2016: STUDII ASUPRA GRANIŢELOR ROMANE DIN DACIA. FORTIFICAŢIA DE LA COMOLĂU

STUDII ASUPRA GRANIŢELOR ROMANE DIN DACIA. FORTIFICAŢIA DE LA COMOLĂU ALEXANDRU POPA, ZSIGMOND LÓRÁND BORDI Studii şi cercetări asupra Frontierelor Imperiului Roman de pe teritoriul României Vol. 1 COMISIA NAŢIONALĂ LIMES STUDII ŞI CERCETĂRI ASUPRA FRONTIERELOR IMPERIULUI ROMAN DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI VOL. 1 EDITURA MEGA • CLUJ-NAPOCA STUDII ASUPRA GRANIŢELOR ROMANE DIN DACIA. FORTIFICAŢIA DE LA COMOLĂU ALEXANDRU POPA, ZSIGMOND LÓRÁND BORDI EDITURA MEGA • CLUJ-NAPOCA © Alexandru Popa, 2016 © Zsigmond Lóránd Bordi, 2016 Tehnoredactare computerizată: Zita Horváth Editura MEGA Cluj-Napoca www.edituramega.ro e-mail: mega@edituramega.ro ISBN 978-606-543-757-9 Cuprins Prefaţă la serie | 7 Mulțumiri | 8 Abstract | 9 Lista ilustrațiilor | 12 Lista planșelor | 14 Introducere | 16 Cadrul geografic | 17 Descrierea sitului | 18 Istoricul cercetărilor | 21 Descrieri topografice şi cercetări de teren | 21 Interpretări istoriografice asupra rolului fortificaţiei de la Comolău în sistemul defensiv al Daciei romane | 31 Studii de epigrafie | 36 Alte mențiuni bibliografice | 38 Stadiul actual al cercetărilor | 40 Cercetări de magnetometrie (2012–2015) | 52 Metoda de lucru | 52 Rezultatele magnetometriei în fortificaţie | 53 Magnetometria unor zone adiacente castrului | 56 Evaluarea generală a planului magnetometric al platoului fortificat de la Comolău şi perspectivele cercetărilor arheologice imediat următoare | 57 Materialul arheologic | 58 Generalități | 58 Descoperiri monetare | 59 Obiecte de metal | 60 Obiecte de port | 61 Arme | 62 Arme de atac | 62 Arme de apărare | 63 Unelte | 63 Obiecte de metal folosite drept material de construcţie | 64 Alte piese din fier | 64 Descoperiri din os şi corn | 64 Ceramica | 65 Ceramica de epocă romană | 65 Ceramica de lux | 65 Ceramica comună | 65 • Oale | 66 • Castroane | 66 • Străchini | 67 • Platouri şi farfurii | 67 • Mortaria | 68 • Vase afumătoare | 68 • Capace | 68 • Cești | 69 • Pâlnii | 69 • Ulcioare | 69 Vase de transport şi depozitare | 69 Amfore | 69 Dolia | 70 Alte tipuri de ceramică | 70 Ceramica neromană | 70 Ceramica preromană | 70 Ceramica post-romană | 71 Ceramică post-romană incertă | 71 Ceramica medievală | 72 Material tegular | 72 Alte materiale de construcţie | 73 Încheiere | 74 Catalogul descoperirilor din anii 1909, 1910, 1942 din situl arheologic de la Comolău | 77 Anexe | 111 Bibliografie | 125 PLANȘE | 129 Prefaţă la serie Comisia Națională Limes a decis întemeierea unei serii de monografii, întitulate „Studii şi cercetări asupra Frontierelor Imperiului Roman de pe teritoriul României”. Aşa cum reiese din titlu, noua serie își propune să fructifice rezultatele cercetărilor privind granițele Imperiului Roman de pe teritoriul actual al României. Seria urmează să includă atât monografii de sit, cât şi lucrări ce vor cuprinde materialele unor conferințe tematice organizate de Comisia Națională Limes din România. La editarea acestei serii, Comisia Naţională Limes îşi propune să colaboreze cu instituţiile de profil atât din ţară cât şi din străinătate, în vederea punerii în circuitul ştiinţific a materialelor cercetărilor Limesului roman de la Dunărea de jos şi din Dacia. Materialele elaborate vor alcătui parte componentă a documentaţiei necesare pentru clasarea Frontierei Imperiului Roman de pe teritoriul României drept monument istoric şi înscrierii acestuia pe Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO. Programul cercetărilor organizate sub auspiciile Comisiei Naţionale Limes prevede un diagnostic de teren foarte riguros şi cercetări arheologice, efectuate după standarde şi metodologii moderne, urmate de analize şi interpretări adecvate a informațiilor culese în cadrul cercetărilor. În unele cazuri, înainte de a purcede la asemenea cercetări, analize şi interpretări complexe, se impune pentru început o reevaluare a rezultatelor investigaţiilor efectuate de predecesorii noştri. În această ordine de idei, unele dintre lucrările noii serii de publicații se vor orienta spre identificarea, sistematizarea şi analizarea vechilor colecții şi materialele de săpături arheologice, efectuate pe parcursul timpului în siturile ce au făcut parte din Frontierele Imperiului Roman de pe teritoriul României. Alexandru Popa, Ovidiu Ţentea, Felix Marcu 7 Mulțumiri Proiectul de cercetare „Granița romană în estul Provinciei Dacia”, finanțat prin grantul CNCS – UEFISCDI PN-II-ID-PCE-2011-3-0652, ne-a oferit ocazia să reluăm discuția cu privire la fortificația de la Comolău şi rolul acesteia în organizarea sistemului de granițe a provinciei romane Dacia. În afară de finanțator, adresăm mulțumiri tuturor colegilor de la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni din Sf. Gheorghe (MNCR) în frunte cu managerul acestei instituții, dr. Valerii Kavruk, pentru sprijinul pe durata desfășurării proiectului. De asemeni, adresăm mulțumiri şi colectivului Muzeului Național Secuiesc din Sf. Gheorghe (MNS), în special directorului acestei instituții, Vargha Mihály, precum şi colegilor dr. Sztáncsuj Sándor József și Lokodi Alpár, pentru amabiltiatea cu care ne-au asigurat accesul la materialele arheologice de la Comolău, păstrate în colecțiile instituției. Datorăm cuvinte speciale de mulțumire doamnei dr. Szőcsné Gazda Enikő, care ne-a acordat ajutorul decisiv în identificarea fotografiilor din fototeca MNS. Mulțumirile noastre se îndreaptă, de asemeni, către iubiții noștri colegi, dr. Viorica Crișan de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT) și dr. Sorin Cociș de la Institutul de Arheologie si Istoria Artei din Cluj-Napoca. Datorită implicării personale ale dumnealor, am reuşit identificarea documentației de șantier din campania de săpături din anul 1949. Nu în ultimul rând, îi mulțumim lui dr. Zsolt Székely de la Universitatea Babeș-Bolyai, extensia Sf. Gheorghe şi lui dr. Dan Buzea de la MNCR, care ne-au ajutat la evaluarea materialului ceramic preistoric. 8 Abstract The present volume deals with one of the roman sites in south-east Transylvania. The Comolău ancient fortification, found in the centre of Covasna County, is one of the most enigmatic archaeological sites in the area. The stone-walled fortification was introduced in the scientific literature more than two centuries ago. Since then, the archaeological site has contributed, in different occasions, to the growth of the national archaeological heritage by revealing new and rich archaeological finds, most of which are of roman origin. In the present, some scientific works consider the fortification as being part of the southeastern border of Roman Dacia, while others consider it to be quite atypical for a roman military building from that period, due to its irregular pentagonal shape and its large and deep defensive ditches. In the archaeological literature one can find two very distinct approaches regarding the roman military character of the fortification. Thus, it is said that we deal either with an unusually shaped roman camp, or with a stone fortification that was built later than the existence of the roman period in Dacia. This study tries to answer this dilemma. The “Roman Border in Eastern Dacia Province” research project, supported by a grant of the Romanian National Authority for Scientific Research, CNCS – UEFISCDI, project number PNII-ID-PCE-2011-3-0652, gave us the opportunity to retake the discussion regarding the fortification at Comolău and the role it might have played within the roman border system in Dacia Province. Hereby we would like to thank the financer of this research for supporting it, as well as our colleagues from the National Museum of Eastern Carpathians in Sf. Gheorghe, the National Szekler Museum in Sf. Gheorghe and the National Museum of History of Transylvania in Cluj-Napoca, who all showed their support along the way. The archaeological site known as “the roman camp at Comolău” is found approximately 10 km east–south-east of Sf. Gheorghe city, the Municipality of Covasna County. The site is found within the present territory of Reci commune, at about 2 km west of its centre, on the border of Comolău quarters. This area used to be, up until the seventh decade of the 20th century, a settlement of its own, a separate village. On its northern and western sides the fortification is bordered by defence ditches. Its eastern side is bordered by the deep valley of the Comolău brook and the southern one by the high terrace of the Negru (“Black”) River. As time passed, an exquisite shape of relief was created here. It looks like a truncated cone-shaped pyramid, with asymmetric pentagonal bases, that raises about 3 metres above the plateau’s level. The fortification has relatively abrupt banks, of about 35-40°. They are interrupted only by a slight terracing, with a width of about 2–2,5m. This terrace may be observed mainly in the aerial photographs, surrounding the fortification’s plateau, at about 3–4 metres from its upper limit. The site covers a surface of about 7.500 m2. The fortification’s interior is plane, without any traces of walls. The only dishevelments visible today on the plateau’s surface are the tamped traces of the archaeological excavations. One may observe these mainly around the towers, since they were left uncoated at the end of the researches in 1942. The defence ditches are the only visible elements of the fortification at Comolău, that still impress today the by passers due to their very large dimensions. On its northern side the ditch is “V”-shaped. It is 200 metres long and 40 metres wide towards its western end and 47 metres wide on its eastern one. Towards its western end the ditch is 6-7 metres deep, while on its eastern limit it deepens even more, adding to the initial depth 5 to 6 metres. As one may observe in the aerial photographs the ditch was cut following the edge of the former Comolău brook, running parallel with its line. There is only a narrow crest kept until today between these elements. It seems to have assured a double protection from the north-west. Thus, the northern edge of the valley is found at about 100 metres far from the fortified plateau. The western ditch is about 160 metres long, being 65 metres wide today. This segment of the fortification is channel-shaped, with a depth of 9 about 6-7 metres at its northern end and of about 15 metres at its southern one. We cannot establish today whether these were the original shape and dimensions of the ditch or they are a direct result of soil erosion and construction works of the nearby road that ties the former Comolău village to the National Road no. 11 (E574). The fortification’s eastern side is defended by the Comolău valley, on a length of about 70 metres. Here the ditch is also “V”-shaped, being 16 metres deep and 68 metres wide. On its southern side the fortification is bordered directly by the marshy valley of Negru River, and it seems thus it hasn’t been fortified. A large number of field researches and observations were conducted at Comolău as early as the 18th Century, started by József Benkő and continued by several scholars of that time, among which we can distinguish Balázs Orbán. There were three archaeological excavation campaigns conducted at the site, in 1909/1910, 1942 and 1949, but their results were only partially published. Due to this situation we have given quite a large space in our work to reconstruct and reinterpret the results of former researches and excavations, starting from the little information comprised in the available and rather pauper field documentation of the time and with the few archaeological materials still found in museum collections. Besides these aspects, the volume also valorises the results of our own researches, of the magnetometric prospections conducted at the site during 2012–2015. Our first result is linked directly to the origins of the fortification. The most important argument brought so far by our predecessors that could prove its roman provincial origin is the rich archaeological material of roman origin discovered at the site. Unfortunately, this material loses its value as a defining element, since, at the time of discovery, there hasn’t been done a clear stratigraphy that could link, without any doubt, these materials with the actual walls of the fortification. The second argument was the presence of roman military equipment and weaponry among the discoveries. This argument can also be ignored, since most of these pieces may have been easily used both in the roman and in the post-roman period. The large dimension of the defence ditches pleads also against the fortification’s roman character. For comparison, we do need to mention that the roman military fortifications in south10 east Transylvania had quite narrow defence ditches, as for example those at Boroșneu Mare that were 4,5 metres wide, those at Brețcu that were 4–4,5 metres wide, those at Olteni that were about 7 metres wide or the double ditches at Râșnov, that were each 3 metres wide. These large defence ditches are more specific for the Medieval Period, being found at Feldioara, where the ditch is about 35-40 metres wide, at Leț – „Cetatea Várhegy”, where it is 20-25 metres wide or at „Cetatea Ciuntită” from Odorheiu Secuiesc, where the ditches is 20 metres wide. The actual excavation of the ditches and the fact that the soils that was dug out was carried up to the top of the fortification’s plateau, which is higher now than the surrounding plateau, could explain the presence of this rich, but rather fragmentary, archaeological material. The same situation is found at Leț, where archaeologists found a large amount of prehistoric materials but no archaeological complex that could explain the presence of these materials. To the same extent we may mention also the thickness of the precinct wall. Thus, the roman camps found in the area, have much thinner precinct walls. These are of about 1,35 metres at Boroșneu Mare, 1,10–1,20 metres at Brețcu or 1,00–1,20 metres at Olteni. At Comolău the precinct wall was about 1,80 metres thick near the north-western tower. Judging by this dimension, the fortification at Comolău is rather similar to the Leț medieval castle, that has a 1,6 metres thick precinct wall or to the fortified church at Sf. Gheorghe, that has a 1,70–1,80 metres thick precinct wall. Both these latter fortifications were built in the 16th Century. Still, we cannot certainly state that the fortification at Comolău belongs to this period. Summarizing the results of our researches at and about the Comolău fortification, we may observe that the Comolău plateau was inhabited since the Bronze Age. Judging by the discoveries of military origin the roman settlement, may it be a military or civilian one, begun its life here, at latest in the fifth decade of the 2nd Century, lasting for about 11 decades. We cannot exclude the hypothesis that a previous civilian settlement may have been transformed, during the 3rd Century, into a military station. After the roman retreat and the abandonment of Dacia, the Comolău plateau was inhabited by the bearers of the Sântana de Mureş – Černjachov culture, who lived here at least until the eight decade of the 4th Century. After a period of about eight centuries the plateau was once again inhabited, during the 13th Century, when the Szeklers settled in south-east Transylvania. The plateau might have been fortified also during the 16th Century, when the Civil War took place in Hungary (1526–1539) and this region was invaded several times. Unfortunately, these conclusions are only hypothetical. In order to reach more firm and sustainable affirmations we need to retake the field researches through archaeological excavations. We need to survey the structures that were discovered during the 20th Century. Until we are able to do that, the fortification at Comolău remains a site that raises a lot of questions without giving any answers. 11 Lista ilustrațiilor Fig. 1. – Comolău, comuna Reci, jud. Covasna. Plan de situație. Fig. 2. – Comolău. Amplasarea fortificaţiei în teritoriul comunei Reci. Fig. 3. – Comolău. Vedere generală a sitului. Fig. 4. – Comolău. Vedere dinspre vest asupra platoului fortificaţiei. Fig. 5. – Comolău. Șanțurile de apărare a fortificaţiei. Fig. 6. – Comolău. Sistemul defensiv de pe latura de nord. Fig. 7. – Comolău pe cea de-a doua hartă militară austriacă. Fig. 8. – Complexul roman din zona Comalău în viziunea lui Orbán Balázs. Fig. 9. – Vederea generală a fortificaţiei (Foto: Csutak Vilmos, 1910; după Székely 1943). Fig. 10. – Şanţul de pe latura vestică (Foto: Csutak Vilmos, 1910; după Székely 1943). Fig. 11. – Şanţul de pe latura nordică (Foto: Csutak Vilmos, 1910; după Székely 1943). Fig. 12. – Planul săpăturii din anul 1942 (după Székely 1943). Fig. 13. – Urmele zidului de incintă în profilul unei secțiuni de pe latura de vest. Fig. 14. – Secțiunile zidului de pe latura de vest. A: 1. Humus amestecat cu fragmente de cărămizi şi mortar; 2. Fundație de culoare galbenă, cu pietriș şi nisip; 3. Sol viu; 4. Humus cu lentile de var. B: 1. Humus amestecat cu fragmente de cărămizi şi mortar; 2. Strat de dărâmătură cu fragmente de cărămidă şi piatră; 3. Fundație de culoare galbenă, cu pietriș şi nisip; 4. Sol viu; 5. Strat de humus, parțial amestecat cu fragmente de cărămizi. Fig. 15. – Planul turnului din colţul de nord-vest (după Székely 1943). Fig. 16. – Latura de sud a turnului de nord-vest, cu zidul de incintă (foto Zoltán Székely, 1942). Fig. 17. – Ruinele turnului central de pe latura de vest (foto Zoltán Székely, 1942). Fig. 18. – Planul turnului central de pe latura de sud (după Székely 1943). Fig. 19. – Ruinele turnului central de pe latura de sud (foto Zoltán Székely, 1942). 12 Fig. 20. – Ruinele turnului de sud-est (după Székely 1943). Fig. 21. – Secțiunea zidului turnului din colțul de sud-est (după Székely 1943). 1. Humus; 2. Stratul celei de-a doua faze de construcție; 3. Start negru cu moloz; 4. Fundație de culoare galbenă, cu pietriș şi nisip; 5. Sol viu; 6. Humus cu lentile de var. Fig. 22. Planul castrului de la Comolău după Horedt 1982. Fig. 23. – Planul castrului de la Gornea (după Luca 2006, p. 123). Fig. 24. – Planul eronat al castrului de la Comolău după Vlădescu 1986. Fig. 25. – Planul castrului de la Olteni după Székely 1980. Fig. 26. – Castrul de la Comolău şi drumurile romane în viziunile lui Orbán şi Goos. Fig. 27. – Graniţa romană de pe Râul Negru şi de pe Olt în viziunea lui Ferenczi. Fig. 28. – Graniţa temporară a Daciei Romane în bazinul Râului Negru în viziunea lui Paulovics. Fig. 29. – Sistemul roman de fortificații din SE-Transilvaniei (după Székely 1946). 1. Castre cercetate; 2. Castre identificate; 3. Castre presupuse; 4. Valuri. Fig. 30. – Sectorul VIII al limesului Daciei Romane după Nicoae Gudea. Fig. 31. – Fragment din pagina 3 verso a jurnalului de şantier al lui Zoltán Székely. Fig. 32. – Ștampila cărămizii după Székely 1943, fig. 10. Fig. 33. – Fragment de inscripţie. Fig. 34. – Amplasamentul probabil al zidurilor cercetate în anul 1910. Fig. 35. – Schiţa realizată de către Ferenc László. Fig. 36. – Detaliu din timpul săpăturii. Fig. 37. – Încercare de reconstituire a săpăturilor din anul 1942. Fig. 38. – Secţiunea VII. Fig. 39. – Secţiunea IX. Fig. 40. – Secţiunea XVII. Fig. 41. – Secţiunea XVIII. Fig. 42. – Planul suprafeţei I. Fig. 43. – Vestigiile zidurilor celor două faze de construcţie. Fig. 44. – Zidăria fazei a II-a dinspre est. Fig. 45. – Vestigiile turnului de sud-est (în plan îndepărtat biserica de la Comolău, aflată spre est– sud-est de sit). Fig. 46. – Planul probabil a suprafeţei II. Fig. 47. – Zidurile „turnului” vestic dinspre nord. Fig. 48. – Zidurile „turnului” vestic dinspre sud. Fig. 49. – Planul probabil a suprafeţei III. Fig. 50. – Zidul de incintă şi latura vestică a turnului de nord-vest. Fig. 51. – Vestigiile laturii vestice a turnului nord-vestic. Fig. 52. – Latura estică a turnului nord vestic şi zidul de incintă de pe latura de nord. Fig. 53. – Planul probabil a suprafeţei IV. Fig. 54. – Planul reconstituit al săpăturilor. Fig. 55. – Raportul aproximativ dintre structurile descoperite pe latura vestică. Fig. 56. – Planul săpăturii din 1949. Fig. 57. – Rețeaua de carouri ajutătoare pentru descrierea rezultatelor cercetării magnetometrice din interiorul fortificaţiei de la Comolău. Fig. 58. – Rezultatele cercetării magnetometrice din interiorul fortificaţiei de la Comolău. Fig. 59. – Rezultatele cercetării magnetometrice în afara fortificaţiei de la Comolău. Fig. 60. – Fibule. Fig. 61. – Amfora de la Chilieni. Fig. 62. – Șanțul de apărare a cetății Feldioara. Fig. 63. – Cetatea Leţ. a. Model digital al terenului (de tip digital surface model - DSM) calculat prin tehnici fotogrammetrice pe baza imaginilor aeriene achiziționate de la joasă altitudine; rezoluție 25 cm/pixel. Investigație aeriană realizată de Dan Ștefan. b. - profil altimetric general pe direcția est-vest calculat pe DSM. Fig. 64. – Zidurile fortificației identificate cu certitudine. 13 Lista planșelor I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII. XIII. XIV. XV. XVI. XVII. XVIII. XIX. XX. XXI. XXII. XXIII. XXIV. XXV. XXVI. XXVII. XXVIII. XXIX. XXX. XXXI. XXXII. XXXIII. XXXIV. XXXV. XXXVI. XXXVII. XXXVIII. XXXIX. XL. 14 Fibule descoperite în 1909 (1), înainte de 1905 (2) și 1942 (3). Plăcuțe de bronz descoperite în 1942. Arme descoperite în 1942: 1. pumnal cu antenă; 2-4. vârfuri de lancie; 6-9. vârfuri de săgeți. Piese diverse descoperite în 1942: 1. umbo de scut; 2. inel de argint; 3-4. plăcuțe de bronz; 5. ac de bronz; 6. fier de plug. Piese din fier descoperite în 1942: 1. mâner torsionat; 2-10. cuie și piroane; 11-13. piese diverse. Piese din fier descoperite în 1942: 1, 10. tijă de fier; 2-7, 11. cuie și piroane; 8. îmbinare cu inele; 9. îmbinare cu antenă și placă. Piese din corn de cerb (1-2. tije; 3. disc) și greutăți de lut (4-5). Ceramică din perioada timpurie a epocii bronzului. Ceramică din perioada timpurie a epocii bronzului (1-4) și LaTene dacic (5-6). Ceramică romană descoperită în anul 1909. Oale. Ceramică romană descoperită în anul 1909. Oale. Ceramică romană descoperită în anul 1909. Oale (1-6), căni (7-8), platouri (9-11) și capace (12-13). Ceramică romană descoperită în anul 1909. Capace. Ceramică romană descoperită în anul 1909. Castrone. Ceramică romană descoperită în anul 1909. Castroane (1-5), străchini (6-7). Ceramică romană descoperită în anul 1909. Dolia. Cană și tegula inscripționată descoperite în anul 1910. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Imitații de terra sigilata (1-3), toartă cu decor în relief (4). Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castron. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Străchini. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Străchini (1-6), farfurie cu mâner (7). XLI. XLII. XLIII. XLIV. XLV. XLVI. XLVII. XLVIII. XLIX. L. LI. LII LIII. LIV. LV. LVI. LVII. LVIII. LIX. LX. LXI. LXII. LXIII. LXIV. LXV. LXVI. LXVII. LXVIII. LXIX. LXX. LXXI. LXXII. LXXIII. LXXIV. LXXV. LXXVI. LXXVII. LXXVIII. LXXIX. LXXX. LXXXI. LXXXII. LXXXIII. LXXXIV. LXXXV. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Platouri (1, 5) și farfurii (2-4, 6-7). Ceramică romană descoperită în anul 1942. Farfurii. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Farfurii. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Mortaria (1-3), turibulum (4-5). Ceramică romană descoperită în anul 1942. Capace. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Căni. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Căni (1-8) și pâlnii (9-10). Ceramică romană descoperită în anul 1942. Ulcioare. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Ulcioare. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Ulcioare (1-4) și amfore (5-6). Ceramică romană descoperită în anul 1942. Amfore. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Dolia. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Dolia. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Dolia. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Dolia. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Dolia. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Dolia. Ceramică romană descoperită în anul 1942. 1. Piesă perforată în formă de mosor; 2. Pessoi; 3-8. Fusaiole. Ceramică postromană descoperită în anul 1942. 1-2, 4. Cești; 3. Strachină; Ceașcă-opaiț. Ceramică postromană descoperită în anul 1942. 1. Ceașă-opaiț; 2. Vas de provizii; 3-4. Ulcioare. Ceramică postromană descoperită în anul 1942. 1, 3-8. Oale; 2. Strachină. Ceramică postromană descoperită în anul 1942. 1. Strachină; 2-5. Vase de provizii. Ceramică postromană descoperită în anul 1942. Vase de provizii. Ceramică medievală din secolul al XIII-lea. Oale. Ceramică medievală din secolul al XIII-lea (1) și secolele XIII-XIV (2-5). Oale. Ceramică medievală din secolul al XIV-lea. Oale. Ceramică medievală din secolul al XIV-lea. Oale. Ceramică medievală din secolul al XIV-lea. 1. Oală strecurătoare; 2. Ulcior cu cioc de scurgere. Ceramică medievală din secolul al XIV-lea (1), secolul al XVI-lea (2), secolele XVI-XVII (3) și fund de cahlă oală (4). Oală din secolul al XIV-lea. Creuzet cu tub de înmănușare. Material tegular descoperit în 1909. Țigle. Material tegular descoperit în 1909. Țigle (1, 3) și olan (2). Material tegular descoperit în 1909. Țigle. Material tegular descoperit în 1909. Țigle. Material tegular descoperit în 1909. Țigle (1, 3) și olan (2). Material tegular descoperit în 1909. Țigle (1, 3) și olan (2). Material tegular descoperit în 1909. Olan (1) și țigle (2-3). Material tegular descoperit în 1909. Țigle (1, 3) și olane (2, 4). Material tegular descoperit în 1909. Olane (1-2) și cărămizi (3-4). Material tegular descoperit în 1942. 1. Cărămidă cu inscripție; 2. Tegula mammata. Material tegular descoperit în 1942. Țiglă decorată cu motiv solar. Material tegular descoperit în 2014. Cărămizi. Material tegular descoperit în 2014. Cărămizi. Fragmente de lipitură arsă. 15 Introducere Situată în zona centrală a județului Covasna, fortificația antică de la Comolău este una dintre cele mai enigmatice obiective arheologice din zonă. Fortificaţia cu zid de piatră a fost introdusă în literatura de specialitate în urmă cu peste două secole. De atunci, situl arheologic a contribuit cu diferite ocazii la îmbogățirea patrimoniului cultural național cu noi materiale arheologice bogate, cu preponderență de factură romană. În prezent, fortificația este considerată unul dintre elementele constitutive ale graniței sud-estice a Daciei romane. Pe de altă parte, forma sa pentagonală neregulată și șanțurile de apărare de mari dimensiuni reprezintă două elemente atipice fortificațiilor militare romane din perioada de existenta a provinciei Dacia. Acestea au creat condiții pentru ca în literatura de specialitate să planeze o anumită incertitudine asupra caracterului roman al fortificaţiei de la Comolău. Astfel, s-au cristalizat două păreri diametral opuse în ceea ce privește caracterul militar roman al fortificaţiei. Fie că este vorba de un castru roman de formă atipică, fie avem de-a face cu o fortificaţie de piatră, mai târzie decât perioada de existență a provinciei Dacia. 16 Cadrul geografic Situl arheologic, cunoscut sub denumirea de „castrul roman de la Comolău”, se află la circa 10 km spre est–sud-est de municipiul Sf. Gheorghe, reședința județului Covasna (fig. 1). Situl se găsește pe teritoriul actual al comunei Reci, la circa 2 km vest de centrul acesteia, în hotarul cartierului Comolău, care, până în deceniul șapte al secolului XX, a fost o localitate de sine stătătoare. Din punct de vedere geografic1, situl se află în teritoriul „Câmpului Frumos de la Comolău”, unitate geografică, care este parte componentă a depresiunii Braşov. Acesta este mărginit la nord de Munții Bodoc, la vest de valea Oltului şi, respec1 Descrierea geografică a zonei este redactată conform Hărții Munților Bodoc din anul 1971. tiv, la est de valea Râului Negru. Platoul este lung de circa 8 km şi atinge lățimea maximă de circa 9 km. Altitudinea medie este de 535 m. Platoul este ușor înclinat spre sud, diferența de nivel dintre cele două limite ajungând la circa 30 m. La vest şi la est, platoul este mărginit de terasele abrupte ale celor două râuri. Partea interioară a platoului este relativ plată. Singurele zone mai înalte – dealurile Kőbánya-tető („Culmea Carierei de Piatră”) cu altitudinea de 552 m şi Dobolyka cu altitudinea de 573 m – se găsesc la circa 2 km, respectiv 4 km est de Comolău. În prezent, platoul nu este traversat de nici un curs de apă permanent. În antichitate se pare, totuși, că el a fost străbătut cel puțin de pârâul Angheluşului şi de pârâul Comolăului, ale căror văi, încă vizibile, indică locurile de vărsare ale acestora în Râul Negru. Fig. 1. Comolău, comuna Reci, jud. Covasna. Plan de situație 17 Descrierea sitului Resturile presupusei fortificații militare romane se află pe latura sud-estică a „Câmpului Frumos de la Comolău” (fig. 2). La nord şi la vest fortificația este mărginită de șanțurile de apărare. Latura estică este mărginită de valea adâncă a văii Comolăului, iar cea de sud de lunca văii Râului Negru (fig. 3). Pe parcursul timpului s-a creat o formă de relief cu aspect de piramidă tronconică, cu bazele pentagonale asimetrice, care se ridică cu circa 3 m deasupra nivelului platoului. Malurile fortificaţiei sunt relativ abrupte (circa 35-40°). Ele sunt întrerupte doar de o ușoară terasare, cu lățimea de circa 2-2,5 m. Aceasta poate fi observată mai ales în fotografiile aeriene, de jur-împrejurul platoului fortificaţiei, la circa 3-4 m de la limita lui superioară (fig. 4). Situl acoperă o suprafaţă de aproximativ 7 500 m2 (110×45×84×98 m). Terenul aparţine, ca regim de proprietate, la cinci familii diferite şi este utilizat agricol, drept fâneață. Interiorul fortificaţiei este plan şi nu poartă ruine de ziduri sau construcții interioare. Singurele denivelări vizibile la su- prafața platoului sunt urmele tasate ale secțiunilor arheologice. În cea mai mare parte este vorba de cele din jurul turnurilor, rămase neacoperite după încheierea săpăturilor din anul 1942. Șanțurile de apărare sunt singurele elemente vizibile ale fortificaţiei de la Comolău, care impresionează şi azi, prin dimensiunile deosebit de mari (fig. 5). Pe latura nordică şanţul are forma literei „V”. Acesta atinge lungimea de 200 m şi lăţimea de 40 m pe latura de vest, respectiv de 47 m pe latura de est. În adâncime, șanțul atinge circa 6-7 m în partea de vest, adâncindu-se cu încă circa 5-6 m spre limita lui de est. După cum se observă din fotografiile aeriene, șanțul a fost trasat paralel cotului fostului pârâu Comolău. Între aceste elemente s-a mai păstrat doar o creastă îngustă (fig. 6), care se pare că asigură, dinspre nord-vest, o apărare dublă. Astfel, marginea nordică a văii se află la circa 100 m de platoul fortificat. Şanţul de pe latura de vest atinge lungimea de circa 160 m, având în prezent o lățime maximă de Fig. 2. Comolău. Amplasarea fortificaţiei în teritoriul comunei Reci 18 Fig. 3. Comolău. Vedere generală a sitului Fig. 4. Comolău. Vedere dinspre vest asupra platoului fortificaţiei 19 Fig. 5. Comolău. Șanțurile de apărare a fortificaţiei Fig. 6. Comolău. Sistemul defensiv de pe latura de nord 20 65 m. Acest segment al fortificaţiei are formă albiată, cu o adâncime de circa 6-7 m la extremitatea nordică şi circa 15 m la cea sudică. Astăzi nu se poate stabili dacă forma şi dimensiunile acestuia sunt cele originale, sau ele au fost determinate de eroziunea solului şi de lucrările de construcție a drumului ce leagă fostul sat Comolău de DN 11 (E574). Latura estică a fortificaţiei este apărată, pe o lungime de 70 m, de valea Comolăului. Şi aici, șanțul are forma literei „V”, atingând adâncimea de circa 16 m şi lățimea de 68 m. Pe latura ei sudică fortificația se mărginește direct cu valea mlăștinoasă a Râului Negru şi se pare că nu a fost fortificată suplimentar. Istoricul cercetărilor DESCRIERI TOPOGRAFICE ŞI CERCETĂRI DE TEREN Prima menţiune a unor vestigii de epocă romană lângă Comolău provine de la finele secolului al XVIII-lea. Preotul reformat József Benkő2 (17401814) scria despre existența lângă localitate a unei tabere, construite de către romanul Camillus, de la care s-ar trage şi numele satului. Eruditul maghiar povesteşte despre ruinele, încă vizibile la suprafaţă, din care provin şi monede romane3. Etimologizarea numelui satului (Komolló – Camilo – Camillus) este o tradiție locală, având totodată şi un iz umanist. De menționat este faptul că numele Komolló pare a-și avea originea în denumirea maghiară a hameiului (komló), pronunţată în dialectul local. Topografii militari austrieci nu au acordat atenţie ruinelor micii fortificaţii, astfel că ea nu apare pe harta militară Jozefină4. La 22 octombrie 1864, Sándor Bíró, preotul reformat din localitate, răspunzând la chestionarul5 lui Frigyes Pesty6, menționa tradiția orală privind faptul că numele localității se trage din cel al romaBenkő József (1740-1814), preot reformat, profesor, teolog, botanist, lingvist şi istoric, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai vieţii ştiinţifice iluministe din Transilvania – a se vedea Benkő 1999. 3 „Komolló nevét a római Camillustól kapta, aki a dákok lecsendesítése után ezen a helyen tábort épített (amelynek jelentéktelen nyomai máig is fennmaradtak). A nemrég eltelt években itt római pénzeket is találtak.” Benkő 1999, II, 124. 4 Josephinische Landaufsnahme (1763-1787), Secţiunea 260 – http://mapire.eu/en/map/firstsurvey 5 Chestionarul a dorit să adune informații privind istoria, toponimele şi monumentele aflate în perimetrul tuturor localităților din Regatul Ungar. Cu excepția unor studii toponimice, materialul adunat nu a fost valorificat integral. În anul 2012 acest manuscris a fost publicat parțial. 6 Pesty Frigyes (1823-1889), istoric, membru al Academiei de Științe a Ungariei. 2 nului Camilus, completând-o cu o alta, conform căreia, Camilus s-ar fi aflat la comanda taberei de lângă Comolău cât şi la a celei învecinate, aflată în pădurea de lângă satul Măgheruş. Bíró mai consemna faptul că ruinele fortificaţiei au fost demantelate şi utilizate la construirea drumului dintre Braşov şi Breţcu, precum şi o anecdotă, conform căreia, muncitorii ar fi găsit în nișa unei pivnițe vin, pe care l-au consumat7. În publicația sa despre antichitățile Transilvaniei, László Kővári8 menționa vestigiile de la Comolău printre fortificațiile cu origine incertă. După el, pe latura stângă a drumului ce duce de la Tg. Secuiesc spre Braşov se găsește un promontoriu, despărțit de restul muntelui (sic!) prin șanțuri. Pe acest promontoriu se găseau ruinele unei fortificații, considerată a fi de origine romană. Este consemnat și faptul că aceasta a fost demolată complet cu ocazia construirii drumului9. Fortificația de la Comolău apare pe cea de-a doua ridicare topografică austriacă, a căror planșe pentru Transilvania au fost realizate în anii 1853185810. Ea este semnalată de către topografii militari austrieci cu şanţuri de apărare, pe locația ei exactă de la nord-vest de Comolău, sub denumirea de „Komollói vár” (Cetatea de la Comolău) (fig. 7). Csáki 2012, 112. Vezi și traducerea pasajului în anexa I. Kővári László (1819-1907), jurist, ziarist, istoric şi statistician din Transilvania. 9 „Kézdivásárhelyről Brassó felé menve, balról hegyfok csap a völgybe, melynek vége sánczozat által van a hegy végétől elmetszve. E magaslaton várhely van, melynek alapját nem rég ásták és hordák a mellette elmenő út kövezésére. Római várhelynek tartják.” – Kővári 1866, 53. 10 Jankó 2001, 109. 7 8 21 Fig. 7. Comolău pe cea de-a doua hartă militară austriacă În deceniul șapte al secolului al XIX-lea situl a fost vizitat de către Balázs Orbán11, care i-a oferit o descriere amănunțită12. Pe baza celor observate, el a descris fortificația drept una cu laturile de 160 (laturile de nord şi de sud) şi, respectiv, de 140 de paşi (laturile de vest şi est). „Cetatea” era amplasată pe un bot de deal, înalt de 60-70 de picioare. Acesta era despărțit de restul platoului prin șanțuri adânci. Forma cetăţii amintește de un patrulater neregulat cu colțurile rotunjite. Observând terasa, vizibilă în jurul părții superioare a platoului, Orbán vorbește despre o incintă cu ziduri duble. Acestea, consemnează autorul pe baza spuselor localnicilor, se mai înălțau cu un stânjen (circa 1,80 m) deasupra solului. Din aceste ziduri se mai păstrau doar urme de moloz împrăștiat. Dispariția urmelor vizibile ale ruinelor se datorează utilizării materialului 11 Orbán Balázs (1829-1890), scriitor, etnograf, istoric şi arheolog, primul cercetător de seamă din zonă. 12 Orbán 1869, 195-196. A se vedea şi Anexa II. 22 pietros din zidărie la construirea drumului ce trece şi azi prin apropiere13. Cercetând împrejurimile, Orbán a mai observat o movilă situată la „sud” de fortificaţie14, pe suprafaţa căreia a consemnat urme de zidării şi le-a interpretat drept ruine ale unui templu sau ale unor terme. La poalele acestei movile, se mai menționează fragmente de urne ceramice, care indicau, 13 „E vár alakja köritett szögletekkel biró szabálytalan négyszög, melynek északi és déli hosszabb oldala 160 lépés, keleti és nyugati rövidebb oldala 140 lépés. Hogy e várnak kettős fala volt, azt elvitázhatlanul mutatja az oromzatnak kettős gátonya; most ugyan fal a földszine fölé sehol sem emelkedik, de annak alaprakata mindenütt követhető, s a vár egész belterét ragacs és téglatöredékek boritják. Öreg emberek emlékeznek arra is, hogy a vár izmos falai még ölnyi magasan állottak; de az a brassó-ojtozi országut készültekor leromboltatott a végett, hogy köveit az utrakáshoz felhasználják.” Orbán 1869, 195. 14 Modificările reliefului din ultimul secol au distrus această movilă, situată în realitate la sud-vest de fortificaţie, în locul ei găsindu-se doar o terasă joasă în prezent. Existența ei a fost documentată în fotografiile de la începutul secolului XX - a se vedea fig. 10. Fig. 8. Complexul roman din zona Comalău în viziunea lui Orbán Balázs după părerea lui Orbán, locul necropolei castrului şi a așezării învecinate15. În final, Orbán încerca o reconstituire a habitatului antic din zonă (fig. 8), care, după părerea sa, avea ca centru castrul, înconjurat de o așezare civilă şi o necropolă. Castrului îi aparținea şi o suburbie locuită de sclavi, aflată pe locul satului Laborfalva16. O altă suburbie era situată pe celălalt mal al Râului Negru, aceasta din urmă fiind alimentată cu apă printr-un apeduct realizat din tuburi ceramice, care aducea apa din izvoarele de lângă satul Măgheruş17. „A körvonalazott fővártól délre egy másik elkülönitett ponk van, melyen szintén az emberi kéz idomitásának látszanak nyomai, s melynek tetőlapján szintén épitkezések homályos nyomai észlelhetők. Itt vagy a római várak közelében szokásos victoria-templom, vagy egy a váraktól elmaradhatlan meleg fürdő állhatott. A ponk aljában számos hamvvedret, cseréptöredéket találnak, mi azt sejteti, hogy a vár és közeli telep necropolja vagy temetője itt volt.” Orbán 1869, 195. 16 În română – Laborfalău. Este o fostă localitate, situată la 1 km spre sud-vest, care împreună cu Sântion formează azi satul Sântionlunca. Se insinuează legătura cu cuvântul latin labor (muncă). 17 Orbán 1869, 196. A se vedea anexa II. 15 În anul 1890, Géza Nagy18 menționa faptul că în colecțiile Muzeului Naţional Secuiesc din Sf. Gheorghe au intrat, în mai multe tranșe, materiale arheologice provenite de la Comolău. Astfel, în anul 1885, un donator, rămas anonim, a predat 4 fragmente de cărămizi şi un fragment de țiglă19. În același an, un anume Gergely Nagy (probabil un localnic) a donat două fragmente de lut ars cu amprente de nuiele şi un fragment de „cahlă”20, iar peste patru ani, alte fragmente ceramice, oase de animale şi așchii de piatră21. Datorită caracterului lucrării, care se preta a fi un catalog al noilor achiziții din colecția MNS, nu s-au făcut referiri la tipologia materialului. Cu toate acestea, locul de proveniență al acestor Nagy Géza (1855-1915), arheolog, custode al Muzeului Naţional Secuiesc în perioada 1881-1889, devenit ulterior angajat al Muzeului Naţional de Istorie a Ungariei, al cărui director a fost din 1902 până la moarte. 19 Nagy 1890, 112. Se consemnează „Komollói Castrumból ... 4 tégladarab, 1 cserépdarab.” cu număr de inventar 103/885. c. 20 Nr. inv. 104/885.b 21 Nr. inv. 12/889. „Nagy Gergely: (104/885. b.) 2 agyagtapasz a komollói castrumból, 1 csempetöredék, (12/889.) cserépdara­ bok, állatcsontok, füstüs szarukő szilánkok.” – Nagy 1890, 116. 18 23 Fig. 9. Vederea generală a fortificaţiei (Foto: Csutak Vilmos, 1910; după Székely 1943). Fig. 10. Şanţul de pe latura vestică (Foto: Csutak Vilmos, 1910; după Székely 1943). Fig. 11. Şanţul de pe latura nordică (Foto: Csutak Vilmos, 1910; după Székely 1943). 24 Fig. 13. Urmele zidului de incintă în profilul unei secțiuni de pe latura de vest Fig. 12. Planul săpăturii din anul 1942 (după Székely, 1943) materiale este consemnat ca fiind „castrul”, de unde putem deduce, cu ușurință, că se acceptase originea romană a sitului arheologic de la Comolău. Prima investigație planificată, care depășea stadiul unor simple observații de teren, respectiv care poate fi considerată prima cercetare arheologică sistematică la Comolău, a avut loc în toamna anului 1909. Acționând conform normelor şi tehnicilor pe care le cunoșteau la acea vreme, custozii Muzeului Naţional Secuiesc, Vilmos Csutak22 şi Ferenc László23, au efectuat săpături pe platoul fortificat. Deşi a avut ca rezultat dezvelirea unor tronsoane de ziduri (printre ele şi cel al unui turn pe latura vestică) sau prelevarea unui bogat material arheologic, cercetarea nu a beneficiat de publicarea integrală a rezultatelor. Singurele informații publicate despre aceste săpături sunt cele din rapoartele anuale de activitate ale custozilor24. Pe de altă parte, din documentația de șantier nu se mai păstrează decât Csutak Vilmos (1878-1936), profesor, custode (din 1903) şi director (1916-1936) al Muzeului Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe. 23 László Ferenc (1873-1927), arheolog, custode al Muzeului Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe (1903-1927), renumit pentru cercetările efectuate în situl eneolitic de la Ariuşd – „Dealul Tyiszk”. 24 Csutak/László 1910 – vezi Anexa III. Csutak/László 1912 – vezi Anexa IV. 22 câteva fotografii25 (fig. 9-11; fig. 36) şi o schiță de șantier, realizată de László (fig. 35)26. Pe parcursul celor două campanii de săpături a fost adunat un material arheologic variat (381 de piese) format din oase de animale, ţigle, ceramică, fragmente de sticlă, cărămizi, cuie, fibule, monede, cuţite etc.27 Investigațiile lui Csutak şi László din anii 1909–1910 au permis confirmarea observațiilor de teren din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, despre existența, la Comolău, a unei fortificații cu zid de piatră şi a unor vestigii de factură romană. Într-o publicație din 1941, Constantin Daicoviciu28 menționa fortificația de la Comolău ca pe un castel­ lum de formă pătrată, cu dimensiunile de 105×115 paşi. Acesta era apărat din trei părți de șanțuri adânci (posibil naturale) şi de malul abrupt al Râului Negru, la vest de localitate29. În vara anului 1942, în cadrul unei cercetări comune a Muzeului Naţional Secuiesc din Sf. Gheorghe şi Aquincum Múzeum din Budapesta, au fost întreprinse săpături arheologice în perimetrul sitului. Trei dintre ele sunt vederi generale ale fortificaţiei (Székely 1943, pl. I/1-3). Cea de-a patra, un detaliu din timpul săpăturii, a fost regăsită şi digitalizată recent (http://www.sznm. ro/fototeka.php). 26 Arhiva Secţiei de Arheologie a MNS, Arhiva László, Caietul IV din 1910, pagina 20. 27 Pentru detalii a se vedea anexele III şi IV la această lucrare. 28 Constantin Daicoviciu (1898–1973), istoric, arheolog, profesor, rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. 29 „Comălău. Am Westende des Dorfes auf dem rechten Ufer des Râul Negru liegt ein klein römischer Castellum (Abb. 17), mit sehr tiefen (natürlichen?) Graben. Die Form ist viereckig. Masse 105×115 Schritte.” – Daicoviciu 1941a, 320. 25 25 Fig. 16. Latura de sud a turnului de nord-vest, cu zidul de incintă (foto Zoltán Székely, 1942) Fig. 14. Secțiunile zidului de pe latura de vest. A: 1. Humus amestecat cu fragmente de cărămizi şi mortar; 2. Fundație de culoare galbenă, cu pietriș şi nisip; 3. Sol viu; 4. Humus cu lentile de var. B: 1. Humus amestecat cu fragmente de cărămizi şi mortar; 2. Strat de dărâmătură cu fragmente de cărămidă şi piatră; 3. Fundație de culoare galbenă, cu pietriș şi nisip; 4. Sol viu; 5. Strat de humus, parțial amestecat cu fragmente de cărămizi. Rezultatele cercetărilor, efectuate sub conducerea lui János Szilágyi30 şi Zoltán Székely31, au fost publicate un an mai târziu. Este vorba de teza de doctorat a lui Zoltán Székely, care îşi propunea să clarifice problemele legate de obiectivul roman de la marginea satului Comolău32. Situl a fost descris ca un deal de mici dimensiuni, care, înainte de epoca romană, ar fi făcut corp comun cu platoul din spatele său, fiind separat de acesta de către cursurile de apă, care i-au dat forma pe care o cunoaştem şi în prezent. A fost infirmată ipoteza zidului dublu, lansată anterior de Orbán, fiind vorba doar de o terasare a malului fortificaţiei. Secțiunile trasate pe platou (fig. 12) au scos la suprafaţă patru turnuri: câte unul în colțurile de nord-vest şi sud-est şi câte un turn central „de poartă” pe laturile vestică şi sudică. Vestigii ale zidului de incintă, cu grosimea de până la 1,60 m, au fost descoperite doar pe latura nordică. Pe celelalte trei laturi, pietrele din zidărie au fost scoase în întregime, iar traseul incintei a putut fi urmărit doar pe baza șanțului fundației (fig. 13-14). Turnul din colțul nord-vestic (fig. 15-16) este cel mai bine păstrat. Urmele zidăriei lui au fost reperate până la înălțimea de 0,78-1,00 m. Turnul din fața frontului zidului de incintă avea forma rectangulară, cu laturile de circa 8,70 m, respectiv de 6,90 m. Pe interior turnul acoperea o suprafaţă de 3,10 × 5,84 m. Grosimea zidurilor turnului a fost de 1,90 m pe trei dintre laturi şi de 0,95 m pe latura sudică. Pe interior, pe latura de vest au fost identificate câteva nișe, interpretate drept lăcașe pentru bârne. Podeaua Szilágyi János (1907–1988), arheolog maghiar, angajat din anul 1935 al Muzeului Aquincum din Budapesta, a îndeplinit funcţia de director al instituţiei în anii 1947–1971. 31 Székely Zoltán (1912-2000), arheolog, custode (din 1937) şi director (1948–1990) al Muzeului Naţional Secuiesc. 32 A se vedea anexa V. 30 Fig. 15. Planul turnului din colţul de nord-vest (după Székely,1943) 26 Fig. 17. Ruinele turnului central de pe latura de vest (foto Zoltán Székely, 1942) turnului era pavată cu cărămizi. Peste acestea se așternea un strat de cenușă de circa 0,50 m. Turnul central (de poartă) de pe latura de vest s-a păstrat în mai mică măsură (fig. 17). Acesta avea zidăria de 1,30 m grosime, iar una dintre laturile lui atingea lungimea de 6,68 m. Cealaltă latură s-a păstrat pe o lungime de circa 5 m. Pe interior turnul acoperea o suprafaţă de 3,10 × 4,20 m. Tot formă dreptunghiulară avea şi turnul central de pe latura de sud (fig. 18-19). El acoperea o suprafaţă de circa 9,30 × 5,80 m pe exterior şi 6,50 × 3,00 m pe interior. Grosimea zidăriei acestui turn atingea 1,40 m. Se pare că turnul din colțul de sud-est (fig. 20) este singurul care a suferit o refacere pe parcursul timpului. După cum s-a constatat pe parcursul săpăturilor arheologice „La început a existat un turn de colţ de formă pătrată, asemănătoare cu cel din colţul nord-vestic. Deteriorat probabil de un atac inamic, a fost recon­ struit – conform tehnicii de construcţie de mai târ­ ziu – în forma unui turn rotunjit, semicircular, ieşit în front. În cursul săpăturii sub stratul superior de humus, s-a putut observa relativ bine diferența dintre fundația din dale de piatră a fazei a doua, despărțită printr-un un strat gros de pământ negru amestecat cu moloz, de stratul de fundare galben, cu nisip şi pietriş al primei faze de construcţie”33 (fig. 21). În raport nu sunt oferite date cu privire la dimensiunile turnului, dar din planul general de săpătură se distinge faptul că, în prima fază, acesta acoperea o suprafaţă de circa 33 Székely 1943, 15: „Az eredetileg kiugró négyszögű saroktorony olyan alakú volt, mint az északnyugati saroktorony. Valószínűleg ellenséges támadás rongálta meg s a későbbi építési technikának megfelelőleg lekerekített, félkörű, kiugró tornyot építettek. Az ásatás alkalmával jól meg lehetett figyelni, hogy a felső humuszréteg után következett a második építési periódus kőlapokkal, ezt elválasztja egy vastag, fekete törmelékes földréteg az első építési periódus sárga, homokos-kavicsos alapozási rétegétől.” Fig. 18. Planul turnului central de pe latura de sud (după Székely, 1943) Fig. 19. Ruinele turnului central de pe latura de sud (foto Zoltán Székely, 1942) Fig. 20. Ruinele turnului de sud-est (după Székely, 1943) 27 Fig. 21. Secțiunea zidului turnului din colțul de sud-est (după Székely, 1943). 1. Humus; 2. Stratul celei de-a doua faze de construcție; 3. Start negru cu moloz; 4. Fundație de culoare galbenă, cu pietriș şi nisip; 5. Sol viu; 6. Humus cu lentile de var. 7,00 × 10,00 m. Din a doua fază a fost documentat doar un segment de zidărie, păstrat pe o lungime de circa 6,50-7,00 m. Pe baza urmelor arheologice din secțiunile trasate în celelalte două colțuri, Székely a presupus existența, şi aici, a câte unui turn – chiar dacă zidăria acestora a fost dezasamblată integral. Pe laturile de est şi de nord nu au apărut urmele unor turnuri centrale, situaţie explicată de autor prin faptul că, de exemplu, latura de nord a fost mai puțin expusă atacurilor. Secțiunile trasate în interiorul fortificaţiei au adus la lumina zilei resturile zidăriilor de la mai multe clădiri. Printre ele se numără una, în preajma căreia s-au descoperit piese de origine romană certă, de exemplu fragmente de tegula mammata. Cu regret, gradul de conservare redus al zidăriei, precum şi suprafețele cercetate, de mici dimensiuni, nu au permis stabilirea formei, dimensiunilor sau funcționalității lor. În urma campaniei de cercetare din anul 1942, s-a constatat prezența la Comolău a urmelor unei fortificații cu frontul spre est, spre Râul Negru. Laturile de vest şi de sud, cu lungimea de circa 70 × 70 m, se întretaie în unghi drept. Celelalte laturi au fost construite în funcție de relieful platoului34. Campania a condus la descoperirea unui material arheologic foarte bogat35, constând din monede, unelte, arme, piese de port şi podoabă, fragmente de ţigle, olane şi cărămizi (printre acestea una ștampilată), material ceramic de forme şi tipuri foarte variate. Sintetizând rezultatele cercetărilor arheologice din anul 1942, Zoltán Székely concluziona că la Comolău a existat o fortificație romană, cu turnurile rectangulare ieșite în front. Ar fi vorba de o structură cu planimetria atipică pentru fondul general al castrelor romane din secolul al II-lea p. Chr. Printre puţinele analogii autorul amintea fortificația de la Puţinei-Mehedinţi36. Pe baza ştampilelor tegulare, el mai identifica unitatea militară ce a staționat aici - cohors Hispanorum, cunoscută şi la Breţcu. Székely a stabilit perioada de funcționare a castrului pe baza materialului numismatic. Descoperirile monetare de la Comolău sunt reprezentate de monede bătute în perioada dintre deceniul al cincilea al secolului al II-lea (primii ani de domnie a lui Antoninus Pius) până la mijlocul secolului al III-lea (Filipus Arabs). Székely pune încetarea funcționării castrului pe seama invaziei carpilor37. La două zile după încheierea campaniei de săpături din anul 1942, conduse de Szilágyi şi Székely, situl de la Comolău a fost vizitat de István Paulovics. Impresionat de dimensiunile şi forma șanțurilor de apărare, acesta le considera totuși de origine naturală, explicând apariția lor printr-un meandru al Râului Negru, care înconjura în trecut platoul38. El constată că ruinele turnurilor erau foarte ieșite în fața liniei zidului de incintă. Împreună cu reconstruirea turnului de pe latura de sud-est, acest fapt i-a permis lui Paulovics să postuleze reutilizarea fortificaţiei pe parcursul Evului Mediu. Pe baza fragmentului de cărămidă ștampilată COH HISP, vorbește despre legătura strânsă care trebuie să fi fost, în perioada de existență a provinciei Dacia, între fortificația de la Comolău şi castrul de la Breţcu39. Cercetările arheologice de la Comolău au fost reluate în anul 1949. În articolul dedicat rezultatelor cercetării, colectivul de cercetare condus de Constantin Daicoviciu consemna următoarele: „Cercetării aşa zisului castru dela Comolău i s’a acordat o deosebită grijă. Toată lumea, înţelegând şi pe cel care semnează aceste rânduri, considera curioasa fortificaţie cu şanţuri largi şi adânci drept un castru. Obiectele găsite pe acest loc, chiar şi cărămizi ştampilate de trupe, împreună cu monete ce merg până 36 37 34 35 28 Székely 1943,10, 11, 13-16. A se vedea Catalogul descoperirilor. 38 39 Székely 1943, 27 nota 3. Székely 1943, 27-29. Paulovics 1944, 68. Paulovics 1944, 70. Fig. 22. Planul castrului de la Comolău (după Horedt 1982) Fig. 23. Planul castrului de la Gornea (după Luca 2006, p. 123) la Philippus Arabs, încurajau această opinie. Unele săpături executate în trecutul nu prea îndepărtat păreau să confirme şi forma şi zidurile castelului ... . Cele trei secţiuni aplicate metodic la această ,,ce­ tate” au arătat, însă, că toţi am greşit dela început şi principial: în forma ei de astăzi, cetăţuia e fort medieval-modern, cu ziduri de piatră ce îl înconju­ rau şi cu ziduri de clădiri de cărămidă neromane în interior. Aproape toate zidurile au fost scoase siste­ matic. A existat, ce-i drept, după cum ilustrează ne­ îndoios profilele celor trei secţiuni de pe trei laturi şi o întăritură romană – castellum sau burgus – de pământ, cu val şi şanţ, încă de pe vremea când teri­ toriul acestei intărituri nu era aşa de izolat de restul terasei ce se ridică deasupra Pârâului Negru. Deci acest castellum de pământ a continuat să fie folosit până pe la mijlocul sec. al III-lea – ceea ce nu cred – sau a fost abandonat şi locul a rămas ca o aşezare civilă – fermă – întărită, e greu de precizat. Urmele prea slabe pentru o fortificaţie romană de lungă du­ rată indică, mai degrabă, a doua posibilitate”40. Daicoviciu nu a putut convinge comunitatea științifică, mai ales pentru că publicația citată mai sus nu era însoțită de material ilustrativ (planuri, profile de secţiuni, fotografii). Drept urmare, în istoriografia românească, situl de la Comolău a continuat să fie amintit drept castru roman de piatră. În anii 1960-’70 antichitățile de la Comolău au intrat în atenția lui Kurt Horedt. Pornind de la interpretarea personală a raportului de săpătură a lui Székely41, el scria că „...în colţul de est au fost constatate chiar două faze de construcţie, deoarece conturul ini­ ţial rotunjit al bastionului a fost ulterior înconjurat de un zid patrulater”. Totodată, autorul mai propunea reconstituirea planului castrului, cu câte un turn în fiecare colţ, şi cu porţi, amplasate pe laturile de sud şi de vest, cu câte două turnuri fiecare (fig. 22). Această reconstituire îi oferea posibilitatea să aducă fortificația de la Comolău la „...forma obişnuită a unui castellum, aşa cum ele apar începând cu a doua jumătate a seco­ lului al III-lea”. Drept analogie, Horedt amintește fortificația de la Gornea (fig. 23)42. În anul 1982 Horedt Daicoviciu 1950, 117-118. Székely 1943, 15: „Az eredetileg kiugró négyszögű saroktorony olyan alakú volt, mint az északnyugati saroktorony. Valószínűleg ellenséges támadás rongálta meg s a későbbi építési technikának megfelelőleg lekerekített, félkörű, kiugró tornyot építettek.” („La început a existat un turn de colţ de formă pătrată asemănător cu cel din colţul nord-vestic. Deteriorat probabil de un atac inamic, a fost reconstruit, conform tehnicii de construcţie de mai târziu, ca un turn rotunjit, semicircular, ieşit în front”). 42 Horedt 1974, p. 555-556. 40 41 Fig. 24. Planul eronat al castrului de la Comolău (după Vlădescu, 1986) 29 Fig. 25. Planul castrului de la Olteni (după Székely, 1980) a revenit la interpretarea antichităţilor de la Comolău, fără să-şi modifice aprecierile inițiale. A reluat ipoteza, conform căreia, turnul semicircular a fost refăcut. Republicând reconstituirea planului cu porţile cu câte două turnuri fiecare, autorul atribuia planimetria fortificaţiei perioadei din a doua jumătate a secolului al III-lea43. În lucrările sale despre structura Limesului din Dacia romană, Nicolae Gudea aminteşte situl de la Comolău drept o fortificaţie cu zid de piatră şi plan neregulat, situată pe un promontoriu înconjurat de râpe, cu dimensiunile de 140×140 m, având turnurile de colţ şi de poartă de formă patrulateră, ieşite în exterior. Se menționează faptul că informațiile despre castru se bazează pe săpăturile arheologice din anii 1912 (sic!), 1942 şi 194944. După două decenii, Gudea a modificat descrierea castrului de la Comolău. De această dată, el amintește de un fort auxiliar de mici dimensiuni (cca 0,2 ha), de formă neregulată, având laturile de circa 70×70×40×50+20 m (?). Zidurile fortificaţiei, groase de 1,80-2,00 m, cu turnuri de 7,00×9,00 m în colţurile de nord-vest, sud-vest şi sud-est, respectiv cu turnuri centrale pe laturile de sud şi de vest, au fost ridicate cu tehnica opus incertum. Autorul postulează aici un castru de numerus, care ar fi „Noch weiter südlich liegt unmittelbar am Eingang in das Alttal bei Comolău ein Castellum, dessen halbrunde Türme nachträglich rechteckig ummantelt wurden… . Sein Grabungs­ plan dürfte mit zwei symmetrisch angeordneten Türmen zu er­ gänzen sein und ergibt dann eine Anlage, die ab der zweiten Hälfte des 3. Jhs. gebräuchlich wird“ – HoreDt 1982, 28. 44 Gudea 1977, 104, 105, 111, nr. cat. 41. Gudea 1979, 77, 83. 43 30 avut rolul de a controla circulaţia pe drumul terestru. Numărul relativ redus al descoperirilor (sic!) nu permite stabilirea cu certitudine a începutului şi a sfârşitului fortificaţiei, dar o cărămidă ștampilată atestă prezența cohors I Hispanorum aici. Gudea mai menţiona şi ipoteza lui Horedt, despre existenţa unui stadiu de refacere, în urma căruia un turn de colţ de formă rotunjită a fost refăcut în formă pătrată, ajungându-se la o planimetrie specifică celei de-a doua jumătăţi a secolului al III-lea45. În lucrarea lui Cristian M. Vlădescu, castrul de la Comolău apare drept fortificație cu dimensiunile de 160×140 m (sic!), situată la nord-est (sic!) de sat. Autorul publică şi o imagine, prin care intenționa să prezinte cititorului un plan al castrului de la Comolău (fig. 24). În realitate, acea imagine reprezintă planul castrului de la Olteni, rotit la 180º (fig. 25)46. O descriere a sitului o mai întâlnim în lucrarea lui Ioan I. Russu. El consemna că „... pe dâlma ‚Cetate’ la nord-est de Comolău, se află ruinele unei fortificaţii (burgus sau castellum) de formă patrulateră cu laturile de 160×40 paşi, din ziduri de piatră, turnuri de porţi şi de colţ ieşite în afara zidului de incintă; latura de nord face o curbură unghi; plan neobişnuit la castrele auxiliare romane [...] Pare să fi fost construit şi ocupat de Cohors I Hispanorum veterana (ori o parte din ea), staționată în castrul de lângă Brețcu”. Autorul menționa bogatul material arheologic descoperit în cursul săpăturilor, cât 45 46 guDea 1997b, 64-65. Vlădescu 1986, 82-83. Fig. 26. Castrul de la Comolău şi drumurile romane în viziunile lui Orbán şi Goos şi faptul că originea romană a fortificaţiei de piatră a fost contestată de Daicoviciu47. Cu ocazia unor cercetări de suprafață, efectuate în perioada anilor 2011-2016, s-au adunat, din locul turnului de sud-est, câteva cărămizi întregi și fragmentare, respectiv fragmente de tencuială cu mortar de var.48 Nu au fost efectuate săpături şi, respectiv, nu se poate stabili dacă aceste piese au căzut din malul prăbușit al suprafeței de cercetare din 1942 sau au fost lăsate în sit după finalizarea săpăturilor. INTERPRETĂRI ISTORIOGRAFICE ASUPRA ROLULUI FORTIFICAŢIEI DE LA COMOLĂU ÎN SISTEMUL DEFENSIV AL DACIEI ROMANE Pe parcursul deceniilor trecute, de la primele cercetări de la Comolău, au fost avansate diferite ipoteze privind rolul acestei fortificaţii în cadrul sistemului defensiv al Daciei romane. Unicul mo47 48 Russu 1988, 246. Colecția MNCR nr. inv. 21092 – 21097. ment care, de regulă, nu a fost pus la îndoială este cel legat de existența a cel puţin unui nivel arheologic, databil în perioada provinciei Dacia, la fel ca şi încadrarea fortificaţiei în sistemul fortificațiilor de graniță a Daciei romane. Prima apreciere științifică a sitului de la Comolău îi aparține lui Orbán, care ajungea la concluzia indubitabilă că „aşezarea ... a fost o tabără romană permanentă (castrum stativum), care a avut rolul de a supraveghea drumul militar care ducea la colonia romană despre care se presupune că se găsea pe locul orașului Tg. Secuiesc şi de acolo spre Pasul Oituz”49 (fig. 26). Concluziile lui au fost rapid acceptate de mulți specialiști de epocă romană. De exemplu, la 1876, Carl Gooss prezenta fortificația „E várnak lapályos fennsíkon való fekvése, valamint négyszög alakja, de kiválóan a várterületen és környékén talált nagymennyiségü római érem és a talajt ma is boritó téglatöredékek elvitázhatlanul mutatják, hogy az egy római álló tábor (castrum stativum) volt, mely feltehetőleg a K.-Vásárhely helyén feküdt coloniához, s onnan az ojtozi szorosra vezetett római hadi-utat fedezte.” – Orbán 1868, 195. 49 31 Fig. 27. Graniţa romană de pe Râul Negru şi de pe Olt în viziunea lui Ferenczi de la Comolău pe baza descrierii lui Orbán50. Un an mai târziu, Gooss menționa încă o dată castrul, ca pe o fortificație ce asigura siguranța legăturilor terestre dintre Ugra51 şi Breţcu, pe un traseu aproximativ similar cu cel al drumului modern52 (fig. 26). În 1888, Gábor Téglás menționa castrul de la Comolău drept punct de început al drumului, ce 50 „Am unteren Ende des Dorfes auf einem isolirten Plateau ist deutlich ein viereckieges römisches Lager zu erkennen, dessen Nord- und Südseite 160, die beiden andern 140 Schritte messen. Südlich davon auf einem Hügel befinden sich ebenfalls Mauerspuren und an dessen Fusse zahlreiche Scherben und Urnen, innerhalb der Lagerwälle aber römische Münzen und Ziegelfragmente. Es ist hier nach Orbán um so sicherer ein römisches Lager anzunehmen, als die Römerstrasse zum Ojtozer Pass von Kilyen und Szotyorer Gebiet über das sogenannte «Szép mező» hinüberschneidend direct darauf herkommt und im Volksmunde den Namen Szászok útja» fuhrt.” – Gooss 1976, 288. 51 Localitatea Ugra se află vis-a-vis de castrul de la Hoghiz, iar denumirea germană este Galt -vezi mai jos. 52 „Die Strasse zu diesem Lager [Breţcu – N.N.] führte vom Altübergang bei Galt durch den Geisterwald, über die Gebiete von Kilyén und Szotyor, wo sie den Namen „Sászokútja” (Sachsenstrasse) führt und Kézdi Vásárhely nach Bereczk. Zu ihrem Schutze diente da, wo das Feketeügythal in das obere Altthal heraustritt, ein zweites Lager bei Komollo.” - Gooss 1877, 34. 32 lega sud-estul Transilvaniei, prin pasul Buzău, cu zona Dunării de Jos53. Pál Király includea castrul de la Comolău în sistemul de fortificații romane, ce apărau malul nordic al Râului Negru. El presupunea că legătura dintre această fortificație şi presupusul castru de la Tg. Secuiesc se făcea prin turnuri de observare, amplasate pe „Pivniţa Urieşilor” de lângă Eresteghin (Moacşa) şi Vârful Csente de lângă Pădureni54. Tot pe baza informațiilor publicate de către Gooss, fortificația este amintită de către Julius Jung drept element al sistemului de apărare a Daciei romane pe drumul de la Hoghiz spre Breţcu55. „E leletben egyik útjelzőjét mutatom be annak a forgalomnak, melynek egyik kiindulási pontját a Komollónál látható katonai erőd képezheté, s mely a Bodza mentén vagy AlDunáig (mai Galacz) irányult.” – Téglás 1888, 184. 54 „Castrumát a föltételezett kézdivásárhelyivel az eresztevényi Óriás és a besenyői Csente tetőn elhelyezett speculák közvetítették.” – Király 1894, 30. 55 „Bei Komollo, da wo das Feketeügthal in das obere Altthal heraustritt, lag zum Schutze der Strasse von Bereczk nach Galt-Heviz ein Castell. Es deckte zugleich die Verbindungen vom Gyimespass her.” – Jung 1894, 140. 53 Fig. 28. Graniţa temporară a Daciei Romane în bazinul Râului Negru în viziunea lui Paulovics Árpád Buday afirma, în anul 1912, că fortificația ar face parte dintr-un sistem de castre de pe cursul Oltului, construite în timpul domniei lui Hadrian. Cele mai estice puncte ale acestui sistem – castrele de pe valea Râului Negru (Comolău şi Breţcu), ar fi avut, după părerea autorului, rolul de a proteja drumul ce trecea prin Pasul Oituz spre castrul de la Poiana. Buday mai afirmă că sistemul de fortificaţii de pe linia Râului Negru avea rolul de a apăra, dinspre nord, teritoriile ocupate de către romani (Muntenia şi sudul Moldovei). Mai mult decât atât, după părerea lui, la momentul construirii acestor castre, regiunile aflate la nord de Olt încă nu erau cucerite de romani56. Considerată depășită de mai mult timp, această ipoteză a lui Buday s-a bazat pe descoperirile de epocă romană de la Comolău57. La mijlocul deceniului al treilea al secolului XX, Alexandru Ferenczi a efectuat o campanie de cercetări de teren în sud-estul Transilvaniei. Obiectivul principal al acestui demers științific ținea de studierea fortificațiilor medievale58. În varianta extinsă a raportului despre aceste cercetări, autorul acorda un spațiu destul de larg şi fortificațiilor de epocă romană, inclusiv celei de la Comolău59. Drept punct de plecare pentru concluziile lui Ferenczi au servit observaţiile personale de teren de la Leţ – „Cetatea Várhegy”, unde autorul presupunea existenţa unui castru roman. Coroborându-le cu rezultatele cercetărilor lui Csutak la Comolău şi 56 57 58 59 Buday 1912, 75-76. Buday 1916; 1927; 1929. Ferenczi 1929. Ferenczi 1999. Panaitescu la Breţcu, el emitea ipoteza că Râul Negru a reprezentat, chiar şi pentru scurt timp, graniţa de nord-est a provinciei romane Dacia. Linia acestei granițe este schițată de fortificațiile amplasate drept capete de pod pe malul „inamicului” – adică cel de nord al Pârâului Negru. Ferenczi a combătut ideea lui Gooss cu privire la drumul roman, care ar fi urmărit traseul celui modern. În final, el considera că, de la Comolău, drumul ar fi trebuit să urmeze valea râului, trecând pe ruta Leţ – Mărcuşa – Hătuica – Ruseni60 – Lunga spre Breţcu (fig. 27). Ferenczi a combătut poziţia lui Buday cu privire la cucerirea zonei de către romani încă înainte de războaiele dacice. Drept argument autorul amintea numărul relativ mic al descoperirilor de factură romană din această zonă, în comparaţie cu celelalte regiuni ale provinciei Dacia61. Un rol important în discuția despre rolul şi rostul vestigiilor romane (reale şi presupuse) din zona Comolăului l-a jucat contribuţia deja amintită a lui István Paulovics62. Principala lui ipoteză de lucru presupunea că fortificația de la Comolău, împreună cu castrul de la Olteni, a constituit, la un moment dat din istoria Daciei romane, limita estică a Provinciei. În viziunea lui Paulovics, rolul acestei fortificaţii era legat, pe de o parte, de asigurarea legăturii între castrele de la Olteni şi Râşnov. Pe de altă parte, punctul militar roman de aici trebuia să asigure controlul asupra văii Râului Negru, în punctul în care Mun60 61 62 Sat înglobat în municipiul Tg. Secuiesc. Ferenczi 1999, 216-217 Paulovics 1944. 33 Fig. 29. Sistemul roman de fortificații din SE-Transilvaniei (după Székely 1946). 1. Castre cercetate; 2. Castre identificate; 3. Castre presupuse; 4. Valuri. ţii Bodoc şi piemonturile nordice ale Carpaţilor de Curbură se apropie cel mai mult unele de altele. Rolul de fortificaţie de baraj la Comălău se îmbină cu alte puncte din zonă, asemeni presupusului turn de observare de pe locul turnului-clopotniţă al bisericii de la Reci, de mlaştinile Mestecănişului de la Reci, de situl de factură romană de la Măgheruş-Verestorony, precum şi de valul „Homárka”, aflat la est de acestea63 (fig. 28). Paulovics a postulat sistemul defensiv al Daciei romane din trei linii de apărare. Una exterioară, formată din „castre de margine” (peremtábor), din care făceau parte castrele de la Orheiu Bistriţei, Brâncoveneşti, Călugăreni, Sărăţeni, Inlăceni, Odorheiu Secuiesc, Sânpaul, Baraolt, Olteni, Comolău şi Breţcu. Cea de-a doua linie de apărare, zisă „internă”, pe linia Râşnov, Hoghiz, Sighişoara, Tg. Mureş, Gherla şi Cluj-Napoca. Nucleul central de apărare ar fi fost alcătuit din castrele de legiune de la Alba Iulia şi Turda64. În primii ani după încheierea celui de-al doilea Război Mondial, Zoltán Székely propunea viziunea sa asupra sistemului defensiv roman al regiunii (fig. 29). După părerea lui, valea Râului Negru, ușor 63 64 34 Paulovics 1944, 66, 71. Paulovics 1944, 14-16. accesibilă prin pasurile Oituz şi Buzău, a necesitat un sistem special de fortificații, care se deosebeşte de celelalte segmente ale granițelor Daciei romane. În primul rând, Székely evidențiază castrele cunoscute prin cercetări de teren, asemeni celor de la Breţcu şi Comolău. În al doilea rând, el remarcă o serie de puncte de exercitare a autorității romane, precum cele de la Boroșneu Mare, Brateş, Moacşa, Olteni, Oituz–Cetatea Rákóczi şi Ţufalău65. Toate acestea aveau, în viziunea autorului, rolul de a controla gurile trecătorilor peste munți. Aceluiași scop i-ar fi servit valurile de pământ (ex. Homárka) şi turnurile de observare. Székely lega acest sistem defensiv din sud-estul Transilvaniei, prin intermediul castrului de la Baraolt, de limesul de pe versantul vestic al Munților Harghita. Castrele erau legate între ele cu ajutorul drumului de la Apulum spre pasul Oituz, care urma cursul Râului Negru. Autorul presupunea că acest sistem defensiv ar fi fost creat în timpul domniei lui Traian sau Hadrian, urmând să fie abandonat, judecând în baza Cercetările efectuate în cele şapte decenii care au trecut de la apariţia lucrării, au confirmat existența castrelor de la Boroșneu Mare şi Olteni. În celelalte cazuri situația este diferită: unul dintre ele este o cetate medievală (Cetatea Rákóczi), iar celelalte nu prezintă obiective de epocă romană. 65 Fig. 30. Sectorul VIII al limesului Daciei Romane după Nicoae Gudea descoperirilor monetare de la Comolău, la mijlocul secolului al III-lea66. Într-un articol ulterior, Székely scria că la Comolău a fost atestată cohors I Hispanorum veterana quingenaria equitata, care în anul 129 făcea parte din armata Daciei Inferior. După construirea castrului, această unitate militară romană a participat la construirea castrului de la Breţcu. Din lipsa descoperirilor care atestă prezența altei unități în fortificație, Székely nu excludea posibilitatea ca aceasta să fi rămas la Comolău până la părăsirea Daciei de către romani67. În unul dintre ultimele sale articole, Székely a făcut un ultim rezumat al fortificaţiei romane de la Comolău – „castrul mic care supraveghea drumul militar spre Breţcu”, care „a fost construit de o unitate care a avut şi cavalerie, cohors I Hispanorum veterana quingenaria equitata, ce a rămas până la părăsirea castrului”68. 66 67 68 Székely 1946, 29-30. Székely 1970, 50. Székely 1996, 90. O părere deosebită, despre rostul fortificaţiei discutate, a emis Dumitru Tudor. În viziunea lui, situl de la Comolău a evoluat de la un castru de pământ de mici dimensiuni spre un burgus sau castellum de piatră. Garnizoana formată din cohors IV Hispanorum avea rolul de a securiza valea Râului Negru. Tudor este primul şi, de altfel, singurul cercetător modern, care amintește existența unei aşezări civile în apropierea castrului, marcată de descoperiri de „ceramică, monede şi un fragment de inscripţie”. Din territorium-ul castrului ar mai fi făcut parte şi aşezarea de la Reci-Telek, situată la cca 5 km spre vest şi locuită de o populaţie mixtă, daco-romană69. Nicolae Gudea a inclus castrul de la Comolău în sectorul VIII de apărare al Daciei (fig. 30), format „Modesta aşezare rurală romană de la Comalău (com. Reci, j. Covasna) îşi are începuturile dintr-un castru de pămînt de mici proporţii, transformat ulterior într-un burgus sau castellum în piatră. Pe drumul dintre Cumidava şi Angustia, postul militar de la Comalău acoperea valea Rîului Negru prin garnizoana sa formată din unităţi ale cohortei a IV-a Hispanorum.” – Tudor 1968, 278. 69 35 Fig. 31. Fragment din pagina 3 verso a jurnalului de şantier al lui Zoltán Székely. din castrele de pe valea Oltului şi a Râului Negru, de la Boiţa (Caput Stenarum) până la Breţcu. Autorul remarcă faptul că, pe acest segment de graniță, Comolău ar fi singura fortificație care nu se afla în fața unei trecători, ci la o intersecție de drumuri70. Este interesant să constatăm faptul că, castrul de la Olteni, dispus la doar câțiva kilometri de Comolău, nu face parte din acest segment de graniţă. După cum se semnala mai sus, în viziunea lui Kurt Horedt fortificația de la Comolău a fost refăcută în secolul al III-lea. Scopul primar al acestor schimbări ar fi fost determinat de nevoia protejării accesului spre Valea Oltului. În acelaşi concept de apărare, Horedt includea şi valul Homarka, amintit ca fiind vizibil între Boroşneu Mare şi Comolău71. Horedt a fost mai ales preocupat de epoca post-romană în Transilvania72. Din această cauză, el i-a acordat sitului de la Comolău o atenţie deosebită. Din perioada imediat următoare retragerii romanilor, autorul amintește, alături de ceramica specifică73, şi două fibule cu capete în formă de ceapă (Zwiebelknopffibel). Este însă de remarcat faptul că acele fibule au fost achiziţionate de Muzeul Naţional Secuiesc şi nu provin dintr-un context sigur al sitului de la Comolău74. Horedt include, fără rezerve, situl de la Comolău în şirul de aşezări în care viaţa ar fi continuat şi după plecarea administraţiei şi armatelor romane75. În sinteza despre fortificaţiile romane din Dacia Inferior, Vlădescu atribuia castrului de la Comolău rolul de a apăra drumul militar şi comercial ce ducea prin Oituz spre Moldova. Pe baza descoperirilor monetare cu ultima emisie datată în perioada lui Filip Arabul, autorul amintit postula funcționarea Gudea 1977, 104, 108. A se vedea şi Gudea 1979, 77, 86. Horedt 1982, 30-31. 72 A se vedea mai ales memoriile autorului, scrise deja după plecarea din România – Horedt 1988. 73 Horedt 1982, 74 fig. 28. 12-14. 74 Horedt 1982, 127, 129, 217. 75 Horedt 1982, 85. fortificaţiei până la mijlocul secolului al III-lea76. Dumitru Protase a considerat fortificaţia de la Comolău, alături de celelalte castre din regiune ca Breţcu, Boroșneu Mare, Râşnov, Olteni, Hoghiz, Cincşor, Feldioara sau Boiţa, „un focar de civilizaţie şi de propagare a romanităţii în lumea dacică din sud-estul Transilvaniei”77. Unele probleme legate de rolul şi rostul fortificaţiei de la Comolău au fost atinse şi în teza de doctorat a lui Felix Marcu78. Drept bază documentară pentru situl de la Comolău i-a servit publicaţia din 1943 a lui Székely. În viziunea lui Marcu, această fortificaţie romană a fost construită pentru paza căilor comerciale din zonă. Din cauza dimensiunilor reduse ale fortificaţiei, el o priveşte drept o completare a castrului de la Boroşneu Mare. Drept urmare, de la Boroşneu Mare ar fi provenit şi unităţile militare, care ar fi staţionat la Comolău: ala Flavia Gallorum şi, mai târziu, cohors I Bracaraugustanorum, precum şi un numerus Illyricorum. Autorul admite că şi trupa hispanică ar fi avut o vexilatie, detașată la Comolău. Ipoteza conform căreia la Comolău ar fi fost transportat doar materialul tegular ştampilat, dar nu şi un detaşament al trupei semnalate în ştampilă79, este una încă, pentru moment, puțin argumentată. STUDII DE EPIGRAFIE Pe parcursul timpului din situl de la Comolău au devenit cunoscute câteva mostre de scriere în lut şi piatră, astfel încât situl este amintit în studiile epigrafice. Este vorba despre o cărămidă ștampilată, fragmente de cărămizi incizate înainte de ardere, 70 71 36 Vlădescu 1986, 82. Protase 1996, 86. 78 Marcu 2009, 200. 79 „It is not excluded that troop of Hispanics sent here, at certain moment, vexillations or only building material.” – Marcu 2009, 200. 76 77 un fragment de inscripţie în piatră, precum şi un fragment de vas ceramic cu „inscripţie”. 1. Cărămida ștampilată cu sigla unei unități auxiliare a fost descoperită în campania de cercetare din anul 1942, în secţiunea II, din apropierea colțului de sud-est al fortificaţiei80. Deşi, în jurnalul de săpătură, ștampila este menţionată drept COH I cu semnul întrebării (fig. 31), în publicaţia finală ea apare deopotrivă drept COH H81 (fig. 32). În raportul de săpătură, Székely afirma că ştampila COH H trebuie citită COH(ors) HIS(panorum), fiind vorba de cohors prima Hispanorum veterana quingenaria, despre care se cunoştea deja că făcea parte din armata Daciei Inferior şi că staţiona la Breţcu. Deoarece se presupunea că unitatea nu a fost prima garnizoană a castrului de la Breţcu, Székely considera că aceasta doar a construit castrul de la Comolău, fiind mutată ulterior în castrul de la gura Pasului Oituz82. În articolul dedicat unităţilor militare din Dacia romană, publicat în anul 1946, János Szilágyi ajungea la aceleași concluzii, ca şi Székely, cu privire la interpretarea ştampilei şi la rolul unităţii auxiliare83. În aceiaşi manieră ştampila a fost citită şi în cadrul proiectului IDR, condus de Ioan I. Russu. Autorul menționează că, mai degrabă ar fi vorba doar de o vexilație a unității, ce ar fi participat la construirea castrului de la Comolău84. Pe parcursul pregătirii acestei lucrări nu am reuşit identificarea fragmentului de cărămidă discutat, astfel încât nu ne putem pronunța asupra unei lecturi definitive a ştampilei. 2. Cărămizi cu inscripția SEC au fost descoperite atât în cursul cercetărilor arheologice din anul 1910, cât şi în timpul celor din anul 194285 (pl. XVII, 2; LXXXI. 1). Székely interpreta inscripţia SEC, cu rezerve, drept o variantă a ștampilei aparținând Cohors Eturaeorum sagittariorum86. Szilágyi citeşte ştampila în mod asemănător, adică (C[ohors] E[turaeorum] s[agittariorum]). Despre această trupă el menţionează că ea ar fi fost atestată şi în alte surse (mai puţin sigure) sub denumirea de cohors Ituraeorum sagittariorum, aparţinând armatei 80 81 82 83 84 85 86 Székely 1942, 3v. Székely 1943, 27 fig. 10. Székely 1943, 27-28. Szilágyi 1946, 19. Russu 1988, 247-248. Székely 1943, pl. VIII/9. Székely 1943, 25-26. Fig. 32. Ștampila cărămizii după Székely 1943, fig. 10. Fig. 33. Fragment de inscripţie din Dacia pe parcursul secolului al II-lea87. Russu contestă caracterul militar al acestei descoperiri şi propune lectura Sec(undus) sau Sec(undinus)88. 3. Fragment ceramic de culoare negricioasă, cu inscripţia ADATI, incizată după ardere (pl. XIX/1). Acesta a fost descoperit (într-un loc neprecizat) în cursul săpăturilor arheologice din anul 1942. Székely citea aici numele olarului (Adatus), scris la genitiv89. Conform lui Russu, alături de Adatus, ar mai putea fi luată în considerare şi lectura numelui A(ulus) Datus, scris la genitivul declinației a II-a latine90. 87 88 89 90 Szilágyi 1946, 19. Russu 1988, 247. Székely 1943, 26, fig. 9. Russu 1988, 247. 37 4. Fragmentul de inscripţie descoperit în cursul anului 190991 (fig. 33) a beneficiat, la rândul lui, de numeroase menționări bibliografice. Este vorba de un fragment din colțul dreapta-jos a unei pietre inscripționate. Aceasta a fost executată dintr-o dală de piatră șistoasă de culoare roșcată. Înălțimea atinge 40 cm, lățimea – 30 cm, grosimea – 16-20 cm. Din inscripție s-a păstrat ultima literă (B sau D) din al doilea rând de jos şi trei litere (POS[VIT]) din ultimul rând. Fragmentul, datat în secolul al II-lea, este considerat parte dintr-o inscripţie votivă92 sau dintr-o lespede funerară93. ALTE MENȚIUNI BIBLIOGRAFICE Alături de bibliografia primară, consacrată cercetării fortificaţiei şi rolului acesteia în sistemul defensiv al Daciei romane, situl de la Comolău a mai fost amintit în diferite lucrări de profil, dintre care menționăm, selectiv, câteva titluri, în cele ce urmează. Černjachov, alături de care mai apare, ca formă distinctă, ceașca dacică fără toartă96. O semnalare interesantă conține catalogul siturilor cu descoperiri din perioada timpurie a epocii bronzului97. Se consemna că „pe teritoriul castrului roman, [au apărut] fragmente ceramice de la începutul epocii bronzului”, care s-ar afla în colecțiile muzeului din Aiud98. În repertoriul arheologic al județului Covasna, fortificația beneficiază de o scurtă prezentare, care este parțial eronată („La capătul de NV al satului, pe malul drept al Pârâului Negru, între drumul spre Angheluş şi şoseaua spre Braşov, la locul «Cetate», pe un platou apărat din două părţi de râpe, se află o fortificaţie de formă patrulateră de 160 x 140 de paşi, înconjurată pe trei laturi de un şanţ adânc. Numai spre vest se leagă de şesul care se întinde până departe.”). Publicația include o descriere sumară a cercetărilor anterioare, precum şi o trecere în revistă a bibliografiei de bază99. Studii asupra problemelor de continuitate a poporului român Repertorii arheologice La scurt timp după încheierea Primului Război Mondial, apărea sub semnătura lui Iulian Marţian „Repertoriu arheologic pentru Ardeal”. Chiar dacă nu aduce informații suplimentare despre sit, lucrarea lui Marţian reprezintă prima mențiune din istoriografia românească a fortificaţiei de la Comolău94. În repertoriul arheologic al Ardealului, Márton Roska afirma că piemontul pe care se afla cetatea este separat de munte (sic!) de șanțuri, menționând totodată necesitatea verificării urmelor locuirii preistorice95. În repertoriul descoperirilor din perioada 271600 p. Chr. din regiunea Braşov, Ioan Pop şi Géza Bakó menționau ceramica de la sfârșitul secolului al III-lea şi din secolul al IV-lea, descoperită „pe teritoriul întăriturii romane” de la Comolău. Este vorba de materiale de tip Sântana de Mureş- După cum este bine cunoscut, cercetarea istorică şi arheologică românească din secolul XX a fost preocupată intensiv de evidențierea populației getice şi dacice „autohtone”. Prezența unor materiale arheologice ne-romane în contextul fortificațiilor şi așezărilor civile romane a generat o bibliografie bogată, din care nu putea lipsi nici situl de la Comolău. O mare parte din această bibliografie a fost cuprinsă în Repertoriul Arheologic al Județului Covasna100. Remarcăm însă faptul că unele mențiuni bibliografice din acea listă101 nu se referă la fortificația romană, ci la descoperirile efectuate în aşezarea dacică din teritoriul localității, situată în curtea lui Ştefan Dombora102. Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, Constantin Daicoviciu scria despre supraviețuirea populației dacice în Dacia romană. El considera a desluși această populație prin descoperirile ceramicii MNS, nr. inv. 2260. Székely 1955b, 19. Székely 1955a, 22. 93 Russu 1988, 246-247. 94 „Comolău. Urmele unui castru roman.” Marţian 1920, 15 nr. 192. 95 „A hegyfokot, amelyen a vár állott, sánc választja el a hegytől. Az őskor szempontjából is hitelesíteni kell.” Roska 1942, 136 nr. 235. Pop/Bakó 1967, 106. Székely 1997. 98 Székely 1997, 76 nr. 18. 99 Cavruc 1998, 119 nr. 436. 100 Cavruc et al. 1998. 101 A se vedea de exemplu Crişan 1960, 293 nr. 2; sau Macrea 1957, 206, 211. 102 Székely 1955b, 18-19. 91 92 38 96 97 lucrate cu mâna din siturile de epocă romană, inclusiv cele de la Comolău103. Urmele culturii materiale getice şi dacice din castrul de la Comolău au fost puse la îndoială de Székely. El atrăgea atenția asupra faptului că vasele ceramice menționate de Daicoviciu nu provin din castru, ci dintr-un alt sit arheologic de pe teritoriul localității. Cu toate acestea, același Székely nominalizează la Comolău şi câteva fragmente ceramice de factură specifică culturii dacice104. Disputa dintre cei doi a continuat şi după încheierea celui de-al doilea Război Mondial, coraportul de „forţe” schimbându-se între timp. Astfel, la 1950, Daicoviciu consemna, deja fără drept de apel, că „înainte de castrul roman, şi aici, ca şi în împrejurimile lui şi, desigur, şi în epoca romană, a fost o viață dacică, atestată prin descoperiri de ceramică caracteristică acelei epoci”, dar fără a menționa pe ce materiale se bazau aceste afirmații105. Într-un articol despre dacii din sud-estul Transilvaniei, apărut deja la începutul deceniului nouă al secolului XX, Székely afirma la rândul lui că în castrele romane din regiune (Comolău, Olteni, Boroșneu Mare şi Breţcu) „au fost găsite vase de tradiţie dacică, ceşti dacice, care sînt caracteristice numai culturii materiale a acestui popor”106. În catalogul I. H. Crişan, despre descoperirile ceramicii dacice din Transilvania, situl de la Comolău apare la nr. 86, cu mențiunea că de aici provin fragmente de ceramică dacică din faza a IV-a, aşa-zisă „post-clasică”107. Prezența populației autohtone în zona castrului de la Comolău este postulată şi de Dumitru Tudor. Acesta, citând lucrările lui Protase, scria că „Important este şi faptul că, la Comalău, ceramica romană apare alături de cea dacică lucrată cu mâna, ceea ce dovedește şi acolo conviețuirea cuceritorilor cu a autohtonilor învinși”108. Un subiect separat pentru cercetările sitului de la Comolău îl constituie materialele de tip Sântana de Mureş-Černjachov. Deşi descoperirea unor 103 104 105 106 107 108 Daicoviciu 1941b, 231. Székely 1943, 31. Daicoviciu 1950, 118. Székely 1982, 70. Crişan 1969, 260. Tudor 1968, 278. materiale de factură post-romană a fost menționată printre rezultatele săpăturilor din 1942, acestea nu au beneficiat de o valorificare științifică decât după două decenii şi jumătate109. Cu regret, şi cu această ocazie, materialele au fost publicate doar selectiv, fiind prelucrată doar o parte a materialului acestei epoci. Ceramica descoperită a fost împărțită în trei categorii: 1. vase executate cu mâna din pastă grosieră; 2. vase lucrate la roată din pastă poroasă; 3. vase cenușii lucrate la roată din pastă fină. Din cauza caracterului extrem de deranjat al straturilor din interior nu s-au putut obţine prea multe detalii despre locuirea post-romană de la Comolău. Cu toate acestea, Székely a datat începuturile acestei locuiri în a doua jumătate a secolului al III-lea, iar încetarea ei a intervenit, conform autorului, cel mai târziu în a doua jumătate a secolului al IV-lea110. Un alt subiect de interes major pentru zona de sud-est a Transilvaniei a fost cel legat de urmele locuirii medievale. În lucrarea inițială ceramica medievală a fost doar ilustrată111. În cursul studierii şi reevaluării materialului arheologic de la Comolău, am putut stabili că, şi în acest caz112, este vorba despre o locuire medievală destul de intensă, concretizată prin descoperirea de fragmente de oale şi ulcioare datând din secolele XIII-XIV. De asemenea, forma şi dimensiunile șanțului fortificației, denotă, mai degrabă, modificări medievale ale mediului, decât amenajări de epocă romană. Pornind de la ipoteza existenței unei fortificații construite în epoca romană, s-a ajuns la concluzia că ruinele acesteia ar fi fost reutilizate, în secolele XIV-XV, drept curte nobiliară sau punct de control al vadului de peste Râul Negru. După pierderea acestui rol în secolul al XV-lea, situl ar fi putut fi folosit în continuare drept cetate de refugiu. Unul dintre argumentele acestei ipoteze se bazează pe constatarea că, nici unul dintre satele aflate pe o rază de 5 km nu şi-au fortificat bisericile113. Szekely 1969. Szekely 1969, 17-19. 111 Székely 1943, pl. XII/9; XIII/4-5. 112 A se vedea în acest sens Bordi/Popa 2013, 263, 264, pl. 4/11; 14/1-2. 113 Bordi 2013, 112-113. 109 110 39 Stadiul actual al cercetărilor Cele trei campanii de săpături (1909–10, 1942, 1949), efectuate la fortificația de la Comolău au fost publicate doar parțial. Din această cauză, există încă întrebări nesoluționate despre rezultatele obținute în majoritatea sectoarelor cercetate în sit. În cele ce urmează vom încerca o reconstituire a mersului săpăturilor, pornind de la puțina documentație de șantier disponibilă. În pofida caracterului extrem de lacunar al rapoartelor de săpătură, campaniile din anii 1909– 1910 pot fi parţial reconstituite pe baza urmelor vizibile la suprafața platoului şi a documentației de şantier, realizate de către Ferenc László, precum şi a observațiilor lui Zoltán Székely din anul 1942. Caracterul şi rezultatele săpăturilor din primul deceniu al secolului XX au fost rezumate, foarte tranșant şi parțial eronat, de către Székely. La trei decenii de la momentul săpăturilor, acesta semnala următoarele: „În cursul săpăturii au fost trasate secţiuni pe latura vestică a castrului, respectiv lângă turnul sudic. Urmele acestor şanţuri se văd şi în prezent [1942 – N.N.]. Secţiunile nu au fost trasate perpendicular pe zid, ci paralel cu el, acesta fiind motivul pentru care nu au reuşit să descopere turnul porţii de pe latura vestică. Pe latura nordică, secţiunea, deși trasată perpendicular pe zid, nu a ajuns până la acesta. Cercetătorii au fost induşi în eroare de şanţul adâncit care înconjoară platoul, despre care au crezut că ascunde fundaţiile zidurilor castrului. Dar zidurile castrului se găseau mai spre interior, pe suprafaţa platoului”114. Azi se poate afirma, că în anul 1909 au fost cercetate prin săpături laturile de nord, vest şi sud ale fortificaţiei. Atunci s-a localizat o parte din traseul zidului, precum şi amplasamentul turnului central de pe latura de vest. Identificarea din urmă poate fi concluzionată din următoarea afirmație din raportul scris pentru anul respectiv – „vom dezveli „Az ásatás alkalmával kutató-árkot húztak a tábor nyugati oldalán, valamint a déli torony mellett. Ezeknek az árkoknak a nyomai még ma is láthatók. Az árkok nem merőlegesen haladtak a falra, hanem a fallal párhuzamosan, ez volt az oka, hogy nem találták meg a nyugati kaputornyot. Viszont az északi oldalon, a falra merőlegesen húzott kutatóárok hosszúságával nem ért el a falig. Az ásatókat megtévesztette a dombot körül övező, bemélyedő sáncvonulat, amelyről azt sejthették, hogy a tábor falainak alapozását rejti magába. Azonban a tábor falai jóval beljebb, a domb felszínén húzódtak.” Székely 1943, 5-6. 114 40 porta principalis cu carosabil dublu şi fundațiile celor două turnuri”115. În anul 1910, cercetarea s-a axat pe latura de vest a fortificaţiei în vederea dezvelirii turnului din zona de mijloc a acesteia, la circa 45 m de colţul de nord-vest. Locul în care s-a făcut săpătura este vizibil şi astăzi, pământul excavat prezentându-se sub forma unei movile alungite, înalte de circa 0,70-1,00 m, tăiată de o secțiune, deschisă în cadrul unei cercetări ulterioare (fig. 34). De această dată s-a lucrat cu tranşee de mică lăţime (cca 1,00-1,20 m), trasate paralel cu zidurile. Din schița alcătuită de Ferenc László (fig. 35) reiese că zidurile au fost decopertate pe o lungime de cel puțin 20 m, descoperindu-se un turn de formă trapezoidală, cu dimensiunile de 4-4,30×6,75 m şi cu zidăria de cca 1 m lăţime. La nord de turn au mai fost decopertați circa 6 m din zidul de incintă, cu grosimea de 1,60 m. Pe latura de sud s-a cercetat un segment de circa 8 m, dezvelindu-se zidul gros de cca 1 m, care în acest punct se întoarce spre est. Printr-un zid ce continuă spre interior, perpendicular pe zidul de incintă, spaţiul este compartimentat în două încăperi late de circa 3 m, respectiv 2,65 m. Traseele de zidărie, semnalate în schița lui László, sunt confirmate, după părerea noastră, şi de o fotografie din timpul săpăturilor (fig. 36). Din cauza dimensiunilor mici ale suprafeței cercetate şi a informațiilor lacunare, nu ne putem exprima cu privire la funcția acestui edificiu. Datorită dimensiunilor relativ mici şi a poziției sale în raport cu zidul de incintă, el nu pare a fi un turn de poartă. Rolul încăperilor descoperite la sud de turn este şi mai incert, mai ales din cauză că acestea nu au fost dezvelite integral. Zidurile ce nu se încadrau în nici-un tipar cunoscut pe atunci, împreună cu un bogat material de factură romană, au generat o situație de nesiguranță în atribuirea culturală a sitului cercetat. Probabil că, din această cauză, raportul de cercetare publicat a avut un caracter lacunar şi evaziv. Rezultatele campaniei de săpături din 1942 au fost valorificate sub forma unei monografii116. Lucrarea a devenit publicația de referință pentru situl de la Comolău. Cu toate acestea, încă mai planează 115 116 Csutak/László 1910, 51. Székely 1943. Fig. 34. Amplasamentul probabil al zidurilor cercetate în anul 1910 incertitudini asupra unor aspecte ale cercetării din acel an. Astfel, există neconcordanțe între publicație şi fotografiile din arhivă. Ne referim în special la turnul de pe latura de vest şi la cel din colțul de sud-est. De menționat este și omiterea din publicație a nivelurilor de călcare, corespunzătoare perioadelor de locuire. În aceiași ordine de idei, este de remarcat faptul că nu s-a consemnat adâncimea la care se află talpa fundației structurilor şi a zidurilor dezvelite. Pentru reevaluarea rezultatelor campaniei de săpături din anul 1942 ne-am bazat în special pe jurnalul de șantier al lui Zoltán Székely, precum şi pe documentația fotografică din arhiva Muzeului Național Secuiesc. Cu regret, nu s-au putut identifica planuri sau desene de profile din săpătură, existând indicii că acestea ar fi dispărut în cursul evacuării materialelor muzeului, din anul 1944. Fig. 35. Schiţa realizată de către Ferenc László Conform planului publicat117 reiese că, pe parcursul săpăturii anului 1942 au fost cercetate 25 de secțiuni, dispuse mai ales în zonele de margine ale platoului. Jurnalul de săpătură menționează, deopotrivă, un număr de 19 secţiuni, iar pe suprafaţa platoului sunt vizibile urmele a 23 de șanțuri. Se pare că patru din ele nu sunt menționate nici în raportul publicat, nici în jurnalul de săpătură. 117 Székely 1943, fig. 4. 41 Fig. 36. Detaliu din timpul săpăturii Trei dintre secțiunile vizibile la suprafaţa sitului, sunt cu siguranță mai târzii decât anul 1942. Ele trebuie atribuite activităților din anul 1949, efectuate acolo sub conducerea lui Constantin Daicoviciu. Mai este cunoscut faptul că, echipa lui Daicoviciu a trasat două secţiuni în perimetrele urmelor săpăturilor din anul 1942. Astfel, trei șanțuri urmează a fi considerate urme ale cercetării efectuate de către Csutak şi László în campania anului 1909. Coroborând cele consemnate în jurnal, respectiv în raport, se pot localiza cu aproximație cel puțin 90% dintre secțiuni (fig. 37). Se pare că toate aceste secțiuni au avut lățimea de 1 m. Lungimea lor oscila în dependență de locul unde au fost trasate. Stratigrafia acestor secțiuni era relativ unitară şi consta din pământ negru, în amestec cu fragmente de cărămizi şi mortar. Se remarcă faptul că, în locurile cu zidării, aceste straturi formau lentile mai consistente ca grosime, urmate apoi de solul viu. Secțiunea I (S. 1) avea lungimea de circa 19 sau 20 m118 şi a fost deschisă în colțul de sud al platoului. De aici provin, printre altele, fragmentele unui vas de provizii, decorat cu linii văluroase, precum şi alte fragmente ceramice, de cărămizi şi de sticlă. Cea mai mare adâncime consemnată este de 1,20 m. Deoarece s-a ajuns la nivelul solului viu fără să fie identificate urme de zid, secțiunea a fost abandonată deja în cea de-a doua zi de lucru119. Secţiunea II (S. 2) avea lungimea de circa 16-17 m şi a fost trasată în colțul de sud-est al platoului. Aici au fost dezvelite, în prima fază, urmele unei zidării cu traseul semicircular. Ulterior, după extinderea suprafeței de cercetare (C. 1), această zidărie s-a dovedit a fi una dintre laturile turnului din colţul de sud-est. Materialul arheologic scos la lumina zilei a constat în fragmente de cărămizi (una ștampilată), de ţigle şi de olane, ceramică (printre acestea un ulcior întreg) și fragmente de sticlă, alături de care au mai apărut un inel de argint, un umbo de scut şi o seceră din fier120. Secţiunea III (S. 3) avea lungimea de circa 15-16 m şi a fost trasată în partea de nord a sitului. Capătul de nord al acestei secţiuni de săpătură se afla la circa 30 m de colţul de nord-est al platoului. În secţiune s-a descoperit un tronson al zidului de incită, alături de care au fost descoperite fragmente 118 Dimensiunile secțiunilor sunt aproximative, ele au fost calculate pe baza urmelor vizibile pe suprafaţa platoului. 119 42 120 Székely 1942, 1v, 1r, 2v. Székely 1942, 1v, 1r, 2v. Fig. 37. Încercare de reconstituire a săpăturilor din anul 1942 de cărămizi, ţigle şi olane, fragmente ceramice şi o fibulă de bronz121. Secţiunea IV (S. 4) avea lungimea de circa 15 m şi a fost trasată în zona centrală a laturii de vest a platoului, de asupra zonei cercetate în anul 1910 de către Vilmos Csutak şi Ferenc László. Lângă vestigiile zidului, interpretat mai târziu drept „turnul de poartă de pe latura de vest”, au apărut fragmente de cărămizi, chirpici ars cu amprente de bârne, ceramică, un opaiţ de lut şi fragmente de sticlă122. Pe parcursul săpăturilor secțiunea a fost extinsă către sud, fiind transformată într-o suprafaţă (C. 2), în vederea dezvelirii integrale a structurilor descoperite. Secţiunea V (S. 5), cu lungimea de circa 12-15 m, a fost trasată în zona centrală a platoului, acolo unde cercetătorii au presupus existenţa praetoriumului. După ce, în secţiune, s-au descoperit doar câteva fragmente ceramice şi un fragment dintr-o cataramă de bronz, într-a doua zi de lucru săpăturile de aici au fost oprite123. Secţiunea VI (S. 6), cu lungimea de circa 10-12 m, a fost trasată în colţul de nord-vest. Alături de zidărie şi materialul arheologic, asemănător cu cel din secțiunile precedente, aici s-au mai descoperit o monedă de bronz şi plăcuțe de lorica124. Secţiunea a fost extinsă ulterior, în lățime, creându-se astfel o suprafaţă (C.3), în care a fost dezvelit turnul din colţul de nord-vest. 121 122 123 124 Székely 1942, 1r. Székely 1942, 1v, 1r, 2r. Székely 1942, 1r, 2r. Székely 1942, 2r, 3v-r. Fig. 38. Secţiunea VII Secţiunea VII (S.7) avea lungimea de circa 7-8 m şi a fost trasată perpendicular pe secțiunea V (fig. 38)125. Jurnalul nu conține alte mențiuni cu privire la această secţiune de săpături. O a doua Secţiune VII (S.7 bis), cu lungimea de circa 10-12 m, a fost trasată în zona centrală a laturii de sud. La extremitatea de nord a secțiunii au apărut urme de zidărie. Din materialul arheologic provenind de aici sunt amintite fragmente de ceramică, un vârf de lance, un vârf de pilum, un nasture de cupru, cuie şi o monedă de argint126. Pe parcursul săpăturilor, secţiunea a fost extinsă în suprafaţă (C. 4), în care s-au dezvelit resturile turnului de pe latura de sud. Secţiunea VIII (S. 8), cu dimensiunile de circa 9-10 m, a fost trasată pe latura de vest, aproximativ la jumătatea distanței dintre cele două turnuri. Alături de un tronson al zidului de incintă, de aici mai provin fragmente de ceramică precum şi două monede de bronz127. Secţiunea IX (S. 9), cu lungimea de circa 13-14 m, a fost deschisă pe latura estică a platoului, la circa 20 m nord de ruinele turnului de sud-est. Din ea au fost prelevate un număr mare de fragmente de ţigle, câteva fragmente ceramice şi un fier de plug128. Zidăria descoperită aici, lată de circa 0,40,5 m, face parte din vestigiile unei clădiri din interiorul fortificaţiei, şi se întinde pe un segment de circa 60-75% din lungimea secțiunii (fig. 39). 125 126 127 128 Székely 1942, 2r. Székely 1942, 3r, 4v. Székely 1942, 4v. Székely 1942, 4v-4r. 43 Fig. 39. Secţiunea IX Fig. 40. Secţiunea XVII Secţiunea X (S. 10), cu lungimea de circa 10 m, a fost trasată pe latura de vest, la circa 7-8 m spre interior de la marginea platoului. În ea nu au fost descoperite urme de zidării, ci doar material arheologic precum fragmente de ceramică, două greutăți de lut, un pumnal de fier şi un vârf considerat a fi de pilum129. Secţiunea XI (S. 11) avea lungimea de circa 9-10 m şi a fost deschisă pe latura de vest, la circa 15 m spre nord de colţul sudic. În afară de câteva fragmente ceramice, de aici mai provin resturile unui segment de zid, despre care s-a crezut inițial că ar fi un turn. Această ipoteză a fost respinsă ulterior130. Secțiunile XII-XIV nu sunt menționate în jurnalul de șantier, existența lor fiind presupusă doar pe baza numerotării secțiunilor deschise mai târziu. Se poate presupune totuși, că cel puțin două dintre acestea, ar trebui căutate între cele trei secţiuni scurte, deschise la mică distanță spre est de turnul de nord-vest. Secţiunea XV (S. 15), cu lungimea de circa 18 m, a fost deschisă pe latura de nord a platoului. Singura descoperire menționată în ea este o monedă de bronz131. Despre dimensiunea şi amplasamentul secţiunii XVI nu dispunem de informații, deşi acest lucru ar avea o importanță majoră, deoarece în ea, la adâncimea de 0,40 m, a fost descoperit un mormânt (un schelet)132. Secţiunea XVII (S.17) a fost trasată pe latura de sud a platoului, coborând şi pe panta acestuia (fig. 40). Din ea provine o cantitate însemnată de 129 130 131 132 44 Székely 1942, 4v. Székely 1942, 4r. Székely 1942, 4r. Székely 1942, 4r Fig. 41. Secţiunea XVIII ceramică133. Din păcate jurnalul nu specifică dacă acest material provine din straturile de cultură de pe platou, sau este vorba despre material alunecat pe pantă. Secţiunea XVIII (S. 18) a fost trasată în partea de est a platoului, astfel încât să secţioneze şi terasa acestuia (fig. 41). Aici s-a descoperit un număr însemnat de fragmente ceramice şi o piesă de bronz în formă de inimă134. Nici în acest caz nu avem informații dacă ar fi vorba despre material din strat sau alunecat pe pantă. În cursul săpăturilor, alături de secţiunile descrise mai sus, au mai fost dezvelite şi patru suprafeţe, trasate acolo unde fuseseră identificate segmente masive de zidărie. Caracteristica comună a acestor suprafeţe este faptul că, în fiecare caz, s-a urmărit traseul zidurilor, săpându-se pe o lăţime cuprinsă între 0,50-0,75 m lângă acestea. Această metodă de lucru, considerată la acea vreme rapidă şi utilă pentru stabilirea formei structurilor din sol, creează o serie de probleme în stabilirea nivelurilor de călcare sau a straturilor de construcție, refacere și demolare, respectiv nu permite racordarea acestora la stratigrafia generală a sitului. De altfel, în nici unul dintre cazuri, suprafeţele nu s-au adâncit până la nivelul bazei zidurilor. Din câte se poate presupune din fotografii, săpătura era întreruptă în momentul în care structura cercetată începea să se contureze, mai mult sau mai puţin, cu claritate. Se mai poate observa că, suprafeţele zidurilor dezvelite nu au fost curățate, prin urmare, în anumite cazuri, în special la turnurile centrale, este imposibil a se deosebi zidăria propriu-zisă de sectoarele cu moloz, rezultat din demantelarea zidurilor. 133 134 Székely 1942, 4r. Székely 1942, 4r-5v. Fig. 42. Planul suprafeţei I Suprafaţa I (C. 1). În cursul dezvelirii secţiunii S. 2, în partea nordică a acesteia a fost descoperită o zidărie cu traseul curbat135, motiv pentru care a fost extinsă suprafața de cercetare. Deoarece s-a săpat în paralel cu structurile aflate în sol, suprafaţa rezultată a căpătat formă eneagonală, cu lungimea maximă de circa 11 m, respectiv o lăţime maximă de circa 10 m (fig. 42). Din documentaţia săpăturilor acestei suprafeţe nu s-a păstrat sau publicat nici un plan şi nici o descriere textuală mai amplă, rezultatele cercetării ei fiind oferite de fotografii, respectiv raportul de cercetare publicat în anul 1943. În acesta din urmă, se menţionează existenţa unui turn de formă pătrată, asemănător cu celelalte turnuri dezvelite, care ar fi fost reconstruit în formă semicirculară136. În text nu sunt consemnate dimensiuni, dar din planul general137 reiese că turnul rectangular, având axul longitudinal pe direcția est-vest, ar fi avut o lungime de 10 m, respectiv o lăţime de 7,5 m. Alături mai apare o structură de formă arcuită, cu axul longitudinal pe direcţia est– sud-est spre vest–nord-vest, cu lungimea de circa 4 m şi lăţimea de circa 3 m. Studiind fotografiile realizate în cursul săpăturilor, am ajuns la concluzia 135 136 137 Székely 1942, 1v. Székely 1943, 15. Székely 1943, 6, fig. 1; a se vedea fig. 12. că datele cuprinse în raportul de săpătură publicat par a fi eronate, cu excepţia, eventual, a celor două faze de construcţie din structurile dezvelite. Pentru argumentarea acestei supoziții sunt de luat în consideraţie următoarele momente. În primul rând, pe fotografia realizată dinspre nord-vest (fig. 43) nu se văd urmele a niciunui zid cu plan rectangular, în locul lui apărând o zidărie arcuită, în forma unei jumătăţi de potcoavă, ce se întrerupe brusc la nivelul laturii vestice a secţiunii (fig. 43. 1). Datorită lipsei oricărui sistem de referinţă pentru distanţe şi suprafeţe, dimensiunile acestei structuri nu pot fi măsurate credibil. Pe baza urmelor din sol a suprafeţei în cauză, ea pare că ar avea un ax longitudinal, cu lungimea de circa 6-6,5 m și cu grosimea zidurilor de 1,4-1,6 m. Această valoare am obţinut-o prin comparaţie cu măsurătorile realizate în alte zone ale săpăturii. Lăţimea structurii ar putea atinge 5-6 m. Zidurile în formă de semi-potcoavă sunt încălecate de o altă zidărie (fig. 43. 2), care, în fotografii, apare ca o platformă masivă de zidărie, ce formează corp comun cu zidul de incintă. Aceasta pare a fi realizată din piatră legată cu mortar, cu latura vestică aproximativ dreaptă, cu colţul rotunjit (fig. 43), respectiv cu latura estică semicirculară (fig. 44). Datorită cauzelor menţionate mai sus, nu avem date precise cu privire la dimensiunile 45 Fig. 44. Zidăria fazei a II-a dinspre est Fig. 43. Vestigiile zidurilor celor două faze de construcţie acestei structuri cu planul de formă ovală. Pe baza comparaţiilor cu alte secţiuni estimăm că ea ar fi putut atinge circa 5 metri pe axul est-vest, respectiv circa 4-4,5 m pe axul nord-sud. Inadvertenţe mai apar şi în cazul orientării structurilor descoperite. Pe o fotografie a suprafeţei, realizată dinspre vest (fig. 45), se poate observa, în planul îndepărtat, biserica reformată din Comolău, aflată la est–sud-est de platoul fortificaţiei, respectiv casele satului, înșirate de-a lungul străzii principale. Pa baza acestei fotografii se poate afirma că axul longitudinal al structurii din prima fază de construcţie nu este în niciun caz orientat pe direcţia est-vest, ci mai degrabă nord-sud, şi este perpendicular pe zidul de incintă de pe latura de sud. Tot de aici reiese şi faptul că structura fazei a doua este cea orientată est-vest, ea fiind o prelungire şi lăţire spre sud a zidului de incintă. Forma structurilor aflate în colţul de sud-est al fortificaţiei de la Comolău, reconstituită pe baza fotografiilor, nu corespunde cu cea a turnului descris în raportul de săpătură, ceea ce naşte suspiciuni cu privire la acurateţea acestuia din urmă. Chiar dacă suprafaţa a rămas neacoperită, structurile ce ar trebui să se afle aici nu mai sunt vizibile, pentru că, majoritatea malurilor adiacente s-au prăbuşit, iar suprafaţa, azi denivelată, nu permite 46 efectuarea unor cercetări cu caracter non-invaziv. În aceste condiţii se pare că, fără o intervenţie în sol, nu se pot stabili forma şi dimensiunile corecte ale structurilor din acest sector al fortificaţiei. Suprafaţa II (C. 2) a fost trasată în partea centrală a laturii vestice a platoului, după identificarea unui segment de zidărie în secţiunea S. 4, extinsă cu această ocazie spre vest. Şi în acest caz au fost urmărite traseele zidurilor, lăsându-se un spaţiu liber de circa 0,50-0,60 m pe ambele părţi ale zidăriei. Suprafaţa a fost adâncită până la aproximativ un metru adâncime, fundul ei având o uşoară înclinaţie spre marginea platoului. În această suprafaţă s-a descoperit o structură de zidărie, care în raportul de săpătură este menţionată drept „turnul porţii de pe latura vestică” (fig. 46). Conform raportului, de la acest turn s-ar fi păstrat doar fundaţiile, fără a se indica eventual şi forma lui. Lăţimea lui atingea 6,68 m, iar lungimea nu a putut fi stabilită cu exactitate, deoarece zidăria se păstrase pe un segment de doar de 5 m lungime. Grosimea zidului acestui turn era de circa 1,30 m. Dimensiunile interioare ale turnului au fost notate după cum urmează: lăţime 3,10 m, lungime 4,20 m138. Nici în acest caz autorul nu publică un plan separat al turnului dezvelit, forma lui 138 Székely 1943, 15. Fig. 45. Vestigiile turnului de sud-est (în plan îndepărtat biserica de la Comolău, aflată spre est–sud-est de sit) Fig. 47. Zidurile „turnului” vestic dinspre nord Fig. 48. Zidurile „turnului” vestic dinspre sud Fig. 46. Planul probabil a suprafeţei II (dreptunghi alungit) apărând doar în planul general al săpăturii139. Cercetarea documentaţiei fotografice din timpul săpăturilor (fig. 47-48) a trezit suspiciunea că, nici în acest caz, cele descrise în raport nu corespund cu situaţia ce se conturează pe baza fotografiilor din teren. În fotografii, în locul unei structuri cu trei laturi (aşa cum menţionează raportul), apare o structură formată din trei ziduri paralele, legate în 139 Székely 1943, 6, fig. 1; a se vedea fig. 12. partea de est printr-un al patrulea zid, ce formează o structură în forma literei E, cu hasta verticală situată pe latura de est. Zidul de pe latura nordică şi cel de mijloc par să fi avut aceeași grosime. La rândul lui, zidul de pe latura de sud pare a fi mai gros cu cel puţin 50% decât celelalte două, în timp ce distanța până la zidul de mijloc pare să fie egală cu grosimea acestuia. Zidurile dezvelite par să fi fost păstrate relativ bine, partea lor superioară fiind identificată pe alocuri la doar 0,10-0,20 m sub nivelul de călcare. Raportul de săpătură nu menționează nici locul de îmbinare sau alipire a structurii din suprafaţa C 2 la zidul de incintă al fortificației. Cu toate acestea, planul de săpătură sugerează că structura descrisă s-ar fi aflat în prelungirea laturii de est, fapt ce este însă contrazis de fotografiile de arhivă, 47 Fig. 49. Planul probabil a suprafeţei III unde aceasta apare ca o structură de sine-stătătoare, ne-racordată la nici un alt element de zidărie. Lipsa zidurilor pe latura de vest a construcţiei descrise pare a fi confirmată și de fotografii, dar nu este cert dacă nu cumva acest segment de zidărie a fost dezafectat. Din fotografii (fig. 47, în planul apropiat) se poate presupune o diferență de zidărie. În partea stângă (latura estică) zidul realizat din piatră, legată cu mortar, se conturează relativ bine, încheindu-se abrupt în zona centrală. La extremitatea de vest trece într-o structură cu o altă consistență, care pare a fi moloz tasat. Ca urmare, se poate presupune că, zidăria ar putea continua spre vest, dar la o adâncime neatinsă la acel moment al săpăturii. Forma structurilor dezvelite pare să fie asemănătoare celor descoperite în cursul cercetărilor din anul 1910 (fig. 35, partea dreaptă). Probabil cele două campanii de săpături nu au dezvelit extremitățile de vest și de est ale acestei structuri de mari dimensiuni. Această ipoteză pare cu atât mai plauzibilă, cu cât știm că săpăturile din 1910 au fost efectuate pe panta de sub platou, iar cele din 1942 nu au depășit limita platoului. Ca și în cazul structurilor din colțul de sud-est, situația reală va putea fi stabilită doar cu ocazia unor noi săpături. Suprafaţa III (C. 3) a fost trasată în colțul de nord-vest al platoului, prin extinderea secțiunii VI, 48 în vederea urmăririi unei zidării ce depăşea limitele iniţiale ale secţiunii. Conform raportului de săpătură, turnul de aici era rectangular, cu laturile de 8,69 m şi 6,90 m, cu dimensiunile interioare de 5,84×3,10 m (fig. 49). Zidăria avea grosimea de 1,90 m pe trei dintre laturi, respectiv 0,95 m pe latura de sud. Din zidul de incintă, este menționat doar un segment cu grosimea de 1,80 m, identificat pe latura de sud, care reprezintă prelungirea axului longitudinal al turnului (fig. 50). Raportul mai menţionează două adâncituri, dezvelite în zidăria laturii de vest a turnului, despre care afirmă că în ele: „erau încastrate probabil bârne”140. Fotografiile care ne-au fost accesibile confirmă această descriere a turnului. Dimensiunile nu le-am putut verifica din lipsa oricărui sistem de referință. În pofida acurateței relative a descrierii, se impun totuși câteva completări. În ceea ce privește adânciturile din zidăria laturii vestice a turnului, constatăm din fotografie (fig. 51) că, doar una dintre acestea, cea aflată spre sud (partea stângă a fotografiei) pare a fi o nișă de bârnă. Cea de-a doua pare să fie, în realitate, o îngustare a zidului, ce se formase între două segmente mai groase ale zidăriei. O altă problemă constatată în raport este felul în care se discută legătura fortificației cu zidul de incintă de pe latura sa nordică, ce a fost, la rândul ei, descoperită în timpul săpăturilor (fig. 52). Incinta pare să fi avut o grosime egală cu zidăria structurii din C. 3 şi să fi fost legată de zidul laturii de est, sub unghi drept. Suprafaţa IV (C. 4) a fost trasată pe ambele laturi ale secțunii 7bis cu ocazia apariției urmelor unui zid perpendicular pe axul acestuia. Metoda urmăririi traseului zidăriei nu a mai permis stabilirea unor legături cu stratigrafia generală a platoului. Dimensiunile turnului (9,30×5,80 m, grosimea zidului 1,40 m141) nu mai pot fi verificate, din lipsa oricărui sistem de referințe metrice în fotografie. Forma perfect rectangulară a construcției, așa cum apare ea în planul publicat în 1943142, nu este confirmată de fotografiile pe care le-am avut la dispoziţie (fig. 19). În poze sunt vizibile structuri cu laturile exterioare drepte, și cu cele interioare ondulate (fig. 53). Nu se poate exclude nici posibilitatea, ca fotografiile să fi fost executate într-o fază intermediară a săpăturilor şi, de aici, să rezulte diferențele 140 141 142 Székely 1943, 15. Székely 1943, 15. Székely 1943, 14 fig. 5. Fig. 50. Zidul de incintă şi latura vestică a turnului de nord-vest Fig. 51. Vestigiile laturii vestice a turnului nord-vestic faţă de planul alcătuit la sfârșitul campaniei de săpături. Rămâne incertă și racordarea structurii la zidul de incintă, care apare în planul de săpătură în prelungire, pe ambele direcții ale zidului pe latura de nord143. Nici una din fotografiile păstrate n-a fost realizată dintr-un unghi ce ar permite o vedere asupra spațiului dintre ziduri și marginea suprafeței. Din acest motiv nu se pot identifica cu claritate urmele zidului de incintă. Coroborând rezultatele încercării de reconstituire a săpăturilor din anul 1942, am constatat că informaţia din raportul de săpătură nu corespunde realității din fotografii (a se compara de exemplu fig. 54 cu fig. 12). Fotografiile realizate în timpul săpăturii confirmă doar forma a două dintre structurile dezvelite și documentate (turnul din colțul de nord-vest și cel de pe mijlocul laturii de sud), în timp ce celelalte două se pare că au forme complet diferite de ceea ce s-a publicat. Cel de-al cincilea turn (cel din colțul sud-vestic) nu este documentat nici în jurnalul de șantier, nici în fotografii, astfel încât nu este sigur dacă acesta a fost dezafectat complet, zidul fiind scos până la baza fundațiilor (ceea ce nu s-a întâmplat cu celelalte patru), sau nu a existat deloc. Nu am putut găsi o confirmare a faptului, dacă zidurile dezvelite sunt fundații sau elevații ale turnurilor. Lipsa unei stratigrafii care să lege turnurile de stratigrafia generală a platoului lasă această întrebare fără răspuns, mai ales, datorită faptului, că unele segmente de zidării (ex. latura de vest a turnului de nord-vest) par să fi fost mai degrabă elevații, decât fundații. 143 Székely 1943, 6 fig. 1 (a se vedea şi fig. 12). Fig. 52. Latura estică a turnului nord vestic şi zidul de incintă de pe latura de nord Rămâne deschisă, de asemenea, şi întrebarea despre forma reală a fortificației. Planul bine conturat, cu zidurile de incintă închizând o curte în formă pentagonală, nu se confirmă nici prin informațiile din jurnal, nici prin cele din fotografii. Constatăm că, în realitate, zidul de incintă nu a fost surprins decât în relativ puține locuri: lângă turnul Fig. 53. Planul probabil a suprafeţei IV 49 Fig. 54. Planul reconstituit al săpăturilor de nord-vest, în secțiunile deschise pe marginea nordică a platoului, la vest de turnul sud-estic, respectiv în două din secțiunile deschise pe latura de vest (S. 8 și S. 10). Modalitatea de racordare a turnului de pe latura de sud la zidul de incintă este incertă, în timp ce turnul de pe latura de vest pare a fi (cel puțin pe baza fotografiilor care ne-au stat la dispoziţie) o structură de sine stătătoare, care nu se leagă de zidul de incintă. Fig. 55. Raportul aproximativ dintre structurile descoperite pe latura vestică 50 Un alt semn de întrebare ridică construcţia dezvelită în zona de mijloc a laturii de vest a platoului (fig. 55). Aceasta a fost descrisă, în raportul publicat, drept turn, fără a i se publica planul. Pe baza datelor de care dispunem, ea pare să fi făcut parte dintr-o construcţie, mai mare şi cu mai multe încăperi, a cărei latură de vest încă nu a fost dezvelită. Planul ei scoate în evidență structurile descoperite în cursul anului 1911, unde, pe latura de vest, apar de asemenea două încăperi alungite, ale căror latură de est a rămas necercetată. Raportul dintre aceste două construcţii nu este cunoscut, deoarece cercetările din anul 1911 s-au limitat doar la zona pantei, iar cele din 1942 nu au depășit marginea platoului. Până la soluționarea problemei, prin noi săpături, se pot lansa două ipoteze distincte de lucru. Prima ar fi că pe platoul de la Comolău ar fi existat două fortificații separate. Ce-a doua ar presupune că cele două construcţii, tratate separat, ar fi trebuit să reprezinte părţi componente ale uneia şi aceleiași construcții. Prima posibilitate poate fi susținută de zidurile descoperite în anul 1911, respectiv de faptul că, în anul 1942, nu s-a săpat mai adânc de 1,80 m, astfel încât nu s-ar fi putut descoperi structuri aflate la mare adâncime. Cea de-a doua este susținută de formele asemănătoare (în oglindă) a unei părți a celor două structuri, respectiv de faptul că, datorită poziției sale, zidurile primei faze ar fi trebuit să se găsească în zonele de pantă de sub marginea platoului și ar fi trebuit să apară în secțiunile deschise în aceste zone. Fig. 56. Planul săpăturii din 1949 O altă problemă constatată de noi este lipsa stratigrafiei din interiorul sitului. Informaţiile consemnate în raport au un caracter minimalist, rezumându-se la menționarea stratului de humus de la suprafață, al unui strat de umplutură conținând urme de mortar, piatră, cărămizi și material arheologic, urmat de un strat steril din punct de vedere arheologic, pe care autorii săpăturilor l-au considerat a fi sol viu (a se vedea fig. 14). În afară de acestea, sunt consemnate doar intruziuni, în formă de lentile, cu conținut mare de var și nisip, despre care se afirmă că ar fi urmele zidăriilor excavate. Această stratigrafie simplistă este contrazisă de fotografiile realizate în cursul cercetării, pe care se pot observa, la varii adâncimi, intruziuni și nuanțe diferite ale solului (a se vedea fig. 16, 17 și 19). Aceste momente ne fac să credem că stratigrafia platoului fortificației este mult mai complexă decât cea consemnată în raportul de cercetare, publicat de Székely144. Lipsa unei stratigrafii clare este un impediment în stabilirea raportului cronologic dintre nivelele de locuire și zidurile dezvelite. Lipsa stratigrafiei îngreunează considerabil și studiul materialului arheologic descoperit, în special datorită faptului, că acesta ar putea aparține la patru epoci cronologice distincte. În concluzie, putem constata că cercetările arheologice efectuate în vara anului 1942 au adus un 144 Székely 1943. aport important procesului de cunoaștere a sitului de la Comolău. Cu toate acestea, caracterul limitat și mai ales tehnicile rudimentare de organizare a săpăturilor folosite în acea epocă, lasă deschise un număr relativ mare de întrebări privind caracterul, forma și stratigrafia fortificației. Cercetările arheologice efectuate în cursul anului 1949 au făcut parte dintr-un demers științific mai amplu, pe parcursul căruia, un colectiv condus de Constantin Daicoviciu, a cercetat opt situri arheologice (Bicsad - „Cetatea Vápa”, Leț - „Cetatea Várhegy”, Boroșneu Mare - „Castrul roman”, Comolău - „Castru”, Reci – „Valul Homárka”, Olteni – „Castru”, Baraolt – „Vécer” și Ghidfalău - „Bedeháza”) din județul Trei Scaune (azi Covasna). În afară de acestea, prospecţiuni de teren au mai fost efectuate şi la alte puncte din zonă, despre care bibliografia mai veche afirma că ar ascunde vestigii de factură romană145. Ca și în cazul celorlalte campanii de cercetare, nici de această dată nu s-a păstrat documentația de șantier146. Singurele informații, şi ele lacunare, cu privire la această săpătură sunt oferite de raportul publicat la scurt timp, dar care nu conține date suficiente cu privire la mersul săpăturii sau la maDaicoviciu 1950. Mulțumim și cu această ocazie colegilor dr. Viorica Crișan și dr. Sorin Cociş, care ne-au ajutat în efortul de a identifica la Cluj documentația de șantier de la Comolău, din campania anului 1949. 145 146 51 terialul arheologic descoperit pe parcurs. Raportul menționează doar deschiderea a trei secțiuni, fără precizări despre localizarea acestora147. Localizarea acestor secţiuni a devenit posibilă datorită faptului că la terminarea săpăturilor ele au rămas neastupate, fiind vizibile și în prezent (fig. 56). Prima secțiune, cu o lungime de circa 20 m și de 2 m lățime, a fost trasată pe marginea laturii de vest a platoului, pe axul laturii de nord a suprafeţei C. 2 din 1942. Cea de-a doua a fost trasată pe latura de nord, prin lărgirea și extinderea spre pantă a secțiunii XV din 1942. Cea de-a treia secțiune, cu dimensiunile de circa 12×2 m, era singura care nu are legătură cu zonele cercetate în campania precedentă. Ea fost trasată pe latura de est a platoului, la est de secțiunile III și IX executate în anul 1942. Lipsa unei documentații adecvate de șantier ne împiedică să putem stabili mersul săpăturilor şi rezultatele lor. Azi putem doar presupune, că în prima secțiune au apărut, concomitent, zidurile descoperite în campaniile din 1910 și 1942, stabilindu-se probabil relaţia dintre acestea. Foarte probabil că tocmai aceste elemente de fortificație, care nu se înscriau în tiparele structurii castrelor romane, au fost acelea din cauza cărora s-a ajuns la concluzia că fortificația este de factură medievală târzie. Totodată, e de menționat faptul că au apărut și elemente care indicau existența, într-o fază premergătoare fortificației din piatră, a unui burgus de epocă romană, în sensul unei fortificații cu val de pământ de mici dimensiuni. Cercetări de magnetometrie (2012–2015) METODA DE LUCRU Metoda geomagnetismului oferă posibilitatea de a atesta prezența unor artefacte sau structuri subterane complexe, pe baza măsurării pasive a câmpului magnetic al solului. Ca metodă de cercetare în arheologie, ea se bazează pe interpretarea contrastului dintre valorile câmpului magnetic al suprafeței solului într-un punct anumit şi valorile câmpului magnetic natural al pământului. Această diferență permite evidențierea de anomalii magnetice, care indică existența unor structuri subterane de origine naturală sau umană. Spre deosebire de alte metode de prospecțiune arheologică, rezultatele magnetometriei nu sunt influențate în mod considerabil nici de perioada zilei în care se efectuează, nici de anotimp, nici de condițiile climaterice şi nici de culturile agricole sau starea suprafeței solului la momentul efectuării prospecțiunii. În afară de aceasta, metoda magnetometriei ne oferă posibilitatea de a desluși structuri arheologice, aflate în totalitate sub pământ, până la o adâncime de circa 2 m. În același timp, metoda geomagnetismului oferă o cercetare non-distructivă, care nu afectează suprafața actuală a solului. Grație acestei particularități, ea se pretează drept tehnologie de vârf în cercetarea unor situri, în care săpăturile arheologice 147 52 Daicoviciu 1950, 118. sunt fie imposibile, fie nedorite, fie greu de finanțat, devenind, prin aceasta, un instrument indispensabil pentru o cercetare arheologică modernă. Pentru cartarea geomagnetică de la Comolău s-a folosit un echipament format din 5 sonde fluxgate (Dr. Förster) de producție a firmei germane Sensys. Sondele de tip Dr. Förster măsoară componenta verticală a câmpului magnetic al pământului. Cei doi senzori magnetometrici ai fiecărei sonde sunt dispuși la 0,6 m unul deasupra altuia. Valorile înregistrate de echipament reprezintă diferența dintre valorile celor două semnale – a celui de sus față de cel de jos. Calibrarea corespunzătoare a sondelor Dr. Förster oferă o acuratețe a măsurărilor de circa 0,1 nT. Sondele fluxgate au fost montate pe un cărucior nemetalic, la o distanţă de 25 cm una de alta, astfel încât, în timpul mișcării, era măsurată o fâșie de 1,25 m lățime. În direcția mișcării se înregistrează câte un impuls la fiecare 5 cm. Sistemul a fost propulsat de o singură persoană, cu o viteză de circa 0,6-1,2 m/s. Valorile geomagnetice, achiziționate cu ajutorul echipamentului descris, au fost procesate prin interpolare şi compensate prin algoritmul filtrului median. Rezultatele interpolării datelor au fost reprezentate sub formă de plan, în tonuri de gri. Valorile mici, corespunzătoare unei magnetizări mai scăzute a suprafeței investigate, sunt reprezentate în tonuri mai deschise la culoare. Cele ridicate – în tonuri mai întunecate. Rezoluția imaginilor de tip raster obținute prin interpolare este de circa 20 × 20 cm. Imaginile au fost geo-referențiate în sistemul de procesare a datelor Global Mapper. REZULTATELE MAGNETOMETRIEI ÎN FORTIFICAŢIE Dispunerea în teren a gridurilor magnetometrului a fost dictată de accesibilitatea terenului, deoarece folosirea magnetometrului montat pe un cadru cu roți impune ca terenul să fie, pe cât posibil, fără denivelări. Luând în consideraţie această limitare, am reuşit o serie de măsurări magnetometrice pe griduri de diferite dimensiuni şi orientare în teren. Interpolarea datelor măsurate în zona fortificaţiei a condus la procesarea imaginii din fig. 57. Pentru a ușura discutarea rezultatelor obținute în castru, am trasat peste planul magnetometric o rețea de carouri marcate individual, cu latura de 20 m fiecare (fig. 58). În caroul A1 se observă, în primul rând, urmele unei anomalii care traversează acest carou de la nord spre sud. Această anomalie se continuă în caroul B1 şi, respectiv, se „sincronizează” cu mersul unuia din zidurile fortificaţiei, orientate aproximativ pe direcţia nord-sud. Anomaliile din caroul A2 semnalează, după toate probabilităţile, urmele unor secţiuni de săpătură din secolul XX. În carourile A3-A5 putem presupune şi urme ale unor complexe arheologice, dar urmele acestora sunt greu de reconstituit. Caroul A3 pare străbătut, de la est spre vest, de urmele unei aglomerații de anomalii mai mici, dispuse în linie, una lângă alta. În partea de sud a caroului A4 observăm o anomalie, semnalată atât de valori magnetice ridicate, precum şi de cele scăzute, care descrie, ca formă, o linie curbă. Pe limita de sud a caroului A5 se observă colţul unei anomalii magnetice masive, care ar putea fi interpretată drept urmă de zidărie masivă. Caroul B1 include o anomalie compactă, cu valori magnetice ridicate, orientată aproximativ pe direcţia nord-sud. La limita de nord a caroului, aproximativ pe mijlocul laturii, intervine o altă anomalie, dar cu valori magnetice scăzute. Este foarte probabil ca aceste anomalii din caroul B1 să reprezinte zidul de vest şi secţiunea trasată prin el în campania 1909–1910. Șanțurile secţiunilor din 1909–1910 se observă şi în zona de la mijlocul caroului. Din caroul B2 se remarcă, în primul rând, două anomalii cu valori pozitive ridicate, identificate aproximativ puţin spre vest de mijlocul caroului. Dimensiunile acestor două anomalii ating circa 1 x 2,5 m. O a treia anomalie, foarte asemănătoare, se află imediat la est de acestea. O anomalie de formă aproximativ rotunjită, cu diametrul oscilând între 1,5-2 m, se observă la nord de centrul caroului. Nu ne putem pronunța asupra originii acestor anomalii. Pe latura de nord a caroului se observă o anomalie magnetică cu valori ridicate, care reprezintă, după toate probabilităţile, urmele săpăturilor din secţiunea „S. 15” din campania anului 1942. Aproximativ în colţul de sud-est al caroului se mai observă o structură, alcătuită din câteva anomalii mai mici, care par să fie dispuse sub formă de „zig-zag”. În carourile B3-B4 se observă câte o serie de anomalii care par să continue structurile din A3A4. Astfel, în sfertul de nord-est al caroului B3, se observă o aglomeraţie de anomalii orientate aproximativ linear pe direcţia est-vest. În caroul B4 ea pare să facă colț cu o altă aglomeraţie de anomalii, ce continuă la rândul ei spre nord şi apoi joncţionează cu structura din jumătatea de sud a caroului A4. În colţul de sud-est este dispusă o anomalie magnetică puternică, care face parte dintr-o structură de dimensiuni mai mari, aflată aproximativ la intersecția carourilor B4-B5-C4-C5. Caroul B5 poartă o bună parte a anomaliilor unei structuri rectangulare, care pare a aminti conturul unui turn, probabil pătrat, cu laturile de circa 1112 m lungime. În sfertul de nord-vest se mai observă o anomalie alungită cu valori negative, care ar putea reprezenta urmele unei secţiuni (arheologice!) sau a unui şanţ din care s-a extras piatră, cu lățimea de circa 1,5 m. În sfertul de sud-est se mai observă o serie de anomalii mai mici, care par să se grupeze într-o structură compactă, ce ar putea fi interpretată drept urmă a unui zid masiv, cu lățimea de peste 4,5 m, orientat pe direcţia nord-sud şi alcătuit din două laturi/linii de zidărie. De-a lungul laturii de vest a caroului B6 continuă anomaliile presupusului turn din caroul B5. Alte câteva anomalii lineare, cu valori pozitive, au fost mai înregistrate spre mijlocul şi în jumătatea de est a caroului B6, dar acestea nu par să prezinte prin sine vreo structură descifrabilă vizual. Caroul C2 conţine o anomalie alungită cu o intensitate variabilă, orientată pe direcţia est-vest. Ea nu are margini foarte drepte şi are valori predominant pozitive, ceea ce permite estimarea că nu 53 Fig. 57. Rețeaua de carouri ajutătoare pentru descrierea rezultatelor cercetării magnetometrice din interiorul fortificaţiei de la Comolău este vorba despre urma unei secţiuni de săpătură arheologică sau a unui şanţ recent pentru extragere de piatră din zidării. La circa 4 m spre sud de ea se întinde, pe un segment de circa 14 m, o altă aglomeraţie de anomalii, aliniate de asemenea pe direcţia est-vest. Ea este dublată de o altă linie, aproximativ paralelă, de anomalii cu valori pozitive ridicate, dispuse la circa 1-1,5 m spre sud. În colţul de sud-est a caroului a mai fost identificată o anomalie de formă neregulată. Suprafaţa caroului C3 este dominată de o aglomerare de anomalii intensive, dispuse aproximativ în partea centrală a caroului. Structura identificată acoperă o suprafaţă de circa 10 x 16 m şi pare să reprezinte o continuare a urmelor paralele de zidărie din carourile B2-C2, care în jumătatea de est a caroului C3 joncţionează între ele. Pe latura de sud a caroului au mai fost identificate câteva anomalii 54 magnetice masive, care ar putea fi urmele pământului aruncat din secţiunea de săpătură, amintită mai sus drept „S. 7 bis”. Caroul C4 poartă, în partea de nord-est, urmele unei structuri masive, semnalate deja în caroul B4. În jumătatea lui de sud, caroul C4 include o serie de anomalii de formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite şi dimensiunile de aproximativ 2,5 x 1 m. Împreună cu anomalii asemănătoare din carourile învecinate (C5, D4, D5) acestea sunt dispuse în cel puţin 5 rânduri paralele, orientate pe direcţia est-vest. Structura, formată în acest fel, acoperă o suprafaţă totală de peste 10 x 25 m. Distanţa dintre rândurile învecinate de anomalii este de aproximativ 1 – 1,2 m. Distanţa dintre anomaliile unui rând oscilează între 1 – 1,6 m. Caroul C5 conţine anomalii ce se leagă de structurile din carourile B4-B5-C4, amintite mai sus. Fig. 58. Rezultatele cercetării magnetometrice din interiorul fortificaţiei de la Comolău În caroul C6 poate fi observată o anomalie mai mult sau mai puţin rectangulară cu valori magnetice joase. Aceasta poate fi identificată cu secţiunea „S. 15”, trasată pe presupusa latură de est a incintei. La nord de aceasta se mai observă şi o anomalie alungită cu valori pozitive, care ar putea fi urma incintei căutate prin secţiunea din anul 1942. Pe planul magnetometric anomalia, cu o lăţime de până la 1 m, se observă pe un segment de circa 8,5 m lungime (inclusiv în caroul B6). Presupusul zid ar putea continua spre sud, judecând după anomalia cu aceleași valori pozitive din apropierea mijlocului laturii de sud a caroului. Nu excludem nici faptul ca acest zid să continue şi spre nord, în caroul B6, unde s-ar părea că descrie o curbură (în zona centrului caroului B6) şi-şi schimbă apoi mersul pe direcţia est-vest, în direcţia presupusului turn de nord-est al fortificaţiei. În carourile D1-D2 se observă urmele secţiunilor trasate de cercetătorii secolului al XX-lea în căutarea urmelor fortificaţiei pe colţul de sud-vest al platoului. Aceste urme se reflectă în anomalii cu valori negative şi formă aproximativ rectangulară. Puţinele anomalii prinse în caroul D3 reprezintă, după toate probabilităţile, urmele pământului aruncat în timpul săpăturilor arheologice din secţiunea „S. 7bis”. În caroul D4 observăm, în primul rând, o aglomerare de anomalii dispuse compact aproximativ în sfertul de nord-vest al caroului. Judecând după intensitatea acestor anomalii, estimăm că ar putea fi vorba, din nou, despre material aruncat din secţiunea „S. 7bis”. De-a lungul laturii de sud a caroului se mai observă o anomalie cu valori pozitive, de dimensiuni mari, care este întretăiată de o anomalie cu valori negative. Comparând situaţia cu descrierea săpăturilor considerăm că este 55 Fig. 59. Rezultatele cercetării magnetometrice în afara fortificaţiei de la Comolău vorba de zidul fortificaţiei, descoperit aici prin secţiunea „S. 17”. Zidăria descrisă pare să continue şi în caroul D5, unde este ilustrată prin anomalie masivă şi aproape compactă, aproximativ până în zona secţiunii „S. 2”. În afară de aceasta, în carourile D4 şi D5 se mai remarcă o anomalie cu valori pozitive, sub formă de linie curbă, orientată pe direcţia zidăriei masive din carourile C5-B5. În carourile E1-E2 se observă urmele zidăriei din colţul de sud-vest al platoului, unde Z. Székely poziționa, pe planul iniţial al fortificaţiei, un turn de colț. Alternativ, se mai remarcă şi anomalia cu valori negative a uneia dintre secţiunile trasate pe colţul platoului de la Comolău. MAGNETOMETRIA UNOR ZONE ADIACENTE CASTRULUI În măsura posibilităților, dictate de accesibilitatea terenurilor şi disponibilitatea echipamentelor de măsurare, am efectuat măsurări magnetometrice şi în zonele adiacente fortificaţiei. Metoda de cercetare şi echipamentul au rămas aceleași. Singura deosebire a constat în extinderea intervalului dintre sondele magnetometrice de la 25 la 50 de cm. 56 Au fost prospectate trei arii de dimensiuni diferite, dispuse la vest (sector X), nord-vest (sector Y) şi nord-nord-vest (sector Z) de castru (fig. 59). În arealul de cercetare „X” s-au investigat trei griduri dreptunghiulare, lipite reciproc pe câte una dintre laturi. Principala descoperire din acest areal este aglomerația de anomalii magnetice dispuse în sfertul de nord al caroului mare. Acolo, anomaliile se suprapun parțial şi cu aglomerații de fragmente ceramice, vizibile la suprafaţa solului proaspăt arat. Ceramica colectată la suprafaţa solului poate fi atribuită perioadei eneolitice. Probabil că şi anomaliile magnetice mai intensive, distribuite pe o suprafaţă de circa 15 x 22 m, se datează în aceeași perioadă ca şi ceramica. În patrulaterul din partea de sud a arealului „X” sunt dispuse o serie de aglomerații de anomalii cu valori pozitive ridicate, grupate în anumite sectoare separate, care pot fi interpretate drept urme de locuințe cu vatră sau construcţii de funcționalitate gospodărească. Se remarcă complexul ce se compune din trei rânduri de anomalii aproximativ rotunde (gropi!?), acoperind o suprafaţă de circa 18 x 7-8 m. O locuire şi mai intensă se remarcă în arealul „Y”. Aici se delimitează mai multe zone. În primul rând, se constată o zonă cu numeroase anomalii ce se grupează în complexe, localizată în jumătatea EVALUAREA GENERALĂ A PLANULUI MAGNETOMETRIC AL PLATOULUI FORTIFICAT DE LA COMOLĂU ŞI PERSPECTIVELE CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE IMEDIAT URMĂTOARE Fig. 60. Fibule de est a arealului. Aceste numeroase anomalii pot fi interpretate drept urme ale unei locuiri intensive. Temporalitatea acestei locuiri este oferită de descoperirile ceramice de la suprafaţa solului, dar mai ales de o fibulă care poate fi datată în secolul al III-lea p.Chr. (fig. 60). O a doua zonă cu urme mai puţin intense de locuire se atestă în jumătatea de vest a arealului. Aici anomaliile sunt de dimensiuni mai mari, dar de intensitate mai mică, şi, după toate probabilităţile, nu au origine antropogenă. De la nord spre sud această zonă este străbătută de o anomalie aproximativ lineară, dar abia vizibilă pe planul magnetic. O a treia zonă este o fâșie de circa 15 m lăţime, care străbate arealul de cercetare din colţul de vest aproximativ pe direcţia colțului de est. Această zonă se suprapune cu una asemănătoare, vizibilă la fel de bine în fotografia aeriană. După toate probabilităţile este vorba de urmele unui drum, ce ducea spre fortificaţie. În arealul de cercetare „Z” continuă de fapt situaţia din arealul „Y”, cu urme intense de locuire, ce se evidențiază prin numeroase gropi de dimensiuni diferite. Parțial arealul este străbătut de urmele unui fost curs de apă, în zona căruia anomaliile magnetice sunt nesemnificative şi respectiv urmele de locuire lipsesc sau sunt puţin importante. La limita de sud a caroului anomaliile magnetice reapar, ceea ce denotă o eventuală reapariție a urmelor de locuire. Spre deosebire de săpăturile arheologice din secolul al XX-lea, cartarea magnetometrică de la Comolău aduce informații importante despre distribuția în spaţiu a unor complexe arheologice din interiorul fortificaţiei. Chiar dacă nu oferă răspunsuri la întrebările legate de funcționalitatea acestor complexe, sau la cele despre datarea lor, planul magnetometric generat de noi în cadrul proiectului de cercetare ne permite, în primul rând, să rămânem optimiști în ceea ce privește calitatea complexelor arheologice încă ascunse în pământ. Se poate observa cu ușurință, că platoul conţine urme semnificative ale locuirii umane din acest sit. În al doilea rând, planul magnetometric generat în cadrul proiectului oferă imaginea pe baza căreia se poate exclude o compartimentare interioară specifică castrelor romane. La Comolău nu există împărțirea în trei laterae, nu există construcţii de formă alungită de dimensiuni mari, care să poată fi interpretate drept barăci pentru soldaţi, tot aşa cum nu există nici multe alte elemente specifice structurii interne ale castrelor romane. Din punct de vedere terminologic, această constatare are impact deosebit, pentru că, pe baza ei, putem exclude folosirea sintagmei „castru roman” pentru situl de pe platoul fortificat de la Comolău. Evident că această constatare rămâne în vigoare până la o campanie nouă de săpături. În această ordine de idei, planul magnetometric, prezentat mai sus, ne va servi drept bază solidă pentru planificarea punctuală a viitoarelor cercetări de teren. Cercetările arheologice moderne au ajuns în situaţia în care săpăturile nu mai sunt acea unică metodă adecvată de cercetare, care determina gândurile şi acţiunile arheologului. Exemplul sitului de la Comolău arată una din multiplele posibilităţi de cercetare non-invazivă, care livrează informații complementare săpăturilor vechi şi ajută la o mai bună înțelegere a rezultatelor acestora. Combinarea metodei geomagnetice cu munca de reevaluare a vechilor săpături, oferă, de fapt, posibilitatea unor interpretări avansate ale funcționalității spațiului şi al activităților umane. Aceste concluzii se referă atât la spaţiul din interiorul, cât şi din exteriorul unui sit arheologic. 57 Materialul arheologic Prima cantitate mai mare de material a parvenit din cercetările de teren din anul 1909, când, în urma săpăturilor arheologice efectuate de Vilmos Csutak și Ferenc László, au intrat în colecția MNS 208 piese (o monedă150, 24 bucăți de oase de animale, 14 piese de metal, 3 cărămizi, 74 de fragmente de țigle și olane, 80 de fragmente de vase ceramice, 10 fragmente de vase de sticlă și un fragment de inscripție)151. Acestea au fost urmate, peste un an, de alte 173 de piese (10 bucăți de oase de animale, 4 piese din metal, 5 cărămizi, 29 de fragmente de țigle și olane, 9 fragmente de chirpici, 107 fragmente de vase ceramice, 7 fragmente de vase de sticlă și o piatră de râşniţă spartă în două)152, descoperite în partea de mijloc GENERALITĂȚI De la apariția primelor materiale arheologice, intrate într-o colecție muzeală în urmă cu treisprezece decenii, situl de la Comolău a îmbogățit patrimoniul cultural local și național cu peste 1250 de piese de diferite tipuri (tabel 1). Majoritatea materialului arheologic a ajuns în colecțiile Muzeului Național Secuiesc din Sf. Gheorghe, instituție care a patronat și a efectuat primele cercetări arheologice. Cel puţin șase piese se găsesc în colecția Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni din Sf. Gheorghe. Nu avem informații legate de locul unde se află descoperirile din campania anului 1949. monede os, corn metal cărămizi țigle, olane chirpici ceramică sticlă altele Total 1885 ‒ ‒ ‒ 4 3 2 1 ‒ ‒ 10 1889 ‒ 2 ‒ ‒ ‒ ‒ 1 ‒ 14 17 1909 1 24 14 3 74 - 80 10 1 208 1910 ‒ 10 3 5 29 9 107 7 1 171 1911–1942 1 ‒ 1 ‒ ‒ ‒ ‒ ‒ ‒ 2 1942 22 3 79 1 3 3 715 21 6 849 1943 ‒ ‒ ‒ ‒ ‒ ‒ 1 ‒ ‒ 1 1949 ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? 2014 ‒ ‒ ‒ 5 ‒ ‒ ‒ ‒ 1 6 Total 24 39 98 18 109 12 905 38 22 1264 Tabel 1. Comolău. Compoziția cantitativă a materialului arheologic descoperit Prima perioadă, anterioară anului 1909, a fost marcată de colecționarea unor piese descoperite întâmplător. Astfel, în cursul anului 1885, a ajuns în colecția Muzeului Național Secuiesc (MNS), din două surse diferite, un set de 10 piese (4 fragmente de cărămizi, 3 fragmente de țigle, 2 fragmente de chirpici cu amprente de nuiele și un fragment de cahlă) 148. Patru ani mai târziu acestora li s-au mai adăugat alte 17 piese (un fragment de vas de lut, două oase de animale, două bucăți de cremene și 12 fragmente de mortar și tencuială)149. 148 149 58 Nagy 1890, 112, 116. MNS, cartea de inventar, nr. III. pentru perioada 1888–1900. a laturii de vest a platoului. În anul 1923, muzeul a inventariat o fibulă de bronz, descoperită în condiții necunoscute la Comolău (nr. inv. 6400), primită ca donație înainte de anul 1905, din partea fondatoarei instituției Csereyné Zathureczky Emilia153. 150 Piesa, inventariată cu nr. 2270, a fost lăsată fără descriere în registrul de inventar, fiind trecută ulterior lângă ea, de o altă mână, specificația „os” cu semnul întrebării. Totuși, această piesă ar putea fi moneda de bronz menționată în raportul de săpătură, care nu apare însă altundeva în cartea de inventar. 151 Csutak/László 1910, 51. 152 Csutak/László 1912, 62. 153 Székely 1943, 7. Cel mai bogat material arheologic a parvenit la MNS cu ocazia săpăturilor arheologice de amploare din anul 1942. Atunci, din secțiunile și casetele deschise pe toată suprafața platoului, au fost prelevate 849 de piese arheologice (22 de monede, 3 piese din corn de cerb, 79 de piese din diferite metale, un fragment de cărămidă, 2 fragmente de țigle, 3 fragmente de chirpici, 711 fragmente de vase ceramice, 21 fragmente de vase de sticlă, un proiectil de praștie din lut ars, 2 pietre de râşniţă și trei greutăți din lut ars). Acestea au fost completate de descoperirea, în noiembrie 1943, a unei căni de mari dimensiuni (nr. inv. 9959), apărută probabil ca urmare a surpării malului din zona turnului de nord-est. Deși este foarte probabil ca săpăturile din anul 1949 să fi adus la rândul lor un material arheologic bogat, numărul și soarta acestora rămân necunoscute. Toate demersurile făcute pentru a afla informații despre acestea au rămas fără rezultat. Ultimele piese provenite de pe teritoriul fortificației de la Comolău sunt patru cărămizi întregi sau parțial întregi, respectiv un fragment de tencuială, care au intrat în colecția Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni în vara anului 2014. În cursul documentării materialului aflat în colecția MNS a trebuit să constatăm, cu regret, că o parte din acest material (circa 40% din materialul înregistrat în cartea de inventar) nu mai poate fi localizat. Acest fapt se datorează, în primul rând, pierderilor suferite de colecția muzeului în 1945, când materialul evacuat a fost distrus de un bombardament în gara de la Zalaegerszeg. Nu pot fi neglijate, în acest sens, nici acțiunile de ajutor „frățesc și altruist” acordat de MNS, la ordine pe linie de partid, la începutul deceniului opt al secolului trecut. Atunci instituția a contribuit la completarea patrimoniului altor muzee, mai vechi sau nou create, cu piese din patrimoniul propriu, inclusiv piese provenind de la Comolău. Pe parcursul evaluării materialului ne-am confruntat cu lipsa documentației de șantier, atât pentru caracterizarea tipologică a pieselor descoperite, cât mai ales pentru poziția stratigrafică a acestora. În cazul pieselor cu analogii atât în epoca romană cât și în cea post-romană, nu am fost în măsură să ne putem pronunța asupra epocii în care au fost produse acestea. DESCOPERIRI MONETARE Cercetările arheologice efectuate în cursul celor trei campanii au adus la suprafață 23 de monede romane, reprezentând 1,82% din cantitatea materialului descoperit. Privite drept serie monetară, acestea oferă informații esențiale cu privire la datarea și durata locuirii din epoca romană a sitului arheologic de la Comolău. Din păcate monedele au dispărut în cursul evacuării colecției Muzeului Național Secuiesc din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ca urmare, determinarea lor s-a făcut pe baza informațiilor cuprinse în cartea de inventar și a descrierilor redactate de Zoltán Székely154. Deși în literatura de specialitate erau menționate monede provenind de la Comolău încă din secolele XVIII-XIX, prima piesă documentată a fost descoperită în cursul campaniei de săpături din anul 1909. Aceasta era o piesă din bronz, un as al lui Antoninus Pius155 emis în anul 142 p. Chr., având pe avers inscripția ANTONINVS AVG PIVS P P TR P COS III și capul laureat al împăratului, spre dreapta, respectiv pe revers CONCORDIA EXERCITVVM S-C, Concordia în picioare, spre stânga, ținând Victoria şi un vultur de legiune. În cursul cercetării arheologice din anul 1942 au fost descoperite un număr de 22 de monede romane. Majoritatea au apărut în secţiunile deschise lângă marginea de nord, de vest, respectiv în suprafața unde s-a dezvelit turnul de mijloc de pe latura de vest, precum și în zona turnului de pe mijlocul laturii de sud. Printre monedele descoperite au fost identificate următoarele emisiuni: • Vespasian (69-79) – denar de argint, fără alte precizări. • Antoninus Pius (138-169) – Denar. 145-169 p. Chr. Av: ANTONINVS AVG PIVS P P, capul laureat al împăratului spre dreapta; Rv: COS IIII, două mâini împreunate, care ţin un caduceu şi două spice de grâu; Tip: RIC 136. • Faustina minor (147-169) – As. 147-169 p. Chr. Av: FAVSTINAE AVG PII AVG FIL, bust drapat purtând coroană, spre dreapta; Rv: LAETITIAE PVBLICAE S-C, Laetitia stând în picioare spre stânga, purtând coroană şi sceptru; Tip: RIC 1401c. 154 155 Székely 1943, 8, 28. RIC 678. 59 • Marcus Aurelius (161-180) – Denar. 156-157 p. Chr. Av: AVRELIVS CAES ANTON AVG PII F, capul gol al împăratului spre dreapta; Rv: TR POT XI COSII, Felicitas stând în picioare, spre stânga, ţinând un caduceu şi sceptru; Tip: RIC 470. – Denar. dec. 164–aug. 165 p. Chr. Av: ANTONINVS AVG ARMENIACVS, capul gol al împăratului, spre dreapta; Rv: P M TR P XIX IMP II COS III, Marte stând în picioare, cu suliţă şi scut, spre dreapta; Tip: RIC 123. – As. dec. 172–dec. 173 p. Chr. Av: M ANTONINVS AVG TR P XXVII, capul laureat al împăratului, spre dreapta; SECVRITAS PVBLICA IMP VI COS III S-C, Securitas stând în picioare, spre dreapta, purtând o coroană şi o ramură de palmier; Tip: RIC III 1087. • Commodus (176-192) – Denar. 192 p. Chr. Av: L AEL AVREL COMM AVG P FEL, capul laureat al împăratului spre dreapta; Rv: P M TR P XVII IMP VIII COS VII P P, Fides stând în picioare, spre stânga, ţinând un stindard şi cornul abundenței, stea; Tip: RIC 233. • Septimius Severus (193-211) – monedă de bronz (as sau dupondius156), fără alte precizări. • Caracalla (198-217) – monedă de bronz (sestertius157), fără alte precizări. • Fulvia Plautilla (cca 185-212) – As. 202 p. Chr. Av: PLAVTILLAE AVGVSTAE, bust drapat spre dreapta; Rv: CONCORDIA AVGG S-C, Concordia aşezată spre stânga, ţinând o pateră şi două cornuri ale abundenţei, picioarele sprijinite pe scăunel; Tip: RIC 580. • Geta (209-212) – monedă de bronz (sestertius), fără alte precizări. – monedă de bronz (as sau dupondius), fără alte precizări. • Severus Alexander (222-235) – Denar. 222 p. Chr. Av: IMP C M AVR SEV ALEXAND AVG, bustul laureat, drapat şi cuirasat al împăratului, spre dreapta; Rv: IOVI CONSERVATORI, Jupiter stâng, spre dreapta, gol, cu excepţia unui chlamys pe mâna stângă 156 În textul original al lui Székely apare expresia „kisbronz” (bronz mic), termen care, în literatura de specialitate maghiară, se referă la monedele de tip as sau dupondius. 157 În textul original al lui Székely apare expresia „középbronz” (bronz mediu), termen care, în literatura de specialitate maghiară, se referă la monedele de tip sestertius. 60 şi umărul drept, ținând un fulger şi un sceptru; Tip: RIC 141. – Denar. 222-228 p. Chr. Av: IMP C M AVR SEV ALEXAND AVG, bustul drapat şi laureat al împăratului spre dreapta; Rv: NOBILITAS, Nobilitas în picioare spre dreapta, ţinând un sceptru lung şi Palladium-ul; Tip: RIC 290; RSC 181. – Sesterţ. 233 p. Chr. Av: IMP ALEXANDER PIVS AVG, bustul drapat şi laureat al împăratului spre dreapta; Rv: PM TR P XII COS III S-C, Sol stând spre dreapta cu mâna ridicată şi un bici. Tip: RIC 535. • Julia Soemias (...) – Denar. 220 p. Chr. Av: IVLIA SOAEMIAS AVG, bust drapat spre dreapta; VENVS CAELESTIS, Venus aşezată spre stânga, ţinând sceptrul, întinzând mâna spre Cupido, aflat în faţa ei; Tip: RSC 14. – Denar. 220-222 p. Chr. Av: IVLIA SOAEMIAS AVG, bust drapat spre dreapta; Rv: VENVS CAELESTIS, Venus stând spre stânga, ţinând un măr şi sceptrul, stea în partea stângă; Tip: RIC 241. • Philippus Arabs (244-249) – denar de argint în stare de conservare slabă. Alături de aceste piese, au mai apărut încă trei monede de bronz neidentificabile, dintre care una probabil o emisiune de la Faustina minor. Cu excepția monedei lui Vespasian, se poate constata că seria monetară din situl de la Comolău începe cu piese din ultimul deceniu al primei jumătăți a secolului al II-lea p. Chr. și se încheie la mijlocul secolului următor. Din punct de vedere cantitativ, dinastia Antoninilor este reprezentată prin opt monede, cea a Severilor de zece piese. Seria se încheie, după un hiatus de un deceniu și jumătate, cu o monedă emisă în timpul domniei lui Filip Arabul. OBIECTE DE METAL Pe parcursul celor trei campanii de cercetare efectuate la Comolău au fost colectate 79 de piese de metal, reprezentând 6,25% din totalitatea materialului arheologic descoperit. Din punct de vedere al materialului din care au fost executate 22 de piese sunt de bronz, 57 de piese de fier, respectiv două piese din argint. Din punct de vedere al funcționalității obiectelor, spectrul pieselor de metal include obiecte de port și podoabă, arme, accesorii, unelte, precum și o serie de piese mult prea corodate sau deformate pentru a li se putea stabili utilitatea în antichitate. Obiecte de port În cursul celor trei campanii de cercetare au fost descoperite 12 piese (patru fibule, un inel de argint, o verigă de bronz, un fragment de placă de bronz circulară, două plăcuțe de bronz perforate la capăt, un ac de fier cu buton de bronz, o plăcuță de bronz în formă de inimă, un nasture de bronz și un ac de cataramă din bronz), care pot fi încadrate în categoria obiectelor de port și podoabă. Dintre cele patru fibule inventariate am reușit să identificăm în cursul documentării materialului arheologic doar trei exemplare. Informaţiile despre ultima, o fibulă de bronz cu corp arcuit, deteriorată parțial (nr. inv. 9809) şi descoperită pe latura de est a platoului în cursul campaniei de cercetare din 1942, le deţinem doar din publicaţia lui Székely158. 1. Fibulă de bronz cu arc triplu, cu braț în formă de „T”, terminat în butoni, și picior pentagonal alungit, cu portagrafa făcând corp comun cu piciorul (pl. I/1). Acul, cu sistem de închidere cu balama, lipsește. Piesa este decorată cu un buton mic, alungit pe braț, în prelungirea corpului și nervuri în zona dintre arc și picior. Ea fost descoperită în campania din 1909, fiind înregistrată cu nr. inv. 2267. Are lungimea de 61,5 mm, lățimea brațului de 25,5 mm și lățimea arcului de 13,35 mm. Lățimea maximă a piciorului este 8,5 mm, în timp ce grosimea lui atinge 8 mm. Fibulele de acest tip sunt destul de rare în cadrul descoperirilor de epocă romană. Catalogul descoperirilor recente de fibule din Dacia intracarpatică nu menționează nici un exemplar de acest fel159. În bibliografia mai veche, fibule cu arc triplu sunt menționate, de exemplu, în colecțiile Muzeului Național de Antichități de la București160 sau în cele ale Muzeului Național de Istorie al Ungariei161. Pe baza descoperirilor din Pannonia, fibulele de acest tip au fost datate începând cu prima jumătate a secolului III p. Chr.162, în timp ce exemplarele de pe teritoriul actual al Bulgariei par să fi fost specifice sfârșitului secolului II şi primei jumătăţi a secolului III p. Chr.163. 2. Fibulă cu braț în formă de „T”, arc aplatizat lățit, picior alungit cu portagrafă și ac cu sistem de închidere cu balama (pl. I/2). Descoperită la o dată anterioară anului 1905, a fost donată Muzeului Național Secuiesc de Csereyné Zathureczky Emilia. Piesa a fost inventariată la muzeu abia în anul 1923 sub nr. inv. 6400. Are lungimea de 58,25 mm, cu brațul lat 27,7 mm. Arcul are grosimea de 2,8 mm şi atinge lățimea oscilând între 6,5-14 mm. Este decorat cu două creste în formă de șnur aplicate pe suprafața arcului, respectiv cu decor adâncit în formă de „X” și decor în relief deasupra piciorului. Descoperitorul a atribuit-o categoriei fibulelor de tip „Aucissa” şi o data în epoca dinastiei Flaviilor, în ultimele trei decenii ale secolului I p. Chr.164. Analogia la care făcea referire Székely165, aparţine se pare unui tip diferit, fără picior bine definit și având la capătul portacului un buton. Este de remarcat şi faptul că fibulele cu brațele în formă de „T” sunt specifice perioadei de la sfârșitul secolului II – mijlocul secolului III p. Chr.166. 3. Fibulă cu braț în formă de „T”, cu arc aplatizat lățit (pl. I/3). Piciorul și acul nu s-au păstrat. Este decorată pe ambele laturi ale arcului cu câte o pereche de linii realizate prin punctuație. Fibula a fost descoperită pe latura de est a platoului, în cursul săpăturilor din 1942, fiind înregistrată cu nr. inv. 9810. Autorul săpăturilor a încadrat această piesă în categoria fibulelor de tip „Aucissa”167. 4. Inel de argint cu verigă simplă (pl. IV/2), cu diametrul extern de 20 mm, având corpul cu secțiune pătrată gros de 2 mm (nr. inv. 9827). A fost descoperit la adâncimea de 0,57 m, lângă turnul din colțul sud-estic168. Din lipsa contextului stratigrafic concret, piesa, care s-a pierdut în cursul evacuării din timpul războiului, ar putea fi datată, în egală măsură, în epoca romană cât şi în cea postromană sau chiar în epoca medievală. 5. Tot în categoria inelelor ar putea fi inclusă o verigă de bronz169 cu diametrul de circa 22 mm și grosimea de circa 4 mm, descoperită în 1942 163 164 158 159 160 161 162 Székely 1943, 19 pl. IX/32. Cociş 2010. Popescu 1945, 496 fig. 6/69. Kovrig 1937, 77 pl. XVII/179-180. Petek 1942, 70. 165 166 167 168 169 Gančeva 2004, 114. Székely 1943, 7-8. Kovrig 1937, pl. IV/32-36. Cociş et al. 2010, 207-208. Székely 1943, 19. Székely 1943, 19. Székely 1943, 19. 61 într-un punct neprecizat al platoului. Piesa a dispărut în timpul evacuării. 6. Dintre cele 10 plăcuțe de bronz de forme diferite se distinge o piesă în forma unui arc de cerc (pl. II/2), lată de 11,4 mm și groasă de 2 mm. Piesa, decorată cu o nervură centrală, este fragmentul unei verigi plate cu diametrul de 60 mm. Ea este mult prea deteriorată pentru a i se putea stabili utilitatea originală. Ar putea fi vorba fie despre o cataramă militară (balteus), fie de o fibulă de tip „omega”. 7-8. Alte două plăcuțe de bronz, perforate la capete, ar putea fi accesorii de îmbrăcăminte. Prima pare să fie întreagă, lungă de 60,7 mm, lată de 13,9 mm și groasă de 0,6 mm (pl. II/9). Cealaltă este păstrată doar pe jumătate şi are lungimea de 32,8 mm, lățimea de 10,5 mm și grosimea de 0,8 mm (pl. II/6). 9. Tot ca accesoriu de port (poate o cataramă) ar putea fi interpretată și plăcuța de bronz în formă de inimă (pl. IV/3), dispărută în timpul evacuării, cu dimensiunile de 45×50 mm, descoperită la adâncimea de 0,30 m, în secțiunea XVIII de pe latura estică a platoului170. 10-12. Ultimele trei piese care pot fi atribuite categoriei obiectelor de port s-au pierdut în timpul războiului. Este vorba de un ac de bronz (probabil un ac de păr) lung de 235 mm, terminat într-un buton globular cu diametrul de 17 mm (pl. IV/5), un ac de cataramă cu lungimea de 42 mm descoperit la adâncimea de 0,75 m în secțiunea V171, respectiv un buton de bronz cu diametrul de circa 25 mm172. Arme De pe platoul fortificației provin 33 de piese din această categorie, ce reprezintă 2,61% din materialul arheologic descoperit. Un vârf de săgeată a apărut în cursul săpăturilor din 1909173, restul fiind descoperite în campania din anul 1942. Dintre acestea, la Muzeul Naţional Secuiesc au putut fi identificate 21 de piese. Locul de păstrare al celorlalte piese este necunoscut, cu excepția umbo-ului, predat în anul 1971 Muzeului Național de Istorie al României. 170 171 172 173 62 Székely 1943, 18 pl. IX/34. Székely 1943, 18 pl. IX/31. Székely 1943, 18 pl. IX/22. Csutak/László 1910, 51. Arme de atac În această categorie pot fi incluse, pe baza cărților de inventar, 14 piese. Un vârf de săgeată a fost descoperit în 1909, restul în 1942. În colecţiile Muzeului Naţional Secuiesc am mai putut identifica 8 piese. 1. Cuţit sau pumnal cu spatele curbat și tăiş drept (nr. inv. 9805), având lungimea totală de 23,85 cm, din care mânerul este de 10 cm, iar lățimea lamei de 2,9 cm (pl. III/1). Acesta se termina într-o antenă (azi pierdută), care avea lungimea de 4,4 cm. Piesa a fost descoperită la adâncimea de 0,77 m, în secțiunea X din apropierea colțului de sud-vest al platoului174. Cuțitele cu spatele curbat sunt piese specifice, atât pentru epoca romană175, cât și pentru cea imediat următoare176. 2. Vârf de lance cu lama lățită la bază și tub de înmănușare (nr. inv. 9806), descoperit într-una din secțiunile deschise pe latura vestică a platoului177 (pl. III/2). În momentul descoperirii piesa se găsea în condiții relativ bune, având doar vârful rupt178, în prezent ea fiind putenic deteriorată. Piesa avea lungimea maximă de 23 cm, din care lungimea tubului reprezenta 8 cm, lama cu secțiunea romboidală atingea lăţimea de 3,6 cm şi grosimea de circa 0,5 cm. Acest tip de lance s-a descoperit atât în lumea romană179, cât și în mediul barbar post-roman180. 3. Vârf de lance, în formă de frunză de salcie (nr. inv. 9807). Tubul de înmănuşare este rupt (pl. III/3). Piesa s-a descoperit lângă turnul de pe mijlocul laturii de vest181. La momentul descoperirii ea avea lungimea de 23 cm. Astăzi se mai păstrează doar circa 21,3 cm din piesă, din care lama măsoară 18,5 cm. Forma lamei este romboidală în secțiune, cu lăţimea de 3,2 cm și grosimea de 0,32 cm. Cele mai apropiate analogii provin de la Buciumi182 sau Gilău183. 4. Vârf de lance, de formă romboidală, cu tub de înmănușare (nr. inv. 9808), descoperit lângă turnul Székely 1942, 4r; Székely 1943, 18, pl. IX. 17. Chirilă 1972, pl. LXI/13-15, LXVII/11-13. 176 Chilieni – Bartok/Bordi 2000, 176, fig. 2/3; 3/5. Pădureni – Szekely 1969, 72, fig. 18/2. 177 Székely 1942, 4v. 178 Székely 1943, pl. VIII/12. 179 Gudea 1997a, fig. 34/1. 180 Szekely 1969, 72, fig. 18/5. 181 Székely 1943, 18. 182 Chirilă et al. 1972, pl. LX/9-10. 183 Isac 1997, pl. XXVI/2. 174 175 de pe mijlocul laturii de vest184 (pl. III/4). Piesa, cu o lungime maximă de 18,3 cm, s-a păstrat în condiții de conservare relativ bune. Lama, cu secțiunea romboidală, reprezintă aproximativ jumătate din lungimea totală a piesei. Lăţimea lamei atinge 2,6 de cm, iar grosimea 0,5 cm. Vârful de lance prezintă analogii cu piese asemănătoare din castrele de la Buciumi185, Moigrad-Dealul Pomet186 sau Gilău187. 5. Vârfuri de săgeți. Dintre cele nouă vârfuri de săgeți, înregistrate în cărțile de inventar, au fost identificate în depozitul Muzeului Naţional Secuiesc doar patru exemplare. Toate fac parte din categoria săgeților dreptunghiulare în secțiune și cu tub de înmănușare. Două dintre ele (nr. inv. 9822.1-2) au dimensiuni medii, asemănându-se cu niște vârfuri miniaturale de suliță (pl. III/6-7), cu lungimile de 10,8 cm și respectiv 10,25 cm. Diametrul tuburilor lor este de 1,5 şi 1,4 cm. Greutatea pieselor variază de la 22 la 24,5 g. Cea de-a treia (nr. inv. 9822.3) piesă este de dimensiuni mici, cu lungimea de 7,96 cm, diametrul tubului de 1,2 cm și greutatea de 19 grame. Tubul de înmănușare a fost realizat prin îndoirea în sus a corpului aplatizat (pl. III/8). Cea de-a patra piesă (nr. inv. 9822.4) este un vârf mai robust, cu lungimea de 8,2 cm și greutatea de 47 g (pl. III/4). Tubul de înmănușare este deteriorat şi s-a păstrat pe o lungime de doar 2,5 cm. În diametru acesta atinge 1,5 cm. Vârfuri similare primelor două piese sunt cunoscute din castrele de la Buciumi188, Olteni189, iar cea de-a treia piesă are analogii între descoperirile făcute la Buciumi190, Gilău191 și Moigrad – Dealul Pomet192. Cea de-a patra piesă o putem interpreta, datorită greutății mari, drept un vârf de arcubalista romană sau de arbaletă medievală. Ultima piesă din listă, ce apare în publicația din 1943, este un vârf de pilum care nu a mai putut fi găsit în depozitul Muzeului Naţional Secuiesc. Fie că ea s-a degradat complet din cauza coroziunii, fie a fost distrusă în timpul războiului, fie ar putea să fi fost transmisă unui alt muzeu193. 184 185 186 187 188 189 190 191 192 193 Székely 1943, 18. Chirilă et al. 1972, pl. LVIII/2-3. Gudea 1997a, fig. 34/2. Isac 1997, pl. XXVI/1. Chirilă et al. 1972, pl. LXI/8. Székely 1980, fig. 9/10. Chirilă et al. 1972, pl. LXII/1-3. Isac 1997, pl. XXVI/10. Gudea 1997a, fig. 34/10-11. Székely 1943, 18 pl. VIII/18. Arme de apărare În cursul săpăturilor din anul 1942 au fost descoperite 20 de piese care intră în categoria armelor de apărare. 19 dintre ele au fost plăcuțe de „lorica squamata” (nr. inv. 9812), descoperite la adâncimea de 0,80 m, în secțiunea VI din colțul de nordvest al platoului. Doar 13 dintre ele le-am putut identifica în depozit194. Plăcuțele au formă pentagonală (pl. III/5) şi erau prevăzute cu câte șase găuri de prindere. Piesele au lungimea între 10,8-11,5 mm, lățimea de 7,5 – 8,5 mm, respectiv grosimea de 0,4 mm. Greutatea lor oscilează între 3,7-4 g. Zale realizate din plăci pentagonale sunt cunoscute în numeroase puncte de dislocare a unităților auxiliare. Dintre cele mai apropiate analogii amintim piesele de la Buciumi195. Ultima piesă este un umbo de scut cu calotă conică arcuită și bordură prevăzută cu patru găuri de prindere (pl. IV/1). Piesa are diametrul maxim de 16 cm și înălțimea de circa 8 cm. Umbo-ul a fost descoperit lângă turnul de sud-est, la adâncimea de 0,50 m196. Piesa a fost transferată, în anul 1971, la Muzeul Național de Istorie a României. Ea prezintă analogii cu piesele similare de la Hălmeag, Sucidava197 sau Capidava198. Lipsa contextului arheologic îngreunează datarea armelor şi echipamentului militar. Este posibil ca aceste piese să fi fost în uz atât în epoca romană, cât și după părăsirea Daciei de către romani. Unelte În această categorie pot fi încadrate patru piese: o seceră, un topor și două brăzdare de plug. Nu dispunem de nici o informaţie despre tipul secerii. Ea nu a fost publicată şi nici nu a fost de găsit în depozitul MNS. Toporul, descoperit la adâncimea de circa 1 m, lângă „Praetorium” (secțiunea V), apare menționat fără dimensiuni în textul și planșele publicației din anul 1943199. Nici asupra lui nu se mai pot face precizări, deoarece piesa nu a putut fi identificată în depozit. 194 195 196 197 198 199 Székely 1942, 3v. 1943, 19 pl. IX/26-28. Chirilă et al. 1972, 69 pl. LXVIII/1-2. Székely 1943, 18 pl. IX. 25 Gheorghe/Amon 2012, 11 fig. 3/1, 12, fig. 3/3. Rațiu/Opriș 2014, pl. III/5-6. Székely 1943, 18 pl. IX.16. 63 Unul dintre cele două brăzdare (nr. inv. 9829200) a fost predat Muzeului Național de Istorie a României. Al doilea (nr. inv. 9828) a fost confecţionat în formă de limbă, cu bucșă de înmănușare cu aripioare. Piesa atinge lungimea de 21,3 cm, lățimea de 10,6 cm, înălțimea de 3,8 cm și o grosime a lamei de circa 4,7-7,8 mm (pl. IV/6). Pe baza analogiilor din Pannonia, Székely atribuia piesa epocii romane201. Este de menționat faptul că brăzdare asemănătoare există atât în La Tène-ul dacic202, cât și în epoca medievală203. Obiecte de metal folosite drept material de construcţie În această categorie pot fi incluse 20 de cuie de diferite tipuri, respectiv o piesă formată din două tije îndoite. Cinci dintre ele au fost descoperite în cursul campaniei din anul 1909, una în 1910, restul cuielor și îmbinarea provin din săpătura anului 1942. Cu ocazia pregătirii acestei publicaţii s-au identificat doar piesele din săpăturile anului 1942. S-au identificat patru tipuri distincte de cuie: cuie cu capul îndoit într-o parte (pl. V/1; VI/2), cuie și piroane cu capul dreptunghiular (pl. V/3, 6, 7, 10; VI/3, 7), cuie cu cap conic (pl. VI/ 4, 6), respectiv o piesă cu capul aplatizat pe verticală (pl. VI/5). Aceste cuie sunt apariții comune în mediul arheologic de epocă romană, ele apărând în egală măsură atât în castre (ex. Brețcu204, Buciumi205 etc.), cât și în așezările civile (ex. villa rustica de la Ciumăfaia206). Îmbinarea, formată din două tije îndoite, prinse una de alta în partea inelară (pl. VI/8), reprezintă, după toate probabilităţile, o balama. Piesa are analogii atât în materialul de la Brețcu207 cât și în cel de la Buciumi208. Alte piese din fier În afara celor descrise mai sus, materialul metalic din campania anului 1942 mai conține opt piese, care nu pot fi încadrate în nici una dintre 200 201 202 203 204 205 206 207 208 64 Székely 1943, 18 pl. IX.14. Székely 1943, 19. Crişan 1960. Paraschiv-Talmațchi/Custurea 2008. Gudea 1980, fig. 53, fig. 54/1-20. Chirilă et al. 1972, pl. CVII/16-23. Székely 1969, fig. 14/2-3, 6-11. Gudea 1980, fig. 53, fig. 54/23. Chirilă et al. 1972, pl. CVI/8. categoriile enunţate anterior. Acest lucru se datorează, pe de o parte, formei, pe de altă parte stării de conservare precare ale pieselor în cauză. Una dintre aceste piese este un mâner în formă de Ω, cu deschiderea de 8,5 cm (pl. V/1), realizat dintr-o tijă cu secțiunea circulară, răsucită în partea centrală de trei ori. Piesa a aparţinut probabil unei găleți, cu diametrul de circa 10 cm. În afară de mâner, lista pieselor cu funcționalitate nesigură mai include trei tije de fier - două drepte (pl. V/5; VI/1) și una îndoită (pl. VI/10), o bară cu secțiunea pătrată îndoită în formă de L (pl. V/11), o placă fragmentară, perforată, îndoită în formă de S (pl. V/12), o placă îndoită în formă de V, cu unul dintre capete îndoit perpendicular pe axul orizontal (pl. V/13), respectiv o îmbinare cu placă și spin (pl. VI/9), care, datorită dimensiunilor sale, nu poate fi considerată drept cataramă şi ar putea fi interpretată drept piesă de harnașament. DESCOPERIRI DIN OS ŞI CORN Pe parcursul timpului, în colecțiile Muzeului Național Secuiesc au intrat 39 de oase sau piese din corn de cerb, provenite de pe platoul fortificației de la Comolău. Materialul osteologic provine din donații (1889 – 2 buc.) și din săpături efectuate înaintea Primului Război Mondial (1909 – 24 buc. și 1910 – 10 buc.). Din câte reiese din documentaţia păstrată, colectarea materialului osteologic a fost ignorată complet în cursul săpăturilor din 1942. Remarcăm că, pe urma acestei campanii, în colecția muzeului nu a intrat nicio piesă din această categorie. Restul materialului osteologic nu se mai găsește nici el în colecțiile MNS, fiind, la un moment dat, considerat fără valoare şi, probabil, radiat încă în perioada interbelică. Din săpăturile anului 1942 provin următoarele piese de corn de cerb: 1. Tijă cu secțiunea octogonală neregulată, cu capăt rotunjit și ascuțit (nr. inv. 9824; pl. VII/1). Are lungimea de 20,3 cm, lățimea de 0,92 cm și grosimea de 0,68 cm. Ea a fost descoperită in secțiunea X din colțul de sud-vest al platoului. Székely o descria drept „vârf de pilum din os”209. După părerea noastră, această interpretare poate fi exclusă, ca fiind una prea puţin argumentată. Nu excludem identificarea piesei cu un stillus rudimentar, cu un 209 Székely 1942, 4v. instrument de decorare a ceramicii sau un străpungător de uz casnic. 2. Tijă cu secțiunea hexagonală neregulată, cu capetele tăiate drept (nr. inv. 9825; pl. VII/2). Are lungimea de 12,95 cm, lăţimea de 1,05 cm și grosimea de 0,8 cm. Locul de descoperire nu este cunoscut. Nici funcționalitatea piesei nu a putut fi stabilită. 3. Disc cu partea inferioară plată și cea superioară ușor bombată (nr. inv. 9832; pl. VII/3). Are diametrul de 6,73-6,94 cm și grosimea maximă de 1,73 cm. Piesa provine dintr-un loc neprecizat a platoului. Funcționalitatea piesei nu a putut fi stabilită. CERAMICA Pe parcursul timpului, de pe platoul fortificației de la Comolău a fost colectat un număr de 905 bucăți fragmente ceramice sau vase ceramice întregi, reprezentând 71,6% din totalul descoperirilor. Dintre acestea, 80 au fost descoperite în timpul campaniei de cercetare din 1909, 107 în anul 1910, respectiv 715 piese în timpul săpăturii din 1942. Alte două fragmente ceramice și un vas întreg au apărut înainte, respectiv după efectuarea cercetărilor sistematice. Numărul materialului ceramic descoperit a fost mult mai mare, datorită faptului că există cazuri când un număr de inventar apare pe mai multe fragmente, deși în cartea de inventar a fost trecut doar unul singur, respectiv deoarece nu posedăm informații cu privire la numărul pieselor de acest fel descoperite în anul 1949. Tot pentru numărul mai mare al materialului ceramic descoperit pledează și faptul că, exceptând cercetarea din anul 1910, în colecție au intrat doar buze și funduri de vase, respectiv acele fragmente de pereți de vas care prezentau decor. În cursul documentării materialului am reușit să identificăm un număr de 443 de piese, aparținând la patru epoci distincte (tabelul 2). Epoca Preromană Romană Post-romană Medievală Total Fragmente 13 368 36 26 443 Proporție, % 2,93 83,07 8,13 5,87 100 Tabel 2. Comolău. Distribuţia pe epoci a materialului ceramic Ceramica de epocă romană Ceramica este materialul cel mai larg reprezentat la Comolău. Cele 368 de fragmente identificate drept romane reprezintă 83,07% din totalul materialului ceramic. Suntem conștienți de relativitatea acestei proporţii. Numărul descoperirilor de acest tip ar putea fi mult mai mare dacă am lua în consideraţie caracterul sumar al descrierilor din cărțile de inventar. În cursul prezentării materialului ceramic roman am încercat să tratăm descoperirile făcute în timpul celor trei campanii de cercetare ca un întreg. Din lipsa informațiilor despre contextul de descoperire, singurul lucru cert rămâne faptul că toate provin de pe platoul fortificației. Ceramica de lux Această categorie este slab reprezentată în cadrul materialului ceramic roman, fiind cunoscute doar opt fragmente de vase, toate descoperite pe parcursul săpăturilor din 1942. Patru din ele sunt fragmente de pereți de castroane, două cilindrice cu fundul în formă de calotă (pl. XVIII/1-2), un vas cu partea superioară cilindrică și buza lățită în formă de T (pl. XXVII/1), două vase emisferice cu buza îngroșată și rotunjită (pl. XXVII/2-3), un vas cu partea superioară cilindrică și cea inferioară emisferică (pl. XXVII/5), respectiv un fragment dintr-un vas de formă neprecizabilă (pl. XVIII/3). Patru dintre ele au un decor adâncit, aplicat prin ștampilare, format din rozete (pl. XVIII/1), motive în formă de „S” sau de clepsidră (pl. XVIII/2), rozete și pișcoturi (pl. XXVII/3), cu împunsături (pl. XXVII/1), sau aplicate prin șlefuire (pl. XVIII/3). Celelalte două au suprafața șlefuită și fațetată, una dintre ele (pl. XXVII/4) având aplicată o angobă de culoare brun-roșcată. Ultima piesă este toarta unui ulcior, pe care a fost aplicat, înainte de ardere, un brâu, a cărui suprafață a fost decorată cu împunsături, imitând după toate probabilităţile un șarpe (pl. XVIII/4). Ceramica comună Ceramica comună reprezintă majoritatea descoperirilor de vase de lut, în cadrul ei găsindu-se toate formele specifice materialului ceramic roman din provincia Dacia, alături de care apar și forme de vase mai puțin cunoscute. 65 • Oale Oalele prezintă una dintre cele mai numeroase forme de vase identificate (86 de exemplare), reprezentând 23,37 % din ceramica identificată ca fiind de origine romană. Deși materialul este relativ fragmentar, s-a putut stabili că majoritatea acestuia este reprezentat prin vase cu partea inferioară tronconică şi umărul sau mijlocul bombate. Predomină formele cu buza îngroșată și rotunjită (pl. X/1, 2, 6-7; XI/1-4, 7, 9; XII/1, 4, 5; XIX/1, 2, 4-6; XX/1; XXII/3; XXIII/1-4; XXIV/1; XXVI/3, 5) și cele cu gura evazată, buza rotunjită prevăzută cu șănțuire pentru capac (pl. XII/2, 3; XXI/1; XXII/2, 5, 6; XXIII/5, 6; XXIV/7, 8; XXV/5; XXVI/4). Oalele cu buza lățită pe orizontală (pl. X/3; XI/6, 8; XIX/3; XXIV/2, 3; XXV/2), cele cu gura evazată și buza rotunjită (pl. X/4; XII/6; XXII/4; XXIV/5; XXVI/2, 6, 7) sunt mai puțin numeroase, reprezentând cantitativ doar un sfert din numărul formelor precedente, în timp ce oalele cu gura dreaptă, buza îngroșată, tăiată drept (pl. XI/10; XXIV/4, 6) sunt reprezentate de trei fragmente. Cele cu buza lățită pe orizontală, cu suprafața teșită (pl. XXVI/1) și cu gura evazată, buza tăiată drept (pl. X/5) sunt reprezentate fiecare de câte un exemplar. Fundurile sunt, de regulă, profilate (pl. XXI/2, 3, 5, 7; XXII/1; XXV/4), dar există și cazuri de funduri zise „cu călcâi” (pl. XX/2-4; XXV/3) sau drepte (pl. XX/5-7). Vasele din această categorie au fost realizate dintr-o pastă bine omogenizată, degresată, în majoritatea cazurilor, cu nisip fin. Există și exemplare în cazul cărora s-a folosit mică sau nisip cu bob mare. Suprafața vaselor din această categorie este, de cele mai dese ori, retușată, existând însă și cazuri când aceasta este zgrunțuroasă sau șlefuită. Majoritatea vaselor au fost arse până la diferite nuanțe de cenușiu, dar există și cazuri când ele au culoare brună (pl. XX/1; XXI/6; XXII/1, 3; XXVI/3) sau cărămizie (pl. XX/2; XXIV/1, 5). Decorul oalelor este sărăcăcios, caracteristic ceramicii romane de această categorie, ea constând în linii incizate, aplicate una câte una (pl. XXV/1), câte două (în majoritatea cazurilor) sau câte trei (pl. XXII/2). Uneori se întâlnesc caneluri (pl. XII/4; XIX/5; XXII/4). Într-un singur caz (pl. XIX/1) pe suprafața vasului a fost scrijelită o inscripție (ADATI), dar nu este cert dacă se poate vorbi de decor sau avem de-a face cu un ostracon. Decorul a fost aplicat în general sub gâtul (pl. XI/2; XIX/6; XXII/3; XXIII/5), pe umărul (pl. XIX/4; 66 XXIII/3) sau pe diametrul maxim (pl. XXIII/6; XXVI/2) al vaselor. Oalele sunt descoperiri comune în materialul provincial-roman. În Dacia, ele sunt prezente, în egală măsură, printre materialele descoperite în așezări civile (Cristești210, Târnăveni211), villae (Ciumăfaia212) sau fortificaţii militare (Boroșneu Mare213, Buciumi214, Brețcu215 etc.). • Castroane În această categorie au fost încadrate acele vase ale căror înălțime este mai mare decât jumătatea diametrului. Prin cele 81 de exemplare ele reprezintă 22% din materialul ceramic roman identificat. Castroanele au fost realizate din pastă fină, degresată, în majoritatea cazurilor, cu mică. Arderea, de regulă oxidantă, rezulta în culori cuprinse de la cărămiziu-gălbui la brun-cărămiziu. Din materialul de la Comolău se pot distinge patru forme de castroane: de formă globulară aplatizată cu gura evazată, de formă emisferică, de formă cilindrică cu fund emisferic, respectiv castroanele cu profilul în formă de „S” alungit. Castroanele globulare se disting prin gura invazată și buză îngroșată, rotunjită (pl. XV/5; XXXI/2; XXXII/4). Majoritatea fragmentelor nu sunt decorate, dar există cazuri când, sub buză, apar linii incizate simple (pl. XL/6) sau paralele (pl. XL/2), respectiv benzi adâncite, paralele, pe umăr (pl. XXXI/2). Vasele din cea de-a doua categorie au corpul emisferic şi buza dreaptă rotunjită, îngroșată spre exterior (pl. XXVII/ 2-3; XXVIII/1-2; XXXIII/2; XXXVII/2; XXXIX/1). Se mai întâlnesc exemplare cu buza evazată (pl.; XXVIII/5; XXXII/1), respectiv exemplare cu buza dreaptă rotunjită (pl. XXXIII/2). Acest tip de vase este, în majoritatea cazurilor, nedecorat. Uneori se întâlnesc exemplare cu suprafața șlefuită și fațetată sau exemplare cu nervuri fine la mijlocul înălțimii. Castroanele, cu corp cilindric și partea inferioară emisferică, apar în variantele cu buza îngroșată și rotunjită (pl. XXVII/4; XXVIII/4; XXXVI/5; XXVIII/2; XXXIII/4; XXXVI/5; XXXVII/5; XXXVIII/2), cu buza tăiată oblic și canelată (pl. 210 211 212 213 214 215 Popescu 1956, fig. 108, fig. 112-113. Bordi 2009, pl. II. Székely 1969, fig. 8/1; fig. 11/3, 10. Bordi/Popa 2013, pl. 12/5; pl. 24/2-11; pl. 25/1-6. Chirilă et al. 1972, pl. VI. Gudea 1980, fig. 26-27. XXX/3) sau cu buza evazată (pl. XXXIV/5). Din aceeași categorie de vase fac, probabil, parte și fragmentele unor castroane cu corp cilindric, cu buza îngroșată, rotunjită (pl. XIV/1; XXXIII/4; XXXVI/5) și dreaptă (pl. XXXVIII/4), dar acestea sunt mult prea fragmentare pentru a li se putea reconstitui integral şi cu siguranță forma originală. Cele trei forme de castroane descrise sunt frecvente în cadrul materialului provincial-roman, fiind atestate atât în așezări civile cât și în fortificaţii militare. Vasele cu profil în formă de „S” alungit sunt cele mai numeroase dintre descoperirile de castroane făcute pe platoul fortificației de la Comolău. În materialul documentat am distins trei tipuri ale acestor vase. În primul rând remarcăm forma de castron cu profil în formă de „S” şi gura evazată, care este reprezentată printr-un singur fragment (pl. XXXVII/6). Urmează castroanele cu profil în formă de „S” cu gura lățită şi buza trasă pe orizontală, care sunt reprezentate prin trei variante: cu suprafața simplă a buzei (pl. XIV/4; XV/1; XXX/1-4; XXXV/3), cu buza lățită și profilată (pl. XXXIV/4), cu buza canelată (pl. XIV/2-3; XXXI/4, 6-7; XXXII/5; XXXIII/1, 3, 5-6; XXXIV/1-2, 6; XXXVI/1, 6). Vasele sunt decorate, de regulă, cu benzi late, adâncite. Într-un singur caz vasul a fost pictat cu roșu (pl. XXXV/3). Această variantă de castroane este mai puțin cunoscută în Dacia, fiind documentate câteva exemplare doar la Cristești216. Cel de-al treilea tip de castroane cu profil în formă de „S” este reprezentat de vasele cu gura dreaptă şi buza profilată (pl. XIV/5, 6; XV/1, 3, 4; XXVII/5; XXVII/3; XXIX; XXX/2, 5; XXXI/1,3; XXXII/2-3, 6; XXXV/1-2, 4-5; XXXVI/2-4; XXXVII/1; 3-4; XXXVIII/1, 5). În lotul ceramic de la Comolău este un tip relativ numeros, prezentând decor asemănător cu cele precedente. Multe din exemplarele acestor tipuri de castroane au toarte în bandă. • Străchini Prin această formă se subînțeleg variante mai scunde ale formei precedente, variante ce au înălțimea mai mică decât jumătatea diametrului maxim. Din această categorie au fost identificate 25 de fragmente, ceea ce reprezintă circa 6,79% din ceramica romană. Materialul se grupează în trei forme distincte: străchini cu corp globular aplatizat şi gura invaza216 Popescu 1956, fig. 104/3, 5; 111/15. tă, străchini cu corp emisferic aplatizat și străchini cu profilul corpului în formă de „S” alungit. Primul tip include vase cu buză îngroșată și rotunjită (pl. XV/6; XXXIX/1, 6; XL/1-2, 4-6), sau cu buza trasă orizontal (pl. XXXIX/2). Toate exemplarele au fost realizate din pastă fină, degresată cu nisip sau mică, arse în diferite nuanțe de cenușiu și cărămiziu. Doar un număr mic de vase de acest tip au fost decorate. Decorul era compus din linii paralele incizate, aplicate sub buză (pl. XL/2) sau din caneluri executate pe suprafața acesteia (pl. XXXIX/2). Formele celui de-al doilea tip de străchini sunt reprezentate, de asemenea, de două variante, întâlnindu-se între ele, în primul rând, vase cu gura dreaptă, buza îngroșată și rotunjită (pl. XV/7; XL/3), apoi vase cu gura evazată şi buza îngroșată (pl. XXXIX/4), şi în la treilea rând, vase cu gura în formă de pâlnie şi buza dreaptă rotunjită, formă identificată doar printr-un singur exemplar (pl. XXXIX/5). Aceste exemplare erau realizate din pastă asemănătoare vaselor descrise anterior, fiind arse până la nuanțe de cenușiu, cărămiziu sau brun. Doar un singur exemplar este decorat cu benzi late adâncite, aplicate pe buza și umărul vasului. Străchinile descrise mai sus sunt forme comune în mediul provincial-roman, întâlnindu-se atât în așezări civile cât și în castre. Ultimul tip identificat reprezintă o strachină cu profil sub formă de „S”, cu buza lățită, prevăzută cu toartă (pl. XXXIX/3). Este varianta aplatizată a castroanelor de această formă. Vasul, realizat din pastă fină, degresată cu nisip fin, a fost ars oxidant până la o culoare brun-cărămizie şi poartă pe umeri și pe buză un decor canelat. • Platouri şi farfurii Majoritatea descoperirilor, din cele 28 de fragmente din această categorie (7,61% din materialul ceramic roman identificat), este reprezentată de platouri. Printre materialele documentate se întâlnesc fragmente ale unor forme tronconice cu corp ușor arcuit și gura invazată (pl. XII/9; XLI/ 6, 7; XLII/2; XLIII/1, 3, 7), forme tronconice cu corp arcuit și gura invazată (pl. XII/10; XLI/ 2; XLII/4, 6; XLIII/4, 5), forme tronconice cu corp ușor arcuit și gura dreaptă (pl. XLI/1; XLII/1, 7, 8; XLIII/6), forme tronconice cu corp drept și gura invazată, îngroșată și rotunjită (pl. XII/11; XLII/3; XLIII/2), precum şi un exemplar tronconic, cu corp ușor arcuit și gura lățită (pl. LXI/5). 67 Diametrul maxim al vaselor variază între 20 - 40 cm. Platourile au fost realizate dintr-o pastă bine omogenizată, degresată cu nisip fin și uneori cu mică. Majoritatea lor au fost arse până la cenușiu, existând însă și fragmente având o culoare în diferite nuanțe de cărămiziu (pl. XLI/1, 6; XLII/2), brun (pl. XLI/5) sau negru (pl. XLIII/7). Majoritatea fragmentelor sunt nedecorate, având uneori suprafața șlefuită (pl. XLII/5-6) sau, în unele cazuri, linii incizate (pl. XLI/5, 7), alveole adâncite (pl. XLII/3) sau caneluri concentrice pe suprafața buzei (pl. XLI/5). Un exemplar, dispărut în cursul evacuării din timpul războiului, avea două torţi orizontale perforate (nr. inv. 9951; pl. XLI/7)217. În comparație cu numărul platourilor, cel al farfuriilor este mult mai redus. Au fost descoperite doar două exemplare. O farfurie cu corp bitronconic aplatizat (pl. LXI/3), și, al doilea fragment, partea inferioară a unei farfurii cu baza emisferică aplatizată, cu fund inelar (pl. LXI/4). Ambele vase au fost realizate din pastă fină, degresată cu mică, fiind arse oxidant până la o culoare cărămizie. Numărul mic al farfuriilor din lotul ceramic de la Comolău este greu de explicat. • Mortaria Această categorie de vase ceramice este specifică ceramicii epocii romane, fiind folosită la pisarea diferitelor ingrediente, utilizate frecvent în bucătăria provincial-romană. În colecția de la Comolău au intrat trei astfel de fragmente (pl. XLIV/1-3), reprezentând 0,82% din ceramica provincial-romană identificată. Acestea au aparținut unor vase de dimensiuni medii, cu diametrele cuprinse între 31 și 42 cm. De regulă aveau formă tronconică, cu corp arcuit. De la două din ele s-au mai păstrat doar câte un fragment din partea superioară. Cel de-al treilea exemplar (pl. XLIV/1) cuprinde şi o parte de perete. Pe interiorul fragmentului de perete păstrat se mai observă pietricelele aplicate în pasta moale. Două dintre vase au buza bombată, lățită spre exterior, în timp ce al treilea are buza bombată, lățită în ambele direcții (pl. XLIV/2). Vasele de această formă au fost realizate din pastă bine omogenizată, degresată cu nisip, având suprafaţa de culoare cenușie, cărămizie sau brun-cărămizie. Unul dintre exemplare (pl. XLIV/1) a fost 217 68 Székely 1943, 25 Fig. 7/16, pl. XIV/2. decorat cu două caneluri, executate în partea inferioară a corpului. Altul era decorat cu câte un buton piramidal pe ambele părţi ale ciocului, iar al treilea fragment de strachină nu este decorat deloc. • Vase afumătoare Dintre aceste recipiente specifice ceramicii provincial-romane au fost identificate două exemplare (pl. XLIV/4-5), care reprezintă circa 0,54% din totalul ceramicii romane de la Comolău. Ambele au avut corp tronconic, cu picior, şi dimensiuni relativ mari (diametrul maximal atinge 22, respectiv 24 cm). Vasele au fost realizate la roata rapidă, dintr-o pastă bine frământată şi degresată cu nisip fin și mică. Arderea este oxidantă, până la o culoare cărămizie și brună. În partea superioară vasele sunt decorate cu brâuri cu alveole realizate cu degetul. Unul din exemplare mai este decorat și cu o linie incizată, dispusă în zona umărului vasului (pl. XLIV/5). • Capace Sunt forme ceramice specifice, utilizate pentru acoperirea oalelor și castroanelor, fiind documentate într-un număr de 17 fragmente diferite (4,62% din materialul identificat). Au fost identificate cinci tipuri distincte, capacele cu marginea dreaptă, îngroșată (pl. XII/1; XLV/2), cele cu marginea dreaptă, rotunjită (pl. XIII/2; XLV/9), cele cu marginea dreaptă, lățită spre interior (pl. XLV/3), respectiv cu marginea dreaptă, tăiată oblic (pl. XLV/6). Al cincilea exemplar (pl. XIII/1), este o formă diferită de cele precedente, având marginea trasă pe orizontală și partea inferioară cilindrică. Capacele au fost prevăzute cu apucători simple, realizate prin lățirea ușoară a părții superioare (pl. XLV/2-4) sau sunt de formă cilindrică aplatizată (pl. XLV/1, 3, 5, 7). Au fost realizate pe roata rapidă, din pastă omogenă, degresată cu nisip, fiind arse la diferite nuanțe de cenușiu sau cărămiziu. Pentru majoritatea formelor de afumătoare de la Comolău întâlnim analogii în mediul provincial-roman. Unul dintre exemplare (descoperire a anului 1909, nr. inv. 2259.52; pl. XIII/1) are analogii chiar în zona capitalei Imperiului Roman, la Roma și la Ostia218. 218 Olcese 2003, 99 pl. XXXIII/3-4. • Cești Au fost descoperite 11 fragmente și două vase întregi, ceea ce reprezintă circa 3,37% din totalul ceramicii provincial-romane identificate. Vasele descoperite sunt de dimensiuni mici și medii. Ca formă, ele variază destul de mult. Avem cești cu corp bombat şi buza trasă pe orizontală (pl. XII/7; XLVII/4, 6); cești cu corp bombat, gura evazată, buza îngroșată și rotunjită (pl. XII/8); cești cu gât cilindric, gura dreaptă, canelată pe interior (pl. XVII/1); cești cu corp în formă de butoi, gura invazată, buza rotunjită (pl. XLVI/2); cești cu corp tronconic, buza îngroșată (pl. XLVI/1); cești cu corp bitronconic, buza dreaptă, rotunjită (pl. XLVI/2, 8), cești cu corp bitronconic, gura evazată, buza îngroșată și rotunjită (pl. XLVI/1) și cești cu corp globular, gât cilindric, buza îngroșată și rotunjită (pl. XLVI/4, 5). Torțile în bandă s-au păstrat doar în puține cazuri (pl. XLVI/2; XLVII/ 3, 8). Unul dintre exemplarele identificate era prevăzut cu toartă supraînălțată, formată din două torți suprapuse (pl. XVII/1). Ceștile au fost realizate dintr-o pastă bine omogenizată, degresată cu nisip fin și mică, fiind arse reducător până la cenușiu (pl. XII/7-8; XLVI/1-2; XLVII/1-3), sau oxidant, până la diferite nuanțe de cărămiziu (pl. XVII/1; XLVII/4-8). Majoritatea fragmentelor sunt nedecorate, dar există şi exemplare pe care apar linii incizate pe gât (pl. XLVII/5-8), pe umăr (pl. XLVII/5) sau pe toată suprafața vasului (pl. XLVI/2). Formele descoperite sunt destul de comune în mediul provincial-roman, excepție făcând vasul de dimensiuni mari, în formă de butoi, cu toartă, buză dreaptă, rotunjită (nr. inv. 9949, pl. XLVI/2). O analogie apropiată geografic este reprezentată de un vas de dimensiuni aproximativ asemănătoare, descoperit pe teritoriul castrului de la Olteni219. • Ulcioare Vasele pântecoase, cu mâner si gura mai îngustă decât diametrul maxim al vasului, sunt prezente în lotul ceramic de la Comolău cu 25 de fragmente diferite, reprezentând astfel 6,79% din ceramica provincial-romană din sit. Au putut fi identificate atât exemplare din varianta cu gură strâmtă și gât lung (pl. XLVIII/1-2; XLIX/1, 5; L/2), cât și cele cu gura largă și gâtul scund (pl. XLIX/2, 4, 6-7; L/1, 3-4). Alături de fragmentele din părțile superioare, au fost descoperite și funduri şi fragmente bombate din pereţii acestor recipiente (pl. XLIX/3). Aceste ulcioare au fost realizate la roata rapidă, dintr-o pastă fină, omogenă, degresată cu nisip fin și mică, fiind arse până la nuanțe de cenușiu și cărămiziu. Vase de transport şi depozitare Amfore În cadrul materialului documentat am reușit să identificăm 16 astfel de fragmente (pl. L/5-6; LI/1-8). Materialul extrem de fragmentar nu permite nicio tipologie sau o datare a majorității pieselor. Cu toate acestea există două fragmente (pl. LI/1, 5) ce aparțin unei forme cu gât cilindric larg, buza lățită în formă de „T”, umăr bombat și toarta prinsă sub buză. Acestea sunt decorate cu brâuri proeminente și linii incizate paralele. Aceste fragmente de amfore ar putea fi datate şi în intervalul secolului al IV-lea p. Chr., în baza unor analogii din situl de la Chilieni221 (fig. 61), datat cu monede de la Constantius II (337-361)222. • Pâlnii În această categorie am încadrat două fragmente de muștiucuri din partea inferioară a vaselor-pâlnie (pl. XLVII/9-10). Ambele provin din săpăturile din 1942 şi au fost realizate la roata rapidă, dintr-o pastă bine frământată, degresată cu nisip fin, fiind arse oxidant până la cărămiziu. Drept analogii am putea aminti piese asemănătoare din castrul de la Richborough220. 219 220 Székely 1980, fig. 6/5. Biddulph 2015, fig. 338/7-9. Fig. 61. Amfora de la Chilieni 221 222 Colecția de arheologie a MNS, nr. inv. 18284. Bartok/Bordi 2000, 175. 69 Dolia Din această categorie au fost identificate și documentate 99 de fragmente, ceea ce reprezintă 26,90 % din materialul ceramic provincial-roman inventariat la Comolău. Proporția acestor fragmente ar trebui să fie mai mare (circa 45%), pentru că, în afara fragmentelor inventariate, ar mai exista alte 144 de exemplare223, care nu pot fi separate pe epoci „romană” sau „postromană”. Fragmentele documentate aparțin unor vase de dimensiuni medii (diametrul gurii între 20 și 34 cm) sau mari (diametrul gurii între 40 și peste 55 cm), realizate la roată, dintr-o pastă bine omogenizată, degresată cu nisip. Arderea vaselor s-a făcut atât reducător, cu nuanțe de la cenușiu deschis la cenușiu închis, cât și oxidant, cu diferite nuanțe de cărămiziu. Pe baza formei părţii superioare a recipientelor pot fi diferențiate vase cu buza lățită spre exterior (pl. XVI/1, 8; LII/1; LV/2; LVI/2; LVII/5-8), vase cu buza lățită spre interior (pl. XVI/5; LII/4; LIV/4, 8; LV/1, 4; LVI/3-4), vase cu buza lățită în ambele direcții (pl. XVI/3-4,6; LV/3, 5; LVI/5-6), vase cu buza bombată și rotunjită (pl. XVI/2, 7, 9; LII/23; LIII/1-2; LIV/1, 5, 7; LV/6; LVI/7-8; LVII/1-4) și exemplare cu buza trapezoidală, tăiată drept (pl. LIV/2-3, 6). Majoritatea vaselor au un decor incizat, de regulă pe părțile superioare ale corpului. Acesta era alcătuit din benzi de linii paralele (pl. LII/4, 6; LV/6; LVI/3, 6; LVII/5, 8), benzi de linii ondulate combinate cu benzi de linii paralele (pl. XVI/3; LVII/2), linii ondulate combinate cu linii paralele (pl. LII/7; LIII/5-6; LV/5; LVI/1), linii ondulate (pl. LIII/4; LIV/5; LV/2), benzi de linii ondulate (pl. LIV/2; LV/2; LVI/7-8; LVII/1), și, într-un singur caz, decor triunghiular, adâncit cu spatula, aplicat sub buză (pl. LII/1). Aceste vase de provizii sunt o formă foarte răspândită în mediul provincial-roman, fiind prezente în egală măsură în așezări civile și fortificații militare. Alte tipuri de ceramică Alături de formele consacrate ale ceramicii provincial-romane, pe parcursul săpăturilor din 1942 a apărut o piesă în formă de mosor bitronconic, cu capetele lățite şi perforație longitudinală (pl. LVIII/1). Pasta omogenă, bine frământată, degresată cu nisip, arsă oxidant, până la cărămiziu spre portocaliu, pare să indice factura romană a piesei. Cu toate acestea nu ne putem exprima asupra funcționalității acesteia. Ceramica neromană Ceramica preromană Majoritatea fragmentelor ceramice considerate preromane sunt din epoca bronzului, fiind vorba de 11 fragmente224. Vasul cu buza îngroșată, răsfrântă în exterior (pl. VIII/3), cel cu buza crestată (pl. VIII/6), cel în formă de sac (pl. VIII/7), respectiv cele cu corp alungit și gura ușor evazată (pl. IX/1-2) pot fi încadrate în cultura Schneckenberg din perioada bronzului timpuriu. Tot din această perioadă face parte și toarta tubulară (pl. VIII/5), care prezintă caracteristicile grupului cultural Zăbala225. Vasele cu decor în relief (pl. VIII/1-2), respectiv cel în formă de sac cu gura evazată (pl. IX/4) prezintă analogii cu materialele atribuite culturii Noua din epoca bronzului târziu. Deși fragmentar, fragmentul de vas cu corp bombat, decorat cu brâu crestat pe pântec (pl. IX/5) prezintă caracteristicile ceramicii dacice din perioada preclasică, în timp ce ultima piesă, ceașca tronconică prevăzută cu toartă (pl. IX/6), este o „cățuie dacică”. Această formă este răspândită mai ales în epoca dacică „clasică”, deşi se întâlnește şi în perioada post-romană. Am atribuit perioadei preistorice şi cele trei greutăți de lut ars de formă conică cu vârful rotunjit (nr. inv. 9935-9935), dintre care au fost identificate două: una fragmentară (pl. VII/4) și una întreagă (pl. VII/5). În momentul descoperirii, piesele au fost considerate suporturi pentru vetre226. Din cauza lipsei contextului arheologic acestea nu pot fi încadrate cu certitudine vreunei perioade anume. Îi mulțumim și cu această ocazie domnului dr. Zsolt Székely pentru ajutorul oferit la identificarea materialului preistoric. 225 Székely 2015, 27-31. 226 Székely 1942, 4v. Székely 1943, 24. 224 Numărul mare al fragmentelor inventariate se poate explica și prin faptul că majoritatea acestora este decorată, în timp ce fragmentele nedecorate au fost ignorate, fără a fi adunate. 223 70 Ceramica post-romană Deși unele piese au fost publicate, fără a fi menționate ca atare în raportul de săpătură227, existența unor materiale arheologice de factură post-romană pe platoul fortificației de la Comolău a fost notată în scris abia în anul 1969228. Pe parcursul acestui studiu s-a reușit identificarea a 36 de fragmente ceramice, reprezentând 8,13% din totalul materialului ceramic. Trebuie să menționăm totuși, că unele piese, despre existența cărora se știa din publicații, ca de exemplu ceramică lucrată cu mâna, nu au fost de găsit în depozitele Muzeului Naţional Secuiesc. Din categoria vaselor lucrate cu mâna fac parte oalele sub formă de sac, cu buza ușor evazată (pl. LXI/4-5), cu fundul drept şi aşa-zisul „călcâi” pe exterior (pl. LXI/7). O altă formă specifică vaselor modelate cu mâna din perioada post-romană, o reprezintă ceștile tronconice. Dintre acestea se remarcă una, sub formă miniaturală (pl. LIX/1). Merită amintit şi un exemplar cu corpul emisferic pe picior inelar (pl. LIX/5), precum şi unul de formă aproape tronconică (aplatizată) şi decor alveolar la nivelul bazei (pl. LX/1). Această ceramică a fost realizată din pastă omogenă degresată cu nisip şi arsă reducător. Recipientele modelate la roată prezintă o varietate mai mare a formelor, între ele regăsindu-se oale, cești, străchini, ulcioare precum și vase de provizie. Din această categorie ar fi de amintit, în primul rând, vasele pântecoase cu gura evazată și buză lățită rotunjită, ce sunt decorate cu nervuri în zona gâtului (pl. LXI/3, 8). Alături de ele au mai apărut și funduri specifice acestui tip de vase, care se remarcă prin partea inferioară profilată (pl. LXI/1, 6). Ceștile sunt reprezentate de două fragmente (pl. LIX/2, 4), ambele de formă pântecoasă cu gât scund, având gura evazată și buza rotunjită. Aceste vase au suprafața netezită, fiind realizate din pastă bine omogenizată, degresată cu nisip fin, arse reducător, la nuanțe de cenușiu. Una dintre ele (pl. LIX/2) a fost decorată cu o rețea în formă de plasă, realizată din benzi lustruite. Străchinile sunt, de asemenea, reprezentate de fragmentele unor vase de formă bitronconică cu buza lățită, prevăzută cu toartă (pl. LIX/3), respec- tiv cu profilul în formă de „S” alungit, gura evazată și buza îngroșată, rotunjită (pl. LXI/2; LXII/1). Aceste vase, realizate din pastă degresată cu nisip fin și mică, au fost arse reducător, la diferite nuanțe de cenușiu, fiind decorate cu brâuri în relief, respectiv au o rețea în formă de plasă aplicată prin lustruire (pl. LIX/3). Ulcioarele sunt reprezentate de două fragmente, un perete al unui recipient cu gât larg și corp bombat, prevăzut cu toartă și decorat cu linii verticale aplicate prin lustruire (pl. LX/3), respectiv partea inferioară a unui vas pântecos cu suprafața lustruită (pl. LX/4). Vasele de provizii prezente în număr mare, diferă de predecesoarele lor de epocă romană prin unghiul mai mare (peste 45°) al părții superioare a vasului raportat la planul gurii. Materialul documentat este foarte fragmentar, dar se poate presupune că toate fragmentele au aparținut unor vase de dimensiuni medii de formă bitronconică. Buzele recipientelor prezintă o mare varietate de forme, regăsindu-se între ele buze lățite în formă de „T” (pl. LX/2; LXII/2, 5; LXIII/7), buze rotunjite (pl. LXII/3; LXIII/4), buze tăiate drept (pl. LXII/4) sau buze drepte trase în jos (pl. LXIII/2). Decorul constă în motive canelate, aplicate probabil cu vârful unei spatule (pl. LXII/4), linii paralele, incizate (pl. LXII/3; LXIII/6), benzi de linii ondulate (pl. LXII/5; LXIII/3) sau benzi de linii ondulate combinate cu benzi de linii drepte, paralele. Materialul arheologic post-roman prezintă similitudini cu materialul ceramic din regiunile învecinate, descoperite în siturile arheologice de la Cernat – „Dealul Bisericii”229, Chilieni – „Malul Oltului”230, Reci – „Telek”231 sau Sf. Gheorghe – „Eprestető”232, atribuite culturii Sântana de Mureș-Černjachov. Ceramică post-romană incertă În această categorie au fost incluse opt piese ceramice, care ar putea fi atribuite atât epocii romane, cât și celei post-romane, dar care, din cauza lipsei informațiilor despre contextul de descoperire, nu pot fi încadrate cu certitudine. Prima dintre ele este o lingură-creuzet de formă tronconică, cu bazele ovale, prevăzută cu tub de înmănușare pentru mâner (pl. LXXI). Piesa s-a 229 230 227 228 Székely 1943, 23 pl. XII/1; 25 pl. XIII/14-16. Szekely 1969, 17-19, pl. V/1-17. 231 232 Puskás 2015, 184 pl. 13/1-4. Bartok/Bordi 2003. Szekely 1969, 50-60. Szekely 1969, 23-49. 71 păstrat în proporție de circa 60%. Ea a fost modelată cu mâna, dintr-o pastă omogenă, degresată cu nisip și pietricele, fiind arsă oxidant, având culoarea brun-cărămizie cu pete cenușii. Porozitățile de la baza ei indică faptul că a fost folosită repetat, fiind expusă de mai multe ori la temperaturi ridicate. Aceleiași categorii atribuim şi cele șase fusaiole, descoperite în cursul anului 1942. Cinci dintre ele au fost realizate din lut ars, una (pl. LVIII/4) din peretele unui vas ceramic de factură romană, în timp ce ultima (pl. LVIII/5) a fost cioplită din piatră șistoasă. Trei dintre fusaiole aveau forma discoidală plată (pl. LVIII/3-4, 7), una era tronconică (pl. LVIII/5), una globulară aplatizată ((pl. LVIII/6), în timp ce ultima (pl. LVIII/8) avea formă tronconică. Tot aici ar putea fi încadrat și discul realizat din peretele unui vas de factură romană (pl. LVIII/2). Acest tip de artefacte este o apariție frecventă în mediul provincial-roman și post-roman, fiind considerate piese de joc233. Cu toate acestea există și păreri conform cărora aceste fragmente ceramice erau utilizate în antichitate pe post de hârtie igienică234. Ceramica medievală Alături de descoperirile din preistorie și antichitate, de la Comolău provin și materiale ceramice ce pot fi atribuite evului mediu. Este vorba de un lot de 26 de fragmente, care reprezintă 5,87% din materialul ceramic inventariat. Majoritatea fragmentelor descoperite aparțin unor oale robuste cu corp ușor bombat și gura evazată. Câteva fragmente poartă caracteristicile secolului al XIII-lea (pl. LXIV/1-5; LXV/1-2). Altele, cea mai mare parte a descoperirilor de acest gen, pot fi atribuite secolului al XIV-lea (pl. LXV/ 3-5; LXVI/1-4; LXVII/1-4; LXVIII/1-2; LXIX/1; LXX). În același timp, secolul al XVI-lea este reprezentat doar de câteva exemplare (pl. LXIX/2-4). Unul dintre fragmente aparține unui vas-strecurătoare, formă mai puțin întâlnită în materialul arheologic medieval din sud-estul Transilvaniei. Alături de oale, materialul medieval mai include și un fragment de ulcior cu corp bombat, gura largă cu cioc de scurgere (pl. LXVIII/2). S-a mai reuşit identificarea unui fund de oală, de tipul celor cu gura pătrată (pl. LXIX/4). 233 234 72 Chirilă et al. 1972, 59. Charlier 2012. Vasele timpurii poartă decoruri simple, formate din linii drepte (pl. LXIV/3) sau ondulate (pl. LXIV/4), incizate, benzi adâncite (pl. LXIV/5), în timp ce pe cele de secolul al XIV-lea apar benzi adâncite dispuse în spirală pe corpul vasului (pl. LXV/5), caneluri (pl. LXVI/1, 4), linii incizate, paralele (pl. LXVI/2) sau ondulate (pl. LXVI/3). Vasele târzii se caracterizează prin apariția torților și prin lipsa decorului. Datarea materialului ceramic medieval a fost îngreunată de numărul redus al cercetărilor efectuate în zonă, concluziile bazându-se, de exemplu, pe modul de realizare a vaselor. Astfel este cunoscut faptul că utilizarea roții încete fusese specifică secolului al XIII-lea, iar înlocuirea ei cu cea rapidă s-a produs abia în secolul următor. Vasele de secol XIII, cu gura evazată și buza tăiată drept, prezintă analogii cu materialul descoperit la Cernat – „Grădina lui Kocsis Ferenc”235, Cristuru Secuiesc – „str. Kriza János nr. 23-27”236 sau chiar cu unele fragmente din zona castrului roman de la Boroșneu Mare237. Pentru materialele de secol XIV analogiile cele mai concludente au fost descoperite în cursul săpăturilor efectuate în cetatea Bálványos238 sau printre fragmentele ceramice descoperite la Boroșneu Mare239. Cahlele oală cu gura pătrată au fost descrise între descoperirile efectuate la Sf. Gheorghe – „Grădinile Köntés”240, respectiv la Lunga – „Imobilul nr. 251”, toate din județul Covasna241. MATERIAL TEGULAR Pe parcursul timpului, în muzeele din Sf. Gheorghe au intrat cel puţin 127 de fragmente tegulare, reprezentând 10,05% din numărul pieselor inventariate. Majoritatea pieselor provin din săpăturile efectuate în cursul anilor 1909–1910242. Deși, pe parcursul săpăturilor din 1942, au apărut numeroase fragmente de ţigle şi cărămizi243, au fost prelevate pentru păstrare la Muzeul National Secuiesc doar exemplarele de forme mai rare, specifice sau Székely 1978 , 67 fig. 29/1-7 Benkő/Székely 2008, 128 fig. 29/10. 237 Bordi/Popa 2013, pl. 16/14-15. 238 Székely 1978, 54-59, fig. 12; Bordi 2001, 238-239 fig. 2/1-3, 3/1 și fig. 4. 239 Bordi/Popa 2013, pl. 16/13. 240 Székely 1948, 68-69 pl. IV/11-12. 241 Puskás 2015, 227-228 pl. 2/1-2. 242 Csutak/László 1910, 51. 1912, 61. 243 Székely 1942, 1v-3v, 4v. 235 236 cu însemne. Restul materialului a fost abandonat la fața locului. Dintre acestea provin, după toate probabilităţile, descoperirile tegulare care au intrat în colecția Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni în cursul anului 2014. În timpul documentării materialului din colecția Muzeului Național Secuiesc, au fost identificate circa 40% din piesele descoperite în 1909, una descoperită în 1910, respectiv trei piese din 1942. Materialul este compus din cărămizi (7 buc.), țigle (21 buc.) și olane (8 buc.). În cadrul cărămizilor pot fi diferențiate trei tipuri de piese: cărămizi de formă pătrată de dimensiuni mici (pl. LXXX/4; LXXXIII/1), cărămizi de formă pătrată de dimensiuni mari (pl. LXXXIII/2; LXXXIV/2), respectiv cărămizi dreptunghiulare (pl. LXXXIV/1). Mai este cunoscut şi un exemplar de tegula mammata (pl. LXXXI/1). Toate cărămizile poartă urme de mortar de var, indicând faptul că, la un moment dat, au fost utilizate drept material de construcție. Din categoria țiglelor fac parte două tipuri distincte: țigle cu margine (pl. LXXII/2; LXXIV/2; LXXV/1-4; LXXVI/1; LXXVIII/2-3; LXXIX/1; LXXXII) și țigle cu corp arcuit (pl. LXXII/1, 3; LXXIII/1, 3; LXXIV/1; LXXVI/3; LXXVII/1, 3; LXXIX/3). Din prima categorie, o formă specifică materialelor de construcție a epocii romane, fac parte fragmente provenite din exemplare cu laturile de circa 36-38×42-45 cm. Unele fragmente prezintă urme în formă de linii ondulate, aplicate cu degetul în pasta moale (pl. LXXV/1, 4; LXXIX/1). Un exemplar este decorat cu un motiv incizat, probabil solar (pl. LXXXII). O parte dintre piese, în special fragmentele mai mari, poartă urme de mortar, indicând faptul că ele ar fi putut fi refolosite în construirea unor ziduri. Cea de-a doua categorie este reprezentată de țigle cu corpul arcuit, care au în majoritatea cazurilor marginea ușor îngroșată. Pentru aceste piese, mai subțiri și lucrate mai puțin îngrijit decât forma precedentă nu am reușit să găsim analogii în Dacia romană. Cu toate acestea, îmbinarea unor asemenea ţigle pe un acoperiș este posibilă, după cum exemplifică complexul cu construcţie de piatră de la Sobari244. Al treilea tip de material tegular sunt olanele (imbrex), care sunt prezente cu două tipuri: olane cu marginea tăiată drept (pl. LXXVI/2; LXXVIII/1; LXXIX/2, 4; LXXX/1) şi olane cu marginile îngroșate (pl. LXXIII/2; LXXVII/2). Unul din exemplare purta o „creastă mediană” pe toată lungimea (pl. LXXIX/3). ALTE MATERIALE DE CONSTRUCŢIE Din fortificația de la Comolău au fost prelevate o serie de fragmente de lipitură arsă de lut (pl. LXXXV). Unul din exemplare (pl. LXXXV/1) mai păstrează urmele parilor, iar altul (pl. LXXXV/2) a fost aplicat pe o structură realizată din bârne cu diametrul de circa 12-14 cm. Prezența urmelor de mortar pe toată suprafața unora dintre fragmentele de lipitură (pl. LXXXV/1, 5) indică probabil faptul că pereţii din bârne şi lipitură de lut erau tencuiți cu mortar de var. 244 Popa 1997, 123 Abb. 5. 73 Încheiere Trecând în revistă atât rezultatele cercetărilor efectuate până acum în situl fortificat de la Comolău, cât şi inventarul arheologic provenit din săpăturile din acest obiectiv, constatăm că principalele probleme şi întrebări pe care le ridică cercetarea istorico-arheologică sunt încă departe de a fi soluționate. Prima dintre acestea este legată de originea fortificaţiei. Cel mai important argument, privind originea ei provincial-romană este că bogatul material arheologic roman descoperit își pierde valoarea de element definitoriu din cauza faptului că, în lipsa unei stratigrafii clare, descoperirile nu pot fi legate cu certitudine de zidurile fortificaţiei. Celălalt argument, și anume prezența pieselor de armament printre descoperirile din sit, poate fi ignorat şi el, deoarece majoritatea pieselor de armament puteau fi utilizate în egală măsură atât în epoca romană, cât și cea post-romană. Șanțurile de apărare de mari dimensiuni pledează la rândul lor împotriva caracterului roman al fortificației. Amintim, pentru comparaţie, că fortificațiile militare din SE Transilvaniei au șanțurile de apărare cu lățime relativ mică, ca de exemplu 4,5 m la Boroșneu Mare245, 4-4,5 m la Brețcu246, circa 7 m la Olteni247 sau șanțuri duble a câte 3 m la Râșnov248. Șanțurile de apărare de mari dimensiuni sunt specifice epocii medievale, fiind întâlnite la Feldioara, unde şanţul atinge lățimea de circa 35-40 m (fig. 62), la Leț – „Cetatea Várhegy” – circa 20-25 m249 (fig. 63) sau la „Cetatea Ciuntită” de la Odorheiu Secuiesc, unde şanţul atinge lățimea de circa 20 m250. Săparea șanțurilor și urcarea pământului excavat pe suprafața platoului, a cărui înălțime este mai mare decât cea a platoului înconjurător, ar putea explica prezența aici a materialului arheologic foarte bogat, dar extrem de fragmentar. Aceeași situație poate fi constatată și la Leț, de unde provine un material arheologic preistoric foarte bogat, dar nu s-a descoperit nici un complex arheologic care să corespundă acestui material251. 245 246 247 248 249 250 251 74 Bordi/Popa 2013 265 pl. 15/2-3. Gudea 1980, 279. Cavruc et al. 1998, 48. Vlădescu 1986, 92. Székely 1951, fig. 2. Orbán 1868, 59. Székely 1951, 4-5, 16 fig. 3-6. În aceeași ordine de idei se raliază şi grosimea zidului de incintă. Astfel, castrele romane din zonă au zidul de incintă mult mai subțire: circa 1,35 m la Boroșneu Mare252, 1,10-1,20 m la Brețcu253 sau 1,00-1,20 m la Olteni254. Amintim că, la Comolău, zidul de incintă măsura în apropierea turnului de nord-vest, 1,80 m255. Prin această valoare fortificația de la Comolău este mai apropiată de cetatea de la Leț – „Cetatea Várhegy” a cărei incintă atinge grosimea de 1,6 m256 sau de biserica fortificată de la Sf. Gheorghe, cu o incintă groasă de 1,70-1,80 m257. De notat este faptul că ambele incinte sunt datate în perioada secolului al XVI-lea. Cu toate acestea, şi mai ales în pofida prezenței inventarului arheologic datat cu secolele XIII-XIV, fortificația nu poate fi atribuită cu siguranță nici acestei perioade. Aceasta deoarece forma specifică a fortificațiilor din secolul al XIII-lea este una ovală alungită, în timp ce, în cazul fortificațiilor din secolul următor, fortificațiile includ deja şi donjoane258. Recapitulând pe scurt rezultatele cercetărilor noastre la şi despre fortificația de la Comolău (fig. 64), se poate afirma că, pe platoul de la Comolău, oamenii s-au stabilit încă din epoca bronzului. Așezarea romană cu caracter fie militar fie civil, şi-a început viața, judecând pe baza descoperirilor militare, cel târziu în deceniul cinci al secolului al II-lea p. Chr, durând aproximativ următoarele 11 decenii. Nu se poate exclude nici faptul că, așezarea civilă de la început a fost transformată, în cursul secolului III, într-un post militar. După retragerea romanilor din regiune şi părăsirea Daciei, pe platoul de la Comolău s-au stabilit purtătorii culturii Sântana de Mureş – Černjachov, care au viețuit aici până în deceniul opt al secolului al IV-lea. După o perioadă de circa opt secole, platoul a devenit din nou locuit, din secolul al XIII-lea, odată cu stabilirea secuilor în sud-estul Transilvaniei. Fortificarea platoului ar fi putut avea loc şi pe parcursul secolului al XVI-lea, în timpul războiului civil din Ungaria (1526–1539), 252 253 254 255 256 257 258 Bordi/Popa 2013, 265. Gudea 1980,278. Székely 1980, 58. Székely 1943, 14. Székely 1951, 17. Gyöngyössi 1995, 182. Bordi 2013, 109-110, 115-117. când regiunea a fost invadată de mai multe ori. Din păcate aceste concluzii sunt ipotetice. Pentru a se putea ajunge la afirmații mai ferme se impune reluarea cercetărilor de teren şi verificarea, prin sondaje, a structurilor evidențiate pe parcursul secolului XX. Până atunci, fortificația de la Comolău rămâne un sit, care pune multe întrebări, fără a oferi însă şi răspunsuri. Fig. 62. Șanțul de apărare a cetății Feldioara Fig. 63. Cetatea Leţ. a. Model digital al terenului (de tip digital surface model - DSM) calculat prin tehnici fotogrammetrice pe baza imaginilor aeriene achiziționate de la joasă altitudine; rezoluție 25 cm/pixel. Investigație aeriană realizată de Dan Ștefan. b. - profil altimetric general pe direcția est-vest calculat pe DSM Fig. 64. Zidurile fortificației identificate cu certitudine 75 Catalogul descoperirilor din anii 1909, 1910, 1942 din situl arheologic de la Comolău259 Piese din metal Obiecte din bronz 1. Nr. Inv. 2267. Fibulă de bronz cu arc triplu. L: 61,5 mm, l: 25,5 mm; I: 20 mm. Data descoperirii: 1909. Bibliografie: Székely 1943, 7, pl. VIII/2-2a (pl. I/1). 2. Nr. Inv. 6400. Fibulă cu braţ în formă de „T”. L: 58,25 mm, l: 27,7 mm; I: 23,5 mm, Dac: 2,75 mm. Data descoperirii: înainte de 1905. Bibliografie: Székely 1943, 7-8, pl. VIII/1-1a-1b (pl. I/2). 3. Nr. Inv. 9810. Fibulă cu braţ în formă de „T”. L: 24,4 mm, l: 10,8 mm; I: 11,2 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 19, pl. IX/35 (pl. I/3). 4. Nr. Inv. 9818.1. Plăcuţă de formă neregulată. L: 43,5 mm; l: 35,75 mm; gr: 0,9 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. II/1). 5. Nr. Inv. 9818.2. Fragment de cataramă sau fibulă. D: 60 mm; L: 53,5 mm; l: 11,4 mm; gr: 2 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. II/2). 6. Nr. Inv. 9818.3. Plăcuţă de formă triunghiulară. L: 33,5 mm; l: 17 mm; gr: 1,4 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. II/3). 7. Nr. Inv. 9818.4. Plăcuţă de formă neregulată. L: 36 mm; l: 23 mm; gr: 0,65 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. II/4). 8. Nr. Inv. 9818.5. Plăcuţă de formă neregulată. L: 34,5 mm; l: 20 mm; gr: 0,85 mm. Data descoperirii: 1942. (pl. II/5) 9. Nr. Inv. 9818.6. Plăcuţă dreptunghiulară, perforată la unul din capete. L: 32,8 mm; l: 10,5 mm; gr: 0,8 mm; Dgaură: 1,8 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. II/6). 10. Nr. Inv. 9818.7. Plăcuţă de formă dreptunghiulară. L: 18,5 mm; l: 10,5 mm; gr: 1 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. II/7). 11. Nr. Inv. 9818.8. Fragment de brici. L: 60,75 mm; l: 13,9 mm; gr: 3,35 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. II/8). Catalogul cuprinde doar acele piese care au putut fi identificate în cursul documentării. Abrevieri: D: diametru; Dg: diametrul gurii;Dgmin: diametrul gurii minim; Dgmax: diametrul gurii maxim; Db: diametrul bazei; Dmax: diametru maxim; Du: diametrul umărului; L: lungime; Lmax: lungime maximă; Lbază: lungime bază; l: lăţime; gr: grosime; G: greutate, I: înălțime. 259 12. Nr. Inv. 9818.9. Plăcuţă dreptunghiulară, perforată la ambele capete. L: 78,65 mm; l: 16 mm; gr: 0,6 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. II/9). 13. Nr. Inv. 9818.10. Plăcuţă de formă neregulată. L: 71,2 mm; l: 23,6 mm; gr: 1,2 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 19, pl. IX/23 (pl. II/10). Obiecte din fier 1. Nr. Inv. 9805. Cuţit cu spatele curbat, tăiş drept, prevăzut cu antenă. Lmax: 238,5 mm; Lmâner: 100 mm; l: 29 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. IX/17 (pl. III/1). 2. Nr. Inv. 9806. Vârf de lance. Vârf rupt. L: 199 mm; Ltub: 8 cm; l: 36 mm; gr: 4,6 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. VIII/12 (pl. III/2). 3. Nr. Inv. 9807. Vârf de lance cu tubul de înmănuşare rupt. L: 213 mm; l: 32 mm; gr: 3,2 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. VIII/11 (pl. III/3). 4. Nr. Inv. 9808. Vârf de suliţă. L: 183 mm; l: 26 mm; gr: 5 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. VIII/13 (pl. III/4). 5. Nr. Inv. 9812. Plăcuţe de „lorica squamata”. L: 10,8-11,5 mm; l: 7,5-8,5 mm; gr: 0,4 mm; G: 3,7-4 g. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 19, pl. IX/26-28 (pl. III/5). 6. Nr. Inv. 9822.1. Vârf de săgeată cu tub de înmănuşare. L: 108 mm; l: 9,9 mm; gr: 9,6 mm; Ltub: 61 mm; Dtub: 15 mm; G: 24,5 g. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. VIII/15 (pl. III/6). 7. Nr. Inv. 9822.2. Vârf de săgeată cu tub de înmănuşare. L: 102,5 mm; l: 9,2 mm; gr: 9,2 mm; Ltub: 56 mm; Dtub: 14 mm; G: 22 g. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. VIII/26 (pl. III/7). 8. Nr. Inv. 9822.3. Vârf de săgeată cu tub de înmănuşare. L: 79,6 mm; l: 10,8 mm; gr: 9,4 mm; Dtub: 12 mm; G: 19 g. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. VIII/19 (pl. III/8). 9. Nr. Inv. 9822.4. Vârf de săgeată grea, cu tub de înmănuşare. L: 82 mm; l: 14 mm; gr: 11 mm; Dtub: 15,5 mm; G: 47 g. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. VIII/25 (?) (pl. III/9). 77 10. Nr. Inv. 9826. Mâner torsionat. L: 119 mm; I: 62 mm; D: 6,4 mm. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. IX/1 (pl. V/1). 11. Nr. Inv. 9828. Brăzdar de plug. L: 213 mm; l: 106 mm; I: 38 mm; gr: 4,7-7,8 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. IX/15 (pl. IV/6). 12. Nr. Inv. 9833. Cui cu capul dreptunghiular. L: 44,7 mm; l: 4,5 mm; gr: 3,6 mm; cap: 9,5×12 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. IX/3 (pl. V/3). 13. Nr. Inv. 9835. Tijă. L: 129,8 mm; l: 4,5 mm; gr: 4 mm. Data descoperirii: 1942. (pl. V/5) 14. Nr. Inv. 9836. Piron cu cap dreptunghiular. L: 82,5 mm; l: 9 mm; gr: 6,2 mm; cap: 22,8×32 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. V/6). 15. Nr. Inv. 9837. Vergea cu secţiune pătrată. L: 302 mm; l: 6,1 mm; gr: 5,7 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. VI/1). 16. Nr. Inv. 9938. Cui cu cap pătrat. L: 91,3 mm; l: 5,3 mm; gr: 4,5 mm; cap: 17×19,6 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. V/7). 17. Nr. Inv. 9839. Bară de fier în formă de „L”. L: 36,5 mm; l: 33,4 mm; l: 6,3mm; gr: 6,1 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. V/11). 18. Nr. Inv. 9840. Piesă plată, îndoită şi perforată. L: 98,9 mm; l: 14,5 mm; gr: 4,7 mm; Dgaură: 6,5 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. V/12). 19. Nr. Inv. 9841.1. Cui de şindrilă. L: 64 mm; l: 4,7 mm; gr: 4,5 mm; cap: 6,7×12,4 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. V/2). 20. Nr. Inv. 9841.2. Cui cu capul rupt. L: 50,8 mm; l: 3,9 mm; d: 3,2 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. VIII/23 (pl. V/4). 21. Nr. Inv. 9842.1. Cui îndoit, cu capul rupt. L: 112 mm; l: 7,3 mm; gr: 3,4 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. V/8). 22. Nr. Inv. 9842.2. Piesă foarte corodată. L: 91 mm; l: 6,5 mm; gr: 5,8 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. V/9). 23. Nr. Inv. 9843. Piron cu cap oval. L: 163 mm; l: 8,4 mm; gr: 7,6 mm; cap: 17,7×20,5 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. V/10). 24. Nr. Inv. 9844. Placă de fier îndoită. L: 10+65+45+25 mm; l: 1,4 mm; gr: 2,5 mm; I: 19 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. VIII/28 (pl. V/13). 25. Nr. Inv. 9845.1. Cui cu capul îndoit. L: 120 mm; l: 8 mm; gr: 5,5 mm; cap: 5,5×11,6 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. VI/2). 78 26. Nr. Inv. 9845.2. Cui cu cap dreptunghiular. L: 113 mm; l: 8,7 mm; gr: 7,7 mm; cap: 17,5×13 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. VI/3). 27. Nr. Inv. 9846. Cui cu cap conic. L: 122,8 mm; D: 8 mm; Dcap: 15 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. VI/4). 28. Nr. Inv. 9847. Piron cu cap dreptunghiular. L: 173 mm; l: 4,5 mm; gr: 4,0 mm; cap: 22×27 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. VIII/24 (pl. VI/7). 29. Nr. Inv. 9848.1. Îmbinare cu inele (balama?). Piesa 1: L: 76,4 mm; l: 5,5 mm; gr: 2 mm; Dinel: 17,8 mm; Piesa 2: L: 58,2 mm; l: 6,2 mm; gr: 2,2 mm; Dinel: 16,8 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. IX/5 (pl. VI/8). 30. Nr. Inv. 9848.2. Îmbinare cu antenă şi placă. Antenă: L: 42,3 mm; l: 5,5 mm; gr: 2,25 mm; Placă: L: 28,2 mm; l: 25,6 mm; gr: 1,35 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. VI/9). 31. Nr. Inv. 9849. Cui cu cap aplatizat. Lmax: 130 mm; Tijă: L: 112 mm; l: 6,5 mm; gr: 4,8 mm; Cap: L: 28,2 mm; l: 18 mm; gr: 2,5 mm. Data descoperirii: 1942. Bibliografie: Székely 1943, 18, pl. VIII/27 (pl. VI/5). 32. Nr. Inv. 9851. Cui cu cap conic. L: 145 mm; D: 8,5 mm; Dcap: 13,5 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. VI/6). 33. Nr. Inv. 9852. Tijă îndoită. L: 220 mm; l: 4,5 mm; gr: 4,4 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. VI/10). 34. Nr. Inv. 9853. Piron îndoit cu capul rupt. L: 140+33 mm; l: 9,0 mm; gr: 6,6 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. VI/11). Piese din corn de cerb 1. Nr. Inv. 9824. Tijă cu vârf ascuţit. L: 203 mm; l: 9,2 mm; gr: 6,8 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. VII/1). 2. Nr. Inv. 9825. Tijă cu capetele drepte. L: 129,5 mm; l: 10,5 mm; gr: 8 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. VII/2). 3. Nr. Inv. 9832. Disc. D: 67,3-69,4 mm; gr: 17,3 mm. Data descoperirii: 1942 (pl. VII/3). Materialul ceramic Descoperiri preromane 1. Nr. Inv. 9934. Greutate din lut, de formă tronconică, perforată. Datare: preistorie. Stare de 2. 3. 4. 5. 6. 7. conservare: păstrată în proporţie de 55%; Dimensiuni: D: 76 mm; I: 68,5 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi pleavă; Culoare: cenuşiu-gălbui. Bibliografie: Székely 1943, 24, pl. XII/16bis (pl. VII/4). Nr. Inv. 9935. Greutate din lut, de formă tronconică, perforată. Datare: preistorie. Stare de conservare: păstrată în proporţie de 95%; Dimensiuni: D: 94 mm; I: 116 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi pleavă; Culoare: brun-cenuşiu cu pete roşcate. Bibliografie: Székely 1943, 24, pl. XII/18 (pl. VII/5). Nr. Inv. 9894. Oală cu buza rotunjită, gura uşor evazată şi umăr teşit. Datare: epoca bronzului. Stare de conservare: fragmentară; Dimensiuni: Dg: 140 mm, Dm: cca. 170 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nervură alveolată sub buză; Observaţii: deteriorată în cursul dezvelirii. Bibliografie: Székely 1943, 24, pl. XII/10-11 (pl. VIII/1). Nr. Inv. 9895. Partea mijlocie a unui vas cu corpul bombat. Datare: epoca bronzului. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dm: cca. 150 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: decor în relief, în formă de semilună; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. VIII/2). Nr. Inv. 10040. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gura uşor evazată şi umăr teşit. Datare: epoca bronzului. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: cca. 210 mm, Dm: cca. 230 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: crestături verticale pe buză (pl. VIII /3). Nr. Inv. 13153. Fragment din umărul bombat al unui vas (oală?). Datare: epoca bronzului; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: D: cca. 280 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: brâu alveolat (pl. VIII /4). Nr. Inv. 13981. Fragment din peretele unui vas cu toarta în bandă, lată. Datare: epoca bronzului; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: toartă: l: 52 mm, Gr: 11 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. VIII /5). 8. Nr. Inv. 14006. Oală cu gura uşor evazată, gât înalt şi umăr teşit. Datare: preistorie (epoca bronzului?); Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: cca. 150 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi pietricele; Culoare: cărămiziu - negricios (ardere neuniformă); Decor: crestături în formă de V pe buză (pl. VIII /6). 9. Nr. Inv. 14008. Vas sac cu gura evazată și buza rotunjită. Datare: epoca bronzului; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: cca. 180 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: brun; Decor: „cu măturicea” (pl. VIII /7). 10. Nr. Inv. 14012. Oală cu buza rotunjită, gura uşor evazată şi umăr teşit. Datare: epoca bronzului târziu (cultura Noua?); Stare de conservare: fragmentară; Dimensiuni: Dg: cca. 120 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu-negricios; Decor: nu are; Observaţii: urme de ardere secundară (pl. IX/1). 11. Nr. Inv. 14015. Vas cu buza rotunjită, gura uşor evazată. Datare: epoca bronzului târziu (cultura Noua?); Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: cca. 150 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip cu bob mare; Culoare: cenuşiu-negricios; Decor: buză în val; Observaţii: urme de ardere secundară (pl. IX /2). 12. Nr. Inv. 14017. Vas cu gura uşor evazată, cu corpul drept. Datare: epoca bronzului târziu (cultura Noua?); Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: cca. 130 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu-negricios; Decor: nu are; Observaţii: urme de ardere secundară (Pl. IX /3). 13. Nr. Inv. 14027. Vas cu gura uşor evazată, cu corpul drept. Datare: epoca bronzului târziu (cultura Noua?); Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: cca. 170 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi pietriş; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: urme de ardere secundară (Pl. IX /4). 14. Nr. Inv. 13940. Partea centrală a unui vas pântecos. Datare: La Tène dacic (sau Bronz târziu); Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dm: 260 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: brâu crestat, bandă adâncită ondulată (Pl. IX /5). 79 Materiale ceramice de epocă romană Campania de săpături din anul 1909 Oale 1. Nr. Inv. 2259.01. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gât scund şi umăr pronunţat, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 160 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: două benzi orizontale paralele sub gât (pl. X/1). 2. Nr. Inv. 2259.02. Vas cu buza îngroşată, gât scund şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: două linii paralele incizate sub gât (pl. X/2). 3. Nr. Inv. 2259.03. Vas cu buza trasă pe orizontală, gât scund şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm; Realizare: modelare pe roată; Pasta: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. X/3). 4. Nr. Inv. 2259.04. Vas cu buza îngroşată, evazată, gât scund şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm; Realizare: modelare pe roată: Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: două linii paralele incizate sub gât (pl. X/4). 5. Nr. Inv. 2259.21. Vas cu buza îngroşată, tăiată drept, gât scund şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 150 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. X/5). 6. Nr. Inv. 2259.22. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gât scund şi umăr pronunţat, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 150 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observații: din el se mai pastrează încă trei fragmente, reprezentând împreuna cca. 60% din perimetrul gurii (pl. X/6). 7. Nr. Inv. 2259.23. Vas cu buza îngroşată, gât scund şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. X/7). 80 8. Nr. Inv. 2259.24. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gât scund şi umăr pronunţat, prevăzută cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XI/1). 9. Nr. Inv. 2259.25. Vas cu buza îngroşată, evazată, gât scund şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 170 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă incizată pe umăr (pl. XI/2). 10. Nr. Inv. 2259.26. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gât scund şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XI/3). 11. Nr. Inv. 2259.27. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gât scund şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XI/4). 12. Nr. Inv. 2259.28. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gât scund şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XI/5). 13. Nr. Inv. 2259.29. Vas cu buza trasă pe orizontală şi gât scund. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XI/6). 14. Nr. Inv. 2259.61. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gât scund şi umăr teşit, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm, Dm: 150 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XI/7). 15. Nr. Inv. 2259.62. Vas cu buza trasă pe orizontală şi gât scund. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XI/8). 16. Nr. Inv. 2259.63. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gât scund şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XI/9). 17. Nr. Inv. 2259.64. Vas cu buza îngroşată, tăiată drept. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 160 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XI/10). 18. Nr. Inv. 2259.65. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, cu gât scund şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 190 mm, Dm: cca. 200-205 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XII/1). 19. Nr. Inv. 2259.71. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, uşor evazată, cu gât scund. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XII/2). 20. Nr. Inv. 2259.72. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, uşor evazată, cu gât scund. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: o pereche de linii paralele incizate sub gât (pl. XII/3). 21. Nr. Inv. 2259.73. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, cu gât scund şi umăr teşit, prevăzut cu șănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu închis; Decor: bandă incizată sub gât (pl. XII/4). 22. Nr. Inv. 2259.74. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, cu gât scund. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XII/5). 23. Nr. Inv. 2259.75. Vas cu buza îngroşată, gura evazată, cu gât scund. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XII/6). Căni 1. Nr. Inv. 2259.30. Vas cu buza trasă pe orizontală, cu corp pântecos. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 88 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu la suprafaţă, brun în ruptură; Decor: nu are (pl. XII/7). 2. Nr. Inv. 2259.66. Vas cu buza îngroşată rotunjită, cu corp pîntecos. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 76 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cenuşiu; Decor: linie incizată între gâtul şi umărul vasului; Observaţii: suprafaţă lustruită (pl. XII/8). Platouri 1. Nr. Inv. 2259.05. Vas cu corp tronconic, uşor arcuit, cu gura invazată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Db: 190 mm; I: 43 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are (pl. XII/9). 2. Nr. Inv. 2259.39. Vas cu corp tronconic, arcuit, cu gura invazată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm, Db: 193 mm, I: 45 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. XII/10). 3. Nr. Inv. 2259.40. Vas cu corp tronconic, drept, cu buza rotunjită, invazată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 270 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă incizată pe buză (pl. XII/11). Capace 1. Nr. Inv. 2259.53. Capac cu partea inferioară îngroşată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 160 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: suprafaţă zgrunţuroasă (pl. XII/12). 2. Nr. Inv. 2259.54. Buton de capac de formă lenticulară. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: D: 61 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are (pl. XII/13). 3. Nr. Inv. 2259.52. Capac tronconic, prevăzut cu bordură pe partea sa inferioară şi mâner evazat, adâncit. Stare de conservare: fragmentar, mânerul rupt în vechime; Dimensiuni: D: 110 mm, I: cca. 47 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: brun-gălbui cu pete cenuşii; Decor: nu are; Observaţii: suprafaţă zgrunţuroasă. Bibliografie: Székely 1943, 8, Pl. VIII/8 (pl. XIII/1). 4. Nr. Inv. 2259.16. Capac cu corpul arcuit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: D: 81 110 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: galben-cărămiziu; Decor: nu are; Observaţii: a fost întregită din trei fragmente, butonul rupt. Bibliografie: Székely 1943, 8, Pl. VIII/10 (pl. XIII/2). Castroane 1. Nr. Inv. 2259.07. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, cu corp cilindric. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cărămiziu; Decor: linii fine incizate sub buză (pl. XIV/1). 2. Nr. Inv. 2259.09. Vas cu profilul în formă de „S” alungit, cu buza trasă pe orizontală, umăr pronunţat şi fund tronconic, prevăzut cu toartă prinsă sub buză şi pe umăr. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Toartă: l: 33 mm, Gr: 7,5 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cărămiziu; Decor: două benzi paralele incizate pe gât şi două benzi pe buză. Bibliografie: Székely 1943, 8, Pl. VIII/7 (pl. XIV/2). 3. Nr. Inv. 2259.10. Vas cu profilul în formă de „S” alungit, cu buza trasă pe orizontală, umăr pronunţat, prevăzut cu toartă, prinsă sub buză. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cărămiziu; Decor: două benzi pe buză (pl. XIV/3). 4. Nr. Inv. 2259.11. Vas cu buza trasă pe orizontală, prevăzut cu toartă, prinsă sub buză. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 270 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă lustruită (pl. XIV/4). 5. Nr. Inv. 2259.12. Vas cu buza profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. XIV/5). 6. Nr. Inv. 2259.32. Vas cu buza profilată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are. (pl. XIV/6). 7. Nr. Inv. 2259.36. Vas cu buza profilată şi gât cilindric. Stare de conservare: fragmentar; Di82 mensiuni: Dg: 190 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: nu are (pl. XV/1). 8. Nr. Inv. 2259.41. Vas cu profilul în formă de „S” alungit, cu buza trasă pe orizontală, umăr teşit şi fund emisferic, prevăzut cu toartă, prinsă sub buză şi pe umăr. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 252 mm; Toartă: l: 25 mm, Gr: 10 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: bandă lată, adâncită pe umăr (pl. XV/2). 9. Nr. Inv. 2259.69. Vas cu buza profilată, cu gât tronconic. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. XV/3). 10. Nr. Inv. 2259.70. Vas cu buza profilată şi gura evazată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 190 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: nu are (pl. XV/4). 11. Nr. Inv. 2259.76. Vas cu corp globular aplatizat, cu gura invazată şi buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. XV/5). Străchini 1. Nr. Inv. 2259.06. Vas cu corp globular aplatizat, cu gura invazată şi buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 260 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XV/6). 2. Nr. Inv. 2259.08. Vas cu corp emisferic, cu buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cărămiziu; Decor: linie fină, incizată sub buză (pl. XV/7). Dolia 1. Nr. Inv. 2259.17. Vas cu umărul teşit, cu buza trasă pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 470 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip cu bob mediu; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: benzi în val între două linii paralele (pl. XVI/1). 2. Nr. Inv. 2259.19. Vas cu umărul proeminent, cu buza uşor lăţită pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 400 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: benzi de linii în val (pl. XVI/2). 3. Nr. Inv. 2259.20. Vas cu umărul foarte proeminent, buza lăţită pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 415 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: benzi în val, între două benzi de linii paralele. (pl. XVI/3). 4. Nr. Inv. 2259.43. Vas cu buza lăţită pe orizontală. Dimensiuni: Dg: 235 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XVI/4). 5. Nr. Inv. 2259.44. Vas cu umărul teşit, buza lăţită pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XVI/5). 6. Nr. Inv. 2259.45. Vas cu umărul teşit, buza lăţită pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are. Observaţii: deformat în cursul arderii (pl. XVI/6). 7. Nr. Inv. 2259.46. Vas cu umărul proeminent, cu buza uşor lăţită pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XVI/7). 8. Nr. Inv. 2259.47. Vas cu buza lăţită pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 470 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XVI/8). 9. Nr. Inv. 2259.48. Vas cu umărul proeminent, cu buza rotunjită, uşor lăţită pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XVI/9). Campania de săpături din anul 1910 1. Nr. Inv. 3259a. Vas cu toarta supraînălţată, având gura uşor evazată şi gât cilindric înalt. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 116 mm; Toarta inferioară: l: 24 mm, gr: 9 mm; Toarta superioară: l: 19 mm, gr: 7; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. XVII/1). Campania de săpături din anul 1942 Imitaţii de terra sigillata 1. Nr. Inv. 9857. Castron cu corp cilindric şi fund emisferic aplatizat. Date de şantier: latura estică a turnului nordic; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dm: 170 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: rozete de diferite dimensiuni şi motive romboidale ştampilate; Observaţii: două bucăţi din acelaşi vas (neîntregibile); Bibliografie: Székely 1943, 21-22, Pl. X/13, 16 (pl. XVIII/1). 2. Nr. Inv. 9859. Castron cu corp cilindric şi fund emisferic aplatizat. Tip: castron; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dm: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu-verzui; Decor: „S”-uri în oglindă şi motive în formă de fluture, ştampilate; Bibliografie: Székely 1943, 23, Pl. X/25 (pl. XVIII/2). 3. Nr. Inv. 9861. Vas de tip neprecizabil, cu corpul uşor bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: neprecizabil; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu închis; Decor: cercuri ştampilate şi linii incizate, uşor adâncite. Bibliografie: Székely 1943, 22, Pl. X/17 (pl. XVIII/3). Vase cu decor în relief 1. Nr. Inv. 9886. Toartă de ulcior în bandă, cu două caneluri paralele. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: l: 40 mm, Gr: 14 mm, Gr.cu decor: 22 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: decor în relief în formă de şarpe (pl. XVIII/4). Oale 1. Nr. Inv. 9890.1. Vas cu gura evazată, buza îngroşată, trasă în exterior, gât scund, umăr teşit şi corp bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; 83 2. 3. 4. 5. 6. 7. 84 Culoare: cenuşiu închis, spre negru; Decor: linii paralele, incizate sub gât; inscripţie: ADATI (scrijelită pe umăr). Bibliografie: Székely 1943, 26, fig. 9 (pl. XIX/1). Nr. Inv. 9898. Vas cu gura evazată, buza îngroşată, gât scund, umăr teşit şi corp bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm, D.max: cca. 230 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu-negricios; Decor: nu are; Observaţii: urme de ardere secundară (pl. XIX/2). Nr. Inv. 9904. Vas cu buza trasă pe orizontală, gât scund, umăr teşit şi corp bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: caneluri paralele, fine, pe gât; Observaţii: este prevăzut cu şănţuire pentru capac (pl. XIX/3). Nr. Inv. 9907. Vas cu buza îngroşată, gât scund, umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: două linii paralele, incizate sub gât; Observaţii: este prevăzut cu şănţuire pentru capac. Bibliografie: Székely 1943, 24, Fig. 8/8, Pl. XIII/5 (pl. XIX/4). Nr. Inv. 9909. Vas cu buza îngroşată, gât scund, umăr pronunţat şi corp bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 160 mm, Dm: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu-negricios; Decor: linii paralele, incizate pe gât; Observaţii: urme de ardere secundară; este prevăzut cu şănţuire pentru capac (pl. XIX/5). Nr. Inv. 9911. Vas cu gura evazată, buza îngroşată, trasă în exterior, gât scund, umăr teşit şi corp bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu-închis; Decor: caneluri paralele, fine, pe gât; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. XIX/6). Nr. Inv. 10039. Vas cu gura evazată, buza îngroşată, trasă în exterior, gât scund, umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi pietricele; Culoare: brun; Decor: nu are (pl. XX/1). 8. Nr. Inv. 10030. Fundul cu bază cilindrică al unei oale cu corpul bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 62 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XX/2). 9. Nr. Inv. 10041. Fundul cu „călcâi” al unei oale cu corpul bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 80 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. XX/3). 10. Nr. Inv. 10060. Fundul unei oale cu partea inferioară tronconică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 70 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XX/4). 11. Nr. Inv. 10067. Fund de oală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 84 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are (pl. XX/5). 12. Nr. Inv. 10069. Fundul unei oale cu corpul bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 64 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XX/6). 13. Nr. Inv. 10074. Fundul unei oale cu corpul bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 62 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XX/7). 14. Nr. Inv. 11242. Vas cu toartă în bandă, prinsă pe buză şi deasupra umărului, cu gura evazată, prevăzută cu şănţuire pentru capac, gât scund, umăr teşit şi corp bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm; Dmax: 150 mm; toartă: l: 28 mm, Gr: 9 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: nu are (pl. XXI/1). 15. Nr. Inv. 13822. Fund de vas tronconic, uşor arcuit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 56 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: nu are (pl. XXI/2). 16. Nr. Inv. 13824. Fundul profilat al unui vas pântecos. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 66 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XXI/3). 17. Nr. Inv. 13830. Fundul drept al unui vas cu partea inferioară tronconică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 66 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are (pl. XXI/4). 18. Nr. Inv. 13835. Fundul profilat al unui vas cu corp pântecos. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 52 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: suprafaţă zgrunţuroasă (pl. XXI/5). 19. Nr. Inv. 13836. Fundul tăiat drept al unui vas cu partea inferioară tronconică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 140 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are (pl. XXI/6). 20. Nr. Inv. 13837. Fundul profilat al unui vas cu partea inferioară tronconică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 50 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: deterioarat în timpul descoperirii (pl. XXI/7). 21. Nr. Inv. 13838. Fundul tăiat drept al unui vas cu partea inferioară tronconică, arcuită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 88 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: suprafaţă zgrunţuroasă (pl. XXII/1). 22. Nr. Inv. 13857. Vas cu gura evazată, buza îngroşată, rotunjită, gît scund, umăr teşit, corp pântecos, prevăzut că sănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă în spirală, adâncită, sub gât; Observaţii: suprafaţă zgrunţuroasă (pl. XXII/2). 23. Nr. Inv. 13858. Vas cu buza îngroşată, tăiată drept, cu gât scund şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: două benzi paralele adâncite pe gât (pl. XXII/3). 24. Nr. Inv. 13860. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, cu gât scund şi umăr teşit, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă lată adâncită sub gât (pl. XXII/4). 25. Nr. Inv. 13862. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gura evazată, cu gât scund şi umăr proeminent, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă lată adâncită sub gât (pl. XXII/5). 26. Nr. Inv. 13867. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gura evazată, cu gât scund şi umăr teşit, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: două linii paralele, incizate sub gât (pl. XXII/6). 27. Nr. Inv. 13870. Vas cu buza tăiată drept, gura evazată şi gât scund, prevăzut că şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: suprafaţă zgrunţuroasă (pl. XXIII/1). 28. Nr. Inv. 13874. Vas cu gura îngroşată, trasă pe orizontală, cu gâtul scund delimitat printr-o canelură de umărul teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XXIII/2). 29. Nr. Inv. 13879. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, cu gât scund şi umăr teşit, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm, Dm: 222 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: două linii paralele, incizate pe diametrul maxim (pl. XXIII/3). 30. Nr. Inv. 13885. Vas pântecos cu buza îngroşată, rotunjită, cu gât scund şi umăr teşit, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 170 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XXIII/4). 31. Nr. Inv. 13891. Vas pântecos, cu buza îngroşată rotunjită, cu gât scund şi umăr teşit, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm; Du: cca. 85 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: două linii paralele, incizate pe gât (pl. XXIII/5). 32. Nr. Inv. 13892. Vas bitronconic, cu buza îngroşată rotunjită, cu gât scund şi umăr teşit, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm, Du: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă lată adâncită pe umăr (pl. XXIII/6). 33. Nr. Inv. 13895. Vas cu buza rotunjită trasă pe orizontală, prevăzută cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 220 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu cu pete cenuşii; Decor: nu are; Observaţii: depuneri calcaroase (pl. XXIV/1). 34. Nr. Inv. 13907. Vas cu buza dreaptă, trasă pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XXIV/2). 35. Nr. Inv. 13909. Vas cu buza tăiată drept, trasă pe orizontală, gât scund şi umăr teşit, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Du: 174 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: nu are (pl. XXIV/3). 36. Nr. Inv. 13910. Vas cu buza tăiată drept, trasă pe orizontală, prevăzută cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XXIV/4). 37. Nr. Inv. 13912. Vas cu buza rotunjită, gura evazată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. XXIV/5). 38. Nr. Inv. 13916. Vas cu buza îngroşată tăiată drept, cu gât scund şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 160 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: urme de retuşare pe suprafaţa vasului (pl. XXIV/6). 39. Nr. Inv. 13928. Vas pântecos cu buza îngroşată, rotunjită, gât scund, umăr pronunţat, prevăzut 86 cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm; Du: cca. 252 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: două linii paralele, incizate sub gât; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. XXIV/7). 40. Nr. Inv. 13934. Vas pântecos cu buza rotunjită, trasă pe orizontală, cu gât scund și cu umăr teşit, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 220 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu închis; Decor: nu are (pl. XXIV/8). 41. Nr. Inv. 13999. Vas pântecos cu umărul teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dgât: 100 mm, Dmax: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu-negricios; Decor: linii paralele, incizate pe umăr, suprafaţă şlefuită; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (rupt în 4 bucăți) (pl. XXV/1). 42. Nr. Inv. 14020. Vas cu buza trasă pe orizontală şi gât scund. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 220 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XXV/2). 43. Nr. Inv. 14030. Fundul cu „călcâi” al unui vas cu partea inferioară tronconconică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 90 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XXV/3). 44. Nr. Inv. 14031. Fundul unui vas cu partea inferioară tronconică, arcuită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 48 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XXV/4). 45. Nr. Inv. 14066. Vas cu buza îngroşată, tăiată drept, gura evazată, cu gât scund şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm, Du: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: linie incizată pe umăr; Observaţii: deteriorată în cursul descoperirii (pl. XXV/5). 46. Nr. Inv. 14073. Vas pântecos, cu buza trasă pe orizontală, gât scund şi umăr teşit, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm; Realiza- re: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: bandă adâncită în spirală pe umăr; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XXVI/1). 47. Nr. Inv. 14074. Vas bitronconic, cu buza îngroşată tăiată drept, gât scund şi umăr teşit, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm, Du: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis, spre negru; Decor: două linii paralele, incizate pe umăr; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XXVI/2). 48. Nr. Inv. 14076. Vas cu buza îngroşată, tăiată drept, gât scund. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun; Decor: două linii paralele, incizate pe umăr (pl. XXVI/3). 49. Nr. Inv. 14087. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gura evazată, cu gât cilindric şi umăr teşit, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 190 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: urme de arsură secundară pe gură (pl. XXVI/4). 50. Nr. Inv. 14091Vas pântecos cu buza rotunjită, trasă pe orizontală, gât abia schiţat şi umăr proeminent, prevăzut cu şănţuire pentru capac. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm, Dm: cca. 170-175 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis, spre negru; Decor: bandă adâncită sub gât (pl. XXVI/5). 51. Nr. Inv. 14092. Vas pântecos cu gura evazată, buza rotunjită, îngroşată, cu gât scund şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 160 mm, Du: cca.190 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: linie incizată pe gât, două linii paralele, incizate deasupra umărului; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XXVI/6). 52. Nr. Inv. 14100. Vas pântecos cu gura evazată, buza rotunjită, îngroşată, cu gât scund şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm, Dmax: 150 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi pietriş; Culoare: cărămiziu; Decor: două benzi adâncite, paralele, pe umăr (pl. XXVI/7). Castroane 1. Nr. Inv. 9860. Vas cu buza trasă pe orizontală, în formă de „T”. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dm: 240 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: rozete şi motive romboidale ştampilate pe suprafaţa gurii; bandă lată adâncită sub gât; Observaţii: imitaţie de terra sigillata; Bibliografie: Székely 1943, 22, pl. X/19 (pl. XXVII/1). 2. Nr. Inv. 9878. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, partea superioară tronconică, cea inferioară emisferică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dm: 290 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nervură în relief între cele două părţi al corpului, suprafaţă lustruită; Bibliografie: Székely 1943, 20, pl. X/7 (pl. XXVII/2). 3. Nr. Inv. 9879. Vas cu corp emisferic, cu buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dm: 370 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip foarte fin; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă incizată în registrul superior, rozete şi motive în formă de pişcot ştampilate; Observaţii: imitaţie terra sigillata; două bucăţi din acelaşi vas (neîntregibil); Bibliografie: Székely 1943, 20, pl. X/9 (pl. XXVII/3). 4. Nr. Inv. 9880. Vas cu buza rotunjită, îngroşată spre exterior, cu partea superioară cilindrică şi cea inferioară emisferică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dm: 160 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: brun-roşcat; Decor: nervuri pe corpul vasului, angobă roşie-cărămizie; Bibliografie: Székely 1943, 23, pl. X/28 (pl. XXVII/4). 5. Nr. Inv. 9901. Vas prevăzut cu toartă, prinsă sub buză şi pe umăr, cu buza profilată, gât tronconic înalt, umăr proeminent şi partea inferioară de formă sferică, aplatizată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm, Dm: 206 mm; Toartă: l: 28 mm, Gr: 9 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: brun-oliv; Decor: bandă adâncită pe diametrul maxim; Bibliografie: Székely 1943, 24, pl. XIII/2 (pl. XXVII/5). 6. Nr. Inv. 9915. Vas cu corp emisferic, cu buza rotunjită, îngroşată spre exterior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 370 mm; 87 Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip foarte fin; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă cu angobă, lustruită; Observaţii: este ars neuniform; Bibliografie: Székely 1943, 20, Fig. 8/6, pl. X/5 (pl. XXVIII/1). 7. Nr. Inv. 9916. Vas cu corp emisferic, cu buza rotunjită, îngroşată spre exterior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 320 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă cu slip, faţetată prin şlefuire (pl. XXVIII/2). 8. Nr. Inv. 9918. Vas cu toarta prinsă sub buză şi pe umăr, cu buza profilată, gât cilindric înalt, umăr proeminent, partea inferioară emisferică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 175 mm, Dumăr: 165 mm; Toartă: l: 18 mm; Gr. 7,5 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: benzi late adâncite pe gât şi pe umăr (pl. XXVIII/3). 9. Nr. Inv. 9932. Vas cu buza rotunjită, îngroşată spre exterior, cu partea superioară cilindrică şi cea inferioară sferică, aplatizată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 160 mm, Dm: 160 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu spre negru; Decor: nervură la mijlocul vasului (pl. XXVIII/4). 10. Nr. Inv. 9958. Vas cu două torţi, cu buza profilată, având un umăr pronunţat, cu partea inferioară tronconică şi fund inelar. Stare de conservare: păstrat în proporţie de 65%; Dimensiuni: Dg: 225 mm, Db: 70-73 mm, I: 130 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: fină, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu-orange; Decor: nu are; Observaţie: torţile aplicate la restaurare nu sunt conforme cu cele originale (pl. XXIX). 11. Nr. Inv. 10053. Vas cu gura evazată, buza rotunjită, gât cilindric înalt şi umăr proeminent. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm, Dm: 190 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip, mică şi pietricele; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: suprafaţa vasului faţetată prin lustruire (pl. XXVIII/5). 12. Nr. Inv. 10125. Vas cu toartă în bandă striată, prinsă sub buză şi pe umăr, cu gura evazată, buza trasă pe orizontală, gât scund şi umăr puţin pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm, Du: 194 mm; Toartă: 88 l: 26,5 mm, Gr: 11,5 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu cu angobă brun-roşcată; Decor: bandă orizontală adâncită pe umăr; caneluri pe suprafaţa gurii (pl. XXX/1). 13. Nr. Inv. 11236. Vas cu corp globular aplatizat, gură uşor evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm; Du: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Decor: nervuri orizontale pe umăr; Observaţii: depuneri calcaroase (pl. XXX/2). 14. Nr. Inv. 11794. Vas cu buza striată, tăiată oblic spre interior, cu partea superioară cilindrică şi cea inferioră emisferică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Du: 173 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu deschis; Decor: nu are; Observaţii: descoperit în cursul unei periegeze, după săpătura din 1942 (pl. XXX/3). 15. Nr. Inv. 13865. Vas cu buza trasă în exterior, pe orizontală, gât tronconic înalt şi umăr proeminent. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm, Du: cca. 205 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. XXX/4). 16. Nr. Inv. 13868. Vas cu corp globular, gură uşor evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm, Du: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-gălbui; Decor: benzi adâncite pe gât şi pe umăr (Pl pl. XXX/5). 17. Nr. Inv. 13869. Vas cu gura evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm, Du: 174 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: bandă adâncită pe umăr (pl. XXXI/1). 18. Nr. Inv. 13871.1. Vas globular cu buza îngroşată, rotunjită, trasă spre exterior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 280 mm; Du: 275 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: benzi adâncite pe umăr (pl. XXXI/2). 19. Nr. Inv. 13871.2. Vas cu gura evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 190 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: bandă lată, adâncită pe gât; Observaţii: suprafaţa acoperită cu depuneri (pl. XXXI/3). 20. Nr. Inv. 13873. Vas cu buza trasă în afară pe orizontală, gât tronconic şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 270 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: caneluri concentrice în partea superioară (pl. XXXI/4). 21. Nr. Inv. 13875. Vas cu gura evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. XXXI/5). 22. Nr. Inv. 13877. Vas globular cu buza îngroşată, rotunjită, trasă spre exterior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 280 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cenuşiu-gălbui; Decor: caneluri fine în partea superioară (pl. XXXI/6). 23. Nr. Inv. 13881. Vas cu partea superioară cilindrică, cu buza îngroşată, rotunjită, trasă spre exterior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: benzi şi linii paralele adâncite pe gât; caneluri concentrice pe buză (pl. XXXI/7). 24. Nr. Inv. 13883. Vas cu buza îngroşată, rotunjită, gura evazată, umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm, Du: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: bandă lată adâncită pe umăr (pl. XXXII/1). 25. Nr. Inv. 13886. Vas cu toarta prinsă pe buză, cu partea superioară evazată, buză profilată, gât înalt şi umăr puţin pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 220 mm; Toartă: l: cca. 28 mm; Gr: 10 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu deschis; Decor: nu are (pl. XXXII/2). 26. Nr. Inv. 13896. Vas cu buza profilată, gât cilindric, umăr puţin pronunţat, cu partea inferioară emisferică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 165 mm; Dm: 170 mm; Rea- lizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: brâu în relief fin pe gât, bandă lată adâncită pe umăr; Observaţii: urme de depuneri calcaroase (pl. XXXII/3). 27. Nr. Inv. 13898. Vas pântecos cu gura îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 260 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: brâu în relief, sub buză (pl. XXXII/4). 28. Nr. Inv. 13913. Vas cu buza trasă pe orizontală, gât cilindric şi umăr uşor pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 260 mm, Du: 230 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: caneluri concentrice pe gură; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. XXXII/5). 29. Nr. Inv. 13914. Vas cu partea inferioară emisferică, cu gura evazată, buza profilată şi gât cilindric. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm, Du: 232 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: bandă lată adâncită pe umăr; Observaţii: urme de ardere secundară (pl. XXXII/6). 30. Nr. Inv. 13921. Vas cu gura evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 220 mm; Du: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: bandă lată, adâncită pe umăr; Observaţii: depuneri calcaroase (pl. XXXIII/1). 31. Nr. Inv. 13923. Vas emisferic cu buza rotunjită, îngroşată spre interior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cenuşiu deschis; Decor: suprafaţa lustruită; Observaţii: deteriorată în timpul dezvelirii (pl. XXXIII/2). 32. Nr. Inv. 13926. Vas cu gura evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Du: 228 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cenuşiu închis; Decor: nervură fină pe gât (pl. XXXIII/3). 33. Nr. Inv. 13932. Vas cu partea superioară cilindrică, cu buza rotunjită şi îngroşată spre exte89 rior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 170 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă lată adâncită (pl. XXXIII/4). 34. Nr. Inv. 13945. Vas cu corp globular, având gura evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: suprafaţă faţetată (pl. XXXIII/5). 35. Nr. Inv. 13949. Vas cu partea inferioară emisferică, având gura evazată, buza profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm, Du: 170 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: bandă lată adâncită pe umăr; suprafaţă faţetată pe gât (pl. XXXIII/6). 36. Nr. Inv. 13950. Vas prevăzut cu toartă în bandă, prinsă sub buză şi pe umăr, cu gura evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 190 mm, Du: 190 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nervură fină pe gât, bandă adâncită pe umăr (pl. XXXIV/1). 37. Nr. Inv. 13960. Vas cu gura evazată, buză profilată, gât tronconic. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat parţial, ca urmare a arderii secundare (pl. XXXIV/2). 38. Nr. Inv. 13965. Partea inferioară emisferică a unui castron cu fund inelar. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Du: 200 mm, Db: 80 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: bandă lată adâncită pe umăr, angobă cărămizie; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. XXXIV/3). 39. Nr. Inv. 13967. Vas cu gura evazată, buză trasă în exterior, gât tronconic şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 220 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: linie fină, incizată pe partea inferioară a gâtului (pl. XXXIV/4). 90 40. Nr. Inv. 13968. Vas cu partea superioară uşor tronconică, cu buza trasă în exterior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 280 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: linii fine, incizate sub gură, bandă adâncită pe buză (pl. XXXIV/5). 41. Nr. Inv. 13970. Vas cu partea inferioară emisferică, având gura evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm, Du: 182 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: benzi adâncite pe gât şi sub umăr (pl. XXXIV/6). 42. Nr. Inv. 13972. Vas cu partea inferioară emisferică, având gura evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm, Du: 175 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nervură fină pe gât, bandă lată adâncită pe umăr; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. XXXV/1). 43. Nr. Inv. 13974. Vas cu partea inferioară emisferică, având gura evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 170 mm, Du: 160 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: nervură fină pe gât, bandă lată adâncită pe umăr (pl. XXXV/2). 44. Nr. Inv. 13977. Vas cu toartă, prinsă sub buză şi pe umăr, cu partea inferioară emisferică, având buza trasă pe orizontală, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 220 mm, Dumăr: 196 mm; Toartă: l: 25 mm, Gr: 7,5 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: benzi şi suprafeţe pictate cu roşu (pl. XXXV/3). 45. Nr. Inv. 13978. Vas cu toartă, prinsă sub buză, având gura evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 252 mm, Du: 246 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nervură fină pe gât (pl. XXXV/4). 46. Nr. Inv. 13979. Vas prevăzut cu toartă prinsă sub buză şi pe umăr, cu partea inferioară emisferică, având gura evazată, buză profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm, Du: 180 mm; Toartă: l: 21 mm, Gr: 7 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nervură pe gât, bandă lată adâncită pe umăr (pl. XXXV/5). 47. Nr. Inv. 13986. Zona gâtului şi a umărului unui vas cu toarta în bandă. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dgât: 184 mm, Du: 250 mm; Toartă: l: 26 mm, Gr: 10 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: bandă lată adâncită pe gât (pl. XXXV/6). 48. Nr. Inv. 13989. Vas prevăzut cu toartă prinsă sub buză şi pe umăr, cu gura evazată, buza lăţită pe orizontală, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 260 mm, Du: 230 mm; Toartă: l: 35 mm, Gr: 8 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: bandă lată adâncită pe umăr Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. XXXVI/1). 49. Nr. Inv. 13990. Vas prevăzut cu toartă prinsă pe gât, cu gura evazată, buza profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm, Du: cca. 240 mm; Toartă: l: 22 mm, Gr: 8 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: nu are; Observaţii: depuneri calcaroase (pl. XXXVI/2). 50. Nr. Inv. 13992. Vas prevăzut cu toartă, prinsă pe buză şi pe umăr, cu gura evazată, buza profilată lăţită pe orizontală, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 220 mm, Du: 210 mm; Toartă: l: 30 mm, Gr: 10 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nervură fină pe gât, linie fină, incizată pe registrul inferior al buzei (pl. XXXVI/3). 51. Nr. Inv. 13993. Vas prevăzut cu toartă, prinsă sub buză şi pe umăr, cu gura evazată, buza profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm, Du: 150 mm; Toartă: l: 17 mm, Gr: 8 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nervură fină pe gât, bandă lată adâncită pe umăr (pl. XXXVI/4). 52. Nr. Inv. 13996. Vas cu gura îngroşată, rotunjită, gât cilindric şi partea inferioară emisferică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 150 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă faţetată, lustruită (pl. XXXVI/5). 53. Nr. Inv. 14003. Vas prevăzut cu toartă, prinsă pe gât, cu gura evazată, buza lăţită şi gât cilindric. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm; Toartă: l: 29,6 mm, gr: 7 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: caneluri concentrice pe gură (pl. XXXVI/6). 54. Nr. Inv. 14005. Vas cu gura evazată, buza profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 150 mm; Dm: 156 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: bandă lată, adâncită pe umăr; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. XXXVII/1). 55. Nr. Inv. 14047. Vas emisferic, cu buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă lustruită, faţetată; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XXXVII/2). 56. Nr. Inv. 14054. Vas prevăzut cu toartă prinsă sub buză şi pe umăr, cu gura evazată, buza profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm, Du: 195 mm; Toartă: l: 17 mm, Gr: 9 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă lată adâncită pe gât şi umăr (pl. XXXVII/3). 57. Nr. Inv. 14056. Vas cu gura evazată, buza profilată, gât scund şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XXXVII/4). 58. Nr. Inv. 14064. Vas emisferic cu buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 280 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu închis; Decor: suprafaţă lustruită, faţetată (pl. XXXVII/5). 91 59. Nr. Inv. 14077. Vas cu gura evazată, buza îngroşată, tăiată drept, gât scund şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm, Du: 196 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu deschis; Decor: linie incizată pe buză şi bandă adâncită sub umăr (pl. XXXVII/6). 60. Nr. Inv. 14082. Vas cu gura evazată, buza profilată, gât cilindric şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 220 mm, Du: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă lustruită, faţetată (pl. XXXVIII/1). 61. Nr. Inv. 14083. Vas având buza îngroşată, rotunjită, cu partea superioară cilindrică şi cea inferioară emisferică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm, Du: 128 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu închis; Decor: suprafaţă şlefuită, faţetetă (pl. XXXVIII/2). 62. Nr. Inv. 14085. Vas cu gura evazată, buza îngroşată, lăţită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XXXVIII/3). 63. Nr. Inv. 14095. Partea superioară, aproximativ cilindrică, a unui vas cu buza dreaptă. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă adâncită sub gură (pl. XXXVIII/4). 64. Nr. Inv. 14097. Vas cu gura evazată, buza profilată, gât scund şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 190 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: brâu în relief sub gură (pl. XXXVIII/5). 65. Nr. Inv. 14102. Vas emisferic, cu buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm, Dm: 190 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu închis; Decor: bandă adâncită între gât şi umăr, suprafaţă lustruită, faţetetă (Pl. XXXVIII/6). 92 Străchini 1. Nr. Inv. 9975. Vas emisferic cu buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă lustruită; Bibliografie: Székely 1943, 20, Fig. 8/14, Pl. X/6 (pl. XXXIX/1). 2. Nr. Inv. 10055. Vas cu gura invazată şi buza lăţită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 420 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă lustruită (pl. XXXIX/2). 3. Nr. Inv. 13861. Vas cu gura evazată, buza trasă pe orizontală, gât scund şi umăr teşit, cu toarta prinsă sub buză. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 260 mm, Du: 220 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: caneluri paralele pe umăr şi gură (pl. XXXIX/3). 4. Nr. Inv. 13904. Vas emisferic cu gura uşor evazată şi buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 270 mm; Du: cca. 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-gălbui; Decor: benzi late, adâncite pe buză şi sub gât (pl. XXXIX /4). 5. Nr. Inv. 13929. Vas emisferic cu gura evazată şi buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu închis; Decor: suprafaţă lustruită; Observaţii: rupt în timpul descoperirii (pl. XXXIX/5). 6. Nr. Inv. 14069. Vas emisferic cu gura invazată şi buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm, Dm: 190 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: brun-cenuşiu; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XXXIX/6). 7. Nr. Inv. 14078 Vas emisferic cu gura invazată şi buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 270 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XL/1). 8. Nr. Inv. 14081. Vas emisferic cu gura invazată şi buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 330 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă adâncită sub buză; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XL/2). 9. Nr. Inv. 14086 Vas emisferic cu gura uşor invazată şi buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă lustruită, faţetată (pl. XL/3). 10. Nr. Inv. 14093. Vas emisferic cu gura invazată şi buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XL/4). 11. Nr. Inv. 14120.1. Vas cu partea superioară cilindrică, cu buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 370 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă lustruită, faţetetă (pl. XL/5). 12. Nr. Inv. 14120.2. Vas cu gura invazată, cu buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 290 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: linie fină, incizată sub buză (pl. XL/6). Platouri şi farfurii 1. Nr. Inv. 9951. Platou cu corp tronconic, fund cu „călcâi”, gura dreaptă, cu buza rotunjită, prevăzută cu torţi plate. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm, Db: 165 mm, I: 45 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: brun închis; Decor: nu are; torţile au fost perforate; Observaţii: Dispărut în 1945. Bibliografie: Székely 1943, 25, Fig. 7/16, pl. XIV/2 (pl. XL/7). 2. Nr. Inv. 9921. Platou cu corp tronconic arcuit, fund drept, gura invazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 400 mm, Db: 350 mm, I: 52 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: galben-cărămiziu; Decor: interiorul este acoperit cu angobă cărămiziu-orange; Bibliografie: Székely 1943, 23, Fig. 7/1, pl. XI/10 (pl. XLI/1). 3. Nr. Inv. 9941. Platou cu corp tronconic arcuit, fund bombat, gura invazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar: Dimensiuni: Dm: 220 mm, Db: 155 mm; I: 50 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Bibliografie: Székely 1943, 20, Fig. 7/5, pl. X/22 (pl. XLI/2). 4. Nr. Inv. 13151. Farfurie cu corp bitronconic arcuit, gura evazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm; Du: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are; Observaţii: acoperit cu depuneri calcaroase (pl. XLI/3). 5. Nr. Inv. 13848. Fundul unei farfurii cu corp emisferic aplatizat şi talpa cilindrică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 92 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. XLI/4). 6. Nr. Inv. 13876. Platou cu corp tronconic arcuit, fund drept, buza lăţită în ambele direcţii. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 370 mm, Db: 310 mm, I: 50 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: caneluri concentrice pe buză, respectiv trei linii paralele, incizate în exterior sub nivelul buzei (pl. XLI/5). 7. Nr. Inv. 13903. Platou cu corp tronconic arcuit, gura invazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: brun-gălbui; Decor: nu are (pl. XLI/6). 8. Nr. Inv. 13924. Platou cu corp tronconic arcuit, gura invazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu-deschis; Decor: lustruit, faţetat, linie fină, incizată în registrul central al corpului (pl. XLI/7). 9. Nr. Inv. 13952. Platou cu corp tronconic arcuit, gura dreaptă şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XLII/1). 10. Nr. Inv. 13975. Platou cu corp tronconic arcuit, fund bombat, gura invazată şi buza rotunjită. 93 Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 300 mm, Db: 220 mm, I: 50 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: angobă; suprafaţa lustruită; Observaţii: urme de arsură secundară (pl. XLII/2). 11. Nr. Inv. 14002. Platou cu corp tronconic arcuit, fund drept, gura invazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm; Db: 200 mm; I: 39 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu închis, negricios; Decor: alveole alungite, oblice, fine, pe exteriorul corpului; Observaţii: prezintă urme de ardere neuniformă (pl. XLII/3). 12. Nr. Inv. 14058. Platou cu corp tronconic arcuit, fund drept, gura invazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm, Db: 160 mm, I: 47 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XLII/4). 13. Nr. Inv. 14059. Platou cu corp tronconic arcuit, gura invazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 360 mm, Db: cca. 280 mm, I: cca. 56 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă lustruită, faţetată; Observaţii: un alt fragment din acest vas a fost inventariat cu Nr. Inv. 14084; Bibliografie: Székely 1943, 22, fig. 7/5, pl. X/22 (pl. XLII/5). 14. Nr. Inv. 14060. Platou cu corp tronconic arcuit, fund drept, gura invazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm, Db: 167 mm, I: 43 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu-deschis; Decor: suprafaţă şlefuită, faţetată; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XLII/6). 15. Nr. Inv. 14067. Platou cu corp tronconic arcuit şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XLII/7). 16. Nr. Inv. 14068. Platou cu corp tronconic arcuit şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XLII/8). 94 17. Nr. Inv. 14070. Platou cu corp tronconic arcuit, gura invazată şi buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XLIII/1). 18. Nr. Inv. 14075. Platou cu corp tronconic, fund drept cu „călcâi”, gura invazată şi buza rotunjită, îngroşată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm, Db: 142 mm, I: 40 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XLIII/2). 19. Nr. Inv. 14089. Platou cu corp tronconic arcuit, fund drept, gura invazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm, Db: 150 mm, I: 53 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are. Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XLIII/3). 20. Nr. Inv. 14090.1. Platou cu corp tronconic arcuit, fund drept, gura invazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm, Db: 175 mm, I: 43 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XLIII/4). 21. Nr. Inv. 14094. Platou cu corp tronconic arcuit, gura invazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm, I: cca. 47-49 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţa lustruită, faţetată; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XLIII/5). 22. Nr. Inv. 14098. Platou cu corp tronconic arcuit, fund drept, gura evazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm, Db: 168 mm, I: 40 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă lustruită, faţetată; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XLIII/6). 23. Nr. Inv. 14143 Platou cu corp tronconic arcuit, fund bombat, gura invazată şi buza rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 220 mm, Db: 150 mm, I: 46 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-negricios; Decor: nu are (Pl. XLIII/7). Mortaria 1. Nr. Inv. 9926. Vas cu corp tronconic arcuit, cu buza îngroşată, rotunjită, trasă pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 310 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: două caneluri orizontale paralele în registrul inferior al corpului; Observaţii: deteriorat în cursul dezvelirii; Bibliografie: Székely 1943, 24, fig. 8/5, pl. XIII/1 (pl. XLIV/1). 2. Nr. Inv. 10126. Fragment din ciocul de scurgere al unui vas cu corp tronconic arcuit, cu buza trasă pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 420 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: galben-cărămiziu; Decor: buton piramidal pe ambele laturi ale ciocului de scurgere; Observaţii: deteriorat în cursul dezvelirii; Bibliografie: Székely 1943, 26, pl. XIV/10 (pl. XLIV/2). 3. Nr. Inv. 14071. Vas cu corp tronconic arcuit, cu buza îngroşată rotunjită, trasă pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 320 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: nu are (pl. XLIV/3). Vas afumătoare (turibulum) 1. Nr. Inv. 9884. Vas cu partea superioară tronconică, evazată, cu buza alveolată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 220 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: alveole realizate cu degetul pe buză; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. XLIV/4). 2. Nr. Inv. 9890.2. Vas cu partea superioară tronconică evazată şi umăr pronunţat, cu buza alveolată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm, D.umăr: 188 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: alveole realizate cu degetul pe buză; linie incizată deasupra umărului (pl. XLIV/5). Capace 1. Nr. Inv. 9896. Capac cu buton asimetric, cu marginea inferioară lăţită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dmax:140 mm, Dbuton: 48-50 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Observaţii: deformat înainte de ardere; Bibliografie: Székely 1943, 26, pl. XIV/8 (pl. XLV/1). Nr. Inv. 13154. Partea superioară a unui capac cu butonul plat, uşor lăţit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dbuton: 50-54 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Bibliografie: Székely 1943, 26, pl. XIV/9 (pl. XLV/2). Nr. Inv. 13969. Capac cu butonul plat, uşor lăţit, cu partea inferioară lăţită spre interior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 140 mm, Dbuton: 42 mm, I: 42 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Observaţii: deteriorat în cursul dezvelirii; Bibliografie: Székely 1943, 26, fig. 8/9, pl. XIV/7 (pl. XLV/3). Nr. Inv. 14033. Partea superioară tronconică a unui capac cu butonul plat, uşor lăţit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dbuton: 40 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu-negricios; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. XLV/4). Nr. Inv. 14034. Partea superioară tronconică a unui capac cu butonul plat, lăţit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dbuton: 50 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. XLV/5). Nr. Inv. 14035. Capac cu butonul alveolat uşor lăţit, cu partea inferioară îngroşată, tăiată drept. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dbuton: 40 mm, Dm: 130 mm, I: 41 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu-negricios; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii; Bibliografie: Székely 1943, 26, pl. XIV/8 (pl. XLV/6). Nr. Inv. 14036. Partea superioară tronconică a unui capac cu butonul lenticular, mult lăţit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dbuton: 80 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cărămiziu; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. XLV/7). Nr. Inv. 14040. Partea superioară tronconică a unui capac cu butonul plat, lăţit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dbuton: 50 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, 95 degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. XLV/8). 9. Nr. Inv. 14088. Capac cu partea inferioară dreaptă, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-roşcat; Observaţii: urme de ardere secundară (pl. XLV/9). Ceşti 1. Nr. Inv. 9903. Vas bitronconic, cu buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 90 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţa lustruită; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii; Bibliografie: Székely Zoltán 1943, fig. 8/11, pl. XII/2 (pl. XLVII/1). 2. Nr. Inv. 9910. Vas uşor pântecos, cu buza dreaptă, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 90 mm; Dmax: 95 mm; I: 60 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat în cursul dezvelirii; Bibliografie: Székely 1943, 25, fig. 7/15, pl. XIII/11 (pl. XLVII/2). 3. Nr. Inv. 9923. Vas cu gât cilindric şi corp pântecos, prevăzut cu toartă în bandă, prinsă pe gât şi pe diametrul maxim. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dmax: 144 mm, Toartă: l: 20 mm, Gr: 11 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XLVII/3). 4. Nr. Inv. 9949. Vas bitronconic asimetric, cu suprafaţa zgrunţuroasă, având gât scund, gura evazată şi buza îngroşată. Stare de conservare: bună; Dimensiuni: Dg: 60 mm, D: 94 mm, Db: 45-50 mm, I: 132 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: semifină, degresată cu nisip; Culoare: nuanţe de la cenuşiu-gălbui până la cenuşiu închis; Decor: nu are; Observaţii: a fost prevăzut cu toartă (pl. XLVI/1). 5. Nr. Inv. 9959. Vas pântecos în formă de butoi, cu toartă, cu buză dreaptă, rotunjită. Stare de conservare: bună; Dimensiuni: Dg: 78 mm, D: 140 mm, Db: 76 mm, I: 205 mm, Toartă: l: 16 mm, gr: 9,6 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: fină, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: perechi de linii paralele, incizate în zona centrală a corpului; Observaţii: deformată parţial în partea inferioară (pl. XLVI/2). 96 6. Nr. Inv. 13894. Vas cu gura uşor evazată, buză rotunjită, trasă pe orizontală. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 150 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu cu pete cenuşii; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. XLVII/4). 7. Nr. Inv. 13919. Vas pântecos cu gât cilindric şi buza trasă pe orizontală, îngroşată şi rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 100 mm; Dm: cca. 140 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: linii paralele fin incizate; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. XLVII/5). 8. Nr. Inv. 13966. Vas pântecos cu gât cilindric şi buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 80 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: linie fină, incizată sub gât; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. XLVII/6). 9. Nr. Inv. 13971. Vas pântecos cu gât cilindric şi buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 100 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: nervură fină sub gât (pl. XLVII/7). 10. Nr. Inv. 13980. Vas cu partea superioară cilindrică, cea inferioară tronconică, cu buza dreaptă, rotunjită, prevăzut cu toartă, prinsă sub buză şi deasupra umărului. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm, Du: 130 mm; toartă: l: 14 mm, Gr: 6 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: benzi paralele adâncite sub buză; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. XLVII/8). Pâlnii 1. Nr. Inv. 13997. Pâlnie de formă tronconică, cu gura dreaptă, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 32 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: linii paralele, incizate deasupra gurii (pl. XLVII/9). 2. Nr. Inv. 13998. Pâlnie de formă tronconică, cu gura dreaptă, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 30 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. XLVII/10). Ulcioare 1. Nr. Inv. 9949. Vas pântecos, cu gât scund, arcuit, gura evazată, fund profilat. Stare de conservare: bună; Dimensiuni: Dg: 44 mm, D: 124 mm, Db: 68 mm, I: 146 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: fină, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: nuanţe de la cărămiziu-gălbui până la cenuşiu, cu pete negre; Decor: nu are; Observaţii: a fost prevăzută cu două torţi (pl. XLVIII/1). 2. Nr. Inv. 9965. Vas cu gura tronconică invazată şi gât cilindric. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 28 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: prezintă urme de angobă scursă; Observaţii: a fost prevăzută cu două toarte (pl. XLVIII/2). 3. Nr. Inv. 9882. Gât cilindric înalt. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: D: 100 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: suprafaţă lustruită; Observaţii: fragment din gât (pl. XLIX/1). 4. Nr. Inv. 9885. Vas cu gât tronconic arcuit, gura evazată, buza profilată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: brun-cărămiziu; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. XLIX/2). 5. Nr. Inv. 13890. Fundul tronconic, arcuit, al unui vas cu suport inelar. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 120 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă lustruită; Observaţii: fund, deteriorat în timpul descoperirii (pl. XLIX/3). 6. Nr. Inv. 13897. Vas cu gât cilindric arcuit, înalt, gura evazată, buza profilată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nervură fină pe gât; Observaţii: pe suprafaţă se observă linii fine datorate retuşării (pl. XLIX/4). 7. Nr. Inv. 13983. Vas cu gât tronconic arcuit, înalt, gura evazată, buză rotunjită, prevăzut cu toartă prinsă pe gât. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm, Dgât: 98 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. XLIX/5). 8. Nr. Inv. 14053. Vas cu gât cilindric arcuit, înalt, gura evazată, buza profilată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 110 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. XLIX/6). 9. Nr. Inv. 14057. Vas cu gât cilindric arcuit, gura evazată, buza profilată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: linie fină, incizată sub gură (pl. XLIX/7). 10. Nr. Inv. 14061. Vas cu gât scund, gura evazată, buza profilată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 110 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: brun-gălbui; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (Pl. L/1). 11. Nr. Inv. 14065. Vas cu gât tronconic arcuit înalt, gura evazată, buza profilată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 110 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu închis; Decor: nu are (pl. L/2). 12. Nr. Inv. 14079. Vas cu gât cilindric arcuit, gura evazată, buza lăţită, profilată. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. L/3). 13. Nr. Inv. 14096. Vas cu gât cilindric arcuit, înalt, gura evazată, buza lăţită, îngroşată şi rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. L/4). Amfore 1. Nr. Inv. 10033. Vas cu gura evazată, buza lăţită spre interior, îngroşată şi rotunjită spre exterior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi pietricele; Culoare: exterior: cărămiziu; interior: cenuşiu; Decor: brâu în relief, pe gât (pl. L/5). 2. Nr. Inv. 10034. Vas cu gura uşor evazată, buza tăiată drept, prevăzută cu toartă, care pornea de sub registrul buzei. Stare de conservare: 97 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 98 fragmentar; Dimensiuni: Dg: 110 mm; Toartă: l: 31 mm, Gr: 19,5 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu (pl. L/6). Nr. Inv. 10044. Vas cu gura uşor evazată, buza rotunjită, lăţită în formă de „T”, cu gât scund. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun cărămiziu; Decor: brâu în relief, sub gât, caneluri paralele fine pe umăr; Observaţii: a fost prevăzută cu toartă; deformată în timpul arderii (pl. LI/1). Nr. Inv. 13859. Vas cu gura evazată, buza lăţită spre interior, îngroşată şi rotunjită spre exterior, gât înalt, prevăzut cu toartă, care pornea de sub registrul buzei. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 146 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: două brâuri paralele, în relief, pe gât (pl. LI/2). Nr. Inv. 13908. Vas cu gura uşor evazată, buza rotunjită, lăţită în formă de „T”. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Decor: Caneluri orizontale paralele (pl. LI/3). Nr. Inv. 13940. Gât de vas de formă cilindrică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: D: 120 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Decor: brâuri în relief; Observaţii: urme de ardere secundară (pl. LI/4). Nr. Inv. 13941. Vas cu gura uşor evazată, buza rotunjită, lăţită în formă de „T”, cu gât înalt şi umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Decor: brâuri în relief pe gât şi linii paralele, incizate pe umăr; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LI/5). Nr. Inv. 13955. Vas cu gât cilindric şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: D: 110 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: linii paralele, incizate şi angobă brun-cărămizie pe gât; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LI/6). Nr. Inv. 13988. Gâtul cilindric al unui vas prevăzut cu toartă. Stare de conservare: fragmen- tar; Dimensiuni: Dgât: 78 mm; toartă: l: 49 mm, Gr: 20 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: gălbui; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. LI/7). 10. Nr. Inv. 14090.2. Vas cu gât cilindric, cu buza îngroşată, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu deschis; Decor: nu are (pl. LI/8). Dolia 1. Nr. Inv. 9929. Vas pântecos, cu umăr bombat, buza lăţită, tăiată oblic spre interior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: împrimări succesive pe gât, cu un instrument de tip spatulă (pl. LII/1). 2. Nr. Inv. 9939.1. Vas pântecos cu buza lăţită, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 340 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. LII/2). 3. Nr. Inv. 9939.2. Vas pântecos cu buza lăţită, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 320 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: urme de angobă de culoare ocru (pl. LII/3). 4. Nr. Inv. 9939.3. Vas pântecos cu buza lăţită, rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 330 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: bandă de linii paralele incizate sub buză (pl. LII/4). 5. Nr. Inv. 9939.5. Fundul plat, cu „călcâi” al unui vas cu partea inferioară tronconică. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 170 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu (pl. LII/5). 6. Nr. Inv. 9939.6. Vas cu umărul puternic bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dmax: cca. 550-600 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: brun-gălbui cu pete cenuşii; Decor: benzi de linii paralele incizate (pl. LII/6). 7. Nr. Inv. 9939.7. Vas cu umărul teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dmax: cca. 440-450 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-gălbui; Decor: linii în val, incizate între benzi paralele, adâncite (pl. LII/7). 8. Nr. Inv. 9939.10. Vas pântecos cu buza lăţită, rotunjită, cu umărul puternic bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 475 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. LIII/1). 9. Nr. Inv. 9939.11. Vas pântecos cu buza lăţită, rotunjită, cu umărul puternic bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 304 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: nu are (pl. LIII/2). 10. Nr. Inv. 9939.12. Vas cu umărul puternic bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dm: cca. 405-410 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: linii ondulate incizate (pl. LIII/3). 11. Nr. Inv. 9939.13. Vas cu umărul puternic bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dmax: cca. 450 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: linii ondulate incizate (pl. LIII/4). 12. Nr. Inv. 9939.14. Vas cu umărul bombat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dm: cca. 450-460 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip, mică şi pietriş; Culoare: galben cărămiziu; Decor: linii ondulate incizate, încadrate de benzi paralele adâncite (pl. LIII/5). 13. Nr. Inv. 9939.15. Vas pântecos cu umărul teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dmax: cca. 390-400 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: brun-gălbui; Decor: linii ondulate, incizate între benzi paralele adâncite (pl. LIII/6). 14. Nr. Inv. 9940. Vas pântecos cu buza lăţită, rotunjită, cu umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 270 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: nu are (pl. LIV/1). 15. Nr. Inv. 9953.1. Vas pântecos cu umăr teşit, cu buza lăţită alveolată, tăiată drept. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 520 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip cu bob mare; Culoare: cenuşiu-gălbui; Decor: benzi de linii în val, pe umăr (pl. LIV/2). 16. Nr. Inv. 10035. Vas pântecos cu buza lăţită tăiată drept, oblică spre interior, cu umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 540 mm, Dm: 700-750 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: benzi de linii ondulate, incizate sub gât şi pe umăr. Bibliografie: Székely 1943, 23, Pl. XI/5 (pl. LIV/3). 17. Nr. Inv. 10036. Vas bitronconic (?) având buza lăţită, rotunjită, cu umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 415 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: poroasă, degresată cu nisip; Culoare: brun-gălbui cu pete cenuşii; Decor: linii incizate (pl. LIV/4). 18. Nr. Inv. 10037. Vas pântecos cu buza lăţită şi umăr proeminent. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: linii paralele şi ondulate incizate sub registrul buzei (pl. LIV/5). 19. Nr. Inv. 10042. Vas pântecos având buza îngroşată, lăţită, tăiată drept, cu umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 470 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-gălbui cu nuanţe cenuşii; Decor: bandă ondulată, incizată pe buză (pl. LIV/6). 20. Nr. Inv. 10043. Vas pântecos cu buza lăţită, rotunjită, cu umăr pronunţat. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 190 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: linie incizată pe suprafaţa gurii (pl. LIV/7). 21. Nr. Inv. 10045. Vas bitronconic, având gura lăţită şi trasă pe orizontală spre interior, cu umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 280 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: benzi de linii paralele şi ondulate, incizate sub gură (pl. LIV/8). 22. Nr. Inv. 10068. Vas pântecos, având gura lăţită şi trasă pe orizontală spre interior, cu umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 300 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: benzi de linii ondulate incizate pe gură şi sub buză (pl. LIV/9). 99 23. Nr. Inv. 10071. Vas pântecos, cu buza lăţită şi trasă pe orizontală spre interior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 490 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: benzi de linii orizontale şi ondulate incizate (pl. LV/1). 24. Nr. Inv. 14134. Vas pântecos cu gura lăţită, trasă spre exterior şi tăiată drept, cu umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 430 mm; Dmax: cca. 530 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: două benzi de linii ondulate, incizate, pe umăr; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. LV/2). 25. Nr. Inv. 13866. Vas cu buza lăţită în formă de „T”. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu-gălbui, cu urme de arsură secundară; Decor: bandă lată adâncită sub buză (pl. LV/3). 26. Nr. Inv. 13880. Vas cu buza lăţită, îngroşată în exterior şi îndoită în jos, în interior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 310 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. LV/4). 27. Nr. Inv. 13905. Vas pântecos, având buza lăţită, trasă în afară, cu gât tronconic şi umăr teşit. Stare de conservare: fragmentar. Dimensiuni: Dg: 250 mm, Dmax: cca. 330-340 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu spre negru; Decor: linii paralele şi ondulate, incizate pe gât (pl. LV/5). 28. Nr. Inv. 13915. Vas pântecos cu buza lăţită, rotunjită, cu umăr proeminent. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: brun deschis; Decor: linii incizate sub gură şi pe suprafaţa gurii (pl. LV/6). 29. Nr. Inv. 13937. Vas pântecos cu buza lăţită tăiată oblic şi rotunjită uşor. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 320 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: linii paralele şi ondulate, incizate pe gât (pl. LVI/1). 30. Nr. Inv. 13963. Vas cu partea superioară tronconică, cu buza lăţită şi rotunjită, înclinată spre interior. Stare de conservare: fragmentar; Di100 mensiuni: Dg: 200 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. LVI/2). 31. Nr. Inv. 14120.03. Vas cu partea superioară tronconică, cu buza mult lăţită spre interior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 390 mm; lbuză: 52 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-gălbui; Decor: linii paralele, incizate sub buză; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LVI/3). 32. Nr. Inv. 14120.04. Vas cu partea superioară bombată, cu buza mult lăţită spre interior. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 290 mm; lbuză: 45 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: benzi de linii ondulate incizate; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LVI/4). 33. Nr. Inv. 14120.05. Vas cu buza lăţită în ambele direcţii. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm; lbuză: 48 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are (pl. LVI/5). 34. Nr. Inv. 14122. Vas cu partea superioară tronconică, cu buza lăţită în ambele direcţii. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 510 mm, lbuză: 68 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: benzi de linii paralele şi ondulate, incizate sub gură (pl. LVI/6). 35. Nr. Inv. 14125. Vas cu partea superioară tronconică, cu buza lăţită, bombată, îgroşată şi rotunjită în partea exterioră. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 290 mm, lbuză: 36 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cărămiziu; Decor: bandă de linii ondulate, incizate pe umăr şi pe gură; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LVI/7). 36. Nr. Inv. 14127. Vas cu partea superioară tronconică, cu buza lăţită, tăiată drept în partea exterioră. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 430 mm, lbuză: 54 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu, ars neuniform cu pete negre; Decor: bandă de linii ondulate, incizate pe umăr şi gură (pl. LVI/8). 37. Nr. Inv. 14128. Vas cu buza lăţită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 400 mm, lbuză: 48 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: ars neuniform; cărămiziu şi negru; Decor: bandă de linii incizate ondulate pe umăr şi gură; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LVII/1). 38. Nr. Inv. 14130. Vas cu buza lăţită tăiată oblic, cu umărul teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 280 mm, lbuză: 44 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: benzi de linii incizate, paralele şi ondulate (pl. LVII/2). 39. Nr. Inv. 14132. Vas cu umărul bombat, cu buza lăţită, uşor rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 350 mm, lbuză: 53 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu-gălbui; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LVII/3). 40. Nr. Inv. 14133. Vas cu buza lăţită, bombată şi rotunjită. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 300 mm, lbuză: 48 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. LVII/4). 41. Nr. Inv. 14135. Vas cu buza lăţită, tăiată oblic, cu umărul teşit. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 480 mm, lbuză: 65 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă de linii ondulate, incizate sub gură (pl. LVII/5). 42. Nr. Inv. 14136. Vas cu buza lăţită, tăiată drept. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 450 mm, lbuză: 49 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Decor: bandă de linii ondulate, incizate pe gură; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LVII/6). 43. Nr. Inv. 14139. Vas cu umăr teşit, cu buza rotunjită, lăţită în formă de „T”. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 240 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: nu are (pl. LVII/7). 44. Nr. Inv. 14142. Vas cu gât scund, umăr teşit, cu buza rotunjită, lăţită în formă de T. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 260 mm; Dmax: cca. 350 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: bandă de linii paralele, incizate pe umăr; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. LVII/8). Altele 1. Nr. Inv. 9960. Obiect în formă de mosor cu capetele lăţite, perforat pe axul vertical. Stare de conservare: bună; Dimensiuni: Dm: 96 mm, I: 70 mm, Dgaură: 33 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu-orange; Decor: nu are; Observaţii: parte inferioară deteriorată în antichitate (pl. LVIII/1). Descoperiri post-romane Cultura Sântana de Mureş – Černjachov 1. Nr. Inv. 2259_15. Ceaşcă cu gura evazată şi umăr teşit. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 90 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip foarte fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. LIX/1). 2. Nr. Inv. 9889. Ceaşcă pântecoasă, cu buza rotunjită şi gura evazată, cu o nervură deasupra umărului teşit. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 60 mm, Dmax: 71 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip foarte fin; Culoare: cenuşiu; Decor: reţea lustruită pe umăr. Bibliografie: Székely 1943, 20, pl. X/2 (pl. LIX/2). 3. Nr. Inv. 9908. Strachină bitronconică, cu buza lăţită spre orizontală, prevăzută cu toartă. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 250 mm, Dmax: 255 mm; Toartă: l: 28 mm, Gr: 18 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu-negricios; Decor: reţea de linii şlefuite pe partea superioară a corpului; Observaţii: tipul de castron cu trei toarte. Bibliografie: Székely 1943, 24, Fig. 8/5, pl. XII/1 (pl. LIX/3). 4. Nr. Inv. 9917. Cană sau ceaşcă pântecoasă, cu gura evazată şi umăr bombat. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 90 mm; 101 Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu deschis; Decor: nu are; Observaţii: suprafaţă lustruită. Bibliografie: Székely 1943, pl. X/30 (pl. LIX/4). 5. Nr. Inv. 9927. Ceaşcă joasă (opaiţ?) de formă emisferică, cu fund inelar. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: cca. 135 mm, Db: 54-55 mm; I: 60 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi pietricele; Culoare: brun-roşcat; Decor: nu are; Observaţii: prezintă urme de arsură secundară în interior şi exterior. Bibliografie: Székely 1943, 26, pl. XIV/9 (pl. LIX/5). 6. Nr. Inv. 9930. Ceaşcă (opaiţ) de formă tronconică. Datare: cultura Sântana de Mureş – Ceneahov; Stare de conservare: păstrat în proporţie de 70%; Dimensiuni: Dg: 150-160 mm, Db: 112-120 mm, I: 66 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: semiomogenă, degresată cu nisip cu bob mare; Culoare: negricios; Decor: alveole la nivelul bazei; Observaţii: ardere neuniformă; crăpat şi deformat în timpul arderii. Székely 1943, 25, Pl. XIII/14 (pl. LX/1). 7. Nr. Inv. 9953.2. Vas de provizii cu gura lăţită pe orizontală, cu umărul pronunţat. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 460 mm, Dmax: cca. 570 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: benzi de linii ondulate pe suprafaţa buzei şi trei benzi de linii ondulate pe umăr (pl. LX/2). 8. Nr. Inv. 9991. Ulcior cu corp bombat şi gât tronconic. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dgât: 140 mm, D.max: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: benzi şlefuite pe gât; Observaţii: Este posibil să fi fost prevăzut cu două toarte (pl. LX/3). 9. Nr. Inv. 10028. Fundul unui vas pântecos (probabil ulcior). Datare: cultura Sântana de Mureş– Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: nu pot fi stabilite; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu spre negru; Decor: linie incizată în registrul inferior al vasului; Observaţii: suprafaţa şlefuită (pl. LX/4). 10. Nr. Inv. 10070. Fundul cu „călcâi” a unei oale. Datare: cultura Sântana de Mureş–Černjachov; 102 Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 86 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip cu bob mare; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: asperităţi şi urme de finisare pe suprafaţă (pl. LXI/1). 11. Nr. Inv. 13933. Strachină bitronconică cu buza îngroşată şi rotunjită. Datare: cultura Sântana de Mureş–Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 150 mm; Dmax: 150 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu deschis; Decor: caneluri orizontale fine; Observaţii: suprafaţă lustruită (pl. LXI/2). 12. Nr. Inv. 14004. Vas (oală-?) cu corpul bombat, cu buza trasă pe orizontală spre exterior. Datare: cultura Sântana de Mureş - Černjachov (?); Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 100 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nervură pe gât; Observaţii: suprafaţă lustruită (pl. LXI/3). 13. Nr. Inv. 14010. Oală în formă de sac, cu gura evazată și buza rotunjită. Datare: cultura Sântana de Mureş - Černjachov (?); Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: cca. 160 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu-negricios; Decor: nu are; Observaţii: urme de ardere secundară. Bibliografie: Székely 1943, 25, Pl. XIII/15 (?) (pl. LXI/4). 14. Nr. Inv. 14014. Oală în formă de sac, cu gura evazată și buza rotunjită. Datare: cultura Sântana de Mureş - Černjachov (?); Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: cca. 160 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu-negricios; Decor: nu are; Observaţii: ar putea data şi din epoca bronzului (pl. LXI/5). 15. Nr. Inv. 14028. Fundul cu „călcâi” al unei oale. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 84 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: deteriorat în timpul dezvelirii (pl. LXI/6). 16. Nr. Inv. 14038. Fundul cu „călcâi” a unei oale. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 100-110 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: nu are (pl. LXI/7). 17. Nr. Inv. 14046. Vas pântecos, cu gura invazată, buza îngroşată şi lăţită spre exterior. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 230 mm, Dmax: cca. 300 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: suprafaţă lustruită (pl. LXI/8). 18. Nr. Inv. 14105. Strachină bitronconică, cu gura uşor evazată, buza îngroşată, rotunjită. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 200 mm, Dmax: 210 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu închis; Decor: brâu în relief, sub gât; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. LXII/1). 19. Nr. Inv. 14120.06. Dolium cu buza lăţită, în formă de „T”, îngroşată şi rotunjită. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 410 mm; lbuză: 46 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: pastă cărămizie, arsă cenuşiu-închis la suprafaţă; Decor: bandă de linii ondulate, incizate pe buză; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LXII/2). 20. Nr. Inv. 14120.07. Dolium cu buza lăţită spre interior. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 320 mm; lbuză: 48 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-negricios; Decor: linii paralele, incizate sub buză; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LXII/3). 21. Nr. Inv. 14120.08. Dolium cu buza lăţită spre interior şi tăiată drept în exterior. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 400 mm; lbuză: 73 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: bandă de linii ondulate, incizate sub buză; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LXII/4). 22. Nr. Inv. 14120.10. Vas pântecos, cu buza rotunjită, lăţită în formă de „T”. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: neprecizabil; lbuză: 21 mm; Realizare: modelare pe roa- tă; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: benzi de linii incizate paralele şi ondulate; Observaţii: deteriorat în cursul descoperirii (pl. LXII/5). 23. Nr. Inv. 14120.29. Fundul unui vas de mari dimensiuni (dolium). Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 180 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: nu are (pl. LXIII/1). 24. Nr. Inv. 14123. Dolium cu buza lăţită spre interior, tăiată drept şi îngroşată în exterior. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 500 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Decor: benzi de linii ondulate, incizate sub gură; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LXIII/2). 25. Nr. Inv. 14124. Dolium. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: cca. 435-440 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: benzi de linii paralele şi ondulate, incizate sub gură; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LXIII/3). 26. Nr. Inv. 14126. Dolium. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 560 mm, lbuză: 45 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: benzi de linii incizate ondulate; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LXIII/4). 27. Nr. Inv. 14137. Dolium cu buza uşor lăţită. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: cca. 360 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cărămiziu; Decor: brâu în relief apaltizat sub buză; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LXIII/5). 28. Nr. Inv. 14138. Dolium. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 350 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: linii paralele, incizate sub umăr; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LXIII/6). 103 29. Nr. Inv. 14140. Dolium cu buza lăţită în ambele direcţii, tăiată faţetat şi îngroşată în exterior. Datare: cultura Sântana de Mureş – Černjachov; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 420 mm, lbuză: 47 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: brâu în relief, sub buză, şi bandă de linii ondulate, incizate pe gură; Observaţii: deteriorat în timpul descoperirii (pl. LXIII/7). Epoca medievală 1. Nr. Inv. 2259_34. Oală cu gât scund, gura evazată, buza tăiată drept. Datare: secolul al XIII-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 190 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. LXIV/1). 2. Nr. Inv. 2259_35. Oală cu umăr teşit, gât scund, gura evazată, buza rotunjită. Datare: secolul al XIII-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 150 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: linie în val pe umăr (pl. LXIV/2). 3. Nr. Inv. 2259_66. Oală cu umăr teşit, gât scund, gura evazată, buza uşor îngroşată şi rotunjită. Datare: secolul al XIII-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: linie incizată sub gât (pl LXIV/3). 4. Nr. Inv. 2259_67. Oală cu umăr teşit, gât scund, gura evazată, buza tăiată drept. Datare: secolul al XIII-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. LXIV/4). 5. Nr. Inv. 13954. Oală cu gura evazată, buza tăiată drept şi umăr pronunţat. Datare: secolul al XIII-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 170 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă adâncită pe umărul vasului (pl. LXIV/5). 6. Nr. Inv. 14009. Oală cu gura evazată, buză rotunjită, gât scund şi umăr pronunţat. Datare: secolul al XIII-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 190 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, 104 degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu negricios; Decor: nu are; Observaţii: prezintă urme de ardere secundară (pl. LXV/1). 7. Nr. Inv. 14016. Oală cu gura evazată, buza tăiată drept şi umăr foarte teşit. Datare: secolul al XIII-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm, Dmax: 162 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: nu are; Observaţii: deteriorată în timpul dezvelirii (pl. LXV/2). 8. Nr. Inv. 2259_30. Oală cu gât scund, gura evazată, buza îngroşată de tip „manşetă“. Datare: secolele XIII-XIV; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. LXV/3). 9. Nr. Inv. 13900. Oală cu gura evazată, buza îngroşată trasă în jos, gât scund şi umăr bombat. Datare: secolele XIII-XIV; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: nu are (pl. LXV/4). 10. Nr. Inv. 14023. Oală de formă bitronconică, cu gura evazată, buza îngroşată, rotunjită, cu gât scund şi umăr bombat. Datare: secolele XIII-XIV; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm, Dmax: 120 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: bandă adâncită în spirală pe umăr; Observaţii: urme de ardere secundară. Székely 1943, 24, Pl. XIII/4 (pl. LXV/5). 11. Nr. Inv. 9906. Oală cu umăr bombat, gât scund, gura evazată, prevăzută în interior cu şănţuire pentru capac, buza rotunjită. Datare: secolul al XIV-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 130 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu închis; Decor: bandă lată care evoluează în spirală pe suprafaţa corpului (pl. LXVI/1). 12. Nr. Inv. 9946. Oală cu corp pântecos, gura evazată şi buza rotunjită. Datare: secolul al XIVlea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg. 126 mm; D.max: 162 mm; Realizare: modelare pe roata rapidă; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu închis; Decor: două linii paralele incizate; Observaţii: întregit din opt fragmente (pl. LXVI/2). 13. Nr. Inv. 10025. Oală cu gura evazată, buza dreaptă, uşor rotunjită, gât scund şi umăr bombat. Datare: secolul al XIV-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 260 mm; Realizare: modelare pe roata rapidă; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: brun-cenuşiu; Decor: linie incizată sub buză, două linii paralele incizate pe gât, două linii ondulale, incizate sub gât; Observaţii: un alt fragment din acelaşi vas a fost înregistrat cu Nr. Inv. 10064 (pl. LXVI/3). 14. Nr. Inv. 13150. Oală cu gura evazată, buza îngroşată, rotunjită, gât scund şi umăr teşit. Datare: secolul al XIV-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 150 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cenuşiu închis; Decor: caneluri orizontale pe umărul vasului (pl. LXVI//4). 15. Nr. Inv. 13930. Oală cu gură evazată, buză rotunjită, gât scund şi umăr teşit. Datare: secolul al XIV-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 110 mm; Dmax: 129 mm; Realizare: modelare pe roată rapidă; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: brun-cenuşiu, cu pete negre; Decor: nu are; Observaţii: deteriorată în timpul dezvelirii (pl. LXVII/1). 16. Nr. Inv. 14018. Oală cu gura evazată, buza îngroşată, rotunjită, gât scund şi umăr bombat. Datare: secolul al XIV-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm, Dmax: cca. 160 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu-negricios; Decor: pe umăr are o pereche de benzi adâncite, paralele; Observaţii: urme de ardere secundară (pl. LXVII/2). 17. Nr. Inv. 14021. Oală pântecoasă, cu gura evazată, buza îngroşată, rotunjită, cu gât scund şi umăr teşit. Datare: secolul al XIV-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm, Dmax: 180-200 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: linie în spirală incizată pe umăr; Observaţii: urme de ardere secundară (pl. LXVII/3). 18. Nr. Inv. 14022. Oală pântecoasă, cu gura evazată, buza îngroşată, rotunjită, cu gât scund şi umăr bombat. Datare: secolul al XIV-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 140 mm, Dmax: 182 mm; Realizare: mo- delare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: urme de ardere secundară (pl. LXVII/4). 19. Nr. Inv. 14024. Fund de oală (sau strecurătoare), cu găuri realizate în fundul vasului înainte de ardere. Datare: secolul al XIV-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 80 mm, Dgăuri: 6 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: urme de ardere secundară (pl. LXVIII/1). 20. Nr. Inv. 14025. Oală pântecoasă, cu gura evazată, buza îngroşată, rotunjită, cu gât scund şi umăr foarte bombat. Datare: secolul al XIV-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm, Dmax: 172 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu-negricios; Decor: nu are; Observaţii: urme de ardere secundară (pl. LXIX/1). 21. Nr. Inv. 9945. Ulcior cu corp pântecos, gura evazată, buza rotunjită, prevăzut cu cioc de scurgere şi toartă cu secţiunea romboidală. Datare: secolul al XIV-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dgmin: 750 mm, Dgmax: 80 mm, Dmax: cca. 110 mm; Toartă: 17×17 mm; Realizare: modelare pe roata înceată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu negricios; Decor: nu are (pl. LXVIII/2). 22. Nr. Inv. 14019. Cană cu corp bombat, şi partea superioară evazată, prevăzută cu toartă. Datare: epoca medievală, secolul al XVI-lea; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dgât: 100 mm, Dmax: 120 mm; Realizare: modelare pe roată rapidă; Pastă: omogenă, degresată cu nisip fin; Culoare: cenuşiu-negricios; Decor: nu are; Observaţii: urme de ardere secundară (pl. LXIX/2). 23. Nr. Inv. 13991. Oală cu gura evazată, prevăzută cu şănţuire pentru capac, buza rotunjită, umăr teşit, prevăzută cu toartă în bandă, aplicată sub gură şi pe umăr. Datare: secolele XVI-XVII; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Dg: 120 mm, Dmax: cca. 150 mm; toartă: l: 25 mm, Gr: 11 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are (pl. LXIX/3). 24. Nr. Inv. 10057. Fundul unei cahle-oală cu gura pătrată. Datare: secolele XVI-XVII; Stare de 105 conservare: fragmentar; Dimensiuni: Db: 42 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Decor: nu are (pl. LXIX/4). 25. Nr. Inv. ‒ . Oală cu gura uşor evazată, buza tăiată drept, gât cilindric, umăr bombat şi parte inferioară tronconică. Datare: secolul al XIV-lea; Stare de conservare: păstrat în roporţie de 80%; Dimensiuni: Dg: cca. 22,5 mm; D: cca. 290 mm; Db: cca. 128 mm, I: 270 mm; Realizare: modelare pe roată; Pastă: fină; Culoare: brun închis; Decor: linie incizată sub gât; Observaţii: dispărută în cursul evacuării din anul 1945. Bibliografie: Székely 1943, 26, Pl. XIV/11 (pl. LXX). Descoperiri cu datare incertă 1. Nr. Inv. 9928. Creuzet tronconic cu plan oval, cu tub de înmănuşare cilindric. Datare: epoca romană sau postromană. Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: Lmax: cca. 130 mm, Lbază: 90 mm, I: 60 mm; Realizare: modelare cu mâna; Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi pietriş; Culoare: brun-cărămiziu, cu pete cenuşii; Decor: nu are. Bibliografie: Székely 1943, 25, Pl. XIV/5 (pl. LXXI). 2. Nr. Inv. 9865. Fusaiolă aplatizată. Datare: epoca romană sau postromană. Stare de conservare: bună; Dimensiuni: D: 44-48 mm, gr: 10,2 mm; Material: lut ars; Pastă: semifină, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu. Bibliografie: Székely 1943, 25, Pl. XIII/19 (pl. LVIII/3). 3. Nr. Inv. 9865. Fusaiolă plată, cu suprafaţa bombată. Datare: epoca romană sau postromană. Stare de conservare: bună; Dimensiuni: D: 48,7-49,5 mm, gr: 12 mm; Material: lut ars; Pastă: fină, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Observaţii: realizată din peretele unui vas de factură romană. Székely 1943, 25, Pl. XIII/22 (pl. LVIII/4). 4. Nr. Inv. 9867. Fusaiolă cu partea superioară bombată. Datare: epoca romană sau postromană. Stare de conservare: bună; Dimensiuni: D: 54,955,8 mm, gr: 19 mm; Material: piatră şistoasă; Culoare: cenuşiu; Observaţii: prezintă urme de var. Székely 1943, 25, Pl. XIII/21 (pl. LVIII/5). 5. Nr. Inv. 9868. Fusaiolă bombată. Datare: epoca romană sau postromană. Stare de conservare: bună; Dimensiuni: D: 41-42 mm, gr: 21 mm; Material: lut ars; Pastă: fină, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu. Székely 1943, 25, Pl. XIII/18 (pl. LVIII/6). 106 6. Nr. Inv. 9869.1. Fusaiolă aplatizată. Datare: epoca romană sau postromană. Stare de conservare: bună; Dimensiuni: D: 37 mm, gr: 14 mm; Material: lut ars; Pastă: fină, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Observaţii: realizată din peretele unui vas de factură romană; depuneri calcaroase pe suprafaţă. Székely 1943, 25, Pl. XIII/17 (pl. LVIII/7). 7. Nr. Inv. 9869.2. Fusaiolă bitronconică. Datare: epoca romană sau postromană. Stare de conservare: bună; Dimensiuni: D: 47,5-50 mm, gr: 30,5 mm; Material: lut ars; Pastă: fină, degresată cu nisip; Culoare: cenuşiu; Observaţii: suprafaţa lustruită. Székely 1943, 25, Pl. XIII/20 (pl. LVIII/7). 8. Nr. Inv. 9973. Pessoi. Stare de conservare: bună; Dimensiuni: D: 62,5-63 mm, gr: 7 mm; Realizare: cioplire şi finisare; Pastă: omogenă, degresată cu mică; Culoare: cenuşiu; Decor: nu are; Observaţii: a fost realizat din peretele unui vas de factură romană (pl. LVIII/2). Tegula 1. Nr. Inv. 2257.01. Ţiglă cu corp arcuit, cu marginea uşor îngroşată. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 29,7 cm; l: 19,7 cm; gr: 2,0-2,4 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Observaţii: acoperită cu urme de mortar pe toată sprafaţa (pl. LXXII/1). 2. Nr. Inv. 2257.02. Ţiglă cu margine. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 28,5 cm; l: 11,5 cm; I: 4,9 cm; gr: 2,2-2,3 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar pe suprafaţă (pl. LXXII/2). 3. Nr. Inv. 2257.03. Ţiglă cu corp arcuit, cu marginea uşor îngroşată. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 30,2 cm; l: 19,6 cm; gr: 1,7 cm. Pastă: semiomogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar pe suprafaţă (pl. LXXII/3). 4. Nr. Inv. 2257.04. Ţiglă cu corp arcuit, cu marginea uşor îngroşată. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 13,9 cm; l: 17,5 cm; I: 6,6 cm; gr: 1,9 cm. Pastă: semiomogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar pe suprafaţă (pl. LXXIII/1). 5. Nr. Inv. 2257.05. Olan cu marginea îngroşată. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 22,5 cm; l: 12,7 cm; I: 9,3 cm; gr: 1,6-2,1 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar pe suprafaţă (pl. LXXIII/2). 6. Nr. Inv. 2258.06. Ţiglă cu corp arcuit, cu marginea uşor îngroşată. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 25,0 cm; l: 33,7 cm; gr: 1,5-2,6 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Observaţii: depuneri calcaroase pe suprafaţă (pl. LXXIII/3). 7. Nr. Inv. 2257.07. Ţiglă cu corp arcuit, cu marginea tăiată oblic. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 32,0 cm; l: 21,0 cm; I: 5,6 cm; gr: 1,5 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu (pl. LXXIV/1). 8. Nr. Inv. 2257.08. Ţiglă cu margine. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 25,0 cm; l: 36,0 cm; I: 6,0 cm; gr: 2,6 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar şi var pe suprafaţă, prezintă urme de întregire (pl. LXXIV/2). 9. Nr. Inv. 2257.09. Ţiglă cu margine. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 39,0 cm; l: 23,0 cm; I: 5,9 cm; gr: 3,0 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Decor: o pereche de linii ondulate, aplicate în pasta moale; Observaţii: urme de mortar pe suprafaţă (pl. LXXV/1). 10. Nr. Inv. 2257.10. Ţiglă cu margine. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 18,0 cm; l: 10,0 cm; I: 4,8 cm; gr: 2,9 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu (pl. LXXV/2). 11. Nr. Inv. 2257.11. Ţiglă cu margine. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 25,0 cm; l: 29,0 cm; I: 5,2-5,4 cm; gr: 2,4 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar şi depuneri calcaroase pe ambele feţe (pl. LXXV/3). 12. Nr. Inv. 2257.12. Ţiglă cu margine. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 26,0 cm; l: 18,4 cm; I: 5,5 cm; gr: 1,9-2,0 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Decor: linie ondulată, aplicată în pasta moale; Observa- ţii: urme de mortar şi depuneri calcaroase pe ambele feţe (pl. LXXV/4). 13. Nr. Inv. 2257.13. Ţiglă cu margine. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 24,2 cm; l: 17,0 cm; I: 5,0 cm; gr: 2,2 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar pe una din feţe (pl. LXXVI/1). 14. Nr. Inv. 2257.14. Olan. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 28,0 cm; l: 14,0-17,5 cm; I: 7,5-9,5 cm; gr: 1,61,8 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: prezintă depuneri calcaroase (pl. LXXVI/2). 15. Nr. Inv. 2257.15. Ţiglă cu corp arcuit, cu marginea uşor îngroşată, tăiată drept. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 35,4 cm; l: 22,5 cm; I: 4,75 cm; gr: 1,8 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: suprafaţa acoperită cu urme de mortar şi depuneri calcaroase (pl. LXXVI/3). 16. Nr. Inv. 2257.16. Ţiglă cu corp arcuit, cu marginea uşor îngroşată, tăiată drept. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 32,6 cm; l: 19,3 cm; I: 6,8 cm; gr: 1,6 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar pe suprafaţă şi pe ruptură (pl. LXXVI/1). 17. Nr. Inv. 2257.17. Olan cu marginea îngroşată. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 20,6 cm; l: 11,8 cm; I: cca. 4,0 cm; gr: 1,8 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: acoperit cu urme de mortar (pl. LXXVII/2). 18. Nr. Inv. 2257.18. Ţiglă cu corp arcuit, cu marginea tăiată drept. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 32,6 cm; l: 19,3 cm; I: 6,8 cm; gr: 1,6 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar pe suprafaţă şi pe ruptură (pl. LXXVII/3). 19. Nr. Inv. 2257.19. Olan. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 29,7 cm; l: cca. 15,6 cm; I: cca. 11,4 cm; gr: 2,1 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu (pl. LXXVIII/1). 20. Nr. Inv. 2257.20. Ţiglă cu margine. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; 107 Dimensiuni: L: 15,8 cm; l: 10,4 cm; I: 5,2 cm; gr: 3,2 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: depuneri calcaroase pe toată suprafaţa. (pl. LXXVIII/2) 21. Nr. Inv. 2257.21. Ţiglă cu margine. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 16,6 cm; l: 14,0 cm; I: 5,9 cm; gr: 2,2-2,4 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: prezintă urme de var (pl. LXXVIII/3). 22. Nr. Inv. 2257.22. Ţiglă cu margine. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 20,5 cm; l: 15,0 cm; I: 6,0 cm; gr: 2,8 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Decor: trei linii ondulate, aplicate în pasta moale; Observaţii: acoperită cu depuneri calcaroase (pl. LXXIX/1). 23. Nr. Inv. 2257.23. Olan cu creastă. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 22,0 cm; l: 14,5 cm; I: 8,5 cm; gr: 1,4 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu (pl. LXXIX/2). 24. Nr. Inv. 2257.24. Ţiglă cu corp arcuit, cu marginea uşor îngroşată. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 15,0 cm; l: 12,7 cm; I: 5,7 cm; gr: 1,8 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar pe suprafaţă (pl. LXXIX/3). 25. Nr. Inv. 2257.25. Olan cu marginea tăiată oblic. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 17,2 cm; l: 11,4 cm; I: cca. 9,7 cm; gr: 1,3 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar pe suprafaţă (pl. LXXIX/4). 26. Nr. Inv. 2257.26. Olan cu marginea tăiată drept. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 17,4 cm; l: 10,3 cm; I: cca. 8,7 cm; gr: 1,3 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar pe suprafaţă (pl. LXXX/1). 27. Nr. Inv. 2257.27. Olan cu marginea îngroşată. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 12,7 cm; l: 12,5 cm; I: 67 cm; gr: 1,2 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: urme de mortar pe suprafaţă (pl. LXXX/2). 108 28. Nr. Inv. 2258.01. Cărămidă. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 17,5 cm; l: 17,0 cm; gr: 6,0 cm. Pastă: semiomogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu (pl. LXXX/3). 29. Nr. Inv. 2258.02. Cărămidă. Data descoperirii: 1909; Stare de conservare: bună; Dimensiuni: L: 20,5 cm; l: 20,0 cm; gr: 7,8-9,0 cm. Pastă: semiomogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu (pl. LXXX/4). 30. Nr. Inv. 3258. Ţiglă (?) cu inscripţie. Data descoperirii: 1910; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 13,48 cm; l: 10,3 cm; gr: 2,5 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi mică; Culoare: cărămiziu-rozaliu; Decor: literele SЄC aplicate înainte de ardere; Observaţii: depuneri calacararoase pe suprafaţă. Székely 1943, pl. VIII/9 (pl. XVII/2). 31. Nr. Inv. 9874. Cărămidă cu inscripţie. Data descoperirii: 1942; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 12,0 cm; l: 8 cm; gr: 5,45 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Decor: literele SЄ aplicate înainte de ardere; Observaţii: depuneri calacararoase pe suprafaţă. Székely 1943, 26, pl. XIV/6 (pl. LXXXI/1). 32. Nr. Inv. 9995. Tegula mammata. Data descoperirii: 1942; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 28,7 cm; l: 13,0 cm; I: 9,0 cm; gr: 3,0-3,3 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: depuneri calacararoase pe suprafaţă (pl. LXXXI/2). 33. Nr. Inv. 9996. Ţiglă cu margine. Data descoperirii: 1942; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 22,9 cm; l: 24,0 cm; I: 5,5 cm; gr: 2,4 cm [Dimensiuni originale: cca. 45,5×38,5 cm]. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Decor: motiv solar aplicat în pasta moale; Observaţii: acoperit cu depuneri calcaroase (pl. LXXXII). 34. Nr. Inv. MNCR 21094. Cărămidă. Data descoperirii: 2014; Stare de conservare: bună; Dimensiuni: L: 21,7 cm; l: 19,0 cm; gr: 9,7-10,0 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: acoperit cu urme de mortar (pl. LXXXIII/1). 35. Nr. Inv. MNCR 21096.1. Cărămidă. Data descoperirii: 2104; Stare de conservare: bună; Dimensiuni: L: 42,5-43,0 cm; l: 29,0-29,5 cm; gr: 7,3-7,5 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Decor: spirală aplicată cu degetul în pasta moale; Observaţii: acoperită cu urme de mortar (pl. LXXXIV/1). 36. Nr. Inv. MNCR 21096.2. Cărămidă. Data descoperirii: 2104; Stare de conservare: bună; Dimensiuni: L: 45,0 cm; l: 43,0 cm; gr: 8,3 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: acoperită cu urme de mortar (pl. LXXXIV/2). 37. Nr. Inv. MNCR 21097. Cărămidă. Data descoperirii: 2104; Stare de conservare: bună, un colţ deteriorat; Dimensiuni: L: 44,5 cm; l: 44,4 cm; gr: 7,0 cm. Pastă: omogenă, degresată cu nisip şi cioburi pisate; Culoare: cărămiziu; Observaţii: acoperită cu urme de mortar (pl. LXXXIII/2). Alte vestigii din construcţii Lipitură arsă de lut 1. Nr. Inv. 104×85a. Lipitură arsă, cu urme de nuiele. Datare: incertă; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 115 mm, l: 114 mm, gr: 36 mm; Realizare: aplicată cu mâna; Pastă: poroasă, degresată cu nisip şi fire vegetale; Culoare: cărămiziu; Observaţii: acoperită cu var pe toată suprafaţa (pl. LXXXV/1). 2. Nr. Inv. 13156. Lipitură arsă, cu urme de bârne. Datare: incertă; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 165 mm, l: 134 mm, gr: 69 mm; Realizare: aplicată cu mâna; Pastă: poroasă, degresată cu nisip; Culoare: cărămiziu; Observaţii: a fost aplicată pe o structură de bârne plasate foarte aproape una de cealaltă (clădire sau palisadă) (pl. LXXXV/2). 3. Nr. Inv. 13854. Lipitură arsă. Datare: incertă; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 114 mm, l: 81 mm, gr: 19,5 mm; Realizare: aplicată cu mâna; Pastă: poroasă, degresată cu pleavă; Culoare: cărămiziu (pl. LXXXV/3). 4. Nr. Inv. 13855. Lipitură arsă. Datare: incertă; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 156 mm, l: 130 mm, gr: 95 mm; Realizare: aplicată cu mâna; Pastă: poroasă, degresată cu pleavă; Culoare: cărămiziu-gălbui cu pete cenuşii (pl. LXXXV/4). 5. Nr. Inv. 13856. Lipitură arsă. Datare: incertă; Stare de conservare: fragmentar; Dimensiuni: L: 205 mm, l: 176 mm, gr: 29,5 mm; Realizare: aplicată cu mâna; Pastă: poroasă, degresată cu pleavă; Culoare: cărămiziu-gălbui; Observaţii: acoperită cu urme de var (pl. LXXXV/5). 109 Anexe Pentru o mai bună înțelegere a caracterului primelor cercetări de la Comolău am considerat oportun să anexăm lucrării noastre rapoartele originale, precum și traducerea acestora în limba română. Considerăm necesară includerea acestor texte în volumul de față, deoarece toate sintezele și rezultatele teoretic exprimate au la bază primele cercetări și raportul original de săpătură, care, cu regret, nu întotdeauna au fost percepute în sensul în care le-au formulat autorii. Am mai anexat și manuscrisul jurnalului de săpătură din anul 1942, pe care îl considerăm, la rândul lui, extrem de util în procesul de reconstituire a multor aspecte incerte ale săpătuirlor arheologice din secolul trecut în situl fortificat de la Comolău. ANEXA I260 Hatodikra. Az egyik szóhagyomány az, hogy nevét vette egy mellette lévő római várról, melynek most csak helye van. Az állíttatik, hogy ezen vár a Camilus római hadvezér felügyelete alatt lett volna, s róla Camilo várának neveztetett, a helység Komilonak. Másik hagyomány: a szomszéd magyarosi erdőn lévő, ugyan római várral egy fedezet alatt volt, s Comillo igazgatta, s ebből lett a Komolo. „[Răspuns] la a şasea [întrebare: «Despre originea numelui localităţii»]. Una din tradiţiile orale consideră că şi-a luat numele de la cetatea romană de lângă ea căreia, acum i se văd numai urmele. Se spune că această cetate s-ar fi aflat sub supravegherea comandantului de oşti roman Camilus, numindu-se după el cetatea lui Camilo, iar localitatea Komilo. Altă tradiţie: a fost, împreună cu cetatea romană din pădurea de la Măgheruş, sub guvernarea lui Comillo, şi datorită acestui fapt a devenit Komolo. Hetedikre. Van éppen a falu mellett s fennebb említett várhely magos felemelt helyen, mely körül a falu mellett lefolyó Feketeügy folyt, s a régi időben ezen várnak fundamentuma s romjai 1819-re hordatott, köveztetett ki az ország út[r]a, mikor egy pincebeli vakablakba bor[t] találtak, de megitták. [Răspuns] la a şaptea [întrebare: «Despre topografia localităţii»]. Chiar lângă sat, pe un loc înalt, înconjurat pe vremuri de apele Râului Negru care curge lângă sat, se găseşte locul de cetate amintit mai sus. În vremurile de demult ruinele şi fundaţia acestei cetăţi au fost cărate până în anul 1819 la pietruirea drumului, când într-o nişă dintr-o pivniţă au găsit vin, dar l-au băut.” ANEXA II261 [195] Komolló alsó végénél a (60–70 láb magasságu és a Szépmező szélét alkotó) partmagaslat egy előfoka széles-mély sánczolatok által van elkülönitve, ezen elkülönitett önálló ponkon régi várnak látszanak nyomai. E vár alakja köritett szögletekkel biró szabálytalan négyszög, melynek északi és déli hosszabb oldala 160 lépés, keleti és nyugati rövidebb oldala 140 lépés. Hogy e várnak kettős fala volt, azt elvitázhatlanul mutatja az oromzat260 261 [195] La capătul de jos al satului Comolău, pe un bot al malului înalt de 60-70 de picioare, despărţit de şanţuri adânci de restul platoului Szépmező, se pot observa urmele unei cetăţi din vechime. Cetatea a avut forma unui patrulater cu laturile inegale, cu colţurile rotunjite, ale cărui laturi de nord şi de sud au câte 160 de paşi, iar laturile, mai scurte, de est şi de vest, 140 de paşi. Cetatea a avut ziduri duble, după cum arată, fără niciun dubiu, valul dublu de Csáki 2012, 112. Orbán 1869, 195-196. 111 nak kettős gátonya; most ugyan fal a földszine fölé sehol sem emelkedik, de annak alaprakata mindenütt követhető, s a vár egész belterét ragacs és téglatöredékek boritják. Öreg emberek emlékeznek arra is, hogy a vár izmos falai még ölnyi magasan állottak; de az a brassó-ojtozi országut készültekor leromboltatott a végett, hogy köveit az utrakáshoz felhasználják.(...) A körvonalazott fővártól délre egy másik elkülönitett ponk van, melyen szintén az emberi kéz idomitásának látszanak nyomai, s melynek tetőlapján szintén épitkezések homályos nyomai észlelhetők. Itt vagy a római várak közelében szokásos Victoria-templom, vagy egy a váraktól elmaradhatlan meleg fürdő állhatott. A ponk aljában számos hamvvedret, cseréptöredéket találnak, mi azt sejteti, hogy a vár és közeli telep necropolja vagy temetője itt volt. (...) E várnak lapályos fennsíkon való fekvése, valamint négyszög alakja, de kiválóan a várterületen és környékén talált nagymennyiségü római érem és a talajt ma is boritó téglatöredékek elvitázhatlanul mutatják, hogy az egy római álló tábor (castrum stativum) volt, mely feltehetőleg a K.-Vásárhely helyén feküdt coloniához, s onnan az ojtozi szorosra vezetett római hadi-utat fedezte. Ezen út feltehetőleg Kilyén vagy Szotyor felől jőve, a Szépmezőt szelte át azon irányban, hol most az ugynevezett „szászok utja” jön. (...) [196] De folytassuk vizsgálódásunkat Komolló váránál, s lássuk az ehhez kötött hagyományokat. Ezek szerint e várat Camillus vezér vagy fejedelem épitette és lakta, honnan a Komolló név. Alább a mostani Laborfalva helyén laktak a vár munkásai, rabszolgái, s a Labor névtől vette volna nevét e falu stb. E hagyományok szintén igazolni látszanak fennebbi feltevésemet, hogy e vár csakugyan római castrum volt, Róma hatalmának egy hatalmas védbástyája, mit a hagyományoknál még inkább igazolnak az e vár környékén talált és most is naponta felmerülő római érmek, és ezek oly nagy mennyiségben jöttek elő, hogy Komolló lakói, bár nagyrészt urbéresek voltak, még 48 előtt mind megváltották magukat (...) A római érmek ily nagy mennyiségben való előjövetele arra mutat, hogy itt nemcsak castrum, hanem a castrum védelme alatt egy római telep (colonia) is létezett, és ezen telep nemcsak a Feketeügy jobbpartján nyult el, melynek a rabszolgák által lakott Laborfalva egyik külvárosa lehetett, s necropolja a fennebb leirt Bábolna árkánál 112 pe marginile platoului. În prezent aceste ziduri nu se mai văd la suprafaţă, dar tot interiorul [cetăţii] este acoperit de fragmente de mortar şi cărămizi. Oamenii bătrâni îşi amintesc cum zidurile vânjoase ale cetăţii se înălţau cu un stânjen deasupra solului, dar ele au fost demolate, pentru ca piatra din ele să fie folosită la construirea drumului dintre Braşov şi Oituz. (...) La sud de cetatea principală descrisă, se găseşte o altă ridicătură distinctă, care pare să poarte urme de intervenţie umană, pe a cărei suprafaţă se pot observa urmele şterse ale unor construcţii. Aici trebuia să fi fost ori obişnuitul templu al zeiţei Victoria de lângă cetăţile romane, ori nelipsitele terme. La poalele ridicăturii s-au descoperit numeroase urne şi fragmente ceramice, pe baza cărora se poate presupune că aici se afla necropola sau cimitirul cetăţii şi al aşezării învecinate. (...) Localizarea sa, pe un platou aplatizat, respectiv forma rectangulară a cetăţii, dar mai ales numeroasele descoperiri monetare din ea şi din împrejurimile sale, precum şi solul acoperit de fragmente de cărămizi, arată, fără niciun dubiu, că aici a fost o tabără romană permanentă (castrum stativum), care a avut rolul de a supraveghea drumul militar ce ducea la colonia romană despre care se presupune că se găsea pe locul oraşului Tg. Secuiesc, iar de acolo spre Pasul Oituz. Acest drum străbătea probabil platoul Szépmező, dinspre Chilieni sau Coşeni, pe traseul aşa-numitului „drum al saşilor”. (...) [196] Dar să ne continuăm cercetările la cetatea Comolăului şi să vedem tradiţiile legate de ea. Conform acestora, cetatea a fost construită şi locuită de căpetenia sau principele Camillus, de la care se trage numele de Komolló. Mai în jos, pe locul actualului Loborfalău, au locuit muncitorii şi sclavii cetăţii, numele satului trăgându-se din Labor etc. Aceste tradiţii par a-mi adeveri presupunerea că această cetate a fost un castru roman, unul dintre puternicele bastioane ale puterii Romei, presupunere adeverită, mai presus de tradiţii, de numărul mare al monedelor romane descoperite şi în prezent, în fiecare zi. Ele apar într-un număr atât de mare, încât locuitorii Comolăului, care în marea lor majoritate au fost iobagi, şi-au răscumpărat libertatea încă înainte de 1848 (...). Apariţia în număr aşa de mare a monedelor romane arată că aici nu a fost numai un castru, dar sub protecţia sa a trebuit să existe şi o aşezare romană (colonia). Iar această aşezare, căreia localitatea populată de sclavii de la Laborfalău îi era doar o subur- és a vár alatt volt, hanem az átrúgott a Feketeügy balpartjára is: legalább arra mutatna az, hogy a magyarosi határon Komollóval szemben Furuzs cseréje nevü helyen [Ezen vizvezető csövekből a szentgyörgyi székház padlásán több példány van. S ugy e csövek, mint a Verestoronynál található téglák elvitázhatlanul római korból erednek. Bélyeget felfedeznem nem sikerült.] egy ponkot ma is Verestoronynak neveznek, s e helyen jelenleg is nagy mennyiségü tégla-darabokat, cserép-töredékeket találnak. Itten tehát valami téglából épült emplom vagy torony, vagy valami más épület állott; téglából pedig tudjuk, hogy régi korban inkább csak a rómaiak épitettek. Nem messze a Verestoronytól nagymennyiségü vizvezető csöveket ástak ki*, mi egy oly vizvezetésre mutat, mely az ivóviz megválasztásában kényes rómaiak számára a hegyek tiszta forrásvizeit vitte a coloniába; de ezen vizvezeték csakis a Feketeügy balpartjára mehetett, s ebből azt kell következtetnem, hogy a telep vagy a balparton feküdött, vagy legalább oda is átrugott. bie, și a cărei necropolă se găsea la sus-menţionata Bábolna árka [Şanţul Bobâlnei] şi sub cetate, nu se găsea numai pe malul drept al Râului Negru, ci se extindea şi pe celălalt mal. Cel puţin acest lucru reiese din faptul că, în hotarul de la Măgheruş, în locul numit Furuzs cseréje [stejărişul lui Furuzs], aflat vizavi de Comolău, pe o ridicătură numită şi azi Verestorony [Turnul Roşu], se găsesc în număr mare fragmente de cărămizi şi ceramică. Aici trebuia să existe un templu sau un turn ori o altă construcţie din cărămizi, fiind ştiut și faptul că, în vremurile de demult, numai romanii utilizau cărămizile ca material de construcţie. Nu departe de Turnul Roşu au fost descoperite în număr mare, tuburi de conductă*, care atestă existenţa unei conducte pentru apă, ce ducea apa izvoarelor montane în colonia romanilor, extrem de pretenţioşi în privinţa apei potabile. Dar această conductă putea aproviziona doar malul stâng al Râului Negru, iar din acest fapt trag concluzia că aşezarea ori se găsea pe acest mal, ori se extindea şi până aici.” ANEXA III262 [50] Munkánkat az 1909-ik év őszén a komollói castrum-ban kezdtük. E római kori ásatásokat Komollón s utóbb Sepsimagyaróson Csutak Vilmos múzeumőr végezte, de a komollói ásatásnál dr. László Ferenc múzeumőr is ismételten közreműködött (...). Hangsulyozni kívánjuk, vármegyénknek csaknem közepé-ben Sepsiszentgyörgytől m. e. 10 km-re, a brassó–[51] bereczki vasutvonal Angyalos nevű állomásától m. e. két km-re, közvetlen a brassó–bereczki országút mellett s így minden irányból megközelíthető komollói castrumban jóformán csak próbaásatást végeztünk az1909-ik év őszén. Az az idáig szép számban (202 drb) előkerült különböző római tárgyak. (...) Eddigi próbaásatásunkat azért szándékunkban van az 1910-ik év folyamán tovább folytatni s mindennekelőtt a kettős bejáratú porta principalist s a porta két oldalán álló, hiányzó kapubástyák alapfalait fogjuk feltárni. Az eddigi ásatásból múzeumunk a következő tárgyakkal gyarapodott: állati csont 24 drb, fedél- 262 Csutak/László 1910, 50-51. „[50] În castrul de la Comolău Munca [de cercetare] a fost începută în toamna anului 1909. Aceste săpături de epocă romană de la Comolău şi ulterior la Măgheruş, au fost efectuate de către custodele Csutak Vilmos, dar la cercetările de la Comolău a participat în mai multe rânduri şi custodele László Ferenc (...). Trebuie să subliniem faptul că în toamna anului 1909 nu am efectuat decât un sondaj la castrul de la Comolău, aflat aproximativ în centrul judeţului, lângă drumul Braşov-Breţcu, la cca. 10 km de Sf. Gheorghe, respectiv la cca. 2 km de gara Angheluş a căii ferate Braşov‒Breţcu. Piesele romane de diferite tipuri descoperite în număr relativ mare (202 buc.) (...) Dorim ca sondajul să fie continuat şi în cursul anului 1910, când vom dezveli porta principalis cu două treceri şi fundaţiile celor două turnuri de pe laturile sale. Datorită sondajului, colecţia muzeului nostru s-a îmbogăţit cu următoarele piese: 24 buc. oase de animale, 74 buc. de ţigle, 3 buc. cărămizi, 84 buc. * „Dintre aceste tuburi mai multe exemplare se găsesc în podul sediului scaunului din Sf. Gheorghe. Tuburile şi cărămizile de la Turnul Roşu provin fără niciun dubiu din epoca romană. Nu am reuşit să găsesc ştampile pe niciuna dintre ele.” – Traducerea notei lui Orbán Balázs. 113 cserép 74 drb, tégla 3 drb, edénytöredékek 84 drb, felratos kő 1 drb, üvegdarab 10, vasszeg 5 drb, vaskarika 2 drb, nyílhegy 1 drb, késpenge 2 drb, vaspánt 1 drb, fibula 1 drb, rézlemezke 1 drb, tű 2 drb, bronzérem 1 db. fragmente ceramice, 1 buc. piatră cu inscripţie, 10 buc. fragmente de sticlă, 5 buc. cuie de fier, 2 buc. verigi de fier, 1 buc. vârf de săgeată, 2 buc. lame de cuţit, 1 buc. bandă de fier, 1 buc. fibulă, 1 buc. foaie de cupru, 2 buc. ace, 1 buc. monedă de bronz.” ANEXA IV263 [61] Az 1909-ben Komollón megkezdett római kori ásatás az 1910. évben az ásatást végző Csutak Vilmos múzeumőr másnemű, tetemes elfoglaltsága miatt csak néhány napon kereszűl folyt (...). Az ásatás eddigi eredményéből is kitünt azonban, hogy [62] a castellum, – a benne több izben végbement pusztítások után is, – igen értékes emlékekeket rejt magában s azért teljes feltárása mindenképen méltó feladata lesz múzeumunknak. Az 1910. évi ásatás utján – a porta kiásott alap falaitól eltekintve – a következő emlékek kerültek napvilágra, illetve a múzeumba: 1. állati csont 10 drb, 2. mészhabarcs 9 drb, 3. jellemző edénytöredékek 105 drb, 4. tégla 5 drb, 5. örlő-kő 2 drb, 6. fedőcserép 25 drb, 7. üvegdarab 7 drb, 8. ezüstfibula 1 drb, 9. vassarkantyú 1 drb, 10. vasszeg 2 drb, 11. feliratos tégla 1 drb, összesen 165 drb, 4 drb fényképfelvétellel együtt 169 drb. „[61] Săpăturile de epocă romană începute în anul 1909 la Comolău au durat doar câteva zile în anul 1910, din cauza multelor obligaţii de altă natură ale custodelui Csutak Vilmos (...). Din rezultatele de până în prezent ale cercetărilor a reieşit că [62] castellum-ul – chiar şi după multele distrugeri care l-au afectat – păstrează vestigii foarte valoroase şi că dezvelirea sa integrală va fi o sarcină vrednică pentru muzeul nostru. În cursul săpăturii din anul 1910 – în afară de fundaţia porţii – au apărut la suprafaţă şi, implicit, au intrat în muzeu următoarele piese: 1. 10 buc. oase de animal, 2. 9 buc. bucăţi de mortar, 3. 105 buc. fragmente ceramice de formă recognoscibilă, 4. 5 buc. cărămizi, 5. 2 buc. pietre de moară, 6. 25 buc. ţigle, 7. 7 buc. fragmente de sticlă, 8. 1 buc. fibulă de argint, 9. 1 buc. pinten, 10. 2 buc. cuie de fier, 11. 1 buc. cărămidă cu inscripţie, în total 165 buc., împreună cu cele 4 fotografii totalizând 169 buc.” ANEXA V264 [10] A falu felső szélének a házai elérnek a faluból kivezető út mentén egy kisebb dombhoz, amely még ma is a »Vár«-nevet viseli. Itt terül el a hajdani római erődített tábor helye (2. kép). Ezt a ma kiemelkedő dombnak hátsó területét nyugatról a községből, a szomszédos Angyalos község felé vezető út, északról szántóföldek s a Brassó felé kiépített országút határolja. Azonban a várdomb felszíne a valóságban és eredetileg a környező medence síkságával egy szintben feküdt, még a római idők előtt vízlefolyások vágtak körülötte mély bevágásokat és képezték ki meredek falú dombbá. Kelet felől szántóföld, a református temető, dél felől rét s a falu északi házainak kertjei veszik körül. A dombot keletről, nyugatról és északról (I. t. 3; II. t. 2, 4), mély sánc övezi, csak dél felől lapályos rét a határ 263 264 114 Csutak/László 1912, 60-61. Székely 1943, 10-17. „[10] Ultimele case ale satului, aflate pe drumul care iese din localitate, ajung până la un deal de mici dimensiuni, care poartă şi în prezent numele de Cetate. Acesta este locul castrului roman de odinioară (fig. 2)266.1.Partea posterioară a acestui deal este mărginită, pe latura sa vestică, de drumul ce duce din localitate spre Angheluş, iar pe latura nordică – de ogoare şi drumul ce duce spre Braşov. Dar suprafaţa dealului cetăţii în realitate şi în forma sa originală se găsea la acelaşi nivel cu cea a depresiunii înconjurătoare, a fost transformat în deal distinct de către cursurile de apă premergătoare epocii romane, care au creat văile adânci care îl înconjoară şi l-au transformat într-un deal cu marginile abrupte. La est se găsesc terenuri arabile [şi] cimitirul reformat, la sud lunca şi grădinile caselor din capătul nordic al satului. Dealul este mărginit la vest, nord şi est (pl. I. 3; 266 Figurile şi planşele se referă la cele din publicaţie. (II. 3). A domb a nyugati oldalról, a faluból kivezető út felől a legkönnyebben [11] megközelíthető. Az északi, keleti és déli oldalai nehezen mászhatók meg. A domb alakja szabálytalan négyszögnek indul, amelynek északi és keleti oldala elkeskenyedik s tojásdad alakot vesz fel. A domb oldalain párkányszerű bemélyedés szalad körül, amiből Orbán Balázs arra következtetett, hogy egy második, külső fal is létezett. Ennek az állításnak a egbizonyosodásra, húzott kutatóárok igazolta, hogy nem volt kettős fal. [12] A domb területe 1926 előtt, mint kaszáló a község tulajdona volt. A román agrártörvény a földosztás alkalmával a tabor területét a helybeli gazdák között osztotta ki. A jelenleg 8 hold kaszálót kitevő terület öt községbeli gazda birtokában van. A domb felszíne semmi nyomát sem mutatja annak, hogy valaha ott római tábor állott. A fű mindent benőtt. Cserépnek, tégladarabnak a felszínen — kivéve a domb délkeleti lábát — nyomát se lehetett látni. A tábor egyes helyeken hepe-hupás felszíne, a kincskeresők éjjeli munkájának a nyomát árulta el. Jól meg lehetett még figyelni Csutak Vilmos ásatásának kutató árkait a nyugati és délnyugati oldalon. Az ásatás kezdetén, a tábor falainak a megkeresését, a tornyok felkutatását s a praetorium feltárását tartottam szem előtt. Ennek megfelelőleg, ahol saroktornyot sejtettem, ott a domb szélei felé merőlegesen haladó kutató árkokat húzattam. Az északnyugati, valamint a délkeleti saroktorony megmaradt alapzata már az első nap felszínre került. A délnyugati, valamint az északkeleti saroktorony köveit a falusiak teljesen elhordták. A kövek kitermelése oly alapos volt, a kiszedés alkalmával a mész- s téglatörmeléket oly nagy területen taposták szét, hogy csak a rétegvonalak legalaposabb vizsgálata mellett lehetett a két hiányzó saroktorony egykori helyét megállapítani. 20 [13] Az ásatás folyamán felszínre került a nyugati, valamint a déli fal vonulatán egy-egy kaputorony. Mind a nyugati, mind a déli és a keleti oldalon a falnak nyomát sem lehetett megtalálni. A fal vonulatára egyedüli támpontul a mérőlegesen húzott pl. II. 2, 4) de şanţuri adânci, numai pe latura sudică fiind învecinat cu lunca (pl. II. 3). Dealul are cea mai bună accesibilitate pe latura vestică, dinspre drum. [11] Laturile de nord, de est şi de sud sunt greu accesibile. Dealul are forma unui patrulater neregulat, ale cărui laturi de nord şi de est se îngustează, căpătând o formă ovală. Pe pante se poate observa o terasă, despre care Orbán Balázs considera că ar fi un al doilea zid exterior. Secţiunea deschisă aici a stabilit că acest zid exterior nu a existat. [12] Fâneaţa de pe suprafaţa dealului a fost în proprietate comunală înainte de 1926. Legea agrară din România a împărţit terenul între gospodarii din localitate. Suprafaţa de 8 iugăre se împarte în prezent între cinci proprietari. Pe suprafaţa dealului nu se vede nicio urmă pe baza căriea s-ar putea presupune că a existat aici un castru roman. Totul este acoperit cu iarbă. La suprafaţă, cu excepţia piciorului pantei de pe latura sud-estică, nu se pot observa fragmente ceramice ori de cărămizi. Suprafaţa, pe alocuri denivelată, a castrului denunţă munca nocturnă a căutătorilor de comori. Urmele secţiunilor deschise de către Csutak Vilmos pe latura vestică şi sud-vestică sunt încă vizibile şi în prezent. La începutul cercetării mi-am propus ca obiectiv principal dezvelirea zidurilor de incintă, ale turnurilor şi ale clădirii praetorium-ului. În acest scop, am trasat o secţiune perpendiculară pe marginea dealuliui, acolo unde am presupus că ar fi amplasate turnurile din colţuri. Vestigiile turnurilor din colţul nord-vestic şi cel sud-estic au apărut la suprafaţă încă din prima zi. Zidurile turnurilor din colţul sud-vestic şi nord-estic au fost demantelate complet de către localnici. Excavarea ziduror [în original, a pietrelor] a fost atât de temeinică, împrăştiind mortarul şi fragmentele de cărămidă pe o suprafaţă atât de mare, încât locul celor două turnuri a putut fi stabilit doar după examinarea aprofundată a stratigrafiei.2672 [13] Pe parcursul săpăturii a fost dezvelit câte un turn de poartă pe liniile zidurilor de pe laturile de vest şi de sud. Pe latura estică, sudică şi vestică nu au fost descoperite urme ale zidului. Singurul indiciu Zidurile castrului au fost demolate cu ocazia construirii drumului dintre Braşov şi Oituz. Acest fapt este atestat de o monedă de 1 crăiţar emisă la Viena în anul 1800 şi de o altă monedă de 1 crăiţar, emisă la Alba Iulia în anul 1816, ambele purtând efigia împăratului Francisc I. Cercetările arhivelor au confirmat cele scrise de către Orbán Balázs cu privire la construirea drumului la începutul secolului trecut (Székely 1943, nota 20) 267 115 kutatóárkok oldalában jól látszó falalapozási nyom szolgált (III. t. 1; 3 kép A—B). Az északi fal az egyedüli oldala a tábornak, ahol a kutatóárkok falmaradványokat hoztak felszínre. Ez megmagyarázható azzal a ténnyel, hogy ez nem a falu felől eső oldalon húzódik. Az északnyugati saroktorony került aránylag a legépebben a felszínre. Az egész torony megmaradt alapzatát két méteres földréteg elhordása tette szabaddá. A faluból kivezető út felé eső részen még 75-100 cm magasságig menő falmaradvány került elő (III. t. 2). [14] A torony alakja kiugró négyszög, hossza 8.69 m, szélessége 6.90 m. A torony belvilága: szélessége 3.10 m, hossza 5.84 m (4. kép). A torony falának szélessége 1.90 m. Kivéve a déli falat, mely csak 0.95 m széles. A toronyból deli irányban kiinduló falmaradvány pontos méretét adja az egykori tábor falának: 1.80 m (IV. t. 1). A kutatóárkokból előkerült falalapozási nyomok szintén megerősítik a falnak ezt a szélességét. A toronynak a szántóföldek felé eső részét lebontották s a kelet felé eső toronyfalnak is csak az alapozása maradt meg. Az út felé eső toronyfal belső részén a bemélyedések még jól látszanak, melyekbe valószínűleg gerendák szolgáltak. Ezeknek az alján fél méteres hamuréteget találtunk. A torony égetett téglapadozatának a nyomait jól meg lehetett figyelni. A torony belsejében talált sok hamu és égési nyom azt mutatja, hogy tűzvész martalékául esett. Építési technikája, mint általában az összes épület-maradványoknál, opus incertum, a kőlapokat szabálytalan sorokban egymásra helyezték és malterrel összekötötték. [15] A nyugati kaputoronynak csak az alapozása maradt meg (IV. t. 2). Szélessége 6.68 m, hoszszúságát pontosan nem lehetett megállapítani. A megmaradt alapzat szerint 5 m, de valószínűleg hosszabb volt, mert a falat lebontották és köveit elhordták. A torony falának a szélessége 1.30 m. A torony belvilága: szélessége 3.10 m, hosszúsága 4.20 m. A délnyugati saroktoronyból nem maradt semmi, a falu felől eső részen volt s így a környék lakosai az útépítéskor teljesen elhordták. A déli középső kaputorony alapzata aránylag elég épen maradt meg (V. t. 1); hosszúsága 9.30 m, szélessége 5.80 m. A torony falának a szélessége 1.40 m. A torony belvilága: hosszúsága 6.50 m, szélessége 3 m (5. kép). 116 privind existenţa zidului a fost oferit de urmele şanţului de fundație din profilul secţiunii (pl. III. 1; fig. 3, A–B). Singura latură unde au mai fost surprinse urmele zidului este cea nordică. Acest lucru se poate explica prin faptul că această latură se găseşte cel mai departe de localitate. Dintre turnuri s-a păstrat în condiţii relativ bune doar cel din colţul nord-vestic. El a apărut la suprafaţă după degajarea unui strat de pământ cu grosimea de doi metri. Pe latura dinspre drum [vestică – N.N.] a apărut un fragment de zidărie cu înălţimea de până la 75-100 cm (pl. III. 2). [14] Turnul are forma pătrată cu lungimea de 8,69 m şi lăţimea de 6,90 m. Dimensiuni interioare: lăţimea 3,10 m, lungimea 5,84 m (fig. 4). Grosimea zidului turnului este de 1,90 m. Excepţie face zidul de pe latura sudică, care este doar de 0,95 m. Ciotul de zid, lat de 1,8 m (pl. IV. 1), care porneşte spre sud din turn, oferă informaţii privind grosimea zidului de incintă al castrului. Urmele şanţurilor de fundație dezvelite în secţiuni confirmă această grosime. Colţul dinspre ogoare a fost demantelat, ca şi latura estică, unde se mai păstrează numai fundaţia. În interior, pe latura dinspre drum, se mai pot observa adâncituri, în care erau încastrate probabil bârne. La baza acestora am găsit un strat de cenuşă gros de o jumătate de metru. Urmele de arsură a podelei din cărămidă erau de asemenea bine observabile. Cantitatea mare de cenuşă şi urmele de arsură din interiorul turnului indică faptul că acesta a fost distrus de un incendiu. Tehnica de zidire, ca de altfel în cazul tuturor construcţiilor, este opus incertum: dalele de piatră au fost aşezate unele peste altele în rânduri neregulate, legate cu mortar. [15] Din turnul porţii, de pe latura vestică, s-a mai păstrat doar fundaţia (pl. IV. 2). Lăţimea sa era de 6,68 m, în timp ce lungimea nu a putut fi stabilită cu exactitate. Fundaţia păstrată era de 5 m, dar este posibil să fi fost mai lungă, deoarece zidul a fost demolat şi pietrele dislocate. Grosimea zidului turnului este de 1,30 m. Dimensiunile interioare ale turnului: lăţime 3,10 m, lungime 4,20 m. Din turnul aflat în colţul sud-vestic nu s-a mai păstrat nimic, din cauza că, fiind situat către sat, a fost exploatat în întregime cu ocazia construirii drumului. Turnul porţii din centrul laturii sudice s-a păstrat în condiţii relativ bune (pl. V. 1). Este lung de 9,30 m şi lat de 5,80 m. Grosimea zidurilor turnului este de 1,40 m. Dimensiuni interioare: lungime 6,50 m, lăţime 3 m (fig. 5). A délkeleti lekerekített saroktoronyból csak alapozási romjai maradtak meg (V. t. 2). Nagyon jól meg lehet különböztetni két építési periodust. Az eredetileg kiugró négyszögű saroktorony olyan alakú volt, mint az északnyugati saroktorony. Valószínűleg ellenséges támadás rongálta meg s a későbbi építési technikának megfelelőleg lekerekített, félkörű, kiugró tornyot építettek (VI. t. 1). Az ásatás alkalmával jól meg lehetett figyelni, hogy a felső humuszréteg után következett a második építési periodus kőlapokkal, ezt elválasztja egy vastag, fekete törmelékes földréteg az első építési periodus sárga, homokos-kavicsos alapozási rétegétől (VII. t. 1; 6 kép). A keleti oldalon kaputorony nem volt. Legalább is a kutató árkok semmi nyomát sem mutatták. Az északkeleti sarokbástya köveit is teljesen kitermelték. Az északi oldalon kaputoronynak semmi nyomát sem találtam. Valószínű magyarázata az, hogy ez az oldal nem volt annyira kitéve az ellenséges támadásnak, mint a déli és a nyugati. A tábor derékszögű alakját addig megtartja, amíg a domb felszíne engedi. Midőn azonban az északi oldalon a fal a domb pereméig ér s egyenes irányban nem haladhat, követi a domb vonulatát s így a keleti oldal megkeskenyül (1. kép). A tábor mérete a nyugati és déli oldalán mérve 70 × 70 méter. (...) A tábor homlokvonala a Feketeügy felé, dél felé nézett. Ez az oldal, valamint a nyugati oldal, amely szintén a Feketeügy kanyarulatában fekszik, saroktornyokon kívül, kaputornyokkal is meg volt erősítve. Ezek a kaputornyok valószínűleg kitörő [16] ajtókkal voltak ellátva. A keleti, valamint az északi oldal, amely valószínűleg kevésbé volt kitéve ellenséges támadásnak, a kaputornyokat nélkülözi. Azon a helyen húzott kutató árkok, ahol a praetoriumot kerestem, egy épület falmaradványait hozták felszínre. A fal köveit azonban annyira kitermelték, hogy a megmaradt falmaradvány nem volt elégséges pontosabb meg-állapításokra. Ezen a helyen előkerült még egy pár tegula mammata sarokdarabja, ami arra mutat, hogy az épület fűtő berendezéssel volt ellátva. Az északi, valamint a keleti fal hosszában egykor húzódott épületekből csak falmaradványok maradtak meg. A domb keleti szélén egészen a peremig, az egykori tábor falán kívül húzott kutató árok egy sütőkemence nyomait, valamint Din turnul de formă rotunjită din colţul sud-estic nu s-au mai păstrat decât ruinele fundaţiei (pl. V. 2). Se pot diferenţia foarte bine două perioade de construcţie. La început a existat un turn de colţ de formă pătrată, asemănătoare cu a celui din colţul nord-vestic. Deteriorat probabil de un atac inamic, a fost reconstruit, conform tehnicii de construcţie de mai târziu, în forma unui turn rotunjit, semicircular, ieşit în front (pl. VI. 1). În cursul săpăturii sub stratul superior de humus, s-a putut observa relativ bine diferenţa dintre fundaţia din dale de piatră a fazei a doua, despărţită de un strat gros de pământ negru amestecat cu moloz, de stratul de fundare galben, cu nisip şi pietriş, al primei faze de construcţie (pl. VII. 1; fig. 6). Pe latura estică nu a existat turn de poartă. Sau cel puţin nu i-au fost descoperite urmele în secţiunile trasate aici. Zidurile turnului din colţul nord-estic au fost, de asemenea, exploatate complet. N-am găsit nicio urmă a turnului de poartă de pe latura nordică. Acest lucru se poate explica cel mai probabil prin faptul că, faţă de laturile de sud şi de vest, această latură a fost mai puţin expusă atacului. Castrul îşi păstrează forma ortogonală, atâta cât îi permite relieful dealului. Când atinge însă marginea platoului, pe latura nordică, şi nu mai poate evolua în continuare drept, [zidul] urmează linia marginii dealului şi astfel se îngustează în partea estică (fig. 1). Dimensiunea castrului măsurat pe laturile de vest şi de sud este de 70×70 m. (...) Frontul castrului este orientat spre sud, spre Râul Negru. Această latură, ca şi cea vestică, care se găseşte de asemenea într-un cot al Râului Negru, a fost fortificată, pe lângă turnurile din colţuri şi cu turnuri de poartă. Probabil că aceste turnuri [16] au fost prevăzute şi cu porţi de escapadă. Laturile de est și de nord, mai puţin expuse atacului, nu au fost prevăzute cu turnuri de poartă. În secţiunile deschise, pe locul unde am presupus existenţa praetorium-ului, au apărut urme de ziduri din construcţii. Acestea însă au fost excavate în aşa măsură, încât vestigiile lor nu au fost suficiente pentru a se putea trage concluzii pe baza lor. Câteva fragmente din colţurile unor tegula mammata indică faptul că această clădire a fost prevăzută cu o instalaţie de încălzire. Din clădirile aflate de-a lungul zidului, pe latura nordică şi estică, nu au mai rămas decât câteva urme de ziduri. În secţiunea deschisă pe latura estică, în exteriorul castrului, trasată până la marginea platoului, au apărut urmele unui cuptor, respectiv 117 egy őrlőkő felső részét hozta a felszínre. A déli fal mentén, a lekerekített torony közelében egy teknőalakú gödörre, valamint egy őrlőkő darabjára bukkantunk. Itt a római fal alapozása szintjének a [17] magasságában égetéses római temetkezés nyomaira találtunk (VI. t. 2). A tábor területén bent, az északi fal közelében az épületfal mellett egy jó állapotban levő őrlőkő került a felszínre (VII. t. 2). A talajfelszín domborzata félrevezető volt. A kidomborodó vonulat a falak kiszedésével keletkezett földhányás vonalát rejtette magában és a bemélyedő homorulatok a kiszedett falak helyére mutattak. Feltűnő, hogy általában 30–40 cm vastag humuszréteg alatt következett a tégla és mészszemcsékkel, valamint edénycserepekkel kevert rómaikori kulturréteg. A domb felszíne jelenleg is kopási folyamatban van; erre mutat az a körülmény, hogy a legfelső rétegben 30–40 cm-re, az első ásóvágás római rétegbe vágott bele. Meg lehet állapítani párhuzamos kutató árkaink keresztmetszetében, hogy a falak kiszedése következtében tégla, malter, kavics, mészszemcsék és fali kövekkel kevert talaj igen hosszan nyult el, tehát az új korban, a római falak alapzatukkal a felszínen állottak. Így könnyen felhívták a környék lakosainak figyelmét a kőanyagra; nem csoda tehát, hogy a falak alapozásait is legtöbb helyen egészen kitermelték s a kőkitermeléskor ásott árkokkal mélyebbre mentek le a római falak alatti bolygatatlan talaj szintjénél, mert további kőanyagot véltek találhatni. A felszínen álló római falak kiszedése által széles körzetekben taposták szét a habarcs- és kavicstörmeléket. partea superioară a unei pietre de moară. Lângă zidul de pe latura sudică, în apropierea turnului rotunjit, a apărut o groapă în formă de albie, precum şi fragmentul unei pietre de moară. Aici, la nivelul fundaţiei zidului [17] roman, au apărut urmele unui mormânt roman de incineraţie (pl. VI. 2). În interiorul castrului, în apropierea zidului nordic, lângă zidul clădirii, a apărut o piatră de moară în condiţii bune de conservare (pl. VII. 2). Suprafaţa solului a fost înşelătoare. Ridicăturile observate pe sol reprezentau în realitate pământul degajat în cursul excavării zidurilor, al căror traseu a fost marcat de adâncituri. Este semnificativ faptul că stratul de cultură roman, amestecat cu fragmente de cărămizi, grăunţe de var şi fragmente ceramice, a fost suprapus, în general, de un strat de humus, gros de 30-40 cm. Suprafaţa dealului este şi în prezent în stadiu de eroziune. Acest lucru este atestat de faptul că primul strat de pământ excavat, cu grosimea de 30-40 cm, a atins deja stratul roman. Din profilurile secţiunilor se poate stabili că pământul amestecat cu fragmente de cărămizi, mortar, pietriş, var şi pietre a fost răspândit pe o suprafaţă relativ mare, deci fundaţiile zidurilor romane erau la suprafaţa solului în epoca modernă. Datorită acestui fapt, ruinele au atras uşor atenţia locuitorilor din împrejurimi asupra lor. Prin urmare, nu e de mirare că, în cele mai multe locuri, zidurile au fost exploatate până la baza fundaţiei, iar în unele cazuri excavaţiile s-au adâncit sub nivelul nederanjat de zidăria romană, în speranţa de a găsi material suplimentar. Ca urmare a exploatării zidurilor romane aflate la suprafaţă, fragmentele de mortar şi pietriş au fost răspândite pe o suprafaţă mare.” ANEXA VI268265 [1v] Jurnal de săpătură [1v] Ásatási napló 1942. jun. 22 Kezdtük reggel 5 órakor, Dr. Szilágyi János és Székely Zoltán vezetésével 18 munkással, 3 diák, éretségizett, mint vendég szerepelt. A terep természetes alakulatához mérten, azon céllal, hogy a sarkokat megkapjuk, négy helyt, a gyanítotott helyekre átlószerüleg kutató árkokat ástunk merölegesen. Ezeket megszámoztuk 1. sz, 2. sz, 3. sz, 4. sz. árok 268 118 Székely 1942. 22 iunie 1942 Am început dimineaţa la ora 5, sub conducerea lui dr. Szilágyi János2691şi Székely Zoltán, cu 18 muncitori şi 3 elevi cu bacalaureat în calitate de musafiri. În funcţie de aspectul natural al solului, am trasat patru secţiuni perpendiculare în locurile unde am presupus colţurile. Acestea au fost numerotate sub denumirea de şanţurile nr. 1, nr. 2, nr. 3, 269 Vezi nota 28. elnevezéssel. Egy ötödik munkacsoport a praetorium gyanított helyén húzott kutató árkot, amelyet 5. sz. kutató árok névvel jelöltünk. 1.sz. kutatóárokban előkerült 1,2 méter mélységben sötét-feketés hullámvonallal díszített nagy edény törmelékek, továbbá tégladarabok s opálizált üvegdarabok. 2. sz. kutatóároknál előkerült a fal. Egy félkörnek induló, még pontosan meg nem határozható falrészlet. A fal mellett 0,57 m. mélységben 1 drb ezüst gyűrű (négyszögü keresztmetszetü). Sok peremes tégla, faltörmelék, piros, kis füllel ellátott edényperem. [1r] 3. sz. kutatóárokban előkerült sok téglatörmelék, kupás (imbrex) cserép, kis edények fenékrészlete, 1 malomkő felső része, fedő tégla törmelékek, a saroktól számítva 3,90 m befelé, 1 m mélységben, egy bronzfibula. Rábukkantunk azonkivül még egy falszakaszra is. 4. sz. kutatóárokban találtunk sötét szürke, hullám-vonallal díszített nagy edény törmelékeket, egy-két edény fenék részletét, tégladarabokat, valamint kiégetett piros tégladarbokat, amelyekben a kiégetett részben fáknak (fadaraboknak) a lenyomatát lehetett észlelni. Előkerült falrészlet is. Előkerült még egy római mécses, valamint egy mécses alsó része. [kihúzva az eredetiben – Sz. m.] 5. sz. kutatóárokban nagy sötétszürke hullámvonalakkal díszített edénytörmelkek kerültek elő, mint az 1. sz kutatóároknál. Előkerült még 0,75 m mélységben egy [2v] bronz csat részlet (?) nr. 4. Un al cincilea grup de muncitori a deschis o secţiune, marcată cu nr. 5, în zona unde am presupus poziţia praetorium-ului. În secţiunea nr. 1, la adâncimea de 1,2 m, au apărut fragmentele unui vas mare, negricios-închis, decorat cu linii în val, precum şi fragmente de cărămizi şi de sticlă opalizată. În secţiunea nr. 2 a apărut zidul. Un fragment de zid, încă neidentificabil, cu traseul semicircular. Lângă zid, la adâncimea de 0,57 m, un inel de argint (cu secţiunea pătrată). Multe cărămizi cu margine, dărâmătură de zid, fragmentul buzei unui vas de culoare roşcată. [1r] În secţiunea nr. 3 au apărut multe fragmente de cărămizi, olane (imbrex), fundurile unor vase mici, partea superioară a unei pietre de moară, fragmente de cărămizi de acoperiş, o fibulă de bronz, la 3,90 m spre interior de la colţ, la 1 m adâncime. Am descoperit şi un tronson din zid. În secţiunea nr. 4 am găsit fragmentele unui vas mare de culoare cenuşie, decorat cu linii în val, unul-două funduri de vas, fragmente de cărămizi, precum şi fragmente de cărămizi arse roşii, pe partea arsă a cărora se pot observa amprente de lemn (bucăţi de lemn). A apărut şi un tronson de zid. A apărut un opaiţ roman, precum şi fundul unui opaiţ. [tăiat în textul original – N. N.] În secţiunea nr. 5 au apărut fragmentele unui vas mare de culoare cenuşie, decorat cu linii în val, asemănător cu cel descoperit în nr. 1. La adâncimea de 0,75 m a apărut o piesă de bronz, care poate fi considerată [2v] fragmentul unei catarame. 1942. juni 23 Kezdtük reggel 5 órakor 21 munkással. Részt vett Dr. Szilágyi János, 3 éretségizett diák. Az 1-ső számú kutatóároknál előkerült egy pár cserép töredék, vastag üveg darabok, 2 edényfül. Lementünk a bolygatatlan anyatalajig, a fal nem került elő. Tovább nem folyatattuk, hanem az embereket átvittem a 4. sz. kutatóárokhoz. 23 iunie 1942 Am început la ora 5 dimineaţa cu 21 de muncitori. A participat dr. Szilágyi János, 3 elevi cu bacalaureat. În secţiunea nr. 1 au apărut câteva fragmente ceramice, fragmente de sticlă groasă, două toarte. Am ajuns la solul viu nederanjat, zidul nu a apărut. Nu am continuat mai departe, ci i-am transferat pe muncitori la secţiunea nr. 4. În secţiunea nr. 2 a apărut, la adâncimea de 50 cm, un umbo de scut din fier, şi, tot la 50 cm, o seceră din fier. La 0,51 m adâncime un ulcior cu talpă de culoare albă. Imbrex, tegula, olan, multe fragmente ceramice, colţul unei tegula mammata. [2r] Nu am continuat secţiunea nr. 3. În secţiunea nr. 4 au apărut un opaiţ roman la adâncimea de 1,50 m, un cui din fier la 0,70 m, sti- A 2-es számú kutatóároknál előkerült 50 cm mélységben 1 vas umbo (pajzsdudor), ugyancsak 50 cm mélységben 1 sarló, anyaga vas. Egy talpas fehérfalu korsó 0,51 m mélységben. Imbrex, tegula, kupás cserép, sok edénytöredék, egy tegula mammata egyik sarka. [2r] A 3-ik számú kutatóárkot nem folytattuk. A 4. sz. kutatóárokban 1,50 m mélységben egy római cserépmécses, vasszeg 0,70 m mélységben, 119 opálizált üveg, cseréptöredékek, sok fedőcserép, kis cseréptányérka 2 drb. került elő. Az 5. sz. kutatóárkot nem folytattuk. clă opalizată, fragmente ceramice, multe ţigle şi două bucăţi dintr-o farfurioară din ceramică. Nu am mai continuat secţiunea nr. 5. 1942. jun. 24 Az esőre hajló idő ellenére is az ásást megkezdtük reggel 5 órakor 22 munkással. A 2-ik és 4-ik számú kutatóároknál intenziven folyt a munka. Később megnyitottuk a 6. sz kutatóárkot, ahol elgondolásom szerint az egyik bástyának kell lennie. A 4 számú kutatárokra merölegesen, ahol egyik bástyát kaptuk meg, 7. sz. kutatóárkot kezdtük meg, itt a fal folytatását és esetleg az egyik kapu felfedezését várjuk. A második számu (2) kutatóárokban megkaptuk a fal folytatását, anyatalajban teknőalaku gödör, a római fal alapozása szint magasságában égetéses római temetkezés (?) került elő, valamint egy mammata töredék. Né-[3v]hány opalizált üvegdarab, edénytöredékek, egy római mécses alsó része?, valamint egy bélyeges téglatöredék COH I (?) A 4. sz. árokban 1,5 méter mélységben a fal mellett nagy piros és sötét szürke szinü hullámvonallal diszitett edénytöredékek, fedőcserepek. 1,70 m mélységben mintás üvegcserép került elő. A 6. sz kutatóárokban hajlított bronzlemez darabka. Rengeteg fedő tégla, peremes cserép s néhány opalizált üveg 0,5 m mélységben. 24 iunie 1942 În pofida vremii care se pregătea de ploaie, am început la ora 5 dimineaţa cu 22 de muncitori. S-a lucrat intens la secţiunile nr. 2 şi nr. 4. Ulterior am deschis secţiunea nr. 6, în zona unde presupun că ar fi trebuit să fie unul dintre turnuri. Perpendicular pe secţiunea nr. 4, în care am descoperit unul dintre turnuri, am deschis secţiunea nr. 7, în care sperăm să apară continuarea zidului şi una dintre porţi. În secţiunea a doua (2) am descoperit continuarea zidului, în solul viu o groapă albiată, la nivelul fundaţiei zidului roman un mormânt (?) roman de incineraţie, respectiv un fragment de mammata. Câ-[3v]teva fragmente de sticlă opalizate, fragmente ceramice, partea inferioară a unui opaiţ (?) roman, precum şi fragment de tegulă cu ştampila COH I (?). În secţiunea nr. 4, lângă zid, la adâncimea de 1,5 m, fragmente din vase de mari dimensiuni de culoare roşcată şi închisă, decorate cu linii în val, ţigle. La 1,70 m a apărut un fragment de sticlă decorat. În secţiunea nr. 6 un fragment de placă de bronz îndoită. Un număr mare de cărămizi de acoperiş, ţigle cu muchie şi câteva sticle opalizate, la adâncimea de 0,5 m. În secţiunea nr. 7, la adâncimea de 0,20 m, a apărut buza unui vas de aramă. A 7 sz. kutatóárokban 0,20 m mélységben egy sárgaréz edényperem töredék került elő. 1942. jun. 25 Kezdük 22 emberrel reggel 5 órakor. A II. sz. kutatóárkot félbehagytuk. A IV. sz. kutatóárkot félbehagytuk. A VI. sz. kutatóárokban találtunk 2 fedőt, edénytöredékeket, rengeteg fedőtéglát, opalizált üveget. 80 cm mélységben páncél pikkelyeket, orsógombot. Egy bronzfibulát 1 m mélységben. Stojka [?] Sándor munkás 70 cm [3r] mélységben egy bronz érmét talált. Megnyitottuk a VII. [sic!] sz. kutatóárkot, rábukkantuk valoszinűleg a kapu egyik bástyájára. Előkerült 70 cm mélységben 1 drb ezüst dénárius. Edénycserepek, fedődarabok, 1 pilum (vas), vaszszegek. Megnyitottuk a VIII. kutatóárkot, ahol előkerült a fal, a fal mellett egy orsógomb, egy hajitó (ballista) golyó. 120 25 iunie 1942 Am început cu 22 de oameni dimineaţa la ora 5. Am întrerupt munca la secţiunea nr. II. Am întrerupt munca la secţiunea nr. IV. În secţiunea nr. VI am găsit două capace, fragmente ceramice, foarte multe cărămizi de acoperiş, sticlă opalizată. La adâncimea de 80 cm plăcuţe de lorică, fusaiolă. O fibulă de bronz la 1 m adâncime. Muncitorul Stojka Sándor [3r] a găsit la adâncimea de 70 cm, o monedă de bronz. Am deschis secţiunea nr. VII [sic!], descoperind probabil unul dintre turnurile porţii. La adâncimea de 70 cm a apărut un denar de argint. Fragmente ceramice, fragmente de capac, un pilum (fier), cuie din fier. Am deschis secţiunea nr. VIII, unde a apărut zidul, lângă zid o fusaiolă, un proiectil de ballista. 1942. jun. 26 Kezdtük reggel 5 órakor 22 órával munkással. A VI. sz. kutatóárkot befejeztük. A VIII. sz. kutatóárokból előkerültek edénytöredékek, a fal egy része. Előkerült 2 drb bronz (kis), az egyik 1,26 m mélységben, a másik 1,24 m mélységben. A VII. sz. kutatóárokból előkerült egy pár edénytöredék, egy lándzsacsúcs. 26 iunie 1942 Am început dimineaţa la ora 5 cu 22 de muncitori. Am terminat secţiunea nr. VI. Din secţiunea nr. VIII au apărut fragmente ceramice, [şi] o parte din zid. Au apărut două [monede] din bronz (mici), una la adâncimea de 1,26 m, cealaltă la adâncimea de 1,24 m. Din secţiunea nr. VII au apărut câteva fragmente ceramice, un vârf de lance. 1941. [sic!] junius 27 Kezdtük reggel 5 órakor 22 munkással. [4v] 27 iunie 1941 [sic!] Am început dimineaţa la ora 5 cu 22 de muncitori. [4v] În secţiunea nr. VIII, a apărut la adâncimea de 1,60 m o monedă mică de bronz, câteva fragmente ceramice. Nu mai continuăm această secţiune. La secţiunea nr. VII a apărut un nasture din cupru (126 cm), câteva fragmente ceramice; a apărut o parte din turnul de pe zid (nr. 3). Am trasat o nouă secţiune, secţiunea nr. X; aici au apărut câteva fragmente ceramice, două suporturi de vatrăi, un pumnal la adâncimea de 77 cm, la adâncimea de 40 cm o bucată mare de bronz, la adâncimea de 77 cm un vârf de pilum din os, la adâncimea de 77 cm o ceşcuţă. A VIII. sz. árokban kis bronz érem került elő 1,60 m mélységben, egy pár cserép töredék. Ezt az árkot nem folytatjuk. A VII. sz. ároknál előkerült egy rézgomb (126 cm), egy pár cserép-töredék, előkerült a fal-bástya (3 sz.) részlet. Új árkot vontunk, a X. sz. árkot, itt előkerült egy pár edénytöredék, 2 tűzkutya, egy tör 77 cm mélyen, 40 cm mélyen egy darab nagy bronz, 77 cm mélyen egy csont pilum hegy, 77 cm mélyen egy kis ivócsésze. 1942. jun. 29-30 Kezdtük reggel 5 órakor 23 munkással. Az eső miatt 10 órakor a munkát megszüntettem. Délután 2 órakor folyattuk a munkát. A IX. számu ároknál előkerült a sarok bástya. Egy új falnak a nyomára bukkantam, ami még feltárásra vár. Előkerült rengeteg fedőcserép, [4r] kevés edénytöredék, 1 ekevas. A VII. számu bástyánál [sic!] egy pár edény feneke került elő, egy bronzlemez töredék, vasszeg. Új árkot kezdtünk, ez a XI-ik. Egy falmaradvány látszik, valoszínüleg egy bástya (a 4-es számú) nyomára akadtunk. Kevés cseréptöredék került elő. Elutazott Dr. Szilágyi János, megérkezett Szöts Lajos. A IV. sz. árokban egy ép korsó került elő. 29-30 iunie 1942 Am început dimineaţa la ora 5 cu 23 de muncitori. Am întrerupt munca la ora 10 din cauza ploii. Munca a fost reluată după-amiază, la ora 2. La secţiunea nr. IX a apărut turnul de colţ. Am găsit un zid nou, care urmează să fie dezvelit. Au apărut o sumedenie de ţigle, [4r] puţine fragmente ceramice, un fier de plug. La turnul nr. VII [sic!]ii au apărut câteva funduri de vase, un fragment de placă de bronz, cui de fier. Am început un şanţ nou, acesta e al XI-lea. Se văd resturile unui zid, probabil am dat de urmele unui turn (cel cu numărul 4). A apărut un număr redus de fragmente ceramice. A plecat dr. Szilágyi János, a sosit Szöts Lajosiii. Din secţiunea nr. IV a apărut un ulcior întreg. [1942] jul. 1 A IV. sz. árkot a bástyánál folytattam, cseréptöredékek kerültek elő. A XVI. sz. ároknál 40 cm mélységben egy csontváz. A XV. sz. ároknál egy római pénz. A domb oldalában árkot ásattam, itt sok cserép került elő. 1 iulie [1942] Am continuat secţiunea nr. IV la turn, au apărut fragmente ceramice. La secţiunea nr. XVI, la adâncimea de 40 cm, un schelet. La secţiunea nr. XV, o monedă romană. Am deschis o secţiune în coasta dealului, aici au apărut multe fragmente ceramice. 121 1942. jul. 2 Kezdtünk reggel 5 órakor 21 munkással. A XV. sz. árokban előkerült egy malomkő, kemence. A XI-es[t] folytattuk. A IV. sz bástya kiásását folytattuk, új fal mutatkozott. Az [sic!] keleti oldalban egy árkot vonattam. [5v] Sok cserép s egy szívalakú sárgaréz drb került elő. 2 iulie 1942 Am început dimineaţa la ora 5 cu 21 de muncitori. În secţiunea nr. XV a apărut o piatră de moară, un cuptor. Am continuat cu XI. Am continuat dezvelirea turnului nr. IV, a apărut un zid nou. Am trasat un şanţ în coasta estică a dealului. [5v] Au apărut multe fragmente ceramice şi o bucată de aramă în formă de inimă. 1942. jul. 3 Kezdtük reggel 5 órakor 21 munkással. Az egyik sarokbástyát teljesen kiástuk. A IV. sz. sarokbástyát folytattuk, új falrészlet mutatkozik. A XV. számut folytattuk, uj falrészlet mutatkozik. Új árkot vontunk, XVIII. sz., itt előkerült egy áttört bronz diszítés, 3 db római pénz, egy tál darabjai, egy pár edény fenék s perem került elő, valamint bronz lemezek [és] tegula mammata egy sarka. A IV. sz sarokbástyánál egy kis ivó pohár. Megérkezett Magyarországról Dr. Szilágyi János. 3 iulie 1942 Am început dimineaţa la ora 5 cu 21 de muncitori. Am dezvelit complet unul dintre turnurile de colţ. Am continuat turnul de colţ nr. IV, se conturează un nou segment din zid. Am continuat nr. XV, se conturează un nou segment din zid. Am trasat un şanţ nou, nr. XVIII, aici a apărut o aplică din bronz traforată, trei monezi romane, fragmentele unei străchini, au apărut câteva funduri şi buze de vase, precum şi plăcuţe de bronz şi colţul unei tegula mammata. La turnul de colţ nr. IV, un păhărel. A sosit din Ungaria dr. Szilágyi János. [1942.] jul. 4 Kezdtük reggel 5 órakor 23 munkással. Előkerült 5 drb. ezüst denarius s egy nagy bronz a X. sz. árokban. Egy lándzsa került elő a nyugati fal egyik árkában. A nyugati fal mérését megkezdtük, a munkásokkal az árkokat szélesítettük. 4 iulie 1942 Am început dimineaţa la ora 5 cu 23 de muncitori. Au apărut 5 denari de argint şi una [monedă] mare de bronz în secţiunea nr. X. A apărut o lance în unul din şanţurile zidului vestic. Am început documentarea zidului vestic, i-am pus pe muncitori să lăţească şanţurile. [5r][1942.] jul. 6 Folytattuk az árkok kiszélesítését s megcsináltuk a nyugati fal felmérését. Egy pár érem került elő. [5r] 6 iulie 1942 Am continuat lăţirea şanţurilor şi am terminat documentarea zidului vestic. Au apărut câteva monede. [1942.] jul. 7 A nyugati, valamint a keleti fal mérését befejeztük. 5 drb érem került elő a nyugati falnál. 7 iulie 1942 Am terminat documentarea zidului vestic, precum şi a celui estic. La zidul de vest au apărut cinci monede. [1942.] jul. 8 Kezdtük reggel 5 órakor 19 munkással. Az északi fal felmérését végeztük. Az árkok betemetését is megkezdtük. Előkerült egy pár edény töredéke, 2 érem. Reggeli látogatonk volt: Dr. Vargha Nándor, Herepei J., Bogáts Dénes, Bogáts Piri (?), Herepei Judit. Dél után kijött: Dr. Barabás Andor, Demeter Béla és Benedek János. 8 iulie 1942 Am început dimineaţa la ora 5 cu 19 de muncitori. Ne-am ocupat cu documentarea zidului nordic. Am început şi astuparea secţiunilor. Au apărut câteva fragmente de vase, 2 monede. Ne-au vizitat de dimineaţă: dr. Vargha Nándoriv, Herepei Jánosv, Bogáts Dénesvi, Bogáts Pirivii, Herepei Juditviii. Au venit după amiază: dr. Barabás Andorix, Demeter Bélax şi Benedek Jánosxi. 122 [1942.] jul 9 A falak felmérését befejeztük. Az északi sarokbástya kiásását folytattuk. Megkezdett ároktömést folytattuk. 9 iulie 1942 Am terminat documentarea zidurilor. Am continuat decopertarea turnului din colţul nordic. Am continuat astuparea şanţurilor. [1942.] jul. 10 A IV. számú ároknál az északi bástya teljesen előkerült. A VIII., IX. sz. árkot betömtük. A IV. sz. árok keleti sarkában egy durva iszpolású korongos diszítésű terra [6v] sigilata utánzat került elő. 10 iulie 1942 La şanţul nr. IV a fost dezvelit integral turnul nordic. Am astupat şanţurile nr. VIII şi IX. În colţul estic al şanţului nr. IV a apărut un fragment de imitaţie de terra sigilata [6v] de factură grosieră, decorată cu rozete. [1942.] jul. 11 Az árkok nagy részét betömtük. Nyitva hagytuk az északi, nyugati, déli, keleti bástyákat, valamint az északi falnál azt az árkot, ahol a fal vonulata látszik. Valamint a IX. sz. ároknál tisztán látható épület falmaradványát. Az ásatást befejeztem. 11 iulie 1942 Am astupat majoritatea şanţurilor. Au rămas deschise turnurile din nord, vest, sud şi est, precum şi şanţul de la zidul nordic, unde se vede traseul zidului. De asemenea [a rămas la suprafaţă] fragmentul de zid din clădirea din şanţul nr. IX. Am terminat săpătura. Komolló, 1942. jul. 11 Komolló, 1942. iul. 11 Székely Zoltán Székely Zoltán Tüzkutya – hu.; Feuerhund – germ.; andiron – en.; chenet – fr. În realitate acestea sunt greutăţi de lut. ii Greşeală de redactare. A se înţelege probabil: în secţiunea VII, la turn. iii Persoană necunoscută, probabil un angajat al Muzeului Aquincum. iv Varga Nándor Lajos (1895-1978), grafician, profesor al Şcolii Superioare de Arte Plastice din Budapesta. v Herepei János (1891-1970), istoric de artă, etnograf, director al MNS în 1939-1945. vi Cs. Bogáts Dénes (1882-1949), istoric, lingvist, membru al Colegiului director al MNS. vii Fiica lui Cs. Bogáts Dénes. viii Fiica lui Herepei János. ix Subprefectul judeţului Trei-Scaune la acea dată. x Demeter Béla (1881-1964), profesor, directorul Colegiului Reformat Székely-Mikó din Sf. Gheorghe. xi Notar care a activat în Sf. Gheorghe în prima jumătate a secolului XX. i 123 Bibliografie Bartok/Bordi 2000 B. Bartok/Zs. L. Bordi, Obiecte din metal și os descoperite în complexul arheologic de la Chilieni (j. Covasna). Acta Sf. Gheorghe 1999, 1, 2000, 175-190. Bartok/Bordi 2003 B. Bartok/Zs. L. Bordi, The archaeological complex from Chilieni. In: V. Cavruc (Ed.), New Archaeological Discoveries in South-Eastern Transylvania (Sfântu Gheorghe 2003) 20-21. Benkő/Székely 2008 E. Benkő/A. Székely, Középkori udvarház és nemesség a Székelyföldön (Budapest 2008). Benkő 1999 J. Benkő, Transsilvania specialis, I-II (BukarestKolozsvár 1999). Biddulph 2015 E. Biddulph, Pottery production at Heybridge. In: M. Atkinson/S. J. Preston (Ed.), Heybridge: A Late Iron Age and Roman Settlement, Excavations at Elms Farm, 1993–1995. Internet Archaeology 40 (http://dx.doi.org/10.11141/ia.40.1. biddulph 2015) Bordi 2001 Zs. L. Bordi, Előzetes jelentés a Székely Nemzeti Múzeum két 2000. évi régészeti kutatásáról. Acta Sf. Gheorghe 2000, 1, 2001, 237-244. Bordi 2009 Zs. L. Bordi, Roman Age discoveries from Târnăveni (Mureș county). Marisia 29, 2009, 111-144. Bordi 2013 Zs. L. Bordi, Fortificaţii din secolele XIII-XVIII în Trei Scaune. Acta Terrae Fogarasiensis II, 2013, 107-126. Bordi/Popa 2013 Zs. L. Bordi/A. Popa, Castrul roman de la Boroşneu Mare: o sută de ani de la primele săpături sistematice. Acta Siculica (Sf. Gheorghe) 2013, 261-308. Buday 1912 A. Buday, Megjegyzések Dácia meghidításának történetéhez. Dolgozatok az Erdélyi Múzeum Érem- és Régiségtárából III, 1, 1912, 74-86. Buday 1916 A. Buday, Néhány szó római provinciális problémákról. Queiques observations sur les problèmes provinciaux romains. Dolgozatok az Erdélyi Múzeum Érem- és Régiségtárából VII, 1916, 1-27. Buday 1927 A. Buday, Vitás kérdések. I. Limes problémák. Dolgozatok a Magyar Királyi Ferencz József Tudományegyetem Archaeologiai Intézetéből III, 1927, 123-129. Buday 1929 A. Buday, A Székelyföld római régészeti feladatai. In: Emlékkönyv a Székely Nemzeti Múzeum ötvenéves jubileumára (Sepsiszentgyörgy 1929) 366-370. Cavruc et al. 1998 V. Cavruc/B. Bartok/M. Bărbulescu, Repertoriul arheologic al judeţului Covasna. Monografii Arheologice 1 (Sfântu Gheorghe 1998). Charlier et al. 2012 P. Charlier/L. Brun/C. Prêtre/I. Huyn-Charlier, Toilet hygiene in the classical era. British Medical Journal 345, 2012, 82-87 (http://dx.doi. org/10.1136/bmj.e8287). Chirilă et al. 1972 E. Chirilă/N. Gudea/V. Lucăcel/C. Pop, Das Römerlager von Buciumi (Cluj-Napoca 1972). Cociş et al. 2010 S. Cociş/C. Gaiu/R. Zăgreanu, Fibule romane din Dacia intracarpatică. Revista Bistriţei 24, 2010, 203-244. Crişan 1960 I. H. Crişan, Un depozit de unelte descoperit la Lechinţa de Mureş (plugul la geto-daci). Studii şi Cercetări de Istorie Veche 11, 2, 1960, 285-302. Crişan 1969 I. H. Crişan, Ceramica daco-getica cu speciala privire la Transilvania. Biblioteca Muzeelor (Bucureşti 1969). Csáki 2012 Á. Csáki (Ed.), Pesty Frigyes helynévgyűjteménye. Székelyföld és térsége. I. Kovászna megye (Sfântu Gheorghe 2012). 125 Csutak/László 1910 V. Csutak/F. László, Jelentés a Székely Nemzeti Múzeum 1908–1909. évi állapotáról. (Sepsiszentgyörgy 1910). Csutak/László 1912 V. Csutak/F. László, Jelentés a Székely Nemzeti Múzeum 1910–1911. évi állapotáról (Sepsiszentgyörgy 1912). Daicoviciu 1941a C. Daicoviciu, Neue Mitteilungen aus Dacien. Dacia 7-8 (1937–1940), 1941, 299-336. Daicoviciu 1941b C. Daicoviciu, Problema continuităţii în Dacia. Câteva observaţii şi precizări de ordin istorico-arheologic. Anuarul Institutului de Studii Clasice III (1936–1940), 1941, 200-270. Daicoviciu 1950 C. Daicoviciu, Graniţa de Est a Daciei şi triburile libere dela hotarele de răsărit ale Daciei. Rezultatul cercetărilor de pe şase şantiere din jud. Trei Scaune. Studii şi Cercetări de Istorie Veche 1, 1950, 115-122. Ferenczi 1929 A. Ferenczi, Raport asupra unei excursiuni arheologice în judeţul Trei-Scaune. Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, secţiunea pentru Transilvania I (1926–1928), 1929, 242-246. Ferenczi 1999 S. Ferenczi, Barangolás Háromszék vármegye régi váraiban (1926). Acta Sf. Gheorghe 1, 1999, 192-225. Gančeva 2004 E. Gančeva, Les fibules romaines de Bulgarie de la fin de Ier s. av. J.-C. à la fin du VIe s. ap. J.-C. (Veliko Tărnovo 2004). Gheorghe/Amon 2012 P. Gheorghe/L. Amon, Un nou umbo de scut descoperit în cetatea romano-bizantină Sucidava (județul Olt). Analele Universității din Craiova, Seria Istorie XVII, 1, 2012, 7-12. Gooss 1876 C. Gooss, Chronik der archäologischen Funde Siebenbürgens. Archiv des Vereines für siebenbürgische Landesgeschichte. Neue Folge 13, 2, 1876, 203-338. Gooss 1877 C. Gooss, Zu Corpus Inscriptionum Latinarum III. Archaeologisch-Epigraphische Mitteilungen aus Österreich-Ungarn 1, 1877, 30-35. 126 Gudea 1977 N. Gudea, Limesul Daciei romane de la Traianus (106) la Aurelianus (275). Acta Musei Porolissensis 1, 1977, 97-113. Gudea 1979 N. Gudea, The Defensive System of Roman Dacia. Britannia 10, 1979, 63-87. Gudea 1980 N. Gudea, Castrul roman de la Breţcu. Încercare de monografie. Acta Musei Porolissensis 4, 1980, 255-365. Gudea 1997a N. Gudea, Castrul roman de pe dealul Pomet-Moigrad. Das Römergrenzkastell von Moigrad-Pomet. Porolissum I (Zalău 1997). Gudea 1997b N. Gudea, Der dakische Limes. Materialien zu seiner Geschichte. Jahrbuch des Römisch Germanischen Zentralmuseums Mainz 44, 2, 1997, 497-609. Gyöngyössi et al. 1995 J. Gyöngyössi/T. Kerny/S. J. Sarudy, Székelyföldi vártemplomok (Budapest 1995). Horedt 1974 K. Horedt, Interpretări arheologice (V). 1. Dacia amissa. Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie 25, 4, 1974, 555-560. Horedt 1982 K. Horedt, Siebenbürgen in spätrömischer Zeit (Bukarest 1982). Horedt 1988 K. Horedt, “Und was verschwand, wird mir zu Wirklichkeiten”. Erinnerungen. Habelts Beiträge zur Forschungsgeschichte 1 (Bonn 1988). Isac 1997 D. Isac, Castrele de cohortă şi ală de la Gilău. Die Kohorten- und Alenkastelle von Gilău (Zalău 1997). Jankó 2001 A. Jankó, A második katonai felmérés. Hadtörténeti Közlemények 114, 1, 2001, 103-127. Jung 1894 J. Jung, Fasten der Provinz Dacien mit Beiträgen zur Römischen Verwaltungsgeschichte (Innsbruck 1894). Király 1894 P. Király, Dacia Provincia Augusti (Nagybecskerek 1894). Kővári 1866 L. Kővári, Erdély építészeti emlékei (Kolozsvár 1866). Kovrig 1937 I. Kovrig, A császárkori fibulák főformái Pannoniában ‒ Die haupttypen der kaiserzetlichen Fibeln in Pannonien. Dissertationes Pannonicae Ser. II, 4 (Budapest 1937). Macrea 1957 M. Macrea, Les Daces à l’epoque romaine à la lumière des récentes fouilles archéologiques. Dacia, N.S. 1, 1957, 205-220. Marcu 2009 F. Marcu, Organizarea internă a castrelor din Dacia. The internal planning of Roman forts of Dacia. Bibliotheca Mvsei Napocensis 30 (Cluj-Napoca 2009). Marţian 1920 I. Marţian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal (Bistriţa 1920). Nagy 1890 G. Nagy, Kimutatás a Múzeumnak 1879. szeptember 15-től 1889. október 30-ig ajándékozott tárgyakról. In: A Székely Nemzeti Múzeum Értesítője. 1 (Sepsiszentgyörgy 1890) 91-128. Olcese 2003 G. Olcese, Ceramiche comuni a Roma e in area romana: produzione, circulazione e tecnologia. Serie Documenti di archaeologia 28 (Roma 2003). Orbán 1868 B. Orbán, A Székelyföld leírása történelmi, régészeti, természetrajzi s népismei szempontból. I. Udvarhelyszék (Pest 1868). Orbán 1869 B. Orbán, A Székelyföld leírása történelmi, régészeti, természetrajzi s népismei szempontból. III. Háromszék (Pest 1869). Paraschiv-Talmaţchi/Custurea 2008 C. Paraschiv-Talmaţchi/G. Custurea, Brăzdare de plug medievale din colecția Muzeului de Istorie Națională și Antichități din Constanța. Pontica 41, 2008, 403-414. Paulovics 1944 I. Paulovics, Dácia keleti határvonala és az úgynevezett “dák” ezüst kincsek kérdése (Kolozsvár 1944). Petek 1942 E. Petek, A pannoniai fibulatipusok elterjedése és eredete ‒ Verbreitung und herkunft der römischen Fibelntypen von Pannonien. Dissertationes Pannonicae Ser. II, 4 (Budapest 1942). Pop/Bakó 1967 I. Pop/G. Bakó, Repertoriul principalelor descoperiri din regiunea Braşov pentru perioada anilor 271-600. Cumidava 1, 1967, 105-114. Popa 1997 A. Popa, Die Siedlung Sobari, Kr. Soroca (Republik Moldau). Germania 73, 1, 1997, 119-131. Popescu 1945 D. Popescu, Fibeln aus dem Nationalmuseum für Altertümer in Bucureşti. Dacia 9-10, 1945, 485505. Popescu 1956 D. Popescu, Cercetări arheologice din Transilvania. III. Sondajele arheologice de la Cristești – 1950. Materiale şi Cercetări Arheologice II, 1956, 152-195. Protase 1996 D. Protase, Angvstia (Breţcu). Angustia 1, 1996, 85-88. Puskás 2015 J. Puskás, Noi descoperiri arheologice aparținând culturii Sântana de Mureș-Černjacov în valea Râului Negru, județul Covasna. Angustia 19, 2015, 174-205. Raţiu/Opriș 2014 A. Raţiu/I. C. Opriș, A romano-byzantine shieldboss from Capidava. Cercetări arheologice 21, 2014, 425-440. Roska 1942 M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma (Kolozsvár 1942). Russu 1988 I. I. Russu, Dacia Superior (zona răsăriteană). Inscripţiile Daciei Romane III/4 (Bucureşti 1988). Szekely 1969 Z. Szekely, Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei. Aluta 1, 1969, 7-90. Székely 1942 Z. Székely, Komolló. Ásatási napló. Manuscris în Arhiva Secţiei de arheologie a MNS (Sepsiszentgyörgy / Sf. Gheorghe 1942). Székely 1943 Z. Székely, A komollói erődített római tábor (Kolozsvár 1943). Székely 1946 Z. Székely, A háromszéki római erődrendszer. In: Jegyzetek. Dacia történetéhez (Sepsiszentgyörgy 1946) 39-43. 127 Székely 1948 Z. Székely, Sepsziszentgyörgy története a középkor végéig (Sepsiszentgyörgy 1948). Székely 1951 Z. Székely, Săpăturile din anul 1949 la Leț-Varhegiu (Trei Scaune). Materiale şi Cercetări de istorie veche a României 1, 1951, 3-41. Székely 1955a Z. Székely, Jelentés a Sepsiszentgyörgyi Tartományi Múzeum 1945. és 1953. évek között végzett régészeti kutatásairól. In: A Sepsiszentgyörgyi Tartományi Múzeum Évkönyve (Marosvásárhely 1955) 8-50. Székely 1955b Z. Székely, Raport despre cercetările arheologice executate de Muzeul Regional din Sf. Gheorghe între anii 1945–1953. In: Muzeul Regional din Sf. Gheorghe. Almanah (Tîrgu Mureș 1955) 7-47. Székely 1969 Z. Székely, Villa rustica romană de la Ciumăfaia. Studii şi Comunicări (Sibiu) 14, 1969, 155-184. Székely 1970 Z. Székely, Date referitoare la cucerirea sud-estului Transilvaniei de către romani şi persistenţa elementului dacic. Cumidava 4, 1970, 49-55. Székely 1978 Z. Székely, Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei. Aluta 8-9, 1978, 52-109. 128 Székely 1980 Z. Székely, Castrul roman de la Olteni. Aluta 10-11, 1980, 55-75. Székely 1982 Z. Székely, Dacii în sud-estul Transilvaniei. Muzeul Naţional 6, 1982, 66-73. Székely 1996 Z. Székely, Sud-estul Transilvaniei sub stăpânirea romană. Angustia 1, 1996, 89-92. Székely 1997 Z. Székely, Perioada timpurie şi începutul celei mijlocii a epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei. Bibliotheca Thracologica 21 (Bucureşti 1997). Székely 2015 Z. Székely, Régészeti kutatások az orbaiszéki Zabolán (Zabola - Kolozsvár 2015). Szilágyi 1946 J. Szilágyi, A dáciai erődrendszer helyőrségei és a katonai téglabélyegek. Dissertationes Pannonicae Ser. II, 21 (Budapest 1946). Téglás 1888 G. Téglás, Római lámpa Nagy-Borosnyóról. Archaeologiai Értesítő VIII, 2, 1888, 183-184. Tudor 1968 D. Tudor, Oraşe, târguri şi sate în Dacia romană (Bucureşti 1968). Vlădescu 1986 C. Vlădescu, Fortificaţiile romane din Dacia Inferior (Craiova 1986). PLANȘE PLANȘA I. Fibule descoperite în 1909 (1), înainte de 1905 (2) și 1942 (3). 131 132 PLANȘA II. Plăcuțe de bronz descoperite în 1942. PLANȘA III. Arme descoperite în 1942: 1. pumnal cu antenă; 2-4. vârfuri de lancie; 6-9. vârfuri de săgeți. 133 134 PLANȘA IV. Piese diverse descoperite în 1942: 1. umbo de scut; 2. inel de argint; 3-4. plăcuțe de bronz; 5. ac de bronz; 6. fier de plug. PLANȘA V. Piese din fier descoperite în 1942: 1. mâner torsionat; 2-10. cuie și piroane; 11-13. piese diverse 135 136 PLANȘA VI. Piese din fier descoperite în 1942: 1, 10. tijă de fier; 2-7, 11. cuie și piroane; 8. îmbinare cu inele; 9. îmbinare cu antenă și placă. PLANȘA VII. Piese din corn de cerb (1-2. tije; 3. disc) și greutăți de lut (4-5). 137 138 PLANȘA VIII. Ceramică din perioada timpurie a epocii bronzului. PLANȘA IX. Ceramică din perioada timpurie a epocii bronzului (1-4) și LaTene dacic (5-6). 139 140 PLANȘA X. Ceramică romană descoperită în anul 1909. Oale. PLANȘA XI. Ceramică romană descoperită în anul 1909. Oale. 141 142 PLANȘA XII. Ceramică romană descoperită în anul 1909. Oale (1-6), căni (7-8), platouri (9-11) și capace (12-13). PLANȘAXIII. Ceramică romană descoperită în anul 1909. Capace. 143 144 PLANȘA XIV. Ceramică romană descoperită în anul 1909. Castrone. PLANȘA XV. Ceramică romană descoperită în anul 1909. Castroane (1-5), străchini (6-7). 145 146 PLANȘA XVI. Ceramică romană descoperită în anul 1909. Dolia. PLANȘA XVII. Cană și tegula inscripționată descoperite în anul 1910. 147 148 PLANȘA XVIII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Imitații de terra sigilata (1-3), toartă cu decor în relief (4). PLANȘA XIX. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. 149 150 PLANȘA XX. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. PLANȘA XXI. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. 151 152 PLANȘA XXII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. PLANȘA XXIII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. 153 154 PLANȘA XXIV. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. PLANȘA XXV. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. 155 156 PLANȘA XXVI. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Oale. PLANȘA XXVII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. 157 158 PLANȘA XXVIII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. PLANȘA XXIX. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castron. 159 160 PLANȘA XXX. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. PLANȘA XXXI. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. 161 162 PLANȘA XXXII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. PLANȘA XXXIII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. 163 164 PLANȘA XXXIV. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. PLANȘA XXXV. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. 165 166 PLANȘA XXXVI. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. PLANȘA XXXVII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. 167 168 PLANȘA XXXVIII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Castroane. PLANȘA XXXIX. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Străchini. 169 170 PLANȘA XL. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Străchini (1-6), farfurie cu mâner (7). PLANȘA XLI. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Platouri (1, 5) și farfurii (2-4, 6-7). 171 172 PLANȘA XLII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Farfurii. PLANȘA XLIII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Farfurii. 173 174 PLANȘA XLIV. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Mortaria (1-3), turibulum (4-5). PLANȘA XLV. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Capace. 175 176 PLANȘA XLVI. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Căni. PLANȘA XLVII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Căni (1-8) și pâlnii (9-10). 177 178 PLANȘA XLVIII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Ulcioare. PLANȘA XLIX. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Ulcioare. 179 180 PLANȘA L. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Ulcioare (1-4) și amfore (5-6). PLANȘA LI. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Amfore. 181 182 PLANȘA LII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Dolia. PLANȘA LIII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Dolia. 183 184 PLANȘA LIV. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Dolia. PLANȘA LV. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Dolia. 185 186 PLANȘA LVI. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Dolia. PLANȘA LVII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. Dolia. 187 188 PLANȘA LVIII. Ceramică romană descoperită în anul 1942. 1. Piesă perforată în formă de mosor; 2. Pessoi; 3-8. Fusaiole. PLANȘA LIX. Ceramică postromană descoperită în anul 1942. 1-2, 4. Cești; 3. Strachină; Ceașcă-opaiț. 189 190 PLANȘA LX. Ceramică postromană descoperită în anul 1942. 1. Ceașă-opaiț; 2. Vas de provizii; 3-4. Ulcioare. PLANȘA LXI. Ceramică postromană descoperită în anul 1942. 1, 3-8. Oale; 2. Strachină. 191 192 PLANȘA LXII. Ceramică postromană descoperită în anul 1942. 1. Strachină; 2-5. Vase de provizii. PLANȘA LXIII. Ceramică postromană descoperită în anul 1942. Vase de provizii. 193 194 PLANȘA LXIV. Ceramică medievală din secolul al XIII-lea. Oale. PLANȘA LXV. Ceramică medievală din secolul al XIII-lea (1) și secolele XIII-XIV (2-5). Oale. 195 196 PLANȘA LXVI. Ceramică medievală din secolul al XIV-lea. Oale. PLANȘA LXVII. Ceramică medievală din secolul al XIV-lea. Oale. 197 198 PLANȘA LXVIII. Ceramică medievală din secolul al XIV-lea. 1. Oală strecurătoare; 2. Ulcior cu cioc de scurgere. PLANȘA LXIX. Ceramică medievală din secolul al XIV-lea (1), secolul al XVI-lea (2), secolele XVI-XVII (3) și fund de cahlă oală (4). 199 200 PLANȘA LXX. Oală din secolul al XIV-lea. PLANȘA LXXI. Creuzet cu tub de înmănușare. 201 202 PLANȘA LXXII. Material tegular descoperit în 1909. Țigle. PLANȘA LXXIII. Material tegular descoperit în 1909. Țigle (1, 3) și olan (2). 203 204 PLANȘA LXXIV. Material tegular descoperit în 1909. Țigle. PLANȘA LXXV. Material tegular descoperit în 1909. Țigle. 205 206 PLANȘA LXXVI. Material tegular descoperit în 1909. Țigle (1, 3) și olan (2). PLANȘA LXXVII. Material tegular descoperit în 1909. Țigle (1, 3) și olan (2). 207 208 PLANȘA LXXVIII. Material tegular descoperit în 1909. Olan (1) și țigle (2-3). PLANȘA LXXIX. Material tegular descoperit în 1909. Țigle (1, 3) și olane (2, 4). 209 210 PLANȘA LXXX. Material tegular descoperit în 1909. Olane (1-2) și cărămizi (3-4). PLANȘA LXXXI. Material tegular descoperit în 1942. 1. Cărămidă cu inscripție; 2. Tegula mammata. 211 212 PLANȘA LXXXII. Material tegular descoperit în 1942. Țiglă decorată cu motiv solar. PLANȘA LXXXIII. Material tegular descoperit în 2014. Cărămizi. 213 214 PLANȘA LXXXIV. Material tegular descoperit în 2014. Cărămizi. PLANȘA LXXXV. Fragmente de lipitură arsă. 215 HORVÁTH ZITA ii PRINTING STUDIO Arcus