Nivelul I Introducere în pedagogie Teoria i metodologia curriculum ului Teoria i metodologia instruirii Teoria i metodologia evaluării Teoria i metodologia evaluării Docimologia tiinŃa evaluării Evaluarea didactică: definiŃie, operaŃii, funcŃii i forme ale evaluării Notarea i sisteme de notare Metode de evaluare Testul docimologic – concept i tipologie Surse de eroare în evaluarea didactică Educarea capacităŃii de autoevaluare la elevi Docimologia tiinŃa evaluării Docimologie (dokime = probă, încercare; dokimaze = tiinŃa despre probe, examene, lb. gr.) termen propus de psihologul francez Henri Pieron, în 1922, cu sensul de tehnică de examinare. Docimologia este tiinŃa evaluării, care studiază procesul de elaborare i de aplicare a probelor de evaluare necesare pentru notarea i examinarea cât mai obiectivă a celor implicaŃi (elevi, studenŃi, profesori). Termeni derivaŃi din docimologie: docimantica + tehnica examenelor; doxologia + studiul sistematic al rolului pe care îl joacă evaluarea în educaŃia colară. Evaluarea didactică DefiniŃie: Evaluarea didactică este o componentă esenŃială a procesului de învăŃământ, alături de predare i învăŃare i furnizează informaŃii despre calitatea i funcŃionalitatea acestora. OperaŃiile evaluării didactice Măsurarea + demers evaluativ cantitativ, care constă în atribuirea de simboluri (cifre, litere, calificative) unor elemente care constituie obiectul măsurării (subiecŃi, caracteristici, însu iri). Obiectul măsurării trebuie definit în mod clar prin comportamente sau caracteristici observabile. Exactitatea măsurării este în funcŃie de: calitatea instrumentelor utilizate (probe, teste etc.); gradul de adecvare a acestora în raport cu specificul fenomenelor măsurate; capacitatea evaluatorului de a exprima cu ajutorul numerelor ceea ce este caracteristic fenomenelor vizate. OperaŃiile evaluării didactice Aprecierea presupune raportarea datelor obŃinute prin măsurare la un set de criterii sau de norme, în vederea emiterii unor judecăŃi asupra valorii rezultatelor i a elaborării concluziilor. Se estimează calitativ rezultatele măsurate prin aprecieri (de genul foarte bine, bine etc.), laude, observaŃii critice. Calitatea aprecierii este dependentă în mare măsură de experienŃa i trăsăturile personalităŃii evaluatorului, de gradul de pregătire docimologică a acestuia. OperaŃiile evaluării didactice Decizia prelunge te actul aprecierii într+o notă, caracterizare, hotărâre, recomandare i vizează măsuri de îmbunătăŃire a activităŃii în etapele următoare. FuncŃiile evaluării Evaluarea îndepline te funcŃii sociale i pedagogice: 1. Analiza rezultatelor colare oferă societăŃii posibilitatea să se pronunŃe asupra învăŃământului ca subsistem, să confirme sau să infirme acumularea de către cei instruiŃi a cuno tinŃelor i abilităŃilor necesare unei activităŃi social+utile. 2. Din punct de vedere pedagogic evaluarea oferă informaŃii referitoare la relaŃiile dintre componentele interne ale procesului educaŃional, în special a celor dintre profesor i elev. Cunoscând performanŃele elevilor putem aprecia dacă activităŃile proiectate i+ au atins scopul. FuncŃiile evaluării (după Chi , V.) FuncŃiile evaluării Pentru profesor Pentru elev Constatativă Indicator de bază al gradului de optimizare a predării i învăŃării. Aprecierea nivelului de pregătire atins i raportarea rezultatelor la cerinŃele profesorului. Diagnostică EvidenŃierea i interpretarea lacunelor existente în pregătirea elevilor; identificarea cauzelor. Interpretarea rezultatelor în termenii capacităŃilor proprii i optimizarea autoevaluării. Prognostică Anticiparea progresiei elevilor; reconsiderarea strategiilor didactice. Evaluarea anselor i optimizarea stilului de muncă, dozarea efortului. Organizarea în funcŃie de performanŃele elevilor. Stimularea sau diminuarea efortului în funcŃie de dinamica rezultatelor. MotivaŃională Formele evaluării Există mai multe criterii de clasificare a formelor evaluării: după cantitatea de informaŃie verificată: evaluare parŃială i globală; după criteriul obiectivităŃii în notare: evaluare obiectivă i subiectivă; după sistemul de referinŃă privind emiterea judecăŃilor de valoare asupra rezultatelor evaluate: evaluarea criterială i evaluarea normativă; după agenŃii evaluării: evaluarea internă i externă. după momentul în care se realizează se pot distinge trei forme de evaluarea: iniŃială; continuă (formativă); finală (sumativă, de bilanŃ). Formele evaluării Evaluarea iniŃială se realizează atunci când un profesor preia pentru prima dată un colectiv de elevi (la începutul unei perioade de instruire: semestru, an colar, ciclu de învăŃământ sau la începutul unui program de instruire), cu scopul de stabili nivelul de pregătire al elevilor. Evaluarea iniŃială este necesară în proiectarea activităŃii viitoare i pentru stabilirea modalităŃilor de intervenŃie care se impun. În cadrul acestui tip de evaluare se utilizează testul de evaluare iniŃială, probe scrise i verificări orale. Formele evaluării Evaluarea continuă (formativă) se realizează pe parcursul procesului de instruire i are rolul de a indica unde se situează rezultatele parŃiale faŃă de cele finale. Evaluarea continuă facilitează i motivează învăŃarea, evidenŃiază progresul unui elev sau lacunele i obstacolele în învăŃare. Feedback+ul furnizat de evaluarea formativă poate fi utilizat imediat pentru ameliorarea rezultatelor învăŃării. În cadrul acestui tip de evaluare pot fi folosite verificările orale, scrise i practice. Ritmicitatea aplicării evaluării continue depinde de mai mulŃi factori: numărul de elevi, timpul disponibil, situaŃia particulară a fiecărei clase i a fiecărui elev, specificul obiectului de studiu etc. Formele evaluării Evaluarea finală (sumativă) se realizează la finalul unei etape de instruire (semestru, an, ciclu de învăŃământ) sau la finalul studierii unui capitol. Acest tip de evaluare furnizează informaŃii despre nivelul de pregătire al elevilor la sfâr itul unei etape de instruire. Cele mai întâlnite forme de evaluare sumativă sunt: lucrările scrise (tezele), testele, examenele. Evaluarea sumativă se concentrează mai ales asupra elementelor de permanenŃă ale aplicării unor cuno tinŃe de bază, ale demonstrării unor abilităŃi importante dobândite de elevi într+o perioadă mai lungă de instruire. Caracterul ameliorativ al evaluării sumative este relativ redus, efectele resimŃindu+se după o perioadă mai îndelungată, de regulă, pentru seriile viitoare de elevi. Notarea i sisteme de notare Notarea reprezintă o componentă a evaluării, actul de decizie asumat de cadrul didactic faŃă de performanŃele, rezultatele obŃinute de elevi. Nota colară traduce evaluarea unei performanŃe sau a unei conduite, specifice domeniului educaŃiei în diferite forme exprimate prin cifre, simboluri, calificative, scoruri etalonate, norme (De Landsheere, apud Cristea, 2000). Notarea se realizează: prin raportarea la cerinŃele programei (criteriile de apreciere vor fi raportate la standarde unice); prin raportare la grup (la ceilalŃi membri ai clasei i la nivelul de exigenŃe stabilit pentru ace tia); notarea individualizată (raportarea rezultatelor obŃinute de elevi la rezultatele anterioare ale acestora). Notarea i sisteme de notare Notarea este asociată cu validitatea i cu fidelitatea: notarea este validă, corectă, valabilă atunci când exprimă în modul cel mai just obiectul pe care îl măsoară (se referă, de exemplu, la achiziŃiile cuno tinŃelor i deprinderilor de matematică, i nu la alte comportamente ale elevului la ora de matematică); notarea este fidelă, atunci când, repetată, va conduce la o apreciere identică, atât la acela i evaluator în momente diferite, cât i la evaluatori diferiŃi, în acela i timp. Notarea este un act de ata are a unei etichete, a unui semn, la un anumit rezultat al învăŃării. Nota este un indice care corespunde unei anumite realizări a randamentului colar. Aceasta diferă după specificul disciplinei evaluate: discipline exacte – notarea se face după bareme, prin acordarea unui punctaj fix pentru fiecare secvenŃă îndeplinită (standardizată). discipline umaniste – notarea se face analitic, prin compartimentarea cuantumului de cuno tinŃe, deprinderi, atitudini, verificate prin detalierea unor câmpuri de probleme ce urmează a fi apreciate (fondul, forma, originalitatea etc.). Sistemele de notare ModalităŃi convenŃionale de apreciere a rezultatelor învăŃării, deosebit de variate în practica colară: sistem de notare numeric, cu scale diferite: 1+10 în România; 1+20 în FranŃa; 1+13 în Danemarca etc.; sistem literal, utilizat în Anglia i S.U.A., asociind literelor anumite calificative: „A” + „excelent”; „B” + „bine”; „C” + „mediu”; „D” + „slab”; „E” + „satisfăcător”; „F” + „nesatisfăcător” (notele „A”, „B”, „C” i „D” sunt note de trecere); sistemul binar (admis sau respins); sistemul prin calificative („Foarte bine”, „Bine”, „Suficient”, „Insuficient”), cu bile colorate, cu aprecieri formulate în limba latină („Magna cum laudae”, „Cum laudae”), cu diplomă de merit etc. Metode de evaluare Teoria i practica pedagogică acreditează o gamă largă de metode de evaluare. Acestea se pot grupa în două mari categorii: metode tradiŃionale de evaluare + au primit această denumire datorită consacrării lor în timp i utilizării lor frecvente în practica didactică; metode complementare de evaluare + sunt mai recente, au un pronunŃat rol formativ i o mare capacitate de motivare a angajării elevilor în activităŃile de învăŃare. Metode tradiŃionale de evaluare probele orale probele scrise probele practice Probele orale Dialog bazat pe întrebări i răspunsuri, prin care profesorul urmăre te să identifice cantitatea i calitatea cuno tinŃelor, precum i capacitatea de a opera cu acestea. ConversaŃia poate fi individuală, frontală sau combinată, regăsindu se pe parcursul lecŃiilor sau în ore special destinate evaluării. avantaje permit comunicarea directă profesor+elevi; dezvoltă capacitatea de exprimare orală a elevilor; oferă un feed+back rapid, astfel că eventualele erori sau neînŃelegeri ale elevilor pot fi clarificate i corectate imediat; oferă posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor i gradul lor de dificultate în funcŃie de claritatea răspunsurilor. limite necesită mult timp (metode cronofage); evaluarea poate fi influenŃată de diferite circumstanŃe, ca de exemplu: gradul diferit de dificultate al întrebărilor de la un elev la altul, starea de moment a examinatorului sau a elevului etc. Probele orale EficienŃa probelor orale depinde de: claritatea i logica întrebărilor adresate de profesor; diversificarea întrebărilor; acordarea timpului de a teptare între întrebare i răspuns; tactul profesorului în a adresa întrebări ajutătoare atunci când situaŃia impune acest lucru; un comportament nonverbal de susŃinere i încurajare a elevilor etc. OpŃiunea pentru probele orale se bazează pe: obiectivul evaluării numărul de elevi timpul disponibil, specificul disciplinei etc. Evaluarea răspunsurilor are în vedere criterii legate de conŃinut (corectitudinea i complexitatea informaŃiei, utilizarea corectă a termenilor, calitatea exemplelor i argumentelor etc.) i de modul de prezentare a acestuia (claritate, coerenŃă, concizie etc.). Probele scrise Modalitate de a elabora i de a exprima idei în scris, fără intervenŃia profesorului, concretizate în lucrări de control, lucrările semestriale (teze), teste, examene etc. avantaje într+un timp relativ scurt se evaluează un număr mare de elevi; obiectivitate mai mare a evaluării, deoarece rezultatele sunt raportate la criterii unice de evaluare; diminuează stările de stres i îi avantajează pe elevii timizi care se exprimă defectuos în cazul unei evaluări orale; limite oferă un feed+back mai slab deoarece momentul în care se corectează erorile este întârziat în timp; nu este posibilă orientarea elevilor prin întrebări ajutătoare către un răspuns corect; uneori răspunsurile nu redau nivelul real de pregătire al elevului (se poate copia). Probele scrise Evaluarea cu ajutorul probelor scrise impune câteva cerinŃe: subiectele formulate să se regăsească în tematica recomandată de programă i manual; sarcinile de lucru să fie formulate clar, fără ambiguităŃi sau cu intenŃia de a i induce în eroare pe elevi; în formularea subiectelor să se aibă în vedere nu doar reproducerea informaŃiilor, ci i evaluarea capacităŃii elevilor de a opera cu acestea; să se facă cunoscute elevilor baremele de corectare i notare. Criteriile de apreciere a probelor scrise vizează: conŃinutul lucrării, forma acesteia (stil, ortografie, prezentare grafică) i factorul personal (originalitate, impact). Probele practice Evaluează deprinderi i priceperi formate în contextul diferitelor discipline de studiu, capacităŃi ale elevilor de a aplica anumite cuno tinŃe teoretice, permit identificarea aptitudinilor i talentelor elevilor. Exemple probele susŃinute la educaŃie fizică, lucrări practice de laborator (fizică, chimie, biologie) i din ateliere (discipline tehnice), execuŃii de desen, grafică, sculptură, interpretările muzicale, susŃinerea lecŃiilor în practica pedagogică etc. CerinŃe: elevii să fie informaŃi din timp în legătură cu tematica lucrărilor practice, cu baremele de notare, cu condiŃiile pe care le au pentru a realiza aceste probe (aparate, ma ini sau alte resurse). Metode complementare de evaluare observarea curentă e antionarea activităŃii referatul proiectul portofoliul Observarea curentă Urmărirea sistematică a participării elevilor la desfă urarea activităŃii instructiv educative: contribuŃiile elevilor pe parcursul activităŃilor; modul de realizare a sarcinilor de lucru, maniera de colaborare cu colegii în cazul practicării învăŃării în grup, calitatea prestaŃiilor în munca independentă; manifestările de interes sau dezinteres; dificultăŃile, erorile în învăŃare etc. Datele observate pot fi colectate în jurnalul sau caietul profesorului i pot fi utilizate prin asociere cu alte metode de evaluare. E antionarea activităŃii Valorizarea mostrelor din activitatea elevilor elaborate parcursul procesului instructiv educativ, concretizate în: pe organizatori grafici evidenŃierea grafică a conexiunilor dintre ideile pe care le au elevii despre un concep; criterii legate de construcŃia acestora, raportul dintre conceptul central i sateliŃii arondaŃi acestuia, aspectul estetic etc. postere surprind esenŃialul unei probleme sau oglindesc elementele, relaŃiile identificate în legătură cu o anumită temă, posibilitatea comparării modului propriu de reprezentare cu cel al altor elevi/grupuri, evaluarea sau autoevaluarea produsului obŃinut; eseuri reflectă capacitatea de sinteză a elevilor, abordarea creativă a unor subiecte, interpretarea informaŃiilor relevante, capacitatea elevilor de a adopta o poziŃie într+o problemă controversată etc. Eseurile se elaborează pe baza unor criterii cunoscute de elevi, analizate i dezbătute cu ace tia: F organizarea compoziŃiei + precizarea temei i introducerea; prezentarea argumentaŃiei; relaŃia logică dintre concluzii i argumente. F conŃinut + sunt acoperite toate aspectele importante ale problemei respective, se analizează i se rezumă diferite puncte de vedere, se oferă analize i concluzii pertinente. F prezentare + limbaj clar, precis, corectitudine gramaticală. teme pentru acasă etc. Referatul Referatul poate îmbrăca mai multe forme sinteză tematică din mai multe lucrări (referat sintetic) analiza unei lucrări (referat analitic) prezentarea unei investigaŃii tiinŃifice independente. Etapele elaborării unui referat sunt: delimitarea temei; documentarea (selectarea surselor de informaŃie, parcurgerea materialelor, prelucrarea informaŃiilor); formularea titlului; conceperea planului lucrării; redactarea referatului; prezentarea i valorificarea acestuia. Dimensiunea referatului variază în funcŃie de complexitatea temei abordate (7+8 pagini). Elevii î i însu esc informaŃii i î i exersează o multitudine de abilităŃi intelectuale: analiză, sinteză, argumentare i interpretare etc. Proiectul Lucrare cu caracter teoretic i/sau aplicativ, pe baza unei teme date; Activitate amplă, de durată, care implică muncă i efort intelectual; Există proiecte disciplinare sau pluridisciplinare care completează activitatea din timpul orelor i proiecte socio+ culturale (acŃiuni ecologice, realizarea de expoziŃii, de spectacole). Etape de elaborare: delimitarea temei de interes; formularea de întrebări despre temă stabilirea unor obiective de informare identificarea i consultarea surselor de informare realizarea unui plan al investigaŃiei colectarea datelor analiza i prelucrarea informaŃiilor elaborarea produsului final. Proiectul Produsul final poate fi: elaborarea de referate sau articole; construirea de insectare, ierbare, alcătuirea unor colecŃii de roci, de minerale; construirea unei machete sau a unui mulaj; alcătuirea mapelor cu material didactic; elaborarea proiectelor de lecŃie etc. Profesorul planifică, organizează i monitorizează activitatea din cadrul proiectelor pentru a identifica progresele în abordarea temei, dificultăŃile întâmpinate, de a inventaria alternative de soluŃionare, de a+i motiva pe elevi să continue munca în cadrul proiectelor. Proiectele sunt evaluate de către profesor, dar i de către elevi (interevaluarea i autoevaluarea) pe baza unor indicatori: cercetarea în ansamblu, modul de lucru, calitatea produselor, maniera de prezentare etc. Metoda proiectului prezintă avantajul că dezvoltă deprinderile de documentare tiinŃifică, capacitatea de a structura i sistematiza materialul, încurajează asumarea responsabilităŃii. Portofoliul Instrument complex de evaluare a rezultatelor elevului obŃinute pe durata unui program de studiu (semestru, an colar sau chiar ciclu de învăŃământ). Permite urmărirea progreselor înregistrate de elevi în achiziŃia cuno tinŃelor pe parcursul unui program de instruire, reflectă capacitatea de sistematizare i ordonare a conŃinuturilor, capacitatea de creaŃie, stilul de lucru al elevilor. Portofoliul este întotdeauna personalizat i particular! Cuprinde: mostre din probele de evaluare (lucrări de control, teste de evaluare, probe practice etc), teme pentru acasă, răspunsuri la chestionare, comentariile profesorului asupra rezolvării temelor, proiecte sau investigaŃii individuale sau de grup, concluzii desprinse în urma vizitelor, excursiilor, mostre ale activităŃii elevilor (eseuri, postere, organizatori grafici, cvintete), fi e de autoevaluare, referate etc. Portofoliul CerinŃe de elaborare a portofoliului: tema propusă sau domeniul din care î i pot alege subiectul; modalitatea de prezentare (dosar, CD, dischetă, casetă audio, video etc); mărimea portofoliului (limitele minime i maxime de pagini, numărul de produse); structura cerută: obiective, motivaŃia întocmirii, cuprins, tipuri de produse (recenzii, referate, interviuri, copii după documente, studii de caz, chestionare etc), concluzii, bibliografie; ordonarea materialelor i indicarea provenienŃei documentelor (Dulamă, M.+E., 2002). În evaluarea portofoliilor este util ca profesorul să nu se limiteze la acordarea unei note, ci să includă în aprecieri, comentarii care să reflecte atât punctele forte ale activităŃii elevului, cât i aspectele care necesită îmbunătăŃiri.