbiciune sau într-o ocazie convivială, se poate să-Ńi aprinzi o Ńigară. Am tratat deja pe larg acest subiect. În momentul cu pricina, aminte te-Ńi că nu există o singură Ńigară. Bucurăte că ai întrerupt lanŃul dependenŃei. Aminte te-Ńi că fumătorul te invidiază i fie-Ńi milă de el. Crede-mă, are nevoie de mila ta! Al doilea motiv de e ec este o zi proastă. Să-Ńi fie limpede de la bun început că atât fumătorii, cât i nefumătorii au zile bune i zile proaste. SubstanŃa vieŃii e relativitatea i nu poŃi urca pe culmi fără să fi coborât mai întâi în văi. Problema, în cazul Metodei voinŃei, este că fumătorul, când are o zi proastă, începe să plângă după o Ńigară, astfel că ziua cu pricina devine i mai proastă. Nefumătorul e mai bine armat – nu numai fizic, ci i mental – să întâmpine stresul i presiunile vieŃii. Dacă ai în perioada de abstinenŃă o zi proastă, înfrunt-o i gata! Aminte te-Ńi că aveai zile proaste i când fumai (altminteri n-ai fi hotărât să te la i). În loc să te dai de ceasul morŃii, spune-Ńi ceva de genul: «Bun, nu-mi merge prea grozav azi, dar fumatul n-o să mă vindece. Mâine o să fie mai bine i măcar am acum un bonus extraordinar: m-am dezobi nuit de porcăria aia de Ńigară. » Ca fumător, e ti constrâns să-Ńi baricadezi mintea în faŃa relelor fumatului. Fumătorii nau niciodată tuse tabagică, sunt doar în permanenŃă răciŃi. Când Ńi se strică ma ina în plin câmp, aprinzi o Ńigară – dar e ti cu adevărat vesel i fericit? Nu e ti, bineînŃeles. Când te la i de fumat, ai tendinŃa să pui tot ce nu merge bine în viaŃa ta pe seama lipsei Ńigării. Dacă Ńi se strică acum ma ina, te gânde ti: « În momente din astea aprindeam una. » Adevărat, dar uiŃi că Ńigara aceea nu rezolva problema. Pur i simplu te autopedepse ti plângând după o cârjă iluzorie. Creezi o situaŃie imposibilă. E ti nefericit pentru că nu-Ńi aprinde o Ńigară, însă dacă ai face-o ai fi i mai nefericit. tii că ai luat decizia corectă lăsându-te de fumat, a a că nu te mai pedepsi, punând-o la îndoială. Adu-Ńi aminte: o abordare psihologică pozitivă este esenŃială – întotdeauna. CAPITOLUL 37 111 Allen Carr În sfâr it nefumãtor ÎNLOCUITORII Guma de mestecat, dulciurile, bomboanele mentolate, Ńigările medicinale i pastilele intră, toate, în categoria înlocuitorilor. Nu folosi nici unul. ÎŃi va fi mai greu, nu mai u or. Dacă ai dorinŃa să fumezi i recurgi la un înlocuitor, dorinŃa se prelunge te i se intensifică. Ceea ce-Ńi spui de fapt este : « Simt nevoia să fumez ori să umplu golul. » E ca i cum ai ceda în faŃa unui antajist sau a unui copil cuprins de o criză de nervi. Nu vei pune capăt dorinŃei i vei prelungi tortura. În orice caz, înlocuitorii nu te vor calma. Tu ai foame de nicotină, nu de mâncare. Nu vei reu i decât să te gânde ti în continuare la fumat. Ia aminte : 1. Nu există înlocuitor de nicotină. 2. N-ai nevoie de nicotină. Nu e mâncare, e otravă. Când apare chinul, reaminte te-Ńi că fumătorii suferă de abstinenŃă, nu nefumătorii. Prive te chinul acesta ca pe un efect nociv al drogului. Vezi în el moartea monstrului. 3. Reaminte te-Ńi : Ńigările produc, nu umplu golul. Cu cât îŃi înveŃi mai repede creierul că n-ai nevoie să fumezi ori să faci ceva în loc, cu atât te eliberezi mai repede. Fere te-te în mod special de orice produs care conŃine nicotină, fie el gumă, plasture, spray nazal sau ultima găselniŃă, un inhalator semănând cu o Ńigară de plastic. Într-adevăr, un mic procentaj de fumători care folosesc înlocuitori de nicotină reu esc să se lase de fumat i pun acest succes pe seama înlocuitorilor. Numai că se lasă în ciuda, nu datorită lor. Din păcate, mulŃi doctori încă recomandă terapia de substituŃie nicotinică (TSN). i nu e de mirare, pentru că, dacă nu înŃelegi până la capăt capcana nicotinei, TSN pare foarte logică. Se bazează pe credinŃa că ai de învins doi du mani puternici atunci când încerci să te la i de fumat : 1. obi nuinŃa – de care trebuie să te descotore ti ; 2. cumplitul chin fizic al lipsei de nicotină – căruia trebuie să-i supravieŃuie ti. Dacă trebuie să învingi doi du mani puternici, e raŃional să te lupŃi cu ei nu deodată, ci pe rând. Deci teoria TSN spune că întâi nu mai fumezi, dar faci substituŃie de nicotină. Apoi, când obiceiul de a fuma a dispărut, reduci treptat cantitatea de nicotină. Pare logic, dar se bazează pe fapte gre ite. Fumatul nu e un obicei, ci adicŃie la nicotină, iar chinul fizic al abstinenŃei e practic nul. Când te la i de fumat, încerci să ucizi cât mai iute posibil i micul monstru din corp, i marele monstru din cap. TSN nu face decât să prelungească viaŃa micului monstru, care va prelungi la rândul său viaŃa marelui monstru. Adu-Ńi aminte : cu METODA U OARĂ îŃi este u or să te la i de fumat imediat. PoŃi ucide marele monstru (spălarea creierului) înainte să stingi ultima Ńigară. Micul monstru va muri 112 Allen Carr În sfâr it nefumãtor curând i el, i chiar în timpul agoniei nu va reprezenta o problemă mai mare decât era atunci când încă fumai. Gânde te-te cum e posibil să vindeci un dependent de drog recomandându-i acela i drog ? Un doctor britanic eminent i foarte stimat a declarat la televiziunea naŃională că unii fumători sunt într-atât de dependenŃi de nicotină încât, dacă s-ar lăsa de fumat, ar trebui să facă toată viaŃa substituŃie nicotinică ! Cum se poate ca un medic să fie atât de confuz încât să creadă că corpul uman nu este dependent doar de hrană, apă i oxigen, ci i de o otravă puternică ? La clinicile Allen Carr vin adesea fumători care s-au lăsat de fumat, dar sunt dependenŃi de guma de mestecat cu nicotină. AlŃii au adicŃie la gumă i în acela i timp fumează. Nu te lăsa amăgit de faptul că guma are un gust oribil – prima Ńigară era la fel. ToŃi înlocuitorii au exact acela i efect ca guma de mestecat cu nicotină. Mă refer la povestea aceea cu « nu pot fuma o Ńigară, a a că o să mestec gumă obi nuită sau dulciuri sau bomboane de mentă ca să se umple golul. » De i senzaŃia de gol pe care o ai când dore ti o Ńigară nu se deosebe te de foamea pentru mâncare, satisfacerea uneia n-o potole te pe cealaltă. Dacă există ceva capabil să te facă să vrei o Ńigară, acest ceva e să te îndopi cu gumă de mestecat sau bomboane mentolate. Dar cel mai nociv efect al înlocuitorilor este menŃinerea adevăratei probleme – spălarea creierului. Ai nevoie de un înlocuitor pentru gripă când s-a terminat cu ea ? Fire te că nu. Spunând « am nevoie de un înlocuitor pentru fumat », spui de fapt « fac un sacrificiu ». Depresia asociată Metodei voinŃei este consecinŃa convingerii fumătorului că el jertfe te ceva. Tot ce faci este să înlocuie ti o problemă cu alta. Nu e defel plăcut să te îndopi cu dulciuri. Te vei îngră a i vei fi nefericit – iar în scurtă vreme vei reveni la Ńigară. Fumătorilor ocazionali le e greu să nu creadă că sunt privaŃi de mica lor recompensă : Ńigara din pauza de masă a funcŃionarilor sau muncitorilor cărora nu li se permite fumatul în timpul lucrului, Ńigara profesorilor din cancelarie, între lecŃii, fumurile inhalate rapid de doctori între doi pacienŃi. Unii spun : « Nu mi-a mai lua pauza dacă n-a fuma ! » Ceea ce dovede te că deseori pauza se ia, nu pentru că fumătorul are nevoie de pauză sau că vrea, ci datorită faptului că fumătorul vrea cu disperare să se zgândăre unde-l doare. Aminte te-Ńi, Ńigările alea n-au fost niciodată ni te adevărate recompense. Erau echivalentul pantofilor strâmŃi purtaŃi pentru plăcerea de a-i scoate din picioare. Ceea ce este o prostie, sunt de acord cu tine. E greu să-Ńi dai seama când e ti prins încă în capcană, dar asta fac fumătorii. După cum e greu să-Ńi dai seama că foarte curând n-o să mai ai nevoie de mica « recompensă » i-Ńi vei privi prietenii aflaŃi încă în capcană cu milă i mirare pentru orbirea lor. Totu i, dacă te păcăle ti în continuare spunându-Ńi că Ńigara era o veritabilă recompensă i că ai nevoie de un înlocuitor, sunt anse să te reapuci de fumat. Dacă ai nevoie de o pauză 113 Allen Carr În sfâr it nefumãtor veritabilă de relaxare – la fel ca profesorii, doctorii i mulŃi alŃii – în curând vei savura această pauză i mai mult, pentru că n-o să mai trebuiască să te sufoci singur. Nu uita, n-ai nevoie de înlocuitori. Chinurile acelea sunt foamea de otravă i în curând vor dispărea. Fie ca sprijinul tău în următoarele zile să fie următorul: plăcerea de a-Ńi curăŃa corpul de otravă i a-Ńi elibera mintea de robie i dependenŃă. Dacă îŃi cre te pofta de mâncare, mănânci mai mult la mesele principale i pui pe tine câteva kilograme, nu te îngrijora. Când vei avea « momentul revelaŃiei », despre care o să vorbesc mai târziu, vei căpăta încredere în tine i vei descoperi că poŃi rezolva orice problemă rezolvabilă prin gândirea pozitivă, inclusiv obiceiurile alimentare. Însă ceea ce nu trebuie să faci este să ciugule ti între mese. Altminteri, vei deveni gras, nefericit i nu vei ti niciodată când teai descotorosit de Ńigară. Vei fi deplasat problema în loc să scapi de ea. CAPITOLUL 38 TREBUIE SĂ MĂ FERESC DE SITUAłII TENTANTE ? Până acum am fost ferm în privinŃa sfaturilor pe care Ńi le-am dat i te rog să consideri aceste sfaturi drept instrucŃiuni, nu ni te simple sugestii. Am fost ferm pentru că, în primul rând, există motive serioase, practice să-Ńi dau asemenea sfaturi i, în al doilea rând, aceste motive se bazează pe mii de studii de caz. În ce prive te tentaŃiile din perioada de abstinenŃă, regret, dar nu mai pot fi a a ferm. Fiecare fumător va trebui să decidă singur. Pot totu i să dau ni te sugesŃii care-Ńi vor fi, sper, de folos. Repet, frica e cea care ne face să fumăm o viaŃă întreagă, iar frica aceasta are două faze distincte. 1. Cum voi supravieŃui fără Ńigară? E vorba de senzaŃia de panică de care sunt încercaŃi fumătorii când, seara târziu, văd că vor rămâne fără Ńigări. Frica nu e produsă de chinurile abstinenŃei, e frica psihologică a adicŃiei – ideea că nu poŃi supravieŃui fără Ńigări, ori, în acest moment, dorinŃa de a fuma î i atinge nivelul minim. E frica de necunoscut, genul de frică pe care-l ai când înveŃi să sari în apă. Trambulina e la un metru deasupra apei, dar pare să fie la ase metri. Apa are o adâncime de ase metri, dar 114 Allen Carr În sfâr it nefumãtor pare să fie adâncă de un metru. E ti convins că o să-Ńi faci capul Ńăndări. A-Ńi lua avânt este partea cea mai grea. Dacă ai curajul să-Ńi iei avânt, restul e u or. Iată de ce mulŃi fumători, altminteri cu o voinŃă puternică, fie n-au încercat niciodată să se lase de fumat, fie n-au supravieŃuit decât câteva ceasuri fără Ńigară. Adevărul este că există oameni care fumează cam 20 de Ńigări pe zi i care, când se hotărăsc să se lase, fumează ultima Ńigară mai repede decât dacă nu s-ar lăsa. Decizia luată îi umple de panică, iar panica e stresantă. E una dintre situaŃiile în care creierul ordonă : « Aprinde o Ńigară », dar nu poŃi îndeplini ordinul. SimŃi privaŃiunea – alt stres. Ordinul se repetă : se produce un scurtcircuit i aprinzi Ńigara. Lini te te-te. Panica e doar psihologică. E teama că e ti dependent. Dar adevărul cel minunat este că nu e ti, chiar dacă ai încă adicŃie la nicotină. Nu te lăsa cuprins de panică. Ai încredere i ia-Ńi avânt. 2. A doua fază a fricii este mai de durată. E vorba de teama că anumite situaŃii, în viitor, nu vor mai fi plăcute fără Ńigară sau că nu vei putea face faŃă unei traume fără să fumezi. Lini te te-te. Dacă e ti în stare să-Ńi iei avânt, vei descoperi că se va întâmpla contrariul. Chiar i evitarea tentaŃiei are două variante de bază. 1. « O să port Ńigările la mine, de i n-am să fumez. Voi fi mai lini tit tiind că le am la dispoziŃie. » Am constatat că rata de e ec a oamenilor care procedează a a este mai mare decât a celorlalŃi. Cred că motivul principal e următorul : dacă treci printr-un moment greu în perioada de abstinenŃă, vei aprinde imediat o Ńigară aflată la îndemână. Dacă însă te înjose ti ie ind să-Ńi cumperi un pachet, foarte probabil vei depă i momentul tentaŃiei i, oricum, dorinŃa se va stinge înainte să ajungi la magazin. Totu i, cred că motivul fundamental pentru rata mai mare de e ec în asemenea cazuri este acela că fumătorul nu e, de la bun început, complet convins să se lase. Reaminte te-Ńi cele două condiŃii esenŃiale pentru a reu i : Certitudinea. « Ce lucru minunat – să nu mai trebuiască să fumez ! » Indiferent care e cazul tău, de ce, Dumnezeule mare, să ai nevoie de Ńigări ? Dacă simŃi încă nevoia să ai Ńigări asupra ta, te sfătuiesc să recite ti mai întâi cartea. Înseamnă că declinul nu s-a produs. 2. « Să mă feresc de situaŃii stresante i de socializare în perioada de abstinenŃă ? » Sfatul meu este da, încearcă să eviŃi situaŃiile stresante. N-are rost să te supui unor tensiuni nemeritate. În ce prive te socializarea, dimpotrivă : nu o evita, ie i din casă i distrează-te ! N-ai nevoie de Ńigări chiar dacă încă ai adicŃie la nicotină. Mergi la petreceri i bucură-te că nu mai 115 Allen Carr În sfâr it nefumãtor trebuie să fumezi. Va fi dovada adevărului minunat că viaŃa e mult mai frumoasă fără Ńigară – i gânde te-te cât de frumoasă va fi când micul monstru îŃi va părăsi organismul, împreună cu toată otrava. 116 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 39 MOMENTUL REVELAłIEI Momentul revelaŃiei vine de obicei cam la trei săptămâni după ce te-ai lăsat de fumat. Cerul pare să devină mai luminos i, când s-a terminat definitiv cu spălarea creierului, în loc săŃi spui că n-ai nevoie să fumezi, îŃi dai seama dintr-o dată că ultima verigă a plesnit i că te poŃi bucura de tot restul vieŃii fără să mai ai nevoie vreodată de Ńigară. De obicei, în acest punct începi să-i prive ti pe ceilalŃi fumători ca pe ni te indivizi demni de milă. Fumătorii care au folosit Metoda voinŃei nu trăiesc în general acest moment pentru că, de i se bucură că au devenit nefumători, î i continuă viaŃa crezând că fac un sacrificiu. Cu cât ai fumat mai mult, cu atât e mai minunat acest moment – i durează o viaŃă întreagă. Cred că am avut foarte mult noroc în viaŃa aceasta, i unele momente au fost minunate, dar cel mai minunat a fost momentul revelaŃiei. În cazul tuturor celorlalte, de i îmi aduc aminte că erau fericite, nu pot retrăi deplin senzaŃia. Însă bucuria de a nu mai trebui să fumez nu mă părăse te niciodată. Dacă sunt vreodată cu moralul la pământ i am nevoie de un stimulent, pur i simplu mă gândesc ce bine e să nu mai fiu dependent de Ńigara aceea nenorocită. Jumătate din cei care mă contactează după ce s-au lăsat de fumat spun exact acela i lucru. Doamne ! Ce bucurie te a teaptă ! În plus, după un feedback de 12 ani, atât în urma cărŃii cât i a edinŃelor mele de consiliere, m-am convins că în majoritatea cazurilor momentul revelaŃiei vine nu după trei săptămâni, cum spuneam mai sus, ci după câteva zile. În cazul meu a avut loc înainte să sting ultima Ńigară. Iar în primele mele edinŃe de consiliere, din perioada « între patru ochi », încă mai înainte să se termine edinŃa, fumătorul îmi spunea adesea ceva de genul : « Nu mai trebuie să adaug nimic, Allen. Totul mi-e atât de limpede, încât tiu că n-o să mai fumez niciodată. » În cazul edinŃelor de grup, am învăŃat să discern momentul revelaŃiei fără ca vreun fumător să-mi spună ceva. i, judecând după scrisorile pe care le primesc, acela i lucru se întâmplă frecvent la citirea cărŃii. În principiu, dacă urmezi toate instrucŃiunile i înŃelegi până la capăt psihologia, ar trebui să Ńi se întâmple i Ńie imediat. Astăzi, le spun fumătorilor în edinŃele de consiliere că e nevoie de cam cinci zile ca să treacă senzaŃia fizică de abstinenŃă i de trei săptămâni ca să te eliberezi complet. Într-un fel îmi displace să dau asemenea indicaŃii. Pot apărea două probleme. Prima este că induc în mintea oamenilor sugestia că vor avea de suferit o perioadă de cinci zile/trei săptămâni. A doua este că 117 Allen Carr În sfâr it nefumãtor fostul fumător ar putea să- i spună: « Dacă pot supravieŃui cinci zile sau trei săptămâni, după aceea sper că mă voi simŃi formidabil! » Numai că s-ar putea să aibă cinci zile sau trei săptămâni plăcute, urmate de una dintre acele zile dezastruoase care-i fac praf atât pe nefumători, cât i pe fumători i care n-au nici o legătură cu fumatul, ci cu alŃi factori din viaŃa noastră. Iată-l pe fostul nostru fumător a teptând momentul revelaŃiei i trăind, în schimb, un moment de depresie...S-ar putea să- i piardă încrederea. Pe de altă parte, dacă nu dau nici o indicaŃie, fostul fumător ar putea să- i petreacă restul vieŃii nea teptând să i se întâmple nimic, de i nu mai fumează. Bănuiesc că acesta e cazul majorităŃii fumătorilor care se lasă cu Metoda voinŃei. Lumea mă întreabă adesea ce semnificaŃie au cele cinci zile i cele trei săptămâni. Sunt pur i simplu ni te intervale inventate de mine ? Nu. Evident, nu sunt definite riguros, însă reflectă informaŃiile pe care le-am adunat de-a lungul anilor. Cam la cinci zile după ce s-a lăsat, fostul fumător nu mai are, drept principală preocupare mentală, fumatul. Majoritatea fo tilor fumători trăiesc atunci momentul revelaŃiei. Ce se întâmplă de obicei ? Te afli într-una din acele situaŃii stresante (sau ocazii de socializare) în care altădată nu te puteai descurca (sau bucura) fără o Ńigară. i dintr-o dată realizezi nu numai că te descurci sau te bucuri, dar că gândul de-a aprinde o Ńigară nici măcar nu Ńi-a trecut prin cap. Din acest punct încolo, nu mai există obstacole. tii că e ti liber. Am observat în timpul tentativelor mele precedente de a folosi Metoda voinŃei – i datorită feedbackului din partea altor fumători – că eventualul e ec se produce cam la trei săptămâni după ce te-ai lăsat de fumat. Ce se întâmplă ? Cred că, în general, după trei săptămâni simŃi că ai pierdut dorinŃa de Ńigară. Trebuie să Ńi-o demonstrezi, a a că aprinzi una. Are un gust straniu. łi-ai dovedit că ai scăpat. Dar în acela i timp ai introdus o nouă doză de nicotină în corp, iar de trei săptămâni corpul tău era înfometat de nicotină. De îndată ce stingi Ńigara, nicotina începe să-Ńi părăsească organismul. i o voce mititică îŃi spune : « N-ai scăpat. Mai vrei una. » Nu aprinzi imediat altă Ńigară fiindcă nu vrei să devii din nou dependent. La i să treacă destul timp ca să nu fii în pericol. Când e ti din nou tentat, poŃi să-Ńi spui : « N-am redevenit dependent, deci nu fac nimic rău dacă mai fumez o Ńigară. » Ai luat-o deja în jos, pe panta alunecoasă. Secretul este să nu a tepŃi momentul revelaŃiei, ci să-Ńi dai seama că, o dată ce ai stins ultima Ńigară, gata, s-a terminat. Ai făcut deja ce trebuia. Ai tăiat aprovizionarea cu nicotină. Nici o forŃă din lumea asta nu te poate împiedica să fii liber dacă tu însuŃi nu te întristezi sau nu a tepŃi revelaŃia. Du-te i bucură-te de viaŃă. Procedează cum trebuie de la început. În felul acesta, vei trăi momentul curând. 118 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 40 ULTIMA łIGARĂ Ai hotărât când – i acum e ti pregătit să fumezi ultima Ńigară. Dar înainte verifică cele două puncte esenŃiale: 1. E ti sigur de succes ? 2. SimŃi că a venit sfâr itul lumii i e ti cuprins de melancolie sau simŃi acea exaltare dinaintea realizării unui lucru minunat ? Dacă ai îndoieli, recite te mai întâi cartea. Dacă tot mai ai îndoieli, fă rost de un exemplar din The Only Way to Stop Smoking Permanently (Singura cale de a te lăsa de fumat pentru totdeauna), publicată de Penguin, sau contactează cea mai apropiată clinică EASYWAY (v. Lista la sfâr itul cărŃii). Reaminte te-Ńi că nu tu ai hotărât să cazi în capcana fumatului. Însă capcana e astfel concepută încât să te înrobească pe viaŃă. Ca să scapi, trebuie să iei o decizie pozitivă : ai să fumezi ultima ta Ńigară. Reaminte te-Ńi, ai citit până aici cartea doar pentru că vrei din toată inima să scapi. A a că ia acea decizie pozitivă acum. Promite-Ńi solemn Ńie însuŃi că, din clipa când vei stinge acea ultimă Ńigară, fie că îŃi va fi u or sau greu, n-ai să mai fumezi niciodată alta. Poate că te îngrijorează faptul că ai mai făcut această promisiune i altă dată sau că va trebui să treci prin suferinŃe groaznice. Nu te teme, cel mai rău lucru care Ńi se poate întâmpla este să e uezi, a a că n-ai absolut nimic de pierdut i enorm de câ tigat. Dar nici să nu te gânde ti măcar la e ec ! Adevărul cel minunat este că a te lăsa de Ńigară nu e doar ridicol de u or, ci i plăcut. De astă dată vei folosi METODA U OARĂ ! Tot ce ai de făcut este să urmezi cele cinci instrucŃiuni de mai jos : 1. Formulează promisiunea solemnă acum – i fii sincer cu tine însuŃi. 2. Fumează cu maximă atenŃie ultima Ńigară, inhalează adânc mizeria, în plămâni i întreabă-te în ce constă plăcerea. 3. Când o stingi, n-o face cu sentimentul : nu mai trebuie să fumez niciodată altă Ńigară – sau : n-am voie să mai fumez alta – ci spunându-Ńi : Doamne ! M-am eliberat ! Nu mai sunt sclavul nicotinei ! Nu mai trebuie să-mi bag vreodată în gură porcăriile astea ! 4. Fii con tient că, vreme de câteva zile, în viscerele tale va exista un mic sabotor. S-ar putea să cuno ti doar senzaŃia de « vreau o Ńigară ». M-am referit de multe ori la « micul monstru » cu sensul de u oară dorinŃă fizică de nicotină. Riguros vorbind, nu este a a – i e important să tii de ce. Pentru că e nevoie cam de trei săptămâni ca micul monstru să moară, fo tii fumători î i 119 Allen Carr În sfâr it nefumãtor închipuie că micul monstru va avea poftă de Ńigări i după ce ultima a fost stinsă, i ca urmare vor trebui să facă apel la voinŃă pentru a rezista tentaŃiei în decursul celor trei săptămâni. Nu e adevărat. Corpul nu dore te nicotină. Numai creierul o dore te. Dacă ai senzaŃia aceea de « vreau o Ńigară » în următoarele câteva zile, creierul tău pur i simplu va avea de ales. O variantă este să interpreteze senzaŃia drept ceea ce este – senzaŃia de gol i de nesiguranŃă, declan ată de prima Ńigară i perpetuată de toate celelalte – i să te facă să-Ńi spui : « Bravo mie, sunt nefumător ! » Cealaltă variantă este să te îmbie să tânje ti după o Ńigară i să înduri asta tot restul vieŃii. Stai un pic i gânde te-te. N-ar fi o prostie monumentală ? Să-Ńi spui : « Nu mai vreau să fumez niciodată » i să-Ńi petreci restul vieŃii gândind : « Mi-ar plăcea o Ńigară... » Este exact ce fac fumătorii care folosesc Metoda voinŃei. Nu-i de mirare că se simt nefericiŃi. Î i petrec viaŃa tânjind cu disperare la ceva ce au vrut cu disperare să nu mai aibă. Nu-i de mirare că atât de puŃini reu esc i că acei puŃini nu se simt niciodată complet eliberaŃi. 5. E greu să te la i de fumat doar dacă te îndoie ti i tărăgănezi. A a că nu-Ńi pune niciodată la îndoială decizia : tii că e decizia corectă. Dacă începi să te îndoie ti de ea, e ti înfrânt de la început. Vei fi nefericit când ai să tânje ti după o Ńigară, dar n-ai s-o poŃi avea. Vei fi încă i mai nefericit dacă o vei avea. De fapt ce încerci să obŃii când te la i de Ńigară ? Să nu mai fumezi niciodată ? Nu ! MulŃi fo ti fumători asta fac, dar î i petrec restul vieŃii simŃindu-se privaŃi de ceva. Care este adevărata deosebire între fumători i nefumători ? Nefumătorii nu au nevoia sau dorinŃa să fumeze, nu tânjesc după Ńigări i nu fac apel la voinŃă ca să nu fumeze. Iată ce încerci să obŃii – i e ti întru totul capabil s-o faci. Nu trebuie să a tepŃi să-Ńi treacă pofta de Ńigară ori să devii nefumător. Asta se întâmplă chiar în momentul când atingi acea ultimă Ńigară, căci ai tăiat aprovizionarea cu nicotină : AI DEVENIT DEJA UN FERICIT NEFUMĂTOR ! i vei rămâne un fericit nefumător dacă : 1. Nu-Ńi pui niciodată la îndoială decizia. 2. Nu a tepŃi să devii nefumător. Dacă faci asta, vei a tepta doar să nu se întâmple nimic, ceea ce va duce la un soi de fobie. 3. Nu încerci să nu te gânde ti la fumat i nu a tepŃi să vină « momentul revelaŃiei ». În ambele cazuri vei declan a un soi de fobie. 4. Nu folose ti substitute pentru fumat. 5. Îi vezi pe ceilalŃi fumători a a cum sunt în realitate i Ńi-e milă de ei în loc să-i invidiezi. 6. Fie că ai zile bune sau zile rele, nu-Ńi schimbi viaŃa doar pentru că te-ai lăsat de fumat. Altminteri vei face un sacrificiu veritabil – i nu e cazul. N-ai renunŃat la viaŃă. N-ai renunŃat la nimic. Dimpotrivă, te-ai vindecat de o boală cumplită i ai scăpat dintr-o închisoare perfidă. Pe măsură ce trece timpul i sănătatea ta – fizică i mentală – devine 120 Allen Carr În sfâr it nefumãtor mai bună, momentele de bună-dispoziŃie vor fi mai intense, iar cele de proastă-dispoziŃie mai atenuate decât în vremea când erai fumător. 7. Ori de câte ori te gânde ti la Ńigară – imediat după ce te-ai lăsat sau de-a lungul întregii vieŃi – îŃi spui : BRAVO MIE ! SUNT NEFUMĂTOR ! CAPITOLUL 41 UN ULTIM AVERTISMENT Dacă ar putea reveni în vremurile dinaintea clipei când a devenit dependent de Ńigară i ar ti ceea ce tie acum, nici un fumător n-ar decide să se apuce de fumat. MulŃi dintre fumătorii care mă consultă sunt convin i că, dacă a reu i să-i ajut să se lase, nici prin gând nu le-ar trece să se reapuce de fumat. i totu i, mii de fumători uită de acest obicei timp de mulŃi ani i sunt absolut fericiŃi – doar pentru a cădea iară i în capcană. Am încredere că această carte te va ajuta să descoperi că e relativ u or să te la i de fumat. Însă te avertizez : fumătorilor cărora le este u or să se lase le este u or i să se apuce din nou. NU CĂDEA ÎN ACEASTĂ CAPCANĂ. Oricâtă vreme a trecut de când te-ai lăsat i oricât de sigur ai fi că nu vei redeveni dependent, adoptă principiul de-a nu mai fuma sub nici un motiv. Opune-te milioanelor de lire sterline cheltuite de companiile de tutun pentru publicitate i adu-Ńi aminte că promovează drogul i uciga ul numărul unu. Nu e ti ispitit de heroină, or, Ńigările ucid mai mulŃi oameni – cu sute de mii mai mulŃi – decât heroina. Nu uita, prima Ńigară nu va avea efect asupra ta. Nu va trebui să-Ńi alini chinurile abstinenŃei i va avea un gust groaznic. Însă îŃi va introduce nicotină în corp, iar o voce mititică din creier îŃi va spune : « Vrei încă una. » După care va trebui să alegi între a te simŃi o vreme nefericit i a relua de la capăt ciclul mizerabil. CAPITOLUL 42 121 Allen Carr În sfâr it nefumãtor 12 ANI DE FEEDBACK Am astăzi 12 ani de feedback de la prima ediŃie a acestei cărŃi, un feedback obŃinut atât de la cei pe care i-am consiliat, cât i de la cititori. La început am avut de luptat. A a-zi ii speciali ti au strâmbat din nas auzind de metoda mea. Azi vin la edinŃele mele de consiliere fumători din toată lumea i, în rândul participanŃilr, profesia medicală este reprezentată în mai mare măsură decât orice altă profesie. Cartea este deja considerată în Marea Britanie cel mai eficient sprijin pentru a te lăsa de fumat, iar reputaŃia ei se extinde rapid în toată lumea. Nu sunt un filantrop. Lupta mea – pe care, accentuez asta, nu o duc împotriva fumătorilor, ci împotriva capcanei nicotinei – are o motivaŃie pur egoistă : îmi place. Ori de câte ori aud de un fumător scăpat din închisoare simt o mare bucurie, chiar dacă n-am nici o contribuŃie. Vă închipuiŃi ce bucurie imensă mi-au provocat miile de scrisori de recuno tinŃă pe care le-am primit de-a lungul anilor. Am fost încercat însă i de frustrare. Frustrarea e determinată îndeosebi de două categorii principale de fumători. Sunt afectat, mai întâi, de acei fumători cărora le e u or să se lase, dar, în ciuda avertismentului din capitolul precedent, devin din nou dependenŃi i descoperă că nu mai reu esc a doua oară. Este valabil nu numai pentru cititorii cărŃii, ci i pentru cei pe care-i consiliez. În urmă cu câŃiva ani, m-a sunat un bărbat. Era disperat. Ca să spun tot adevărul, plângea. Mi-a spus: « Vă plătesc 1 000 de lire dacă mă puteŃi ajuta să nu mai fumez o săptămână. tiu că dacă supravieŃuiesc o săptămână voi fi în stare să mă las. » I-am răspuns că am un tarif fix i nu va fi nevoie de mai mult. A participat la o edinŃă de grup i, spre marea lui surpriză, i-a fost u or să se lase. Mi-a trimis o frumoasă scrisoare de mulŃumire. Practic, ultimul lucru pe care-l spun fo tilor fumători când închei edinŃa: « łineŃi minte, nu mai trebuie să fumaŃi niciodată vreo Ńigară. » Acel bărbat spusese : « Nu te teme, Allen. Dacă reu esc să mă las, e sigur că n-am să mai fumez niciodată. » Mi-am dat seama că avertismentul nu fusese înregistrat realmente. Am spus: « tiu că asta crezi acum, dar ce-ai să crezi peste ase luni ? » Mi-a răspuns : « N-am să mai fumez niciodată, punct. » Cam peste un an, m-a sunat iar : « Allen, am fumat o Ńigară mică de foi la Crăciun i acum sunt iar la 40 pe zi » « łii minte când mi-ai telefonat prima oară ?, l-am întrebat. Urai într-atât fumatul, încât voiai să-mi dai 1 000 de lire dacă te făceam să te la i o săptămână. » « łin minte. Era o tâmpenie. » 122 Allen Carr În sfâr it nefumãtor « łii minte că mi-ai promis că n-o să mai fumezi niciodată ? » « Da. Sunt un idiot. » E ca i cum ai găsi pe cineva stând până-n gât într-o mla tină, gata să se ducă la fund. Îl tragi afară, el Ńi-e recunoscător i peste ase luni ajunge din nou în mla tină. În mod ironic, când bărbatul cu pricina a participat la altă edinŃă de consiliere, mi-a spus : « N-o să-Ńi vină să crezi ! I-am oferit fiului meu 1 000 de lire dacă până la 21 de ani nu se apucă de fumat. i i-am dat banii. Are acum 22 de ani i pufăie ca o locomotivă. Cum poate fi a a tâmpit? » I-am zis : « Nu înŃeleg de ce îl faci tâmpit. Cel puŃin s-a ferit de capcană 22 de ani i nu tie în ce mizerie s-a băgat. Dumneata ai tiut i n-ai supravieŃuit fără Ńigară decât un an. » Fumătorii cărora le e u or să se lase i apoi se reapucă reprezintă o problemă specială. i totu i, când devii liber, TE ROG, TE IMPLOR, NU FACE ACEEA I GRE EALĂ. Fumătorii cred că asemenea oameni se reapucă de fumat pentru că sunt încă dependenŃi i tânjesc după Ńigară. În realitate, le este atât de u or să se lase încât î i pierd teama de fumat. Î i spun : « O să fumez doar una. Chiar dacă devin din nou dependent, o să-mi fie u or să mă las din nou. » Mă tem că lucrurile nu stau a a. E u or să te la i de fumat, dar este imposibil să controlezi dependenŃa. Singurul gest esenŃial pentru a deveni nefumător este să nu fumezi. În cealaltă categorie de fumători care-mi produce frustrare intră cei prea înfrico aŃi ca să încerce să se lase i cei care se lasă, dar trebuie să lupte din răsputeri. Principalele dificultăŃi par a fi următoarele : 1. Frica de e ec. Nu e ru inos să e uezi, în schimb să nu încerci e pur i simplu o prostie. Prive te lucrurile astfel : n-ai de ce să te ascunzi. Singurul lucru rău care se poate întâmpla este să e uezi, caz în care nu stai mai rău ca acum. Gânde te-te însă ce minunat ar fi să reu e ti ! Dacă nu încerci, îŃi validezi e ecul. 2. Grija că intri în panică i că vei fi nefericit. Nu te mai gândi la a a ceva. Mai bine întreabă-te : ce lucru groaznic Ńi s-ar putea întâmpla dacă n-ai mai fuma niciodată altă Ńigară ? Absolut nici unul. Se vor întâmpla lucruri groaznice dacă o faci. Oricum, panica e provocată de Ńigări i dispare repede. Cel mai mare câ tig este să scapi de teama aceea. Chiar îŃi închipui că fumătorii admit să li se amputeze braŃele i picioarele doar pentru plăcerea pe care o au când fumează ? Dacă te simŃi invadat de panică, respiraŃia adâncă te va ajuta. Dacă e ti în compania altora, care te descurajează, pleacă de lângă ei. Refugiază-te în garaj, într-un birou gol, oriunde poŃi. Dacă îŃi vine să plângi, nu trebuie să-Ńi fie ru ine. Plânsul e felul naturii de a elibera tensiunea. Oricine se simte mai bine după un plâns serios. Suntem făcuŃi să ne arătăm emoŃiile, nu să le îngropăm în noi. łipă, strigă, tăvăle te-te pe jos. Dă cu pumnii în ceva. Consideră-Ńi lupta un meci de box în care nu poŃi pierde. 123 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Nimeni nu poate opri timpul. Cu fiece clipă, micul monstru dinăuntrul tău se stinge. Bucură-te de victoria inevitabilă. 3. A nu urma instrucŃiunile. Pare de necrezut, dar unii fumători îmi spun : « Metoda dumitale n-a mers în cazul meu », după care îmi povestesc cum au ignorat nu numai o instrucŃiune, ci pe aproape toate. (Pentru ca totul să fie clar, voi face lista lor la sfâr itul capitolului.) 4. A înŃelege gre it instrucŃiunile. Problemele principale par să fie următoarele : a) « Nu pot să nu mă mai gândesc la fumat .» Fire te că nu poŃi, iar dacă încerci vei declan a o fobie i vei fi nefericit. E ca atunci când te străduie ti să adormi noaptea : cu cât te străduie ti mai tare, cu atât Ńi-e mai greu . Eu mă gândesc la fumat cam 90% din timp. Ce anume gânde ti e important. Dacă te gânde ti : « Ce poftă am de o Ńigară » sau « Când o să scap ? », vei fi nefericit. Dacă te gânde ti : « Bravo mie ! Am devenit liber ! », ai să fii fericit. b) « Când moare micul monstru ? »Nicotina îŃi părăse te corpul foarte repede. Însă este imposibil de prezis când va dispărea u oara senzaŃie fizică a lipsei de nicotină. Acea senzaŃie de gol i de nesiguranŃă este identică practic cu cea de foame, depresie sau stres. De aceea fumătorii care se lasă cu Metoda voinŃei nu sunt niciodată absolut siguri că au scăpat. Chiar i când corpul a încetat să sufere de lipsa nicotinei, dacă le este foame sau sunt stresaŃi, creierul lor continuă să spună : « Asta înseamnă că vrei o Ńigară. » Secretul este că n-ai nevoie să a tepŃi dispariŃia dorinŃei de nicotină, dorinŃa este atât de slabă, încât aproape n-o percepi. O percepi doar prin senzaŃia că vrei o Ńigară. După ce pleci de la dentist i tii că a fost ultima edinŃă, a tepŃi ca maxilarul să nu te mai doară ? Fire te că nu. ÎŃi vezi de treabă. Chiar dacă maxilarul te mai doare, te simŃi u urat. c) A teptarea momentului revelaŃiei. Dacă-l a tepŃi, declan ezi altă fobie. Odată m-am lăsat de fumat trei săptămâni cu Metoda voinŃei. M-am întâlnit cu un vechi prieten din vremea colii, fost fumător. « Ei, cum îŃi merge ? », m-a întrebat. « Am supravieŃuit trei săptămâni”, i-am răspuns. « Ce vrei să spui ? » « Am reu it să nu fumez trei săptămâni. » « i ce ai de gând ?, mi-a zis el. Să supravieŃuie ti tot restul vieŃii ? Ce mai a tepŃi ? Ai reu it. E ti nefumător. » 124 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Mi-am zis : « Are perfectă dreptate. Ce mai a tept? » Din păcate, pentru că pe atunci nu înŃelesesem complet natura capcanei, m-am reapucat curând, însă n-am uitat argumentul. Devii nefumător când stingi ultima Ńigară. Important este să fii un nefumător fericit de la bun început. d) « Încă tânjesc după Ńigară. » În cazul acesta e ti ilogic. Cum se poate să declari : « Vreau să fiu nefumător. » i după aceea să spui : « Vreau o Ńigară. »? Te contrazici singur. Dacă spui : « Vreau o Ńigară », spui de fapt « Vreau să fiu fumător ». Nefumătorii nu vor Ńigări. tii deja ce vrei să devii, a a că nu te mai pedepsi. e) « ViaŃa mea s-a terminat. » De ce? Tot ce ai de făcut e să nu te mai sufoci singur. Nu să nu mai trăie ti. Ascultă, totul e foarte simplu. În următoarele câteva zile, în viaŃa ta va exista o traumă u oară. Corpul tău va suferi o agravare aproape imperceptibilă a senzaŃiei lipsei de nicotină. Acum, Ńine minte : nu stai mai rău ca în alte dăŃi. Ai suferit de asta toată viaŃa ta de fumător ori de câte ori dormeai, mergeai la biserică, la supermarket sau la bibliotecă. Nu părea să te deranjeze când erai fumător, iar dacă nu încetezi acum vei suferi de treaba asta tot restul vieŃii. Plăcerea unei mese, a unei băuturi, a unei întâlniri cu prietenii nu stă în Ńigară, din contră, Ńigara o distruge. Chiar i în timp ce corpul tău tânje te încă după nicotină, mesele i ocaziile sociale sunt minunate. ViaŃa este minunată. Du-te la petreceri, chiar dacă sunt 20 de fumători acolo. Aminte te-Ńi că nu tu e ti cel privat de ceva, ei sunt. Oricare dintre ei ar vrea cu disperare să fie în locul tău. Bucură-te că e ti în centrul atenŃiei. Lăsatul de fumat e un subiect superb de conversaŃie, mai ales când fumătorii văd că e ti vesel i fericit. Î i vor spune că e ti un personaj incredibil. EsenŃialul este să te bucuri de viată imediat. Nu trebuie să-i invidiezi. Ei te vor invidia pe tine. f) « Sunt nefericit i nervos. » E ti a a pentru că nu mi-ai urmat instrucŃiunile. Descoperă care dintre ele. Unii oameni înŃeleg i sunt convin i de tot ce le spun – i totu i pornesc cu un sentiment de sfâr it de lume i de melancolie, ca i cum s-ar întâmpla ceva groaznic. Faci nu numai ce dore ti tu, ci i ce dore te să facă orice fumător de pe planetă. Cu orice metodă s-ar lăsa de fumat, fostul fumător încearcă să obŃină o anume stare de spirit, astfel încât, ori de câte ori se gânde te la fumat, să- i spună : « Bravo mie ! Sunt liber ! » Dacă acesta e Ńelul tău, ce mai a tepŃi ? Porne te cu această stare de spirit i n-o mai pierde niciodată. Restul cărŃii te va face să înŃelegi de ce nu există altă posibilitate. LISTA INSTRUCłIUNILOR Dacă le urmezi, nu poŃi e ua. 125 Allen Carr În sfâr it nefumãtor 1. Promite-Ńi solemn că niciodată, orice s-ar întâmpla, nu vei fuma, mesteca sau suge nimic care conŃine nicotină – i Ńine-te de cuvânt. 2. Să-Ńi fie limpede : nu renunŃi la absolut nimic. Nu vreau să spun doar că-Ńi va fi mai bine, fiind nefumător (ai tiut asta întotdeauna), nici nu vreau să spun că, de i nu există vreun motiv raŃional să fumezi, obŃii pesemne o plăcere sau un sprijin de la Ńigară, căci altfel nai mai fuma. Ce vreau să spun este că fumatul nu reprezintă o plăcere sau un sprijin veritabil. Este doar o iluzie, ca i lovitul capului de perete ca să simŃi o plăcere când n-o mai faci. 3. Nu există ceea ce se cheamă fumător învederat. E ti doar una dintre persoanele nenumărate care au căzut în această capcană subtilă. La fel ca nenumăraŃi fo ti fumători care credeau cândva că nu se pot elibera, te-ai eliberat. 4. Dacă vreodată în viaŃă vei cântări argumentele pro i contra fumat, concluzia va fi întotdeauna, fără umbră de îndoială « Lasă-te. E ti un prost. » Nimic n-o va schimba. Întotdeauna a fost a a i va rămâne a a întotdeauna. De vreme ce ai luat decizia corectă, nu te tortura vreodată punând-o la îndoială. 5. Nu încerca să nu te gânde ti la fumat sau nu te speria dacă te gânde ti la asta în permanenŃă. Însă ori de câte ori te gânde ti la fumat – azi, mâine, tot restul vieŃii – spune-Ńi : « Bravo mie ! Sunt nefumător ! » 6. Nu folosi nici o formă de substituit, nu purta asupra ta Ńigări, nu evita fumătorii, nu îŃi schimba stilul de viaŃă în nici un fel doar pentru că te-ai lăsat de fumat. Dacă urmezi instrucŃiunile de mai sus, vei trăi curând momentul revelaŃiei. Dar : 7. Nu a tepta sosirea acestui moment. Vezi-Ńi de viaŃa ta obi nuită. Bucură-te de clipele bune, descurcă-te cu cele rele. Vei descoperi că momentul revelaŃiei sose te atunci imediat. CAPITOLUL 43 AJUTĂ FUMĂTORII DE PE CORABIA CARE SE SCUFUNDĂ 126 Allen Carr În sfâr it nefumãtor În zilele noastre, fumătorii au început să intre în panică. Î i dau seama că societatea s-a schimbat. Fumatul e socotit azi un obicei inacceptabil în societate, chiar i de către fumători. Ace tia î i dau totodată seama că sfâr itul este aproape. Milioane de fumători se lasă i toŃi fumătorii sunt con tienŃi de acest lucru. Ori de câte ori un fumător părăse te corabia care se scufundă, cei răma i devin tot mai nefericiŃi. Orice fumător tie instinctiv că e ridicol să dea bani mulŃi pe ni te frunze uscate învelite în hârtie, să le aprindă i să inhaleze în plămâni gudroane cancerigene. Dacă încă nu crezi că e o prostie, încearcă să-Ńi bagi o Ńigară aprinsă în ureche i întreabă-te care e deosebirea. Nu e decât una : în felul acesta nu prime ti nicotină. Dacă încetezi să-Ńi bagi Ńigări în gură, nu vei mai avea nevoie de nicotină. Fumătorii nu pot găsi un motiv raŃional ca să fumeze, dar dacă altcineva fumează au impresia că nu e o prostie. Fumătorii mint fără să clipească în privinŃa obiceiului lor : îi mint nu numai pe ceilalŃi, se mint i pe ei în i i. Trebuie să mintă. Spălarea creierului este esenŃială ca să- i menŃină un dram de autorespect. Simt nevoia să- i justifice obi nuinŃa nu numai faŃă de ei în i i, ci i faŃă de nefumători. În consecinŃă, fac mereu publicitate iluzoriilor avantaje ale fumatului. Dacă se lasă cu Metoda voinŃei, fumătorul continuă să se simtă lipsit de ceva i se lamentează tot timpul. Asta îi convinge pe ceilalŃi fumători cât de îndreptăŃiŃi sunt să fumeze. Când reu e te să scape de obi nuinŃă, fostul fumător e mulŃumit că nu mai trebuie să- i petreacă viaŃa sufocându-se singur i irosindu- i banii. Dar n-are nevoie să se autojustifice, nu repetă cât este de minunat să nu fumezi. O va face doar când e întrebat, iar fumătorii nu pun o asemenea întrebare. N-au chef să li se răspundă. Nu uita, ceea ce-i face să fumeze în continuare e frica, a a că preferă să- i îngroape capul în nisip. Întreabă doar atunci când a venit momentul să se lase. Ajută-i pe fumători. Risipe te-le frica. Spune-le cât este de minunat să nu-Ńi mai petreci viaŃa sufocându-te singur, cât este de plăcut să te treze ti dimineaŃa simŃindu-te sănătos i în formă, în loc să hârâi din piept i să tu e ti, cât e de bine să fii eliberat de sclavie, să te poŃi bucura din plin de viaŃă, fără acele cumplite umbre negre dintr-un colŃi or al minŃii. Sau, i mai bine, convinge-i să citească această carte. Este esenŃial să nu-i umile ti pe fumători insinuând că poluează atmosfera ori sunt cumva impuri. Se spune că fo tii fumători sunt cei mai răi în această privinŃă. Cred că există aici un sâmbure de adevăr i bănuiesc că folosirea Metodei voinŃei e de vină. Cum fostul fumător, de i a scăpat de obi nuinŃă, nu a înlăturat complet spălarea creierului, ceva din el încă mai crede că a făcut un sacrificiu. Se simte vulnerabil i, ca formă de apărare, îl atacă pe fumător. Dar nu 127 Allen Carr În sfâr it nefumãtor reu e te decât să-l enerveze, să-l facă să se simtă i mai abject – i să-i amplifice, în consecinŃă, nevoia de Ńigară. Chiar dacă milioane de fumători se lasă în primul rând pentru că societatea i-a schimbat atitudinea faŃă de fumat, asta nu înseamnă că le este mai u or. De fapt, le este mult mai greu. Majoritatea fumătorilor din zilele noastre î i imaginează că se lasă mai ales din motive de sănătate. Dar nu e întru totul adevărat. De i pericolul uria pentru sănătate este, în mod evident, principalul motiv de a te lăsa de fumat, fumătorii au continuat ani i ani să se ucidă cu zile. Dacă se lasă, e pentru că societatea începe să vadă ce înseamnă de fapt fumatul : o formă dezgustătoare de adicŃie la drog. Plăcerea a fost întotdeauna o iluzie, noua atitudine risipe te iluzia, astfel că fumătorul nu mai deŃine nimic. AbstinenŃa impusă – de exemplu interdicŃia absolută de a fuma în întregul sistem de transport subteran al Londrei – nu mic orează de fapt doza de drog, căci fumătorul va fuma mai multe Ńigări când, în cele din urmă, i se va permite. InterdicŃia nu face decât să inducă în mintea fumătorului convingerea că Ńigările sunt foarte preŃioase, iar el depinde de ele în cel mai înalt grad. Cred că aspectul cel mai perfid al abstinenŃei impuse se manifestă în cazul femeilor însărcinate. Acceptăm ca adolescentele să fie bombardate cu o publicitate masivă, care le face dependente de la bun început. Apoi, în perioada cea mai stresantă, pesemne, din viaŃa lor, când se autoamăgesc că au nevoie mai mult ca oricând de Ńigară, reprezentanŃii profesiei medicale le antajează să renunŃe la fumat ca să nu-i facă rău copilului. Multe tinere nu reu esc i sunt condamnate, fără nici o vină, să sufere de un complex de culpabilitate tot restul vieŃii. Multe reu esc însă i sunt mulŃumite, spunându- i : « Ce bine, o fac pentru copil i peste nouă luni o să fiu oricum vindecată. » După care urmează spaima i durerea travaliului, apoi momentul de fericire maximă. Durerea i spaima au dispărut, bebelu ul a sosit – iar vechiul mecanism reintră în funcŃiune. Spălarea creierului încă mai există, măcar parŃial, i practic mai înainte să se taie cordonul ombilical, femeia are în gură o Ńigară. N-are intenŃia să devină iar dependentă. Nicotina a ajuns din nou în corp. Vechea dorinŃă se va rede tepta i, dacă nu devine dependenŃă imediat, o dată cu depresia postnatală va « recupera ». În mod paradoxal, de i dependenŃii de heroină sunt potrivit legii infractori, atitudinea societăŃii e cea corectă : « Ce putem face pentru a-i ajuta pe ace ti nefericiŃi ? » Să adoptăm aceea i atitudine faŃă de bietul fumător. El nu fumează pentru că vrea, ci pentru că- i imaginează că are nevoie i, spre deosebire de dependentul de heroină, are de îndurat ani i ani de tortură mentală i fizică. Spunem că este de preferat o moarte rapidă uneia lente, a a că nu-l invidia pe bietul fumător. Fie-Ńi milă de el, pentru că are nevoie. 128 Allen Carr În sfâr it nefumãtor 129 Allen Carr În sfâr it nefumãtor CAPITOLUL 44 SFATURI PENTRU NEFUMĂTORI Îndeamnă-Ńi prietenii sau rudele care fumează să citească această carte. Mai întâi studiaz-o i încearcă să te pui în pielea fumătorului. Nu-l obliga să citească această carte i nu încerca să-l determini să se lase de fumat spunăndu-i că î i distruge sănătatea sau aruncă banii pe fereastră. tie asta mai bine ca tine. Fumătorii nu fumează pentru că le place sau pentru că a a vor. Spun asta celor din jur doar ca să nu- i piardă complet respectul de sine. Fumează pentru că sunt dependenŃi de Ńigară, cred că Ńigara îi relaxează, le dă curaj i încredere în ei în i i i î i închipuie că, fără ea, viaŃa nu va mai fi plăcută. Dacă încerci să obligi un fumător să se lase, se va simŃi ca un animal în cu că i va dori Ńigara i mai mult. S-ar putea să fumeze atunci pe ascuns, iar Ńigara va deveni, în mintea lui, încă mai preŃioasă (vezi capitolul 26). Dimpotrivă, concentrează-te pe cealaltă faŃă a monedei. Pune-l în contact cu fo ti fumători. Aranjează ca ultimii să-i povestească despre cât de siguri erau i ei că sunt dependenŃi pe viaŃă i despre cât de plăcută e viaŃa când devii nefumător. O dată ce l-ai determinat să creadă că se poate lăsa, mintea îi va deveni mai permeabilă. Apoi începe să-i explici iluzia chinuriloe abstinenŃei. łigara nu numai că nu-i stimulează, dai îi distruge încrederea în sine, îl irită i îl stresează. Acum ar trebui să fie pregătit să citească el însu i cartea. Se va a tepta la pagini nenumărate despre cancer, boli de inimă .a.m.d. Explică-i că nu e vorba de a a ceva i că referinŃele la boală sunt minime. Presupune că fostul fumător suferă, chiar dacă nu e a a. Nu încerca să-i atenuezi suferinŃa spunându-i că e u or să te la i de fumat: o poate face i singur. În schimb, spune-i tot timpul cât îl admiri, cât de bine arată, cât de frumos miroase, cât de u or respiră de când s-a lăsat. E foarte important să-i spui toate astea mereu. Când un fumător încearcă să se lase, euforia care-l cuprinde i atenŃia de care se bucură din partea colegilor i prietenilor îl pot ajuta să persevereze. i, totu i, poate să uite u or, a a că laudă-l tot timpul. Cum nu vorbe te despre fumat, poŃi crede că nu-l mai preocupă i nu vrei să-i reaminte ti. Însă, cel puŃin în cazul Metodei voinŃei, se întâmplă exact pe dos – fostul fumător devine obsedat de Ńigară. Prin urmare, nu te teme să abordezi subiectul i continuă să-l lauzi, îŃi va spune singur dacă nu vrea să-i reaminte ti. Dă-Ńi toată silinŃa să-l scapi de tensiuni în perioada de abstinenŃă. Gânde te-te cum să-i faci viaŃa cât mai interesantă i mai plăcută. 130 Allen Carr În sfâr it nefumãtor Perioada poate fi dificilă i pentru nefumători. Nervozitatea cuiva se propagă la cei din jur. Anticipează această situaŃie dacă fostul fumător devine nervos. Poate să- i verse amarul asupra ta, însă nu te retrage, acum are nevoie cel mai mult de laudă i simpatie. Dacă îi preiei nervozitatea, încearcă să n-o arăŃi. Pe când încercam să mă las de fumat prin Metoda voinŃei, unul din trucurile mele era să fac o scenă, în speranŃa că soŃia sau prietenii vor spune : « Nu mai suport să te văd cum suferi. Haide, aprinde-Ńi o Ńigară ! » În felul acesta, fumătorul nu- i pierde demnitatea ca atunci când « cedează » - altcineva l-a pus să fumeze. Dacă fostul fumător apelează la acest truc, nu-l îndemna sub nici un motiv să ia o Ńigară. Dimpotrivă, spune-i : « Dacă e ti în halul âsta din cauza Ńigărilor, slavă Domnului că în curând te vei elibera. E minunat că ai avut curajul i înŃelepciunea să renunŃi . » ÎNCHEIERE SĂ PUNEM CAPĂT ACESTUI SCANDAL După părerea mea, fumatul e cel mai mare scandal din societatea noastră – mai mare decât armele nucleare. Dacă armele nucleare nu intră în funcŃiune, nu ne confruntăm cu nici o problemă. Cei care pledează pentru înarmarea nulceară pot continua să spună cu îngâmfare că «menŃin pacea». Dacă intră în funcŃiune, vor rezolva problema fumatului i orice altă problemă, iar bonusul politicienilor va fi acela că nu se va mai afla nimeni pe planetă care sa spună: «AŃi gre it» (mă întreb dacă nu cumva politicienii susŃin înarmarea nucleară din cauza asta). Totu i, chiar dacă nu sunt deloc de acord cu armele nucleare, cel puŃin asemenea decizii se iau cu bună credinŃă, în ideea că ajută omenirea. Însă, în ce prive te fumatul, adevărul e bine cunoscut. În timpul primului război mondial, e posibil ca oamemi să fi crezut realmente că Ńigara îŃi dă curaj i încredere în sine. Astăzi autorităŃile tiu că asta e o minciună. Ca dovadă, prive te cu atenŃie publicitatea pentru Ńigări din zilele noastre. N-ai să vezi afirmaŃii legate de relaxare i de plăcere. Se vorbe te numai despre calitatea tutunului. De ce ne-am face griji pentru calitatea unei otrăvi? Ipocrizia atinge cote incredibile. Societatea e îngrijorata de « aurolaci » i dependenŃii de heroină. În comparaŃie cu fumatul, aceste probleme sunt absolut minore. 60% din populaŃia Marii Britanii are adicŃie la nicotină i majoritatea î i cheltuie te aproape toŃi banii de buzunar pe Ńigări. Anual, zeci de mii de oameni î i distrug viaŃa devenind dependenŃi. Fumatul e de departe cel mai mare uciga în societatea noastră, i totu i aduce cei mai mulŃi bani Trezoreriei: 131 Allen Carr În sfâr it nefumãtor 8 miliarde de lire sterline pe an câ tigate de pe urma nefericiŃilor cu adicŃie la nicotină. lar imperiilor tutunului li se permite să cheltuiască 120 de milioane de lire sterline pe an ca să facă publicitate acestei mizerii... Cu o inteligenŃă diabolică, firmele producătoare de Ńigări tipăresc pe pachete acel avertisment privind sănătatea, iar guvernul cheltuie te o nimica toată pe campanii TV având ca temă spaima de cancer, respiraŃia urât mirositoare i amputaŃiile de picioare, după care se justifică moral spunând: «V-am avertizat că e periculos. Dumneavoastră a1egeŃi.» Fumătorul are de ales în aceea i măsură ca dependentul de heroină. Fumătorii nu hotărăsc să devină dependenŃi; sunt atra i pe nesimŃite într-o capcană subtilă. Dacă fumătorii ar putea alege, singurii fumători de mâine ar fi tinerii care se apucă azi de fumat, având convingerea că sunt capabili să se oprească oricând doresc. Dacă ceri ajutorul unui medic, fie îŃi spune: «Lasă-te, te omori singur», ceea ce tii deja, fie îŃi prescrie o altă formă de adicŃie la nicotină, care nu numai că te costă, dar conŃine însu i drogul de care încerci să scapi Campaniile al căror scop este să înfrico eze nu îi ajută pe fumători. Le îngreunează situaŃia: de frică, fumătorii au nevoie să fumeze i mai mult. Nici măcar nu-i împiedică pe tineri să devină dependenŃi. Ei tiu că Ńigările te omoară, dar tiu i că o singură Ńigară e inofensivă. Iar cum fumatul e atât de răspândit, mai devreme sau mai târziu, sub presiunea semenilor sau din curiozitate, adolescentul va încerca o unică Ńigară. i pentru că gustul e oribil, va deveni probabil dependent. De ce permitem ca acest scandal să continue? De ce nu face guvernul o campanie antifumat a a cum trebuie? De ce nu spune că nicotina e un drog i o otravă mortală i că n-ai nevoie în general decât de o singură Ńigara ca să devii dependent? Crezi, poate, că exagerez. Nici vorbă. Tatăl meu a murit la 50 de ani i un pic din cauza fumatului; era un bărbat viguros i ar fi putut trăi i astăzi. Cred că eu însumi am fost la un pas de moarte între 40 i 50 de ani, de i moartea mea ar fi fost pusă pe seama unei hemoragii cerebrale, nu a fumatului. Astăzi vin la mine oameni pe care fumatul i-a transformat, sau e pe cale să-i transforme, în invalizi. Ai în mod sigur astfel de exemple i printre propriile cuno tinŃe. Se simte o adiere de schimbare în societatea noastră. S-a format un bulgăre de zăpadă pe care sper că această carte îl va preface într-o avalan ă. 132 Allen Carr În sfâr it nefumãtor AVERTISMENT FINAL Te poŃi bucura de restul vieŃii fiind un fericit nefumător. Ca să fii sigur că a a se va întâmpla, nu trebuie decât să urmezi aceste instrucŃiuni simple: 1. Păstrează această carte într-un loc sigur, la îndemână. N-o pierde, n-o împrumuta, n-o da altcuiva. 2. Daca Ńi se va întâmpla să invidiezi vreun fumător, fii con tient că fumătorii vor fi invidio i ei pe tine. Nu e ti privat de nimic. Ei sunt. 3. Reaminte te-Ńi că nu-Ńi plăcea să fii fumător. De aceea te-ai lăsat, îŃi place să fii nefumător. 4. Nu uita, nu există ceea ce se cheamă «doar o Ńigară». 5. Nu pune la îndoială niciodată decizia ta de a nu mai fuma. tii că e decizia corectă. 6. Dacă ai orice fel de dificultăŃi, apelează la cea mai apropiată dintre clinicile Allen Carr. Ai lista lor în cele ce urmează. 133