⁜ JURNALUL NOEL⁜ RICHARD PAUL EVANS ⁜Pt Pam.⁜ Oriunde esti. PROLOG Mai mult decat o data,in locul dintre somn si constient,am avut o viziune cu o femeie tanara cu par lung negru care straluceste ca obsidianul in lumina soarelui.In acest vis sunt mic langa ea si ma tine aproape de pieptul ei,cantandu-mi,privindu-ma iubitor cu ochii ei moi,de forma migdalei.Mereu este aceeasi femeie tanara care o vad.Nu stiu cine este sau de ce imi bantuie pasaje din constiinta.Nici macar nu stiu daca este reala.Dar se simte reala.Si ceva inauntrul meu ii este dor de ea.Oricine este,ma iubeste.Sau m-a iubit.Si eu o iubesc. Asta este povestea despre cum am gasit acea femeie.Si,in acea calatorie,am gasit iubirea. CAPITOLUL UNU Miercuri,7 decembrie CHICAGO Reporterita de la USA Today a intrat la Dunkin’ Donuts parand hartuita si framantata,ceea ce spune,ca arata cam ca toata lumea din centrul Chicago-ului.Publicista mea a aranjat interviul pt ora 2 la gogoserie aproape de parcul Millenium.Ceasul arata si 10 minute. Ea s-a uitat prin camera pana m-a vazut,apoi s-a grabit spre mine.’Imi pare rau ca am intarziat,d-le Churcher.’a pufnit ea,lasandu-si genata pe scaunul gol dintre noi.Ea sia dezlipit fularul ce era drapat in jurul gatului si barbiei.Obrajii ei si nasul erau rosii din cauza frigului muscator.’Sa parchezi la L. Finding in centrul Chicagoului este la fel de greu de gasit ca un politician sincer in Chicago.’ ‘Nu te ingrijora.’am spus.M-am uitat la ea.Arata cam de 22 sau 23 ani,cel mult 25.Par mai tineri in fiecare an.Sau poate doar eu devin mai batran.Am sorbit din cafeaua mea in timp ce ea iesea din cochilia ei de iarna. ‘Este frig afara.Pot sa imi dau seama de ce i se spune Orasul Vanturilor.’ ‘Denumirea de Orasul Vanturilor nu are nimic de a face cu vremea.’am spus.’Editorul Sun din New York l-a numit asa pt ca crezut ca locuitorii din Chicago sunt laudarosi.’ ‘Nu stiam asta.’a spus ea. ‘Doresti cafea?’am intrebat. ‘Nu,multumesc.Am pierdut deja destula energie azi.’ Dupa ce am trecut prin mai mult de 500 de interviuri de presa am invatat cum sa manuiesc reporterii cu aceeasi apropiere atenta care cineva ar trebui sa o aibe cu cainii vagabonti.Probabili sunt siguri dar,pt propria ta protectie,presupune ca vor musca.De asemenea am invatat ca zicala « neoficial » este egal cu a spune « Asigura-te ca reportofonul are baterii,iubito,pt ca asta este mizeria care o cautam. » ‘Ce faceti ?’a spus ea,parand mai asezata. ‘Bine.’am raspuns. Ea a scos un reportofon din geanta si l-a pus pe masa.’Nu va deranjeaza daca inregistrez,nu-i asa ?’ Intotdeauna intreaba asta.Intotdeauna am fost tentat sa spun nu. ‘Nu,suntem bine.’ ‘Ok,atunci vom incepe.’Ea a apasat butonul reportofonului si o lumina rosie a inceput sa clipeasca.’Intervievez cel mai bine vandut autor J.Churcher.Asta este pt rezumatul de sarbatori.’Ea s-a uitat la mine.’D-le Chrucher.Pot sa va spun Jake ?’ ‘Oricum vrei.’ ‘Jake,ai scos o noua carte.Este inca noua ca sa ajunga pe orice lista,dar sunt sigura ca va ajunge.’ ‘Nu am luat niciodata asta de buna.’am spus.’Dar este miercuri.Voi afla despre lista in dupa-amiaza asta.’ ‘Sunt sigura ca vei ajunge nr 1.’ ‘Nu prea cred,dar putem spera.’ ‘Deci cum este timpul asta din an pt tine?’ Am sorbit din cafea,am pus cana jos,apoi am gesticulat spre camera.’Este exact asa.O gramada de calatorit.Multe interviuri.Multa cafea.Dau autografe pe cateva carti.’ ‘Ai avut o sesiune de autografe aseara la…’ ‘Naperville.’ ‘Desigur.Cum a mers?’ ‘A mers bine.’ ‘Cati cititori au fost ?’ ‘5-600.Cam o sesiune normala.’ ‘Cate orase au fost in turul tau ?’ ‘Cred ca 12.New York,Boston,Cincinnati,Birmingham,Dallas…Nu imi aduc aminte restul.’ ‘Cred ca esti extenuat.Cand iti termin turul?’ ‘Asta a fost ultima oprire.Zbor acasa in 4 ore.’ ‘Atunci te intorci Idaho?’ ‘Acasa de sarbatori.Deci cum este Craciunul in casa Churcher ?’ Am ezitat.’Chiar vrei sa stii ?’ ‘Asta este punctul central al povestii mele.’ ‘Plictisitor,in mare parte.’ A ras.’Il petreci cu familia,prietenii…’ ‘Nu.Sunt cam singur.Deschid cadourile de la agenta si editorul meu,beau cateva pahare aghezmuite de lichior de oua,apoi ma uit la meciurile de fotbal care nu le-am putut vedea in turul cartii.’ Reporterita parea un pic uimita.’Ai vreo traditie de Craciun ?’ ‘Da.Tocmai ti-am spus.’ Acum parea foarte uimita.’Cum a fost Craciunul cand cresteai?Vreo amintire speciala care sa fie evidentiata?’ Am expirat incet.’Defineste speciala.’ ‘Este vreun Craciun care nu il vei uita ?’ Am ranjit negru.’Oh,da.’ ‘Poti sa imi spui despre el ?’ ‘Ai incredere in mine,nu vrei sa auzi despre asta.’ ‘Pune-ma la incercare.’ ‘In regula.Dupa-amiaza de Craciun.Aveam 7 ani;mama a venit in dormitorul meu ca sa ma gaseasca pe jos jucanduma cu jucariile de Craciun.Aproape a facut apoplexie,tipand la mine pt ca am facut mizerie.M-a pus sa ma duc in bucatarie si sa aduc o lingura de lemn.Apoi mi-a dat jos pantalonii si m-a batut cu ea.Era ca si cum un demon o controla.Nu s-a oprit pana nu a rupt lingura.Apoi mi-a umplut valiza cu haine,m-a trasa afara in strada,si mi-a spus sa ma duc sa traiesc in alta parte,Am stat acolo aproape 3 ore,tremurand in frig.Nu eram sigur ce trebuia sa se intample sau cum trebuia sa mearga.M-am gandit ca mamele fac asta tot timpul cu copii care nu ii mai vor.Mam intrebat daca poate va veni cineva sa ma ia.Intr-un final,dupa 3 ore,la mai mult de o ora dupa ce a apus soarele,inghetat si infometat,m-am dus inapoi in casa si am ciocanit la usa.I-a luat cam 5 minute sa raspunda.A deschis usa si doar statea acolo,holbandu-se la mine.Apoi a intrebat. »Ce vrei ? »Am spus, »Daca sunt cuminte,pot sa ma intorc si sa locuiesc aici ? »Fara un cuvant s-a intros si a intrat in casa.Dar nu mi-a spus sa plec sau sa tranteasca usa in fata mea,ceea ce am luat drept permisiune sa intru.M-am dus in camera mea si m-a tarat sub par si am adormit.’ M-am uitat la ea.’Cum este asta pt o amintire de Craciun ?’ Ea se uita la mine cu oroare.’Ok,cred ca am ce am nevoie.’Ea si-a bagat grabita lucrurile in geanta si si-a pus haina.’Multumesc.Asta o sa iasa la o saptamana sau cam asa inainte de Craciun.’Ea a iesit in frig. Publicista mea ma va uri,am gandit. ⁜ Daca mi-ai citi vreuna dintre carti,ma cunosti mai bine dupa numele de scriitor,J.Churcher.Numele meu complet este Jacob Christian Churcher(=Iacob Crestin Bisericos).Doar cand eram adolescenta am realizat cat de ciudat este numele meu si m-am intrebat daca,pt parintii mei,a fost cumva o gluma.Cum oamenii suciti care isi numesc copii Ima Hogg sau Robin Graves. Christian Churcher.JC Churcher.Numele pare si mai ironic din moment ce parintii mei nu m-au dus niciodata la biserica. Ai crede ca un scriitor de povesti de iubire ar fi bun la romanta.Nu prea.Cel putin nu in cazul meu.Poate este un exemplu clasic de cei care nu pot,invata(sau cel putin scriu despre ea),dar la varsta de 34 ani,tot ce aveam pe numele meu era un sir neintrerupt de relatii esuate.Inca incercam. Spuneau ca numai un prost continua sa faca acelasi lucru si se asteapta la un rezultat diferit,si poate sunt un prost,dar cred ca este mai complex de atat.Simt ca este ceva cablat in mine caare imi saboteaza relatiile. Sau poate este exact cum spun cantecele,caut iubirea in locurile gresite.Cand incepeam in cariera mea de scriitor,un autor veteran mi-a dat un sfat intelept.’Nu te intalni niciodata cu o cititoare.’I-am ignorat sfatul din nou si din nou,intalnind femei la semnarile de carte si incepand realtii care au durat aproape la fel de mult ca aroma gumei de mestecat. Problema este,femeile im citesc cartile si se indragostesc de super-barbatii care ii creez.Daca nu pot sa gaseasca acel tip de barbat in viata reala(noroc cu asta),cateodata il inlocuiesc cu mine.Aceastea sunt femeile cu care m-am intalnit.Si eventual descopera ca sunt la fel de rupt si cu defecte ca fiecare alt barbat.Sau in cazul meu,poate chiar mai mult. ⁜ Este un motiv pt asta.Ruperea lumii mele a inceput cand inca eram tanar.2 lucruri s-au intamplat.Fratele meu mai mare a murit si parintii mei au divortat.Aveam 4 aniaproape prea tanar ca sa-mi aduc aminte.4 august 1986.Asta este ziua in care a murit Charles.Totutl s-a schimbat de atunci.Mama s-a schimbat dupa asta. Mama mea,Ruth,s-a chinuit cu boala mintala.Bineinteles,nu stiam asta cand eram tanar.Ani de zile am crezut ca viata trebuia sa fie un cosmar continuu de batai si neglijenta.Cand esti crescut intr-un azil,nebunia este normala.Can am fost un adolescent miau cazut solzii de la ochi si am inceput sa vad experientele vietii mele pt ce erau de fapt-zapaceala pana peste poate. Mama nu era intotdeauna cruda.Erau dati cand era dulce si sensibila.Datile astea erau rare,dar acele erau timpurile de care m-am agatat.Cand am crescut,acele momente au devnit si mai rare.majoritatea timpului era doar absenta. Adesea avea migrene si petrecea mult timp in par,in camera intunecata,cu telefonul scos din furca,ascunzanduse de lumina si de lume.Am devenit anormal de independent pt varsta mea.Imi pregateam propriile mese,ma duceam la scoala,imi spalam hainele in cada daca aveau ceva pe ele. Cand mama era in pat ma duceam in camera ei intunecata ca sa vad ce face.Adesea imi cerea sa o scarpin pe spate.Avea un creion de care lipise 2 scobitori si il treceam in sus si in jos pe gatul si bratele ei.Cateodata ore intregi.Era singurul lucru care il faceam si ma facea sa simt ca ea ma iubea sau avea nevoie de mine.Cateodata spunea lucruri dulci in timp ce o scarpinam,ceva ce imi doream ca oxigenul. Izolarea in care traiam nu era doar acasa.Eram retinut si la scaola.Eram un singuratic-inca sunt.Poate din cauza ca mereu m-am simtit mai diferit de ceilalti copii de varsta mea.Eram trist si serios.Oamenii spuneau ca gandesc prea mult.De asemenea,nu aveam timp sa imi fac prieteni pt ca trebuia sa o tin vie pe mama.Era suicidala si mai mult decat o data ma implica in planurile ei de a muri.O data mi-a dat un cutit si un ascutitor de cutite electric si mi-a cerut sa ascut lama ca sa iti taie venele. Alta data,cand eram un pic mai mare,am venit de la scoala ca sa gasesc furtunul din gradina la teava de esapament a masinii si bagata pe geamul din spate al masinii care era ridicat complet.Mama era inconstienta.Am tras-o afara si am asezat-o pe podeaua de ciment a garajului.Avea o durere de cap teribila dar nu suferea de altceva.Am suferit ani de zile. Cand aveam 13 ani eram deja mai inalt decat mama si ea a incetat sa ma mai bata.Mi-am dat seama ca era ori din cauza asta sau ca nu mai plangeam sau pt ca puteam sa o bat eu.Nu ca as fi facut-o.In ciuda violentei experimentate,nu eram o persoana violenta.Detestam violenta.Inca o fac. Amintiri despre tatal meu sunt incetosate in cel mai bun caz.Ce stiam despre el venea de la ce imi spusese mama,ca nu ii pasa despre mine.Oricat de mult am invatat sa nu bag in seama ce spune mama,nu era nicio negare ca tatal meu ea disparut in misiune si,din ce mi-am dat seama,nu a facut niciun efort ca sa fie parte a vietii mele.Intr-un fel eram si mai furios pe el decat pe mama mea.De ce nu era acolo ?Care era scuza lui ?Daca ii pasa,cum a putut sa ma lase in astfel de loc ? Ultima mea zi acasa a fost remarcabil de anticlimatica.Aveam 16 ani.Intr-o noapte am venit acasa de la slujba mea de la Taco Time si toate posesiunile mele erau in pe gazonul din fata.Chiar si perna mea.Usa casei era incuiata.Nu am vorbit niciodata cu mama mea ca sa aflu cu ce am gresit de data asta.Nu conta.Ceva in mine a facut click.Stiam ca este timpul ca eu sa plec. Am luat cateva lucruri de pe gazon,apoi m-am intors la Taco Time.Acolo era o fata cu care lucram pe nume Carly care a fost intotdeauna draguta cu mine.Era un pic mai mare ca mine si avea o masina,un Chevy Citation cu negru si maro.I-am spus ca mama m-a dat afara,si a spus ca puteam sa stau cu ea pana gaseam altceva. Si Carly fusese data afara din casa ei super-religioasa cand parintii ei au prins-o band alcool,si acum locuia cu sora si cumnatul ei,Candance si Tyson.Am ajutat-o sa curete la munca,apoi m-am dus acasa cu ea intrebandu-ma daca chiar ma vor lasa sa raman.Cumnatul ei era un barbat masiv,tatuat,samoan.Tyson ma inspaimanta.Era cel mai mare barbat care l-am vazut vreodata. Dar nu avea nimic de a face cu frica.Tyson era la fel de dragut pe cat parea de intimidant.Avea un zambet infectios care tuna cand era foarte amuzat.Era si un crestin devotat care,impreuna cu Candance,se duceau la o biserica crestina non-denominala.Se ducea si la un grup de studiu matinal al Bibliei.Cand a aflat ca mama m-a dat afara,a fost indignat.Mi-a spus ca pot sa stau cu ei cat aveam nevoie sa ma pun pe picioare.Avand in vedere varsta mea,era o oferta remarcabil de generoasa. Casa lor era mica,mai putin de 65 mp pe etajul principal,cu un subsol neterminat si o baie ce parea data cu Pepto-Bismol,roz.Nu aveau alt pa,dar avea o saltea marimea regina care au pus-o pe podeaua subsolului.Exact asa aveam o casa noua. Candance lucra in itmpul zilei ca secretara la un birou legal.Tyson lucra in vanzari la o companie internationala de echipamente,care ii datea luxul sa fie acasa pana la 5,30.Aporape in fiecare seara dupa cina statea cu mine si ma intreba ce facusem. Era dragut sa am companie barbateasca.Nu eram obisnuit cu ea,dar era dragut.Cred ca si lui ii placea din moment ce Candance avea putin interes despre majoritatea lucrurilor care ii placeau :rugby,apripioare de pui foarte picante,si motociclete Harley-Davidson. Chiar daca am plecat de acasa,am continuat sa ma duc la scoala.De fapt,Tyson si Candance au insistat,dar nici eu nu as fi vrut altfel.Nu era aceeasi scoala la care mersesem.Nici macar in acelasi district.Imi placea noua mea scoala,mai ales engleza si scrisul creativ.Mult din motiv era profesorul meu-o femei draguta,direct de la colegiu pe nume Janene Diamond.Ai auzit depsre elevi care sunt amorezati de profesorii lor :asta eram eu.Nu stiu daca d-na Diamond(=diamant) avea vreo idee despre ce se intampla in viata mea de acasa,dar cred ca a simtit-o.Sau poate si ea era amorezata de mine(ceva despre care am avut fantezii).Oricare a fost motivul,a avut in interes special pt mine si m-a incurajat.Mi-a spus ca scriam la nivel de facultate si aveam ce trebuia ca sa fiu un scriitor profesionist.Era strain pt mine ca sa am pe cineva sa fei atat de pozitiv despre ce faceam.Adesea ramaneam dupa ore ca sa o ajut sa corecteze lucrari. Scrisul intotdeauna a fost natural pt mine.Era ca si cum vorbeam,dar mai usor.De fapt,mult mai usor.Ma simteam ciudat stand in fata unei multimi de oameni ;facea ca cuvintele si ideile doar sa sara inutile in capul meu ca popcorn-ul la micorunde. Credeam asta,in cea mai mare parte,nu trebuie sa reusim in ciuda greutatilor dar exact din cauza lor.Cred ca era drama vietii mele care mi-a dat povestile si empatia.Intotdeauna am creat multe fantezii in capul meu ca tehnica de supravietuire.Petreceam mult timp in lumi mentale diferite ca sa scap de cea reala si de toata durerea ei. Fara sa imi spuna,d-na Diamond a inscris una dintre lucrarile mele in competitia de scris creativ a districtului.Am castigat locul 1.Tyson,Candance,si Carly au venit sa ma vada primind premiul.M-au chemat pe scena si mi s-a dat o placa,un caiet imbracat in piele,si un set Cross format din stilou si creion.Au fost cele ai dragute lucruri care le-am detinut vreodata.Erau si,in afara de briosa ce am castigat-o la concursul de spus pe litere din clasa a 2-a,singurele lururi care le-am castigat vreodata. La 1 an si 3 luni dupa ce m-am mutat cu ei,Tyson a anuntat ca angajatorul lui il transfera la Spokane,Washington,si ne vom muta in 2 luni,exact dupa ce absolveam scoala.Noi ne mutam.Nu a fost niciodata vreodata daca ma voi duce cu ei sau nu,asa cum au presupus.Pana la acel punct,ei erau familia mea. Ironic,Carly a fost cea care a ramas in urma.A terminat anul 1 la Universitatea din Utah si a decis sa ramanain Salt Lake cu prietenii ei.Noi 4 am impachetat casa,apoi Tyson,Candance,si cu mine am umplut remorca U-Haul si portbagajul camionetei lui cu tot ce detineau,am spus un la revedere inlacrimat lui Carly,si am condus 435 km de la Salt Lake la Spokane-Tyson si Candance in camioneta lor,eu in Toyota Corolla veche care o cumparasem cu 6 luni mai devreme. Poate pare un pic mai ciudat ca nu i-am spus niciodata mamei mele ca ma mutam din stat,dar nu aveam niciun motiv sa cred ca ii pasa sa stie.Nu a facut niciun efort ca sa ma gaseasca de cand m-a dat afara.Presupuneam ca doar nu avea sens.Era ca si cum ii spuneai unei persoana fara casa de pe strada care este programul tau preferat la TV.Fara sens. ⁜ La o saptamana dupa ce ne-am mutat la Spokane,am luat o slujba ca livrator de pizza la Caruso’s Sanwich&Pizza Co.Faceam bani frumosi din bacsisuri si erau destul de usori ca sa ne hraneasca,asa ca era un beneficiu mare.De obicei luam acasa orice pizza erau nerevendicate la sfarsitul turei mele,pe care Tyson o devora fericit de unul singur ca mancare de noapte. In timp ce vara se apropia de sfarsit,m-am inscris la Universitatea Gonzaga in programul lor de scris creativ.Am primit bursa si note bune.Imi placea viata la facultate.Nu era viata de facultate care o vezi la TV,cu petreceri de fratii salbatice,pline de bere si genul asta.A mea a fost o treaba solitara,dar meregea pt mine.Petreceam mult timp in biblioteca si scriam zeci sau cam asa de povesti scurte,cateva fiind publicate in Reflexia,jurnalul de arta si literatura.De asemenea faceam bani in plus scriind si pt ziarul scolii,Buletinul. Pt prima data in viata mea stiam ce vroiam sa fac cu viata mea.Vroiam sa fiu un scriitor.Visul meu cel mai mare era sa scriu carti si sa fiu un autor publicat.Unul dintre profesorii mei era un autor publicat.Nu era chiar faimos,dar avea continuitate.Nu imi puteam imagina ca viata putea sa fie mai buna de atat. Am absolvit cu un master in literatura la varsta de 23 ani.In timpul anului final,am fost primit ca intern la o companie din Spokane-Deaconess Healthcare-sciind in buletinul lor saptamanal si articole onlinne.Am fost angajat cu norma intreaga la absolvire. Financiar,lucrurile mergeau mai bine decat in toata viata mea.Atunci m-am mutat intr-un final de la Tyson si Candance.Nu mi-au cerut niciodata sa plec-de fapt,pareau un pic suparati ca plecam-dar dupa tot ce au facut pt mine,nu vroiam sa ii pun in situatia unde trebuiau sa imi ceara.De asemenea,dupa ani de incercare,Candance era intr-un final insarcinata,si mi-am dat seama ca era timpul ca sa aiba propria viata. M-am mutat intr-un apartament mic la subsol la doar 800 m de unde locuiau ei.Inca luam cina impreuna cel putin o data pe saptamana.Si din cand in cand ii aduceam lui Tyson o piazza pt la miezul noptii. M-am intalnit cu cateva fete,dar nu a prins nimic.Era un beneficiu pt singuratatea mea.Fara cineva important in viata mea,aveam majoritatea noptilor libere.La 1 an dupa absolvire am inceput sa scriu prima mea carte,o poveste incalcita despre o familie rupta.Nu am aratat-o niciodata nimanui.Am inceput a 2-a carte la varsta de 26 ani.A fost mai buna decat prima,dar nimic despre care sa ma laud.Am inceput sa ma intreb daca chiar aveam ce trebuie ca sa fiu un romancier. Din fericire,pasiunea mea a fost mai puternica decat dubiul.Un an mai tarziu am scris prima mea poveste reala.O numesc « reala » pt ca era prima carte care am simti ca este destul de decenta ca sa las pe altcineva sa o citeasca.Se numea Lungul drum spre acasa.Era o poveste despre un barbat tanar incercand sa isi gaseasca mama.Nu ar fi nevoie de Freud ca sa coencteze punctele despre de unde mi-am luat inspiratia. Dupa ce am terminat cartea,am facut cateva copii si am inceput sa le impart oamenilor de la serviciu.Una dintre colegele mele,Beth,avea o verisoara,Laurie,care era coproprietara la o agentie literara in New York.Dupa ce mi- a citit cartea,si fara ca eu sa stiu,Beth a trimis manuscriptul care i-l datusem,lui Laurie.A fost ca atunci cand d-na Diamond a inscris lucrarea mea in concursul districtal fara sa imi spuna. Nu voi uita niciodata ziua in care m-a sunat Laurie.Conversatia noastra a mers asa: Laurie:D-le Churcher,sunt Laurie Lord de la Sterling Lord Literistic.Cum sunteti ? Eu :Cine sunteti ? Laurie :Numele meu este Laurie Lord.Sunt de la Sterling Lord agentia literara din New York.Ati scris Lungul drum spre acasa ? Eu :Da. Laurie :Este o carte frumoasa,Jacob.Pot sa iti spun Jacob ? Eu :Da.Cum ati primit cartea mea ? Laurie :Verisoara ema Beth mi-a trimis-o.Aparent lucrezi cu ea. Eu :Beth Chamberlain ? Laurie :Da.Nu ti-a spus ca mi-a trimis cartea ? Eu :Nu… Laurie :Pai,a facut-o.Si este grozava.As vrea sa o duc editorilor.Pe moment reprezint 32 autori,dintre care 7 sunt autori vanduti foarte bine internationali.Daca esti interesat,as vrea sa vin la Spokane ca sa te intalnesc. Eu :Uf…sigur. 3 zile mai tarziu m-am intlanit cu Laurie Lord,femeia cu care in curand voi fi casatorit profesional.Am semnat un contract cu firma ei si ea s-a pus pe munca,distribuind manuscriptul editorlor cu nume mari.6 editori au vrut cartea si s-a facut o licitatie,vanzand-o pt un avans de 250.000 dolari,care,nu mai este nevoie sa spun,este o suma mare destul de ridicola pt prima carte a unui autor necnoscut. Intr-o luna,drepturile de filamre au fost luare de un studio mare de productie.Era un timp incatantator.Era si o schimbare majora pt mine.Viata mea parea dintr-o data sarmanta. Fulgerul literal a lovit.Cartea mea a devenit un suces comercial si literal.Criticul de la New York Times a facut cartii o recenzie stelara.A primit o recenzie stralucitoare si de la Publishers Weekly(=Saptamanatulul editorilor),si chiar criticul rau notoriu de la Kirkus a dat din cap. Editoarea mea m-a contractat pt alte 3 romane si mi-am dat demisia de la Deaconess ca sa scriu tot timpul.Carierea mea de scriitor acum era ce un milion de asa-zisi scriitori viseaza.Din cand in cand ma intrebam daca mama mi-a citit cartea. Urmatorul meu contract a fost pt mai mult de 4 milioane dolari.Viata mea s-a schimbat dupa asta.1 an mai devreme,Candace nascuse baietel de 5,13 kg.(Aoleu.)Acel Craciun,ca sa-mi arat multumirea pt tot ce au facut Tyson si Candance,am platit ipoteca de la casa lor si i-am cumparat lui Tyson un Harley-Davidson Fat Boy(=Grasan) care si-l dorea.A fost super sa le daruiesc si eu.Candance m-a pupat,Tyson a incercat-fara succes-sa-si ascunda lacrimile. ‘Este prea mult,omule.’a spus el. L-am imbratisat.’Nu,nu este.Mi-ai salvat viata.’ Am cumparat o casa in Coeur d’Alene,un orasel la jumatate de ora de Spokane.Casa era pe lac si frumoasa dar,cum sunt si vecinii instariti,izolata.Mai mult si mai mult am simtit singuratatea. Inainte sa moara de supradoza,Janis Joplin a spus,’Pe scena fac dragoste cu 25.000 oameni,si apoi ma duc acasa singura.’Mai multe dati decat imi pot aduce aminte,am simtit asa.Nu ca nu aveam oferte.Imi aduc aminte in primul oras in care am zburat,am fost intampiant de o escorta media frumoasa.Cand m-a cazat la hotel,receptionerul a intrebat,’De cate chei aveti nevoie ?’ ‘Doar 1.’a spus ea.’Este singur.’Apoi s-a intors spre mine.’Doar daca nu vrei sa petrec noaptea.’ M-am prefacut ca nu am auzit-o.’O cheie este bine.’am spus. Asta era viata mea.Milioane de fani.O cheie.Si in tot timpul asta,undeva in inima mea,era aceasta femeie care inca imi bantuia visele.O femeie la fel de evaziv ca un inger.Am incercat o data sa o prind in scrierea mea,dar ea m-a evitat si acolo.Povestea nu a venit.Simteam ca fictionalizez o poveste non-fictionala. Viata mea a cazut intr-o rutina la fel de predictibila ca metroul din Tokyo.Scriam o carte pe an si calatoream prin tara cu bilet la clasa 1 pt o persoana,intalnind cititorii,semnnd carti,si vorbind cu reporterii. Apoi intr-o zi,aproape cu 3 saptamani inainte de Craciun,am primit un telefon care a schimbat totul. CAPITOLUL DOI 7 decembrie Eram in masina spre O’Hare cand m-a sunat agenta mea,Laurie.’Churcher,inca esti in Chicago?’ ‘Ma duc spre aeroport.’ ‘Norocosule.Stiu cat de mult iubesti sa zbori.Cum a mers interviul cu USA Today ?’ ‘Nu am nicio idee.’ ‘Asta pare de rau augur.’ ‘A fost.’ ‘Nu am nicio idee despre ce vorbesti,asa ca voi trece peste asta.Deci,am lista Times.’ ‘Si ?’ ‘Felicitari.Esti nr 3.’ ‘Cine sunt 1 si 2 ?’ Laurie a marait.’Omule,esti greu de multumit.Este Craciunul si alergam cu dulaii,Churcher.King,Sparks,Patterson,Roberts,si Grisham au scos carti.Fi multumit cu 3.Vanzarile tale au crescut din nou ;este bine.Concurezi doar impotriva ta.’ ‘Spune asta celorlalti autori.’ ‘Pa.’a spu ea,neascunzandu-si enervarea.’Sa ai un zbor placut.Si felicitari,chiar daca iti place sau nu.Suna-ma cand esti intr-o stare de spirit mai buna.Asteapta,asteapta.’a spus ea subit.’Inca un lucru.Stiu ca nu iti place sa zbori,dar-‘ ‘Nu,nu imi place varza de Bruxelles.Detest sa zbor.’ ‘Din pacate locuiesti in partea gresita a tarii.Trebuie sa iti planuim excursia spre New York.Publicista ta vrea sa stie in ce zi te poate intalni.’ ‘Nu stiu.Te sun inapoi dupa ce isi fac efectul medicamentele de anxietate.Pa.’ ‘Ciao.Suna-ma mai tarziu.’ Vroiam sa imi pun telefonul jos din nou cand a sunat din nou.M-am uitat la numele apelantului.Era un nr necunoscut cu codul ariei 801,ceva ce imi aduceam aminte din copilarie.Utah.Chiar si dupa toti anii astia,doar sa vad prefixul imi ridica tensiunea. ‘Alo ?’ ‘Sunteti d-l Jacob Churcher?’Era o voce nefamiliara. ‘Cine este?’am intrebat scurt. ‘D-le Churcher,numele meu este Brad Campbell.Sunt un avocat la Strang si Copeland in Salt Lake City.’ Am marait.’Cine ma da in judecata cum ?’ ‘Nimeni din cate stiu.Sun pt ca sunt executorul testamentului mamei d-voastra.’ Mi-a luat un moment sa inteleg ce spunea.’Testamentul mamei mele ?’ ‘Da,d-le.’ ‘Mama este moarta ?’ Acum a fost ezitatrea lui in apel.’Imi pare rau.Nu stiati ?’ ‘Nu pana acum.’ ‘A murit acum 2 saptamani.Imi pare tare rau,am presupus ca stiati.’ ‘Nu.Nu stiam.’ ‘Este ceva ce vreti sa stiti despre moartea ei ?’ ‘Nu in mod special.A avut o inmormantare?’ ‘Da.’ ‘Cum a fost?’ ‘A fost mica.’ ‘Nu sunt surprins.’am spus. Avocatul si-a curatat gatul.’Cum am spus,motivul pt care v-am sunat este pt ca sunt executorul testamentului mamei d-voastra si ea v-a lasat totul.Casa,niste bani,totul.’ Nu am vorbit pt un moment,si barbautl a intrebat.’Sunteti inca acolo ?’ ‘Scuze.’Asta este…neasteptat.’Foarte neasteptat.Ca atunci cand prinzi un taxi dupa un spectacol pe Broadway pe o noapte ploioasa neasteptata.Nu ca nu ma asteptam sa moara la un moment dat.Mai degraba,am blocat-o complet din mintea mea ca venirea ei inapoi in viata mea fost o intrerupere a programului meu regulat si la fel de zguduitor ca o provocare cu galeata de gheata. ‘D-le ?’ Am expirat.’Scuze.Presupun ca va trebui sa vin in Salt Lake.’ ‘Ar fi o idee buna ca sa vedeti proprietatea.Locuiti in Idaho,corect?’ ‘Da,Coeur d’Alene.Voi avea nevoie de o cheie de la casa.’ ‘Biroul meu nu este departe de casa mamei dvoastra.Daca doriti,pot sa va intalnesc acolo si sa va aduc documentele care trebuie sa le semnati.Cand planuiti sa veniti ?’ ‘Inca nu stiu.Va voi suna in saptamana urmatoare si va voi spune.’ ‘In regula.Pe o nota personala,mai am o intrebare.’ ‘Da?’ ‘Nu sunteti acel Jacob Churcher?Autorul?’ ‘Da.’ ‘Sotia mea este o mare fana.Va deranjeaza daca ii dati autograf pe cateva carti cand ma intalnesc cu d-voastra?’ ‘Nicio problema.’ ‘Multumesc.Va insemna foarte mult pt ea.De abia astept sa va intalnesc.’ Inchid telefonul.Mama mea este moarta.Nu am nicio idee cum sa procesez asta.Cum se presupune sa ma simt ?Este greu de admis,dar primul gand care mi-a venit in cap,nedorit,a fost :Ding Dong,vrajitoarea este moarta.Stiu ca ma face sa sun nesustinator,daca nu chiar nebun,dar asta am gandit.Pt ca chiar daca nu am vazut-o de aproape 20 ani,lumea dintr-o data s-a simtit mai sigura. ⁜ Am sunat-o pe Laurie inapoi.’Trebuie sa intrazii New York.’ ‘Ce s-a intamplat?’ ‘Trebuie sa ma duc in Utah.’ ‘Acel Utah ?’ ‘Este mai mult de un Utah ?’ ‘Ce este in Utah ?In afara de mama ta si o gramada de amintiri rele.’ ‘A murit mama.’ A fost o pauza lunga.’Imi pare rau.Cum te simti despre asta ?’ ‘Inca nu sunt sigur.Inca imi intra in cap.’ ‘Te duci la inmormantare ?’ ‘Nu.A fost saptamana trecuta.A murit acum 2 saptamani.Trebuie sa ma duc si sa vad ce este cu proprietatea.’ ‘Esti sigur ca este o idee buna ?’ ‘Ce sa fie o idee buna ?’ ‘Sa te intorci.Urasc ideea ca sa agiti cenusa.Nu stii ce fel de foc va izbugni.’ ‘Nu planuiesc sa fac vreun foc.Poate doar ca sa ard locul.Cred ca plec vineri dimineata.’ ‘Cat timp stai acolo ?’ ‘Nu sunt sigur.Poate cateva zile.Poate 3.’ ‘Zbori ?’ ‘Bineinteles ca nu.’ ‘Bineinteles ca nu.’a repetat ea.’Ar fi prea rapid si usor.’ ‘Voi avea nevoie de masina.’ ‘Sunt chestii ca inchirieri masini.’ ‘Imi place masina mea.’ ‘Stiu ca iti place masina.Vrei sa vin ?’ ‘Nu.Multumesc,dar sunt ok.’ A oftat.’In regula.Imi pare rau.Sper ca totul sa fie bine.’ ‘Va fi bine.Ma intorc doar ca sa reglez niste chestii.’ ‘De asta imi este teama.’ CAPITOLUL TREI 9 decembrie CŒUR D’ALENE,IDAHO Laurie avea dreptate.In timp ce ma pregateam sa plec spre Utah,nu eram sigur ca sa ma intorc acasa era o idee atat de buna.Nici macar nu eram sigur,dupa atat de multi ani,a trebuit sa ma duc rapid inapoi.Trebuie sa fie ceva in adancul subconstientului pt ca,in mintea mea cosntienta,nu avea sens.Apoi,dupa ce m-am angajat,doar s-a lipit.Cred ca cel putin jumatate din lucrurile care le fac sunt din inertie.Poate asta este adevarat pt totata lumea. ⁜ Ultima data cand am condus pe ruta Coeur d’Alene spre Salt Lake a fost acum 15 ani venind din directia opusa cu Tyson si Candance.Acea calatorie ne-a luat aproape 14 ore,dar eram destul de sigur ca o puteam face in 10.In primul rand,aveam o vezica mai mare decat Candance.Si in al 2-lea rand,Tyson,conducand un camion U-Haul,fiind la limita vitezei tot timpul.De data asta conduceam un Porche Cayenne,care practic este o racheta deghizata in SUV.Nu imi aduc aminte ultima oara cand am condus la limita de viteza. Mi-am facut paine prajita si cafea,apoi am plecat de acasa pe la 9 dimineata,am condus spre sud-est prin Butte,Montana,pe I-15 spre Idaho Falls si Pocantello,peste peisajul gol,acoperit de zapada spre granita cu Utah,apoi alte 2 ore spre Salt Lake City,ajungand un pic dupa lasarea intunericului.Am facut calatoria in mai putin de 10 ore,cu doar o pauza de pranz in Butte si o oprire pt alimentare benzina in Pocantello,Idaho. Orasul era decorat pt sarbatori,si copacii din fata hotelului Grand America erau acoperiti de luminite albe si aurii.Drumurile erau curatate de zapada dar erau bancuri de zapada de 1 m pe ambele parti ale strazii.Orizontul orasului era mai mare decat mi-l aminteam.Salt Lake a crescut in absenta mea,si traind intr-un oras mic ca Spokane si Cœur d’Alene mi-a schimabt perspectiva.Traficul era surprinzator de greu pt acea ora din noapte.Presupun ca era un meci de basket. Am evitat usierul masiv al hotelului si valetii in uniforme prin a-mi parca masina sub hotel.Rar foloseam valeti.Uram sa imi cer masina cand aveam nevoie. Grand America era foarte mare la fel ca numele.Foaierul era spatios,cu podele de marmura si decorat cu candelabre luminoase de Murano.Interiorul hotelului era aranjat pt sarbatori cu ghirlande somptuoase,coroane de flori si lumini. De indata ce am ajuns in camera mea l-am sunat pe avocat.Campbell.A raspuns la primulapel.Am fost de acord sa ne intalnim dimineata urmatoare la 10 la casa mamei mele. Am comandat cina-o salata de sfecla si capsuni cu niste somon-si m-am lasat pe spate pe patul luxos.Hotelul era la fel de opulent ca oriunde stateam in calatoriile noastre.Am ajuns departe fata de ultima aora cand fusesem in Salt Lake cand dormeam pe o saltea intr-un subsol nefinisat. Inca nu eram sigur ca m-a adus inapoi.Nu era testamentul.Nu aveam nevoie si nu doream ceva de la mama mea.Presupun ca era din cauza ca inca era ceva negru in mine-ceva dureros,ca un ciob de sticla ducanduse din ce in ce mai adanc in sufletul meu.Ceva instinctiv ce stiam ca nu va disparea daca o voi ignora. Nu conta motivul,ceva imi spunea ca trebuia sa ma duc inapoi. Nu am dormit bine.Am avut vise bizare.Unul din ele era cu mama mea in rochie de mireasa.Am iesit imbracat ca un ginere.M-am trezit transpirat si a trebuit sa pun un prosoape pat,din moment ce nu vroiam sa sun o menajera sa imi schimbe asternuturile la 2 dimineata. CAPITOLUL PATRU 10 decembrie M-am trezit bine dupa rasarit.M-am dus la centrul fitness al hotelului si m-am antrenat,apoi am venit inapoi in camera mea,mi-am facut dus,si m-am imbracat.Era un mesaj de la Laurie. Noroc azy. ☺ Voi avea nevoie,am gandit. Am sarit peste micul dejun si m-am dus spre masina mea.Azi Porsche-ul meu era mai putin o masina decat o masina a timpului,transportandu-ma inapoi spre locul care a existat mai mult in amintiri decat in realitate. Aveam o gramada de sentimente in timp ce ma apropiam de casa veche.Conducand pe strazile vechi era ca si cum ascultai un album de vinyl la un fonograf,cu toate zgarieturile,zgomotul de surpafata o parte din muzica. Nu mai fusesem la acea casa de cand am plecat din Utah.Nici nu m-am mai intors in Utah.Nu ca nu am avut sansa,dar nu am luat-o.Ziarele locale,Desert News(=Stirile Desetului)si rivalul lui,Salt Lake Tribune(=Tribuna Salt Lake),amandoua avusesera articole despre mine numindu-ma un fiu al Utah-ului-un titlu care l-am avut,atunci,fara interes sa il iau.Am refuzat interviuri cu ambele ziare si am refuzat o semnare de carti si aparitii lucrative si bani pt a vorbi din cauza ca locatia era in Utah. Acum ma intorceam,fara bani,media sau fanfara,incet,ca un hot in noapte.Sau poate mai bine ar fi spus ca un soldat veteran venind singur inapoi de la campul de lupta unde a fost ranit.Propriul meu Utah Beach(=plaja Utah ;Normandia). ⁜ Tot cartierul era in declin.Si acum arata ca gentrificarea era in viitorul apropiat.Aproape fiecare casa avea un steag american si un U de la Universitatea Utah.Majoritatea gradinilor erau inconjurate de garduri din lant sau tufisuri acoperite de zapada.In multe dintre alei erau masini destul de vechi sa fie de colectie care inca erau in posesia proprietarului original.Am crezut ca recunosc cateva masini din copilaria mea. In timp ce ma apropiam de casa,puteam sa simt cum mi se ridica anxietatea.Oriunde ma uitam erau amintirimajoritatea dureroase.Ca acea casa darapanata cu flamingo de plastic de unde o femeie batrana striga la mine de fiecare data in timp ce veneam de la scoalapt ca ii era teama ca poate merg pe gazonul ei.Sau casa la 2 usi de ea unde am dat de un barbat care ardea ilegal frunzele.Cand m-a vazut,m-a invinuit pt foc si a amenitnat ca suna la politie.Poate era din cauza ariei sarace,dar mereu mi se parea ca era o rautate in cartier. In timp ce ma apropiam de casa copilariei mele,puteam sa vad stejarul inalt,stramb in care fratele meu,Charles,il catara cand a murit.Il priveam pe fratele meu cum se catara in pom cand am auzit un zap lung,si apoi a zacut pe jos la cativa metrii de unde stateam.Am fost singurul martor al tragediei si am alergat in casa ca sa chem ajutor.Chiar si acum imi este rau cand vad pomul. Intr-un final am ajuns la casa.Ca restul cartierului,si ea era in declin.Casa era din caramida rosie simpla cu giurgiuvele albe crapate si un fronton cu 3 ferestre.Acoperisul era plin cu mai mult de 30 cm de zapada si turturi atarnau de jgheab pe toata partea frontala.In coltul din sud al casei era un turture atat de mare ca forma o coloana de la pamant in sus,ca in pestera cand o stalactita intalneste o stalagmita. Trepetele de ciment acoperite cu zapada duceau la veranda mica din fata cu o usa alba,lambrisata in spatele unei usi de plasa din aluminiu. Totul arata mult mai mic decat imi aduceam aminte.Am auzit ca este cazul cand te intorci la locul copilariei.Poate este pt ca eram mult mai mici atunci.Sau poate este pt ca mintile noastre fac lucrurile sa para mai mari decat sunt,cum ar fi in oglinda retrovizoare a masinii. Cutia postala mare inca era acolo,imbracata in gheata.Ca si copil,intotdeauna am crezut ca este destul de mare cat sa incap in ea.Mai mult decat o data,cand aveam 6 ani,ma intrebam ce s-ar intampla daca imi puneam un timbru si ma puneam inauntru.Presupun ca este o poveste in sensul ei. Curtea din fata era inconjurata de gard viu de piracanta,chiorchinii lor rosii sclipitori pe zapada. Era un coupe Mercedez-Benz parcat in fata casei cu un cuplu inaintru.Barbatul din scaunul soferului s-a uitat la oglinda retrovioare in timp ce parcam in spatele lor.Miam oprit masina,a iesit si a venit spre mine.Era scund cu parul gras,foarte pieptanat.Purta un tricou roz polo,blugi,si mocasini.Am iesit din masina ca sa-l intalnesc. ‘D-le Churcher ?’a spus el,intinzandu-si mana in timp ce mergeam. ‘Trebuie sa fiti Brad Campbell.’am spus,strangandu-i mana. ‘Este o placere sa va intalnesc.’a spus.S-a uitat lejer la casa.’Asta va aduce amintiri ?’ I-am ignorat intrebarea.’Sotia d-voastra este in masina?’ ‘Da.’a spus el,parand un pic jenat.’Numele ei este Kathy.Ii pare rau,m-a implorat sa vina.Spera sa va intalneasca.’ ‘Nicio problema.Spuneti-i sa iasa.’am spus. Brad s-a intors spre masina si a facut cu mana.Usa s-a deschis si sotia lui a sarit de pe scaunul pasagerului ca si cum era pe arcuri.Tinea o plasa mare de panza de cumparaturi care o tinea greu in lateralaul ei.Ea s-a uitat la mine cu o expresie gravitand intre frica si veneratie. ‘Buna,Kathy.’am spus. Kathy Campbell si-a pus plasa cu carti pe pamantul inghetat si s-a intins spre mine.’D-le Churcher,nu aveti nicio idee despre cat de incantata sunt sa va intlanesc.’ Adevarul este,aveam o idee.Purta pantofi sport desperecheati.Sau poate ca asta era moda in Utah. ‘Multumesc.’am spus,luandu-i mainile in ale mele.’Si sunt incantat sa va intalnesc.’ ‘Doar spuneti asta.’Ea chiar parea ca va lesina.’Sunt sigura ca v-ati saturat de asta,dar va deranjeaza sa semnati cateva din cartile mele ?’ ‘As face-o bucuros.’ ‘Am adus un pix.’a spus ea.Ea mi-a dat un Sharpie cu varf de pasla,apoi s-a aplecat si a continuat sa ridice un teanc de carti din plasa.Erau 5 toate,care el tinea ca o coloana in fata ei.’Am si alte carti ale d-voastra.’a spus ea.’Nu am vrut sa va ingrunez,asa ca le-am adus pe favoritele mele.’ ‘Sa le punem pe masina.’am spus.I-am luat tenacul din mana si le-am pus pe portbagajul Mercedes-ului si m-am pus sa le semnez pe toate. Dupa ce am terminat a spus,’Multumesc foarte mult.Putem face o poza impreuna?’ ‘Bineinteles.’am spus. Ea si-a ridicat telefonul.’Brad,vino si fa-ne o poza.’ Brad parea jenat in timp ce venea.A luat telefonul si l-a indreptat spre noi. ‘Ridica-l mai sus.’a spus ea.’Intotdeauna tine camera mai sus.Ascunde barbia.’ ‘Stiu,stiu,draga.’A facut cateva poze.’Am 3.’ Kathy a facut un pas in spate.’Multumesc foarte mult,d-le Churcher.Prietenele mele vor fi foarte geloase.’Ea a pus cartile inapoi in geanta si,cu o ultima privire,s-a intors in masina. ‘Imi pare atat de rau.’a spus Brad,venind la mine.’Este o fana mare.’A inspirat adanc.’In regula,sa incepem.’El a bagat mana in buzunarul din fata al pantalonilor si a scos un inel de metal cu cam 12 chei pe el.A trecut printre chei,a detasat 1,si mi-a dat-o.’Va deranjeaza daca intru cu d-voastra ?Vreau sa ma asigur ca lucrurile sunt in ordine.’ ‘Nu ma deranjeaza.’M-am intors spre casa si am mers pe aleea crapata de ciment ducand spre veranda.’Atentie,este alunecoasa.Nu vreau sa alunecati.’M-am uitat la el si am zambit.’De fapt,nu vreau sa ma dati in judecata.’ ‘Nu as face-o.’a spus el.’M-ar parasi sotia daca as faceo.’ Din strada,casa de caramida a parut cam aceeasi ca atunci cand am plecat,desi,ca si mine,uzata un pic si evident mai batrana.Interiorul,pe de alta parte,era o poveste diferita.Am fost socat de ce am vazut. Draperiile erau toate trase,dar chiar si in lumina difuza puteam sa vad camera plina cu gunoaie.De fapt,plina nu este un adjectiv destul de bun.Datea pe afara.Camera parea depozit de gunoi interior.Oriunde ma uitam erau tenacuri de lucruri,ridicandu-se de la podea in turnuri prafuite.M-am intors spre Brad.’Mama era o femeie strangatoare ?’ ‘Asa se pare.’El s-a uitat la mine cu curiozitate.’Nu era o adunatoare cand locuiati aici ?’ ‘Nu.Aproape opusul.’Am gasit intrerupatorul si l-am apasat.Erau cutii puse peste alte cutii si ziare peste tot,la fel ca pungi de palstic cu frunze.Nu imi puteam da seama ce erau majoritatea lucrurilor,dar la cateva puteam,cum ar fi cutii cu haine,carti vechi-si un teanc intreg dedicat romantelor Harlequin-si un teanc de casete VHS.Am ridicat una.’VHS.Credeti ca ea credea ca vor reveni ?’ ‘Probabil de asta nu m-a lasat niciodata inauntru.’a spus Brad. M-am uitat imprejur.’Nu pare ca arunca ceva.’In afara de mine,am gandit. ‘Strangerea de lucruri este un comportament interesant.’a spus el. M-am uitat la el.’Prin interesant vreti sa spuneti bizar ?’ ‘Este o constrangere.Toate constrangerile sunt bizare.’ ‘Uitati-va la gunoiul asta.Asta este un gen aparte de nebunie.’ ‘Am avut mai demult un proces ce implica un strangator.O femeie si-a dat in judecata propria biserica pt asta.A avut o operatie de inlocuire de genunchi,si cat timp era in spital insanatosindu-se,prietnele ei de la Societatea de Ajutorare au venit si au curatat casa ei.Femeia pastra totul.Vreau sa spun,era chiar si o toaleta de portelan in camera din fata.Femeile si alti voluntari de la biserica au umplut 2 pubele mari de 8 mp cu gunoiul ei.Dupa ce au terminat,au curatat cu aburi covoarele,chiar au varuit un pic.Cand femeia a ajuns acasa erau toti acolo,incantati sa vada surpirnderea de pe fata ei.Chiar a fost surprinsa.S-a prabusit.A avut o cadere mentala completa si a petrecut urmatoarea luna in sectia de psihiatrie.A dat in judecata biserica pt 3 milioane de dolari.’ ‘Ce este o Societate de Ajutoarare ?’am intrebat. ‘Este o organizatie fenimista in Biserica Mormona.Numele suna un pic ironic in cazul asta.Nu i-a adus femeii multa usurare.’ ‘Ati reperzentat femeia?’ ‘Am reprezentat biserica.’ ‘Ati castigat?’ El s-a uitat serios la mine.’Castig intotdeauna.’ Am intrat si mai mutl in mizerie.’Este frig.Cred ca a opri caldura compania de gaze?’ ‘Nu.Legea din Utah nu o permite in mijlocul iernii.’A arata spre cel mai apropiat perete.’Acolo este termostatul.’ M-am dus la el.Era setat pe 13°C. ’13.’am spus.’Asta explica frigul.’Am mutat termostatul pe 24.am auzit cum a pronit caldura. Mama a facut o carare printre tenacuri ca sa poata merge prin casa.Brad m-a urmat in timp ce imi gaseam drumul prin labirint.Era ca si cum exploram teritoriu nedescoperit.La fel de bine puteam sa caram torte.Bineinteles,daca aveam o torta,as fi fost tentat sa o arunc in mijlocul camerei si sa fug. ‘Miroase urat aici.’am spus.’Ma face sa cred ca ar trebui sa purtam masti sau ceva.’ ‘Probabil ar trebui.Adunarea creaza tot felul de riscuri asupra santatii.De fapt asta am folosit ca sa castig procesul impotriva adunatoarei.Am argumentat ca femeia crease un pericol biologic public la fel ca si un pericol de foc,si oamenii de la biserica doar au curatat si era la fel ca si cum inchideai un laborator de metamfetamina.Se punea pe ea insasi in risc si cartierul.’ ‘Juriul a crezut asta ?’ ‘Da.Din fericire pt noi,ea nu era cea mai draguta persoana.Tot numea juriul « o gramada de idioti » si vroia ca oamenii care i-au curatat casa sa fie inchisi pe viata.’ Am intrat mai mult in camera,la marginea sufrageriei,un titlu ironic,pt ca nimic in afara de mucegai nu traia in casa asta.Erau lucruri care imia duceam aminte de ele din copilarie.O redare matlasata a picturii Grandma Moses si o replica mica de rasina a Sarutul lui Rodin. Imi aduceam aminte ca mai demult era un pian langa semineu.Sincer nu stiu daca inca era acolo,pt ca nu vedeam decat teancuri de cutii. ‘Cred ca este un pian pe aici.’am spus.’Un Steinway.Unchiul ei i la lasat.’ ‘Steinway model O,1914.Meria cam 40.000.’ M-am uitat la el.’Cum stiti asta ?’ ‘Era in testament.Nu a mai fost folosit de 20 ani.Poate daca veti cauta sub munte gasiti alte comori.’ ‘Sau poate ii dau foc.’ Si-a pus mainile in solduri.’Stii,sunt companii care sunt specializate in curatenia strangatorilor.Vin si scot tot.As putea recomanda 1.’ Ma tot uitam printre teancuri.’Poate.Dar nu acum.Vreau sa trec prin ele.’ ‘Atunci poate pot recomanda o inchiriere de pubela mare.’ ‘Asta cu siguranta mi-ar fi de folos.’ ‘Nr lor este 801-555-4589.Vi-l voi da mesaj.’ M-am uitat la el intrebator.’De ce aveti nr lor memorat ?’ ‘Au fost chemati la judeacta in calitate de martori in cazul meu de stocare.’A ridicat din umeri.’Am memoria nr.’ ‘Va aduceti aminte ca sotia d-voastra inca sta in masina ?’ ‘Da,este bine.Reciteste una din cartile d-voastra.Nu sunt multi autori care ii plac,asa ca atunci cand nu este nimic nou,le reciteste pe ale d-voastra.Chestia distractiva este,ea uita cum se termina,asa ca se bucura de ele la fel de mult ca prima oara.Jur ca femeia ii poate planui propria petrecere-surpriza.’ Am ranjit.’As aprecia pubela.’ ‘Ii sun eu pt d-voastra.Imi sunt datori.’S-a uitat la ceasul lui.’Probabil este prea tarziu sa o livreze azi si maine este duminica.O sa vad daca o pot livra luni la prima ora.’ ‘Multumesc.’am spus. ‘Stii,casa putea fi mai rau.’a spus el. ‘Cum putea fi mai rau ?’ ‘Ar fi putut avea pisici.’S-a scarpinat in cap,apoi a spus.’Mai bine plec.Sunati-ma daca aveti nevoie de ceva.’ ‘Trebuie sa semnez niste acte ?’ ‘Da,dar nu inca.Testamentul inca este in probatiune.L-am bagat in ziua dupa ce a murit mama d-voastra ;probabil mai trec 3-4 saptamani.’ ‘Deci casa inca nu este a mea.’am spus. ‘Nu.Dar din moment ce nu este alt ingrijitor,este politica firmei noastre sa contactam viitorii protrietari ca sa aiba grija de loc ianitne sa fie inmanat.Inainte de asta am avut cateva case arse inainte sa livram titlul.Ce mizerie legala a fost aia.’ ‘Inteleg.Multumesc.’ ‘Nu,eu va multmesc.Ati facut ziua sotiei mele,luna,si anul.’A ranjit.’La naiba,i-ati facut viata.’S-a intors si a lovit o gramada de cutii.’Scuze despre asta.’A iesit din casa,inchizand usa de la intrare in urma lui,lasandu-ma singur cu mizeria mamei mele. CAPITOLUL CINCI Mi-am pus haina peste unul dintre teancurile de curatat,apoi am inceput sa mut cutiile din loc unde credeam ca este pianul.(Sa muti cutii prin sufragerie era unul din acele jocuri cu bucati glisante in care glisezi cate 1 intr-un spatiu liber si tot le muti pana aranjezi poza.)Dupa ce am mutat o coloana intreaga de cutii,curiozitatea m-a cuprins si am deschis-o pe cea de sus.Era plina cu reviste zdrentuite de National Geographic. Am cautat in muntele de gunoi.Dupa ce am mutat urmatorul teanc,am descoperit piciorul negru al bancii de la pian.Erau cutii pe banca la fel si sub ea.Le-am dat in spate,apoi am curatat pianul.Mama a pus cutii si hartii direct pe clapele pianului.L-am descoperit si am apasat o clapa.Chiar si cu capacul inchis si cutii pe el,sunetul pianului a rezonat frumos prin camera. M-am ridicat si m-am dus in bucatarie.Nu era mai curata decat sufrageria si mirosea mai rau.Ironic,blaturile erau acoperite majoritatea cu cutii de solutii de curatat,din ce puteam sa vad,2-3 de acelasi fel,degresante,bureti de frecat,detergent de vase.Era un tub de Lyasol.Am dat cu el,sau cel putin am incercat,dar nu a iesit nimic.Aparent a tinut si tuburi goale.Am deschis fereastra cativa cm ca sa aerisesc camera. Masa mica Formica din bucatarie era acoperita cu teancuri de farfurii si boluri la fel si cu cutii Tupperware si tuburi goale de branza de casa.Totul ma uimea.Locuia singura,dupa cate stiu,nu a avut niciodata pe nimeni.De ce ar fi avut nevoie de mai mult de cateva farfurii ? Sub chiuveta,am gasit o cutie nedesfacuta de pungi de gunoi de plastic.Am luat o punga si am inceput sa o umplu cu tot ce era fara dubiu de aruncat,cum ar fi un teanc de capace de Cool Whip si o colectie impresionanta de pachete de mustar si ketchup de la restaurantele drivein. Mi-a luat cam 5 ore sa curat jumatate de bucatarie.Am adunat pungile intr-o gramada afara la usa din spate.Eram acoperit cu praf si grasime. Jumatatea de bucatarie care am curatat-o a descoperit o zgarietura lunga a unuia dintre dulapuri.Asta era din cauza mea.Aveam 8 ani atunci.Am stricat sertarul cand am incercat sa ma dau cu sania pe scari.De fapt,am stricat mai mult deat sertarul :mi-am rupt bratul.Mama fara dubiu m-ar fi batut daca nu tipam deja de durere. Ma simteam ca un mic arheologist,sapand printre randurile sedimentare,descoperind trecutul.Dar nu trecutul altcuiva.Trecutul meu.Asta este probabil din cauza ca nu puteam sa angajez pe altcineva sa curete sau sa arda locul.Poate intr-o zi o voi face,cel putin figurativ,dar doar dupa ce as gasi ce caut.Nu eram foarte sigur ce era aia,dar eram sigur ca era aici. In timp ce terminam curatentia pe azi,deja era negura afara si am realizat ca nu mancasem nimic toata ziua.Era mancare in casa,dar nu nimic comestibil.Am deschis frigiderul si la fel de rapid l-am inchis,mirosul de lapte stricat si containere Tupperware pline de mucegai era mai mult decat puteam suporta. Mi-am spalat mainile si bratele in chiuveta,am inchis usa din spate,si,dupa ce m-am mai uitat o data imprejur,am stins lumina si am iesit pe usa din fata.M-am oprit la sushi pe drum inapoi la hotel.Nici macar nu stiam ce este sushi cand am plecat din Utah.Nici macar nu stiam daca era un restaurant cu sushi pe atunci. ⁜ In acea noapte am visat-o din nou pe femeia tanara,cu parul negru,dar ca de data asta visele mele au fost foarte lucide.Erau cele mai clare vise care le avusesem cu ea pana acum.Eram in bucataria mamei mele.Doar noi 2 si statea langa chiuveta.Ceva era aiurea.Era aplecata peste chiuveta si vomita.Imi era teama ca este bolnava si va muri.Dar cand s-a uitat inapoi la mine si a zambit.’Este nimic.’a spus ea. CAPITOLUL ŞASE 11 decembrie M-am trezit ziua urmatoare cu telefonul sunand.Soarele intra prin geamuri.M-am rostogolit ca sa raspund la telefon.Era Laurie. ‘Te-am trezit ?’ ‘Nu.’ ‘Mincinosule.La ce ora te-ai culcat ?’ ‘Nu stiu.Nu am dormit bine.’ ‘Scuze.Te-am sunat doar ca sa vad cum merg lucrurile.Ai vazut casa ?’ ‘Am vazut-o ieri.’ ‘Cum a fost?’ ‘Interesant.Ar ptuea fi o carte despre asta.’ ‘M-am gandit ca ar fi.’ ‘Mama era o strangatoare.’ ‘Era vraistie,sau era o strangatoare adevarata,cum sunt in programele tv?’ ‘Cea din urma.Fiecare camera este plina cu gunoi.’ ‘Era o strangatoare cand erai mic?’ ‘Nu.Asta este o noutate pt mine.’ ‘Am citit ca adunarea de lucruri este un mecanism de a face fata,declansat de un eveniment traumatic.Oamenii se agata de lucruri pt ca ii apara de lume si le da un sentiment de control.’ ‘Trauma.Cum ar fi moartea fratelui meu ?’ ‘Da,dar tu ai trait cu ea dupa ce a murit el.’ ‘Mai mult de 10 ani.’ ‘Deci daca nu cumva a fost un raspuns nebunesc intarziat,altceva trebuie sa se fi intamplat.’A oftat.’Inca esti sigur ca nu vrei sa vin ?’ ‘Nu.Ma ocup de asta.’ ‘In regula.Sunt pe aici.Doar curat casa weekend-ula sta.’ ‘Iti voi trimite niste poze despre cum arata o curatentie de casa adevarata.’ ‘Vreau sa vad acele poze.’a spus ea.’Noroc.Nu ramane prins sub ceva.Oh,inca stai la Grand ?’ ‘Da.’ ‘Incearca ouale Benedict.Nu sunt de pe lumea asta.’ ‘Ai mai stat acolo ?’ ‘Stau acolo de fiecare data cand ma duc in Utah.Am alti 2 autori acolo.’ ‘De ce nu mi-ai spus niciodata ?’ ‘Pt ca ar fi ca si cum i-as psune lui John McCain ca planuiesti o vacanta in Vietnam.’ ‘Asta a fost crud.Spor la curatentie.’ ‘Si tu.Vorbim maine.’ Am inchis telefonul,am sunat la room-service,si am comandat oua Bendict si o placinta cu mere cu un pahar de suc de portocale proaspat.Tocmai ieseam din dus cand a fost un ciocanit la usa.M-am imbracat intr-unul din halatele de la hotel si am deschis usa.O femeie statea langa o tava pt servit acoperita cu fata de masa alba. ‘Buna dimineata,d-le Churcher.’a spus ea.’Pot sa intru ?’ ‘Te rog.’am spus,facand un pas in spate. Ea a impins tava in masa.’Unde doriti sa mancati ?’ ‘Pe canapea.’am spus. ‘Cum a fost ziua d-voastra pana acum?’ ‘Buna.’am spus.’Tocmai m-am trezit.’ Ea pregatiti masa pt mine,luand celofanul de pe paharul cu suc de portocale si capacul de metal de pe ouale Benedict.Am semnat nota si a plecat din camera. Laurie a avut dreptate.Preparatul a fost excelent.Am terminat de manacat,m-am imbracat,apoi m-am dus sa infrunt mizeria mamei mele. CAPITOLUL ŞAPTE Era o dimineata senina si insorita,si masivul Wasatch se ridica precum icebergurile mari,de apa dulce.Am uitat cat de mari erau muntii.Si cat de omniprezenti.Cu masivul Wasatch in est si muntii Oquirrh in vest,muntii inconjurau orasul ca zidul unuei fortarete. Salt Lake City era un oras religios,si din moment ce era sabatul nu prea era trafic pe drum.M-am oprit la Smith’s Food King pt o sticla de apa,manusi de spalat vasele,o galeata,mop,carpe de curatenie,si cateva cutii de dezinfectant Lysol.Apoi am condus la Starbucks pt o Venti Caffe mocha inainte sa ma indrept spre casa. Casa era calda cand am intrat,ceea ce era o imbunantatire fata de ieri,dar mizeria chiar arata mai rau decat imi aduceam aminte-daca asata era posibil.Am dus cafeua si bunurile de curatenie in bucatarie si m-am pus pe munca.Intr-unul dintre dulapuri erau cutii de cerale Testoasele Ninja Adolescente Mutante si Quisp,2 cereale care erau la fel de batrane ca si mine.Nu stiu ce este cu cutiile de cereale vechi,dar since ma simteam nostalgic.Poate am mostenit ceva din instinctele de strangatoare ale mamei,dar nu puteam sa le arunc.Am terminat de curatat blatul si am sorbit din cafea cand am auzit o voce. ‘Alo.’ Aproape mi-am scuipat cafeaua in timp ce ma intorceam.O femeie mai in varsta staatea la intrarea in bucatarie.Avea parul gri-alb si o figura supla,desi nu era cocosata.Ochii ei erau curati si prietenosi. ‘Imi pare rau,ar fi trebuit sa ciocan,dar sincer,dupa 60 ani de intrat direct,nu mi-a trecut prin cap.’Ea s-a uitat prin bucatarie cu o expresie un pic amuzata.’Faci curatentie.Asta ar fi innebunti-o pe mama ta.’S-a intors spre mine.’Esti Jacob,nu-i asa?’ ‘Cine sunteti?’ ‘Nu stii?’a spus ea.’Sunt Elyse Foster.Locuiesc 2 case mai jos.Am fost prietena mamei tale.’ Ceva despre prieteneia revocata cu mama mea ma deranja.Prietenul inamicului meu este inamicul meu ?Ce fel de persoana s-ar imprieteni cu mama ? ‘Nu stiam ca mama a avut prieteni.’ ‘Nu a avut multi.Cati ani ai acum,Jacob ?34 ?35 ?’ ’34.’am spus. ‘Charles ar fi avut 38.’ Mentiunea numelui fratelui meu m-a socat.’L-ai cunoscut pe fratele meu ?’ ‘Scumpule,v-am cunoscut pe amandoi ca si cum erati ai mei.’Sprancenana ei s-a coborat.’Chiar nu iti aduci aminte,nu-i asa ?’ Am clatiant din cap.’Nu.’ Ea a facut un pas spre mine.’Intotdeauna am aspus ca vei fi un cuceritor intr-o zi.Era un baiat foarte frumos.Ochii mari.Par cret.Am avut dreptate.Inca esti frumos.’ Ma simteam ciudat al compliment.’Multumesc.’ ‘Acum scrii carti.’ Nu imi puteam da seama daca era o intrebare sau o declaratie.’Da.’ ‘Nu sunt surprinsa.Intotdeauna ai avut o imaginatie bogata.’Ea s-a uitat prin bucatarie.’Este intodeauna diferit dupa ce pleaca,nu-i asa?’ ‘Dupa cine pleaca?’ ‘Locuitorii casei.Este ca si cum spiritul pleaca din casa impreuna cu corpul.’Ea se uita la mine cu o privire simpatica.’Trebuie sa fie dificil ca sa te intorci dupa toti anii astia.’ ‘Foarte.’ Momentul s-a redus la tacere.Dupa 1 minut am inspirat,apoi am spus,’Pai,ma bucur sa te cunosc.Ma intorc la munca.Am multe de facut.’ Ea nu s-a miscat.’Nu ma concedia atat de repede,Jacob.Nu ma « intalnesti ».Sunt o parte mare din viata ta mai mult decat stii.’ Franchetea ei m-a surprins.Nu eram obisnuit cu ea.Dupa ce devi bogat si faimor,oamenii nu iti mai vorbesc asa.Cel putin,nu daca vor ceva de la tine. ‘Si stiu ca ai intrebari.’ ‘Cum stii asta ?’ ‘Pt ca oricine in situatia ta ar avea.’Vocea ei s-a coborat subit.’Pot fi singura ta martora.’ Nu aveam nicio idee ce sa spun asa ca nu am spus nimic. Ea a intrerupt tacerea.’Cat timp vei fi in oras ?’ ‘Inca nu stiu.Cateva zile.’ ‘Stai aici?’ ‘Nu.Stau in cnetru la Grand America.’ ‘Grand-ul.’a spus ea.’Era Mica America acolo si Hotelul Utah.Acum este Grand America.’A zambit.’Voi veni mai tarziu.Iti dau niste timp ca sa digerezi lucrurile.Bine ai venit acasa,Jacob.Ma bucur sa te vad din nou.Speram sa vi acasa.’ ‘Asta nu este casa mea.’ ‘Nu.’a spus ea,incrutnandu-se.’Suspectez ca nu.La revedere.’S-a intors si a inceput sa plece,apoi s-a oprit in mijlocul camerei din fata,si s-a intors.’Stii ce spun despre adevar,Jacob.’ ‘Ce spun ?’ ‘Te va elibera.’Ea s-a intors si a iesit din casa,inchizand usa usor in urma ei. M-am intors la munca,comentariul lui Elyse invartinduse in capul meu.Singurul meu martor ? Am luat o pauza pt pranz pe la 2,conducand la un local cu hamburgeri pe nume Cercul Arctic.Obisnuiam sa mananc acolo cand eram copil.Aveau hot dog-i lungi de 30 cm si topping-uri maro-conuri de inghetata vanilate bagate in ciocolata.Cercul Arctic este un lant de hamburgeri bazat in Utah si inventatorul Utah-ului a « sos fript »,un amestec surprinzator de sos picant si maioneza.Cand eram tanar erau 2 lanturi unice de hamburgeri in Utah,Cercul Arctic si Dee’s Drive-ins,care nu mai exista.Cand m-am mutat la Spokane era un Cercul Arctic si acolo,dar nu m-am dus niciodata.Nu stiu de ce.Poate ca imi amintea de Utah. Dupa pranz m-am intors la lucru,terminand bucatarie pe la 7.Adunasem mai mult de 12 de saci de gunoi si i-am tras afara la usa din spate cu ceilalti. Cand am terminat de dat cu mopul si am dezinfectat blaturile si aparatele,m-am asezat la masa si m-am uitat prin bucatarie.Mai demult fusese viata aici.Mi-am adus aminte de Charles cerand clatite in forma de Mickey Mouse si mama mea facand ochi din chipsuri de ciocolata.Nu era decat o poza,dar era semnificativa.Mama mea zambea. CAPITOLUL OPT Luni Dimineata urmatoare ningea.Cand m-am intors la casa,era o pubela mare din metal pe alee.De fapt,cam umplea aleea.Cred ca am lipsit de la livrare pt ca urmele cauciucurilor sunt inca proaspete in zapada proaspata. Am mers in spatele capului,si am carat 13 saci de gunoi,i-am aruncat in pubela.Apoi am descuiat usa si mam intors in casa. Camera urmatoare am decis sa fie dormitorul meu.Nu era al fel de rau ca bucataria.Inca erau aceleasi 4 postere pe pereti care le pusesem cu putin timp inainte sa fug :un poster cu filmul Matricea,unul cu Eminem,si 2 cu basketball,unul cu cantaretul de jazz din Utah Karl Malone,celalalt cu faimosul Michael Jordan zburand. Am fost surprins sa vad ca posterele inca erau la locul lor.Presupusesem ca mama le-a rupt la fel cu orice amintire cu mine.Dar camera era in mare parte asa cum mi-o aduceam aminte,desi atunci nu era plina cu cutii si gunoi ciudat ceva de genul unui racitor vechi de apa,o masinarie de facut vata de zahar,si cam 50 de sticle goale de plasitc de Cola. Am adus o boxa cu conectare Bluetooth care o puteam folosi sa pun muzica de pe telefon.In mod corespunzator,am pus Red Hot Chilli Peppers si Eminem,care tocmai avusese primul hit cand am plecat de acasa. Nu numai ca mama mi-a lasat camera intacta in felul cum am vazut-o ultima oara,dar chiar imi facuse patul si sertarele erau pline cu hainele care le-am lasat pe gazonul din fata in noaptea in care am plecat de acasa.Nu avea sens pt mine.De ce mi-a adus lucrurile inapoi in casa si lea depozitat?Credea ca ma intorc? Am tras unul dintre sertare cand soneria s-a auzit.Am iesit si am deschis usa de la intrare.Brad Campbell statea pe veranda.Tinea un pahar mare de polietilena ce aburea in aerul iernii. ‘Brad.’am spus.’Intra.’ ‘Multumesc.’a raspuns el,respiratia lui inghetand in fata lui.A intrat.’M-am gandit sa vin sa vad daca au adus pubela.’ ‘Era aici cand am ajuns.Prietenii tai incep devreme.’ ‘Incep munca pe la ora 5 dimineata.’Mai putin trafic.’El mi-a inmanat paharul.’Ti-am adus o ciocolata fierbinte cu menta.’ ‘Multumesc.’ El s-a uitat spre bucatarie.’Se pare ca faci progrese.’ ‘Merge incet.Bucataria mi-a luat toata ziua de ieri.’ A dat din cap.’Acum arata ca o bucatarie.’Si-a pus mainile in buzunare.’Te las sa te intorci la curatenie.Daca ai nevoie de ceva,doar suna.’ ‘Nu stiu de ce am nevoie,dar multumesc.’ ‘Cu placere.’El a dat incet din cap,apoi s-a intors si a iesit.Am carat sacii din camera la pubela,apoi am venit in casa,m-am spalat pe maini,si am condus spre Cercul Arctic.Am mancat burgerul lor faimos cu sos ranch cu un shake de zmeura,apoi m-am intors la casa. ⁜ Holul din afara camerei mele era plin cu cutii inalte.Din moment ce era trecerea principala,nu era la fel de aglomerat ca celelalte camere,nu ca nu continea mai putin gunoi,mai degraba era un pic mai bine organizat. Am inceput sa trec prin cutii.Una continea caietele mele,de la gradinita la clasa a 7-a.Am fost surprinsa ca mama s-a agatat de aceste lucruri. Mi-a luat cam 3 ore sa termin holul.Aproape toate cutiile erau pline cu hartii si documente de tot felul.Mama a tinut rapoarte financiare si facturi pe ultimii 15 ani.Cutiile erau mi grele decat majoritatea pe care le carasem si,in ciuda intalnirii zilnice cu o masinarie eliptica,eram un pic obosit dupa ce le-am dus pe toate la pubela. Acum am inceput in baia de la capatul holului.Baia era mica si mama a umplut cada cu o gramada eclectica de gunoi :proiecte de tricotat neterminate,5 abajoare,si o bicileta veche,ruginita pt femei cu 2 cauciucuri dezumflate si fara sa.Nu aveam nicio idee ce facea o bicicleta in baie,mai ales in casa,dar am renutnat sa incerc sa gasesc sens in mizerie. Scoteam bicicleta din baie cand a fost un ciocanit la usa.M-am uitat sa vad usa deschisa.Elyse Foster a intrat.Avea zapada in par si tinea o cutie de carton care parea prea grea pt ea ca sa o care prin zapada. ‘Nu imi puteam imagina ca va fi ceva de mancare prin casa asta,asa ca ti-am adus supa fierbinte.’ ‘Sa iau eu astea.’am spus,punand bicicleta jos si luandu-i cutia din brate.’Intra.’ Ea a intrat mai mult in camera.’Ti-am facut supa de rosii.Intotdeaua ti-a placut supa de rosii.Iti placea sa pui ceva sarat.’ ‘Inca o fac.’am spus.’O rusineaza pe agenta mea cand suntem intr-un restaurant elegant din New York.Obiceiuri vechi.’Ea m-a urmat in bucatarie si am pus cutia jos. ‘Am pus niste biscuitit acolo.Si rulouri cu unt si o bucata de prajitura de ciocolata.’ ‘Nu trebuia sa te deranjezi atata.’ ‘Nu a fost niciun deranj.Acum aseaza-te si mananca.Nu ai plecat din casa de la pranz,trebuie ca iti este foame.’ M-am intrebat cum de stia ca nu am mai plecat de atunci din casa.Am scos 2 boluri din dulap.’Este destul pt 2.’am spus. ‘Deja am mancat.’a spus ea.’Nu am vrut sa imi fortez compania.’ M-am intors la masa,am desfacut capacul termosului ei,si am turnat niste supa in bol.’Nu fortezi nimic.Aseaza-te.’ ‘Multumesc.’Ea s-a asezat in partea opusa mie si a inceput sa desfaca biscuitii.I-a pus in fata mea.’Deja arata mult mai bine aici.Cum merge ?’ ‘Este mult de munca.’ ‘Trebuie sa fie.I-a luat mai mult de 15 ani sa adune.’Ea sa uitat imprejur si expresia ei a devenit mai trista.’Peretii astia tin multa durere.’ ‘Acesti pereti tin multa durere.’am spus,punandu-mi mana peste piept. ‘Stiu.Imi pare rau.’ M-am uitat la ea.’Ai spus ceva ieri,ca esti singura mea martora.’ ‘Da ?’ ‘Ce ai vrut sa spui cu asta ?’ ‘Vroiam sa spun ca sunt singura care te cunostea inainte de schimbare.’ ‘Schimbare ?Vrei sa spui inaitet sa fiu faimos ?’ Ea a clatinat din cap.’Nu.Schimbarea mamei tale.Nu a fost intotdeauna asa cum ti-o amintesti.Dupa ce a murit Charles,s-a schimbat.’ ‘Aveam doar 4 ani cand a murit.’ ‘Stiu.Am dubii ca iti aduci aminte de mama ta inainte de asta.’ M-am gandit din nou la ce a spus ea.’Ai spus ca crezi ca am intrebari.’ ‘Cred ca oricine in situatia ta ar avea.’Fata ei arata grea din cauza ingrijorarii.’Nu stii cum m-am ingrijorat pt tine de-a lungul anilor.Mama ta era atat de bolnava.Ma bucur atat de mult sa vad ca ai ajuns bine in viata.’ M-am incruntat.’Nu o duc asa bine cum crezi.’am spus.’De asta scriu.’ Ea a dar incet din cap.’Stiu.Ti-am citit cartile.’ M-am uitat surprins la ea.’Da ?’ ‘Asa te-am tinut sub observatie.Am recunoscut multe locuri si oamenii de la care te-ai inspirat.M-ai pus chiar si pe mine in cateva carti,chiar daca ai stiut-o sau nu.’ M-am uitat la ea intens.’Cat de bine ma cunosti ?’ ‘Chiar nu iti aduci aminte.’a spus ea trista. ‘Imi pare rau,nu.’ ‘Pai,nu ar trebui sa fiu atat de surprinsa.Mintea blocheaza timpurile dureroase.Aveam acele stele de ciocolata Brach.Cand veneai cereai aproape de fiecare data una.’ ‘Imi aduc aminte de acelea.Tu erai ?’ ‘Ani de zile te luam oricand mama ta avea o migrena.Cand nepotul meu statea cu mine,te luam cateva zile.Orice puteam face ca sa te scot din acea casa.’ Amintirile au dat navala.Era un baiat cu care ma jucam din cand in cand.Nu locuia in cartierul meu,matusa lui da.Cateodata ne duceam in aventuri in curtea din spate,jucandu-ne de-a exploratorii sau piratii ;alte dati ne duceam acasa la matusa lui si ne jucam.Era ca si cum ne jucam singuri,dar impreuna.Dar chiar si el nu a mai venit pe cand aveam 7-8 ani. ‘Numelele lui era Nick.’am spus. ‘Iti aduci aminte de el.’ ‘Erati matusa lui.’ A dat din cap.’Venea sa stea cu mine in fiecare vara pana cand aveai 7 ani.Tatal lui era militar si a fost transferat in Germania.Nu ai mai venit la joaca in casa mea dupa asta.Din cauza asta probabil nu iti aduci aminte.’ ‘Intotdeauna m-am intrebat de ce nu a mai venit.’ ‘Mama ta a devenit si mai retrasa dupa asta.Nu te vedeam mult.’ ‘L-ai cunoscut pe tatal meu…’ ‘Da.Il cunosteam bine pe Scott.’ A fost ciudat sa aud ca ii spune pe nume.’Tot ce stiu de tatal meu este ca m-a abandonat.’ Spranceana ei a cazut si a clatiant din cap.’Nu.Nu este adevarat.Cel putin nu complet.’ ‘Ce vrei sa spui cu complet ?’ ‘Te-a parasit,dar nu a fost alegerea lui.Dupa ce a murit fratele tau,mama ta statea in dormitorul ei pt aproape 1 an.S-a retras de toti.Tatal tau se simtea vinovat de moartea fratelui tau,si asta era o bata destul de mare cu care sa-l bata.’ ‘De ce se sitmea vinovat ?’ ‘Din cate am inteles,se presupunea sa fie cu el cand s-a intamplat.Mama ta l-a invinuit pt moartea lui Charles.Cred ca indurerat,se invinuia.Ea si-a retras iubirea de la el.Dupa 2 ani,nu a mai suportat.Asa ca au divortat.’ Ea se uita sobru la mine.’Trebuie sa intelegi ca tatal tau nu era bine.Si el pierduse un fiu.Doar el purta vina.Nu o spun ca o scuza,dar este un motiv.’ ‘Nu l-am mai vazut niciodata.’ ‘Nici eu,pana de curand.Nu s-a intors niciodata.’ ‘Atunci el chiar m-a abandonat.’ Ea a dat din cap in sustinere.’Intr-un fel.’ Auzind-o spunand asta m-a infuriat.’Intr-un fel?A plecat si nu s-a mai intors niciodata.’ Ea se uita stoic la mine.’Daca vrei sa o vezi in alb si negru,depinde de tine.Dar viata este mai complicata decat atat.Motivele conteaza.Nu a fost ce a vrut.Nu a fost ideea lui.Nu ai facut niciodata ceva ce credeai ca este rai ca ai pierdut increderea in tine ?’ ‘Nu am avut niciodata incredere in mine.’ ‘Trebuie sa fi avut niste incredere in tine.’Ea s-a uitat in jos pt un moment,apoi a spus.’Lasa-ma sa iti spun ceva despre vina.Fratele meu s-a sinucis acum 36 ani.Era un ginecolog foarte destept si de succes.Asista o nastere cand ceva a mers prost.Si mama si copilul au murit.Nu era nimic din ce putea face.Totusi,sotul femeii a intentat un proces de malpraxis.Nu conta ca fratele meu a fost gasit nevinovat sau ca toti colegii l-au sustinut.’Ea s-a uitat in ochii mei.’Stii ce categorie de persoane este cea mai predispusa la sinucidere ?’ Nu eram sigur daca este o intrebare retorica sau astepta un raspuns.Dupa un moment m-am aventurat,’Adolescentii ?’ ‘Doctorii cu pocese de malpraxis.’a spus ea.’Este pt ca este miezul identitatii lor este pusa sub semnul intrebarii.Chiar daca sunt vinovati sau nu nu prea face o diferenta.Asa sunt cablati.Intr-un fel,asa a fost si tatal tau.Nu conteaza ca tatal tau incerca sa ajute pe cineva la nevoie.Nu conteaza ca moartea fratelui tau a fost un accident care se ptuea intampla si daca era acasa.Nu a fost acolo si fratele tau a murit.Acel gen de gandire pot ruina o persoana.’Ea a expirat lung.’Vorbesc prea mult.Si nu ti-ai mancat supa.Probabil acum este rece.’ ‘O incalzesc la microunde.’M-am uitat in ochii batranei.Parea obosita.’Multumesc ca mi-ai spus.’ ‘Avand in vedere subiectul,nu pot spune ca a fost o placere.Dar a fost bine sa vorbesc cu tine dupa atati ani.Chiar m-am ingrijorat despre tine.’Ea s-a ridicat.’Sunt atat de bucuroasa ca ai devenit un barbat bun.’ ‘Ce te face sa crezi ca sunt bun ?’am intrebat cinic. Nu a raspuns.’Imi voi lua termosul mai tarziu.Noapte buna.’Ea s-a dus incet printre mizerie spre usa. Mi-am pus bolul in microunde si am incercat sa il pornesc dar nu s-a intamplat nimic.Microundele nu mergeau.Mi-am luat supa inapoi si am mancat-o rece cu biscuiti rupti.In timp ce state acolo mancand,ma gandeam la conversatie.De prima data de cand imi aminteam,vreoiam sa il vad pe tatal meu. ⁜ Am terminat supa,apoi m-am intors in baie,am termiant de curatat,si am carat toate pungile la pubela.Ningea in timp ce am plecat de la casa-nu mult,doar cativa flugi pe ici,pe colo-dar arata frumos. Pe drum spre hotel m-am oprit la magazin si am luat mai multa apa imbuteliata si saci de gunoi,apoi m-am dus in centru.Camd am intrat in camera mea,mesajul mi-a prins telefonul.Era receptia dorind sa stie daca imi prelungeam sederea.Deja statusem mai mult decat planuisem.Incepeam sa am sentimentul ca poate voi sta mai mult. CAPITOLUL NOUĂ 13 decembrie Puteam sa spun ca ceva este in neregula de cum m-am trezit.Chiar si in camera mea era o nemiscare ciudata.Mam uitat la ceas.Era ora 8,dar era negura in camera.M-am dat jos din pat si m-am dus la fereasta si am dat draperia la o parte.Era un viscol afara.Albeata completa. De la etajul 11 unde statea puteam sa vad 5 Sud,pana la I15.Strada era invizibila,acoperita complet cu zapada.Dar cativa soferi indrazneti erau pe drum,tarandu-se cu doar 8-16 km/h si ocazional mergeau in coada de peste.O strada spre est puteam vedea girofarul politiei unde 2 masini se lovisera la intersectia strazii Stat. In timp ce stateam acolo telefonul meu a sunat.Era Laurie. ‘Nu ai sunat.’a spus ea. ‘Cand ?’ ‘Duminica dimineata.Ai spus ca ma suni alalteieri,adica,ziua inainte de ieri.’ ‘Scuze.Am fost ocupat.Ce s-a intamplat?’ ‘Cum este vremea?’ ‘Este viscol.’ ‘Am vazut pe aplicatia de vreme.Ai terminat curatentia ?’ ‘Nu.Va lua un timp.’ ‘Cat timp este un timp ?’ ‘Nu stiu.’ ‘Pai,te rog afla-avem munca de facut.’ ‘Te sun cand voi stii.’ A oftat.’In regula.Ai grija acolo.Ciao.’ M-am dus inapoi la oglinda si m-am uitat.Nu vezi des un oras inghetat.Apoi m-am imbracat si m-am dus la centrul de fitness,unde am muncit cateva ore.Nicio surprindere,sala era plina,toata lumea retinuta in casa din cauza vremii. Pana cand m-am intors in camera mea,viscolul s-a domolit spre o zapada usoara.Pluguri galbene de zapada cu lumini portocalii pareau ca niste camione Tonka sub mine.Erau extenuate,curatind strazile,o masinarie de imprastiat sare aruncand in urma lor ca orezul la nunta. Erau cu siguranta mai multe masini decat inainte.Cetatenii din Salt Lake sunt obisnuitit cu zapada,si vremea care ar face un cetatean din Florida in casa abia garanteaza un pulover spre Wasatch Front.Cetatenii din Utah,ca majoritatea care locuiesc in climate reci,au o mandrie curiosa despre asta. Mi-am facut un dus si am comandat room-service.Ar fi trebuit sa comand inainte de dusul meu,pt ca era o coada de o ora de asteptat pt mancare,din moment ce nimeni nu a plecat din hotel ca sa manance. Mi-am aprins laptopul si am scos cartea la care lucram pe moment,dar nu am putut continua.Am scris doar cateva sute de cuvinte cand room-service a ciocanit la usa mea.Femeia care impingea taca parea chinuita.’Sunteti ocupati ?’am intrebat retoric. ‘Un pic mai mult decat de obicei.’a spus ea.’Viscolul a tinut pe toata lumea inauntru.’ Am semnat factura,si a plecat. ⁜ Era aproape pranzul cand am terminat micul dejun.M-am uitat din nou pe fereastra si zapada se oprise de tot.Stiam ca autostrada si strazile din centru vor fi curatate inaintea suburbiilor,asa ca nu avea sens sa incerc sa ajung la casa mamei mele.Aveam alta idee.Mi-am luat haina si m-am dus la receptioner in holul hotelului. ‘Puteri sa imi chemati un taxi ?’ Tanara care era la birou a raspuns cu un accent britanic.’Puteti sa luati unul de afara,d-le.Coada este in fata.’ ‘Multumesc.’Am iesit pe usa rotativa.Un barbat tanar intr-o jacheta verde-vanator si joben a dat din cap spre mine. ‘Pot sa va ajut,dle ?’ ‘Mi-ar trebui un taxi.’ ‘Da,d-le.’A ridicat un fluier si a suflat.Un taxi rosu sange de bou a oprit.’Uitati,d-le.’a spus tanarul,deschizand portiera din spate pt mine.I-am dat o bancnota de 5 dolari si am urcat. ‘Unde ?’a intrebat soferul. ‘La cimitirul Salt Lake.’am raspuns. Soferul a iesit de pe aleea circulara mare a hotelului spre A 2a Vest.Traficul era inca usor in itmp ce mergeam pe strazile din centru. ‘A fost un viscol mare de dimineata.’a spus soferul.’Ne-a inchis pt un timp.’ ‘Sunt surprins cat de rapid s-a oprit si toata lumea s-a intros la munca.’ ‘Asa este vremea in Salt Lake,stiti.Este efectul lacului.Nu iti place,asteapta cateva minute.’El s-a uitat in spate la mine in oglinda.’Nu pot sa garantez ca drumurile vor fi curatate pana la cimitir.’ ‘Risc.’ 10 minute mai tarziu ne-am oprit in diagonala in fata usilor vechiului cimitir.Puteam sa vad ca drumurile fusesera proaspat curatate. ‘Unde in cimitir ne indreptam ?’a itnrebat soferul.’Este un cimitir mare.Uite o curiozitate pt tine :este cel mai mare cimtir operat de oras din tara.’ ‘Stiti unde este ingropat Lester Wire ?’ ‘Lester Wire ?’ ‘Invetatorul semaforului electric.’ ‘Hmm.Nu,dar ma pot interesa.’El a oprit in lateralul drumului ingust,cu bancuri de zapada si si-a consultat smartphone-ul.’Lester Farnsworth Wire.Inventaorul semaforului electric.Spune ca a ales rosu si verde pt ca era Craciunul si avea luminite de Craciun electrice disponibile.’Si-a pus telefonul jos.’Este in partea de nordest.’A reintrat pe drum.’Si acum stiu pe cine voi injura cand ma opresc la 3 semafoare la rand.’El s-a uitat la mine.’Este o ruda de-a d-voastra ?’ ‘Nu.Fratele meu este ingropat langa el.’ ‘Am inteles.’ Am serpuit pe drumurile intortocheate ale cimitirului pana am ajuns la un monument vertical de ciment si soferul a oprit. LESTER FARNSWORTH WIRE 3 SEPTEMBRIE 1887-14 APRILIE 1958 INVENTATOR SEMAFOR ‘Aici este omul tau.Sau cel putin mormantul lui.’ ‘Va fi cateva minute.’am spus.Am iesit din masina.Chiaar daca condusesem doar 10 minute de la hotel,eram la o altitudine mai mare si temperatura coborase.Tremuram in timp ce mi-am tras haina mai strans in jurul meu. Fratele meu este inmormantat la 20 pasi spre dreapta de obeliscul de 3 m cu o bila de ciment in varf.Piatra lui funerara era la nivelul pamantului si evident ingropata in zapada.Am mers pana la mormant,am simtit piatra su varful pantofului,apoi am ingenunchiat si am curatat zapada de pe granit. Am fost in acest loc de mai multe ori decat imi puteam aduce aminte.Destul ca sa stiu dupa toti anii astia ca o pot gasi in zapada.Traditia cred ca a inceput devreme,cum aveam o amintire vaga cu tatal si mama mea aprinzand o artifica si bagand-o in pamant de ziua lui Charles.Duipa ce parintii mei au divortat,mama si cu mine ne-am dus singuri.De 3 ori/an.De ziua lui Charles,de Craciun,si in August la aniversarea mortii lui. Dar acum trecusera 17 ani.M-am ridicat si m-am uitat in jos la semn. ‘Nu ar fi trebuit sa te duci,Charles.Oriunde te-ai dus,spre ca ai un timp mai bun decat mine.’ M-am uitat la mormant pt cateva minute,apoi am fost curios subit daca mormantul mamei era langa al lui.Am facut cativa pasi prin zapada,cam 1,50 m-1,80 m la este de piatra fratelui meu,pana am simti alta piatra funerara.Am dat zapada la o parte cu piciorul,expunanad semnul. RUTH CALORLE CHURCHER ODIHNESTE-TE IN PACE Am oftat.Apoi m-am dus inapoi la taxi si m-am urcat.’Inapoi la hotel.’am spus. Cred ca aratam diferit,pt ca soferul nu a spus un cuvant tot drumul inapoi. ⁜ Nu m-am intors in camera mea.In loc de asta,m-am dus in parcarea subterana si mi-am luat amsina.Am asteptat cateva minute ca sa se incalzeasca,apoi am condus spre casa mamei mele. Capatul din sud al vaii Salt Lake are si mai multa zapada decat centrul,si din cate imi dateam seama,cartierul mamei mele a fost inundat cu mai mult de 76 cm.Tot locul parea ca un sat de gheata,si masinile mai mult ca niste igluu-uri decat cu niste automobile. Un plug trecuse,asa ca drumurile era ca un tunel fara acoperis cu bancuri de zapada de 1.5m in ambele parti.Acele suflete ghinioniste care isi parcasera masinile pe strada si-au gasit vehiculele pline cu zapada pana la acoperis. Am parcat in fata casei mamei mele.A trebuit sa ma catar peste un banc de zapada mare ca sa ajung in curte. Era deja amurg cand am ajuns,si majoritatea caselor erau obscure in zapada.In timp ce ma apropiam de bordura am gasit urme de pasi ducand spre usa din fata.Erau destul de recenti ca sa fie distinctibili :mic,feminin,cu tocuri mici.Ma intrebam daca Elyse a incercat sa ajunga,dar am decis ca nu era posibil.Ar fi vazut ca masina mea nu este aici.Si apoi,pt o femeie in varsta,mersul prin zapada si gheata doar ar implora pt un sold rupt.Totusi,nu ma puteam gandi la altcineva care ar fi venit pe vremea asta. Am descuiat usa si m-am dus inauntru.Am aprins luminile si m-am dus la termostat.L-am setat la 24,am dat drumul la muzica de pe telefon,si m-am psu sa muncesc in spatiu de care ma tememeam-sufrageria. In timp ce munceam,ma gandeam la Charles,ziua in care a murit,la fel si timpurile cand m-am dus cu mama la cimitir.Nu am stiut niciodata cum va reactiona.Cateodata cadea in geneunchi si bocea.Alte dati se uita furioasa la pamant.Acelea erau timpurile care ma ingrozeau cel mai mult.Nu stiam niciodata ce va aduce ziua Charles. Am muncit aproape 5 ore,renuntand un pic dupa 10.Am reusit sa descopar complet pianul,care era telul meu pt seara.Am sters banca cu o carpa umeda,mi-am laut manusile,si m-am asezat.Am inceput sa cant.Pianul era dezacordat,dar nu ingrozitor. Mama m-a facut sa iau lectii de pain pana cand am lasat pianul impreuna cu casa.Cu exceptia catora petreceri,nu am cantat ani de zile.Era unul din lucrurile care le-am lasat in urma,cred,pt ca nu imi apartinea.Charles a vrut sa cante la pian.Si la 1 an dupa moartea lui,sarcina mi-a revenit.Nu am vrut niciodata sa invat sa cant si uram fiecare minut de exercitiu.Totusi,era parte din tecutul meu.Era o parte din mine.Si in ciuda rezistentei mele,fusesem bun mai demult. Am inceput sa cant Simon si Garfunkel-The Sounds of Silence(=Sunetul tacerii).Imi aduc aminte ca intr-o noapte mama a venit in sufragerie si s-a asezat in timp ce cantam.Dupa ce am terminat,ea a spus incet,’Canta din nou.’ A fost ultimul cantec care l-am invatat,poate din cauza asta inca mi-l aduceam aminte.Sau poate era din cauza ca era unul dintre cele mai triste bucati de muzica scrise vreodata. In timp ce terminam de cantat,lacrimile cadeau pe obrajii mei.Pt prima sata de cand am aflat ca mama mea a murit,am simtit pierderea.Am apasat clapele,apoi mi-am lasat capul sa cada si am plans.Poate ca pierderea mamei care nu am avut-o niciodata.Poate copilaria mea.Poate doar totul. In timp ce stateam acolo mi-am adus aminte ceva.M-am pus pe podea si mi-am bagat capul sub scaun.Inca era acolo.Charles scrisese cu marker negru: Pianul lui Charles Churcher 5 ani mai tarziu am scris sub el : Poti sa-l ai. M-am ridicat,am inchis capacul clapelor,apoi am inchis casa si am condus inapoi al hotel. CAPITOLUL ZECE 14 decembrie M-am trezit in ziua urmatoare pe la 9.In drumul meu inapoi spre hotel am decis sa tin pianul,asa ca am cautat pe net pt o firma care sa mute pianul.Primii 2 au renuntat cand au auzit ca trebuie sa-l mut in Coeur d’Alene.Al 3lea a fost fericit sa aiba de munca. Am plecat devreme de la hotel.Ziua era frumoasa,cerul la fel de albastru ca o laguna din Tahiti.M-am oprit pe la drive-thru Starbucks pt o cafea Venti si o prajitura cu afine,apoi am condus acasa. Pt prima data de cand am venit la Salt Lake,vechiul cartier parea viu.Oamenii dateau zapada de pe aleile lor cu lopata si o dateau la o parte de pe masinile lor cu suflatori mari.Un barbat datea zapada de pe masina cu o matura. Urmele de pasi care le vazusem pe alee ieri acum erau inghetate,conservate ca fosilele de iarna.M-am dus in casa si m-am intors la munca in sufragerie.Acum ca expusesem covorul in unele locuri,imi aduceam aminte,un covor latos verde-avocado care nu mai era la moda de dinainte sa ma nasc.Se spunea ca daca astepti destul de mult,totul redevine la moda,dar cred ca trebuie sa astepti cateva secole ca iubirea cu verde-avocado sa renasca. Cateva ore dupa ce am inceput curatentie,am ajuns la niste cutii cu ornamente si decoratiuni de Craciun care au fost magice pt mine cand eram copil.Cutiile inca mai continueau magie.In loc sa le scot afara la pubela,le-am deschis,desfacand cu grija fiecare comoara.O cutie continea albume vechi de sarbatori,o colestie la fel de eclectica precum sezonul in sine.Vince Guardi-A Charlie Brown Christmas(=un Craciun Charlie Brown),Kenny GMiracles(=Miracole),Bing Crosby-White Christmas(=Craciun alb),The Carpenters-Christmas Portrait(=Portret de Craciun),A Fresh Aire Christmas(=Un aer proaspat de Craciun),Nat King ColeThe Christmas song(=Cantec de Craciun),The Perry Como Christmas Album(=Albumul de Craciun al lui Perry Como),Herb Alpert-Christmas Album(=Album de Craciun). Am continuat sa sap prin teanc pana am gasit ce cautamPick-up-ul mamei mele.Au trecut decade de cand am folosit 1.Am vazut ca vinyl-urile au revenit la moda in librariile in care dateam autografe.Chiar am fost tentat sa cumpar cateva albume ;doar nu am facut-o. Am sters praful de pe pick-up si l-am bagat in priza.Discul maro,acoperit cu pasla a inceput sa se invarteasca.Am verificat ca sa ma asigur ca viteza era setata pe 33 rpm,ceva ce nu aveam nicio idee de unde imi aduceam aminte,apoi am luat albumul Charlie Brown Christmas din coperta si l-am pus pe pick-up.Numarand cantecele dupa canelurile de pe album,am setat acul la melodia nr 4, »Linus si Lucy ».In timp ce acordurile familiare ale cantecului au inceput,un zambet mi-a trecut pe fata.Chiar si in timpurile cele mai rele,intotdeauna a fost ceva vindecator la muzica de Craciun. ⁜ Mai tarziu in acea dupa-amiaza telefonul mi-a sunat.Era Laurie.Am oprit patefonul si am raspuns. ‘Ce s-a intamplat ?’ ‘Esti nr 4.’a spus ea. ‘Sunt nr 4 unde?’ Ea a facut pazua.’Glumesti,nu-i asa?Cartea ta,prostutule.’ Uitasem complet despre lista.’Wow.Este deja miercuri.’ ‘Da,este miercuri,este o lista noua,si esti nr 4 pe ea.’ ‘Super.’am spus. ‘Ce se intampla ?’ ‘Fac curatenie.’ ‘Stiu ca faci curatentie,dar ce ai facut cu autorul meu ?Practic mi-ai rupt capul saptamana trecuta cand tiam spus ca esti nr 3.Mi-a luat jumatate de ora ca sa adun curajul ca sa te sun.Eram pregatit sa te conving sa nu te sinucizi.Urma sa iti spune ca singurul motiv pt care a scazut 1 loc este ca au iesit alte 3 carti mari,inclusiv Danielle Steele.’ ‘Nicio ingrijorare.’am spus. ‘Ma inspaimanti.’Pauza.’Este…muzica de Craciun ce aud ?’ ‘Da.’ ‘Deci ai terminat aoclo ?’ ‘Aproape.’am spus. ‘Ce vrea sa insemne asta ?’ ‘Aproape inseamna foarte curand,cam,estimativ…’ ‘Stiu ce inseamna cuvantul.Vreau sa stiu ce in seamana in circumstantele tale specifice.’ ‘Mai am sufrageria sa o termin,apoi am terminat.Cei care imi muta pianul vin vineri.’ ‘Il ti.’ ‘Da.’am spus.’Este un Steinway.’ ‘Macar stii sa canti la pian ?’ ‘Cant la pian.’ ‘Alt secret iese din trecut.Asa ca te intalnesti cu cei care muta vineri,apoi zbori acasa ?’ ‘Conduc acasa.’am spus. A marait.’Am uitat ca vei conduce.Publicista ta ma innebuneste despre urmatorul contract.Urma sa incerc sa te conving sa zbori la New York inainte sa te duci acasa.Presupun ca nu va merge asta.’ ‘Pot sa zbor din Spokane.Imi trebuie doar cateva zile sa ma adun.’ ‘Atunci ti voi da un poate sigur pt saptamana urmatoare.’a spus ea.’Asa ca inapoi la tine.Cum esti ?’ ‘Bine.’ ‘Ai gasit ceva interesant ?’ ‘Am gasit multe lucruri.’ ‘Ai gasit ce cautai?’ ‘As tine daca as stii ce caut.Dar nu.Nu prea.Poate nu este nimic de gasit.’ ‘In regula.’a spus ea.’Nu am uita.’ ‘Niciodata.Ciao.’ ‘Ciao.’ Mi-am pus telefonul pe banca pianului,apoi am dat tare muzica de Craciun.Am inceput sa ascult albumele de Craciun.Ascultam Karen Carpenter canand “The Christams Song”(=Cantecul de Craciun)(“Castane coapte in foc…”) cand am auzit un ciocanit la usa.Am dat volumul mai incet,m-am dus,si am raspuns. Ma astepam sa fie Elyse.In loc de ea,era o femeie tanara.Ea parea cam de varsta mea,poate cativa ani mai tanara.Era draguta.Avea ochi migdalati si par negru care ii cadea de sub sapca crosetata,colorata.Purta o esarfa lunga si manusi care erau la fel cu sapca.Ceva despre ea parea familiar. ‘Imi cer scuze ca va deranjez.’a spus ea cu o voce nesigura.’Dar asta este resedinta Churcher ?’ ‘Da.Ce pot sa fac pt tine ?’ Ea se uita la mine cu anxietate.Nu imi putea da seama daca tremura de la nervi sau de la frig.De fapt,am vazut genula sta de comportament la semanrile de carte si m-am gandit ca este o fana.Ma intrebam cum a aflat ca eram aici. ‘Sunteti Jacob Chrucher ?’ Cu siguranta o fana,am gandit.’Da.’ ‘Ruth Carole Churcher a fost mama d-voastra?’ ‘Da.’ ‘Bine.’a spus ea.’Numele meu este Rachel Garner.Eu…’A ezitat.’Imi pare rau.Sunt un pic agitata.Am incercat de mult timp ca sa prind pe cineva aici,chiar nu ma asteptam sa raspunda cineva.’ M-am uitat la ea intrebator.’Pe cine cautati ?’ ‘Imi caut mama.Familia d-voastra a locuit in casa asta timp de 30 ani ?’ ‘Mai mult de 35 ani.’am spus.’Am fost nascut aici.’ A dat din cap.’Stiti daca o tanara locuia aici acum 30 ani ?Era insarcinata ?’ ‘O femeie insarcianta ?’am spus.’Nu.’ Ea s-a uitat in jos,clar suparata.’Este posibil ca sa nu va aduceti aminte ?’ ‘As fi avut cam 4 ani,dar apre genul de lucru care mi l-as aduce aminte.Sau sa stiu.’ Ea se uita la mine si mai suparata.De fapt,ea parea dezamagita. ‘Uite,intra.’am spus.’Este frig.’ ‘Multumesc.’ Ea a intrat in casa,si am inchis usa in urma ei.Puteam sa spun din expresia ei ca starea camerei o surprindea. ‘Stiu,este nebunie aici.’am spus.’Nu stiam ca mama a fost o strangatoare.Doar curat mizeria.Ti-as oferi sa iei loc,dar…’am gesticulat spre gramezile de cutii care ascundea canapeaua.’Dar acolo te poti aseza.’ ‘Este ok.’a spus ea.’Nu ma deranjeaza sa stau.Multumesc pt ca ai vorbit cu mine.Stiu ca este un timp dificil pt tine.’ ‘Dificil ?’ Fruntea ei s-a incretit.’Imi cer scuze,mama d-voastra tocmai a murit?’ ‘Da.Desigur.’am spus,simtindu-ma jenat ca nu experimentam jalea obisnuita. ‘Imi pare rau.’a spus ea din nou. ‘Nu eram apropiati.’ ‘Atunci imi pare rau si pt aia.’a spus ea.Ea si-a frecat mainile.’Este atat de frig in Salt Lake.’ ‘Nu esti de aici ?’ ‘Nu.Locuiesc in St. Geroge.Sunteti de aici?’ ‘Am fost nascut aici,dar locuiesc in Coeur d’Alene.’ Ea doar s-a uitat trista la mine. ‘Pot sa iti iau paltonul ?’ ‘Da.Multumesc.’ Am ajutat-o sa se dezbrace de palton,apoi l-am pus pe banca pianului,una dintre suprafatele curate din camera.’Ai venit ieri ?’am intrebat,gandindu-ma la urma care o vazusem in zapada. A dat din cap.’Dupa-amiaza.M-am gandit sa incerc din nou dupa furtuna.’ ‘Cum stii ca a murit mama ?’ ‘Acum cateva saptamani am vazut necrologul in ziar,si m-am gandit ca poate cineva va fi aici si voi putea gasi niste raspunsuri.’ Era ceva la felul in care a spus asta care mi-a gadilat interesul.Poate ca vulnerabilitatea ei.Sau poate frumusetea ei. ‘Am curatat bucataria.Puteam sta aici.’Am condus-o acolo si am scos scaunul de sub masa,apoi m-am asezat in fata ei.’Te cheama Rachel?’ ‘Da,Rachel.’ ‘De ce crezi ca mama ta a fost aici ?’ ‘Mi s-a spus ca poate a locuit aici cand am fost nascuta.’ ‘Esti sigura ca ai locatia corecta ?’ ‘Sunt destul de sigura.Scott si Ruth Churcher ?’ ‘Sunt numele parintilor mei.’ ‘Cred ca mama mea-mama mea care m-a nascut-a trait cu ei.Am fost adoptata cand eram bebelus,si acum cativa ani am decis sa incerc sa aflu mai multe despre ea,sa incerc sa o gasesc.M-am dus la stat dar dosarul adoptiei mele era sigilat.I-au trimis o scrisoare sa vada daca este interesata sa ma cunoasca,dar nu a raspuns niciodata.Nici macar nu stiu daca este vie sau doar nu vrea sa aiba nimic de a face cu mine.Apoi,cam acum 4 ani,o prietena m-a prezentat noului ei prieten.Lucra la Arhiva Statului.I-am cerut daca putea face ceva sa ma ajute si a spus ca va cerceta.M-a sunat cateva zile mai tarziu.Mi-a spus ceea ce stiam deja,ca dosarul era sigilat.A spus ca nu putea sa imi dea o informati sau isi putea pierde slujba si sa infrunte acuzatii intr-un proces civil.Mi-am dat seama ca am ghinion.Apoi mi-a spus ceva ce nu stiam.A spus ca mama care m-a nascut avea doar 17 ani cand m-a nascut si nu era casatorita.A spsu ca dosarul arata ca mama mea a venit sa locuiasca cu o familie al carei nume era Churcher.Cred ca familia ei a trimis-o departe cand au aflat ca este gravida.’ M-am uitat la ea curios.’In ce an era asta ?’ ‘Am nascuta in 1986.’ M-am gandit pt un moment,apoi am spus,’Aveam 3 sau 4 ani.Este posibil sa fi uitat.A fost si un timp foarte traumatic.Este anul in care a murit fratele meu.’ ‘Imi pare rau.’ ‘Stii numele mamei tale ?’ S-a incruntat.’Nu.’ ‘Nu,bineinteles ca nu stii.’am spus.’Mama ar fi stiut.Este trist ca nu ai venit inainte sa moara.’ ‘De fapt,am venit.Am venit aici de cel putin 12 ori si am sunat la sonerie,dar nu a raspuns nimeni niciodata.Puteam sa spun ca este cineva inauntru,dar…’Am oftat.’Chiar am dat de nr ei de telefon si am sunat,dar nu a raspuns nimeni.’ Nu eram surprins ca mama nu a raspuns la telefon.Rareori o facea cand locuiam cu ea,si parea ca a devenit si mai retrasa in ultimele ei zile. ‘Cand am dat de necrologul mamei tale,mi-am dat seama ca daca era o familie,vor fi aici.’ ‘Si vei gasi pe cineva care sa stie despre mama ta.’ A dat din cap.’Speram.’ Am inspiat adanc.’Imi pare rau.Imi doresc sa te fi ajutat.’ Ochii ei s-au umplut de lacrimi.Ea s-a uitat in jos pt un moment,apoi a spus,’Ai frati sau rude care poate stiu ceva ?’ ‘Am avut doar un frate.Si mama m-a avut doar pe mine.’ ‘Si tatal tau ?’ ‘Este alt capat de drum.Nu am niciun contact cu el.Nici macar nu stiu unde locuieste.’ Ea a sters o lacrima de pe obrazul ei.’Imi pare rau.’Puteam sa imi dau seama ca devenea emotiva,in timp ce ochii ei se umpleau cu si mai multe lacrimi.Sintr-o data a inceput sa se ridice.’Ti-ai peridut destul timp cu mine.Imi cer scuze ca te-am deranjat.’ ‘Asteapta.’am spus,un gand trecandu-mi prin cap.’Este o femeie mai in varsta care a venit in vizita.A fost cea mai buna prietena a mamei mele.A locuit in carter mai mult timp ca mine.Trebuie sa stie.Ea locuieste la doar cateva case de aici.’ Fata ei s-a luminat.’Putem sa o intrebam ?’ ‘Putem sa mergem sa o intrebam chiar acum.’ ‘Multumesc.’ Am ajutat-o sa isi puna haina,si apoi mi-am pus-o pe a mea si am iesit. ‘Ai grija pe unde calci.’am spus.’Este destula gheata.’ ‘Stiu.Am cazut incercand sa trec peste bancul de zapada.Ma bucur ca nu a vazut nimeni.’ Am iesit pe alee si am ajutat-o sa treaca peste banc,apoi l-am incalecat si eu ca sa-l trec.Am trecut strada si am ajuns la usa de la intrare a lui Elyse.Am sunat la sonerie.Puteam sa aud suentul inauntru,dar nu a venit nimeni.Apoi Rachel a ciocanit cu mana inmanusata. M-am uitat la ea si am ras.’Asta a fost la fel de tare ca o pisica ce cade pe o perna.’ ‘Frumoasa similitudine.’a spus ea. ‘Este slujba mea.Sunt un scriitor.’Am sunat din nou la sonerie,apoi am lovit in usa.Nimic. ‘Ce fel de scriitor?’a intrebat ea. ‘Carti.In majoritate.’ ‘Misto.’a spus ea.’Poti sa traiesti din asta ?’ Am zambit.’Cativa da.Eu sunt ok.’ ‘Admir oamenii care arunca precautia in vant ca sa-si urmeze visurile.’ ‘O arunc in fiecare zi.’am spus.Imi placea ca nu stie cine sunt. ‘Uite.’a spus ea,introcandu-se la punctul central.’Este doar un set de urme de cauciucuri pe alee.Cred ca a plecat.’ ‘Deductie buna.’am spus.’Sa ne intoarcem.’ Am trecut din nou bancul peste strada.De indata ce am fost in casa,mi-am dat jos haina si am spus,’Iti voi spune ce.Da-mi nr de telefon si te sun de indata ce vorbesc cu ea.’ ‘Multumesc.Ai ceva pe care sa scrii ?’ ‘Il scriu in telefon.’I-am bagat nr,apoi am spus,’Ai mentionat ca nu vei fi mult timp aici…’ S-a incrutnat.’Nu,trebuie sa fiu sambata in St. George.’ ‘Munca?’ ‘Nu.Sunt cam intre slujbe.’ ‘Cu ce te ocupi?’ ‘Am fost o asistenta la Stomatologie,dar seful m eu s-a pensionat.Nu cred ca voi avea probleme ca sa imi gasesc de lucru,dar m-am gandit,cat timp sunt libera,sa caut din nou.Dar il supara pe logodnicul meu.Crede ca sunt nebuna.’ Auzind ca are un logodnic m-a deranjat.’Logodnicul tau?’ ‘Da.Brandon.Am pus data nuntii pt urmatorul aprilie,asa ca este agitat ca nu lucrez destul de mult ca sa economisim bani acum.’ Doar am dat din cap. ‘Adevarul este,crede ca toata treaba asta este o pierdere de timp.’ ‘Care “toata treaba”?’ ‘Sa o caut pe mama mea.A spus, »Deci o gasesti,si apoi ?Nu ca poti schimba ceva.Ce macar ii vei spune ?Buna,sunt copilul care nu l-ai vrut”.Este cam practic.’ Practic nu a fost cuvantul care mi-a venit in minte.’Ce iai spune?’ ‘Nu stiu.Cred ca voi stii atunci.’Ochii ei ii intalnesc pe ai mei,si nu imi vine sa cred cat de frumoasa arata.’Asta probabil suna la fel de prostesc si pt tine.’ ‘Nu.’am spus.’Inteleg de ce trebuie sa o gasesti.Este acelsi motiv pt care oamenii isi fac genealogia.Cauta indicii pt cine sunt.Este acelasi motiv pt care curat casa mamei mele.’ Expresia ei s-a relaxat.’Multumesc pt intelegere.Incepeam sa cred ca sunt nebuna.’ ‘Imi pare rau ca logodnicul tau te face sa te simti asa.Nu este in regula.’Respir greu.’Pai,mai bine ma intorc la curatenie.’ Ochii ei s-au uitat prin camera.’Vrei niste ajutor ?’ M-am uitat la el surprins.’Te oferi sa ma ajuti sa curat darapanatura asta ?’ Ea a ridicat din umeri.’De ce nu ?Trebuie sa plec acum,dar nu am nimic maine.Si cand ajunge acasa vecina ta,putem vorbi cu ea.’ Nu eram sigur ce ofera ea,dar imi placea ideea ca sa o am imprejur. ‘Voi fi un prost sa nu accept oferta.’ A zambit.’Maine este.La ce ora incepem ?’ ‘De obicei ajung aici pe la 10 dimineata.’ ‘Voi fi aici.’a spus ea.A zambit la mine.’Mai bine plec.’Am urmat-o al usa si am deschis-o pt ea.’Multumesc ca iti pasa.Nu stiu de ce o faci,dar multumesc.’ ‘Este placerea mea.De abia astept sa te vad maine.’ ‘Si eu.Pa.’ A mers cu grija pe aleea plina de zapada ,catarandu-se ciudat peste bancul de zapada.Am privit din cadrul usii in timp ce a urcat in masina ei.Inainte sa intre,ea s-a uitat inapoi inca o data.A zambit si mi-a facut cu mana.Era ceva despre ea care era diferit fata de orice femeie care am intalnit-o.Ceva la ea ma facea sa ma simt casa. CAPITOLUL UNSPREZECE Lucrurile care le-a strans mama erau inexplicabile.Vase vechi,oale,proiecte de crosetat neterminate,teancuri de fiecare revista la care poti gandi,caiete(niciunul al meu),casete,o dansatoare de hula de portelan.Locul era ca o piata de vechituri pe droguri. Am invatat despre mama mea ceea ce nu stiam.In primul lucru,avea o colectie de papusi Troll spre deosebire de ce am vazut vreodata.Mi-a luat 3 cutii.Trolii erau in conditie excelenta si nu m-am simtit in regula sa ii arunc,asa ca iam pus in hol ca sa-i donez. Nu mancasem la pranz si urma sa iau cina cand a fst din nou o ciocanire in usa.De data asta era Elyse.Din nou adusese mancare.’Ti-am adus cina.’a spus ea. ‘Intra.’am spus,facand un pas in spate. Ea a intrat direct in bucatarie si a pus mancarea pe masa.’Tocmai vin de la o inmormantare.Cand ajungi la varsta mea,este cam activitatea sociala.Am ajutat familia sa pregateasca cina.Chestiile obisnuite de inmormantari :pui frip,cartofi de inmormantare,jeleu verde cu cartofi razuiti,salata de capsuni,si rulouri de cartofi.Rulourile au venit de la magazin,asa ca nu este nimic despre care sa scrii.’ ‘Cartofi de inmormantare ?’a spus ea.’Suna ca si cum mananci ceva din sicriu.Dar sunt delicosi.’ ‘Acum sunt intrigat.Ce sunt ?’ ‘Nimic elegant.Este un fel de mancare mormon.Practic sunt placinte de cartofi razuiti cu crema din supa de pui cu branza si cereale pe deasupra.’ ‘Cereale ?’ ‘Cereale.’a spus ea.Ea s-a uitat prin camera.’Faci progrese.’ ‘Incet.Sufrageria inseamna mai multa munca decat ma asteptam.’ ‘Poti sa umpli o pubela doar cu alea.’ ‘Am gasit un pick-up si niste albume.’ A zambit.’Este incantator.Sa gasesti muzica veche este ca si cum te intalnesti cu un prieten vechi,nu-i asa ?’ Am dat din cap.’Imi place asta.Te deranjeaza daca mananc?’ ‘Nu,de asta am adus-o.’ Am luat o farfurie si tacamuri,am pus niste mancare,si am adus-o la masa.’Vrei ceva ?’ ‘Dumnezeule,nu.Am furat calorii toata ziua.’ ‘Pai,multumesc ca te-ai gandit la mine.’ A asteptat pana m-am asezat,apoi a spus.’Cum merge?’ ‘Imi ia mai mult decat am crezut.’ ‘Stiu.Cand ai spus ca vor fi cateva zile,m-am intrebat daca stii in ce te-ai bagat.’ Am ridiciat o furculita plina.’Cartofi de inmormantare ?’ ‘Cartofi de inmormantare.’a confirmat ea. Am luat o imbucatura.Erau buni.’Pai,cel putin nu am nimic de a face cu curtea.’ ‘Pana in ultimii ani nici nu ar fi trebuit.Mama ta petrecea mult timp gradinarind.Cred ca a fost terapia ei.Curtea ei era frumoasa.Asta a fost inainte sa se opreasca sa iasa afara.Dupa asta…’Ea nu a terminat. ‘Tufisurile piracanta sunt fara control.’ ‘Fructele rosii arata bine pe zapada alba,totusi,nu-i asa ?Primavara pasarile se imbata cu ele.’ ‘Pasarile se imbata ?’ ‘Se rostogolesc ca marinarii pe weekend.Este chiar distractiv de urmarit.’a spus ea.’Si vara,fructele sunt bune intotdeauna pt albine cand florile incep sa se usuce.’ ‘Mama m-a trimis o data sa culeg fructe de piracanta ca sa le faca jeleu.’am spus.’Nu stiu daca a fost intentionat sau nu,dar nu s-a deranjat sa-mi spuna ca fructele sunt otravitoare.Din fericire,erau mare si nu aveau gust bun,asa ca am mancat doar o mana si am sfarsit prin a vomita.’ Elyse s-a incruntat.’Sunt asigura ca a fost neintentionat.’a spus ea moale.’Am facut jeleu din acele fructe inainte.Daca il pregatesti corect si adaugi destul zahat,are gust de jeleu de mere si prin coacere se indeparteaza toxinele.Bineinteles totul este comestibil cu destul zahar.’ ‘Vorbind de comestibil,asta este delicios.’ ‘Ma bucur ca iti place.Am uitat sa mentionez,pe acolo este o bucata de placinta d emere.Am infasurat-o in folie.A trebuit sa ascund o bucata pt tine sau ar fi fost mancata.Presupun ca inmormantarile infometeaza oamenii.’ Chiar eram surprins ca s-a gandit la mine.’Iubesc placinta de mere.Multumesc din nou ca te-ai gandit la mine.’ ‘Placerea mea.’a spus.’Deci ai venit la casa mai devreme.’ M-am uitat in sus.’Cum stii asta?’ ‘Am vecini cu prea mult timp liber.Au spus ca erai cu tanara.’ ‘Da,am fost.’ ‘Nu ai nevoie de camere de luat vederi cand ai vecini ca ai mei.Daca ai condus pe langa casa mea,mi-ar fi dat nr de inmatriculare.Ai nevoie de ceva ?’ ‘Am o intrebare pt tine.Nu stiu daca iti aduci aminte,dar cand eram mic,a locuit cu noi o tanara gravida ?’ Spranceana ei s-a incretit.’O gravida?Nu.’A clatinat incet din cap.’Intotdeauna pot sa gresesc,dar intotdeauna ati fost voi 4.’Raspunsul ei m-a intristat.’De ce intrebi?’ ‘Femeia tanara cu care eram,a venit sa vada daca isi aduce mainte cineva ca mama ei a locuit aici.A spus ca credea ca mama ei a locuit aici cand era gravida cu ea.’ Dintr-o data expresia lui Elyse s-a schimbat.’Daca ma gandesc mai bine,a fost o tanara care a stat cu voi pt putin timp.Era draguta,avea par inchis,aproape negru.Cred ca a venit cu cateva luni inainte sa moara fratele tau.’ ‘De ce locuia cu noi?’ ‘Nu stiu.Poate familia ei era foarte religioasa si rusinata.Asta se intampla des pe timpul meu.A stat pana a nascut,apoi a plecat dupa putin timp fara copilul ei.Nu s-a mai intors.Nu stiu cum am putut uita asta,a fost un timp dificil,cu moartea fratelui tau.’ ‘iI aduci aminte numele ei ?’ Din nou spranceana s-a ridat,apoi a spus,’Nu.A fost acum mult timp.Nu prea am vazut-o.Nu iesea prea mult,sau era intuneric cand o facea,ca si cum se ascundea.De obicei am vazut-o cand raspundea la usa.Ajuta prin casa,spala vasele si pregatea mesele.Avea grija de tine.’S-a uitat la mine.’Tatal tau ar stii.Este important ?’ ‘Este pt prietena mea.’ ‘Ai putea sa-l suni pe tatal tau.’ Era ciudat sa crezi ca este o posibilitate.In instrainarea tineretii mele el mereu parea o creatura mitica. ‘Nu am vorbit cu el de cand a plecat.Nici macar nu stiu unde locuieste.’ ‘Locuieste in Mesa,Arizona.Era o suburbie a Phoenixului.’ ‘Am fost acolo.’am spus.’De cateva ori.In turul de carte.Este o librarie faimoasa aproape de Scottsdale-Pixul Oravit.’Ma intrebam cat de aproape de tatal meu am fost fara sa stiu. ‘Am nr lui de contact.’a spus Elyse.’Am vorbit cu el la inmormantarea maamei tale.Mi-a dat nr lui de telefon.Mia spus si sa-l contactez daca te vad.’ Nu stiu ce m-a surprins mai mult,ca a fost la inmormantarea mamei mele sau ca a intrebat despre mine.’Da ?’ ‘Nu inca.M-am gandit ca mai intai sa vorbesc cu tine.’ ‘Poate am acel nr ?’ ‘Bineinteles.Nu am telefonul cu mine,dar daca imi dai nr tau de telefon te sun cu nr cand ma intorc acasa.Este unul din acele smartphone-uri noi.Stiu ca sunt lucruri de imaprtit,dar nu stiu cum sa o fac.Mai bine te sun.’ ‘Iti scriu nr meu.’am spus.M-am dus la dulap si am gasit un pix care l-am lasat acolo si mi-am scris nr.’Uite.’am spus,inmanadu-i-l. Ea s-a uitat la el si a zambit.’Nr personal al lui Jacob Churcher.Crezi ca pot sa vand asta pe eBay ?’ Am zambit inapoi.’Daca iti iese ceva din asta,cu placere.’ A ras.’Inca esti incatator.Pai,mai bine ma intorc.Am stat in picioare toata ziua si trebuie sa le ridic.’ M-am ridicat cu ea si am condus-o la usa.’Multumesc pt cina.’am spus.’Si pt informatii.’ ‘Cu placere.Te intrebi vreodata daca oamenii vin in vietile noastre pt un motiv ?’ ‘Nu pot sa spun ca da.’am spus, ‘Pai,poate te gandesti.’Ea s-a intors si a iesit pe usa.Am inchis-o in urma ei. Mintea mea derula.Cum nu imi puteam aduce aminte mama lui Rachel ?Si apoi,eram tanar si aveam alte lucruri de care sa ma ingrijorez.Apoi m-a lovit un gand.Putea fi femeia pe care o visam ?De asta Rachel parea atat de familiara ? Dupa ce am terminat de mancat,am curatat vasele si mam intors in sufragerie ca sa decid daca sa ma bag inapoi sau nu in mizerie sau doar renunt pt azi.Am primit un mesaj de la Elyse cu nr tatalui meu. In timp ce ma uitam la adresa,am avut o dorinta puternica sa-l vad.M-am jucat cu ideea sa conduc in Arizona in timp ce ma duceam inapoi la hotelul meu. In acea noapte am visat-o din nou pe acea femeie.Buzele ei,sarutandu-mi obrazul.Plangeam.Nu stiu de ce,dar o faceam.Si imi spunea incet ca totul va fi ok. CAPITOLUL DOISPREZECE 15 decembrie M-am trezit incantat ca sa-i spun lui Rachel ca am gasit ceva despre mama ei.Cel putin asa cred.A trecut un timp de cand de abia asteptam sa vad orice femeie,logodita sau nu. Am ajuns devreme la casa,chiar daca m-am oprit si am luat cateva latte-uri.In timp ce opream,Honda Accord rosie a lui Rachel deja era acolo,mergand la relanti in fata cutiei postale.Cand m-am vazut a oprit motorul si a iesit.Si ea avea pahare de cafea.A ras cand m-a vazut.’Se pare ca sunt bine cafeinizati.’ Am ajuns la casa si ne-am luat bauturile in bucatarie. ‘Nu stiam ce iti place sa bei.’a spus Rachel,dandu-si jos haina.Era imbracata in blugi de denim si un tricou negru in V care ii accentua forma mica,dar cu curbe.’Deci ti-am luat ceva dulce,ciocolata lor calda-semnatura,si ceva amar,si caffè misto.Tu alegi primul.Imi place oricare.’ ‘Dulce sau amar.Trebuie sa fie o alegere usoara.’Am luat caffè.In timp ce ma uitam la ea,ma gandeam ca este si mai superba decat imi aduceam aminte.’Ne-am laut niste latte de dovleac cu mirodenii.’ ‘Perfect.’Putem sa le bem pe toate.Atunci vom munci mai rapid.’ ‘Inainte sa incepem,trebuie sa-ti spun ceva.Mai bine te-ai aseza.’ ‘Asta este un cliseu.’a spus ea,asezandu-se.Parea anxioasa.’Este ceva de rau ?Am facut ceva gresit ?’ M-am gandit ca a 2-a ei intrebare eram prevestitoare.’Nu.Am vesti bune.Batrana despre care tiam spus si-a adus aminte de mama ta.’ Rachel a tipat.Apoi a venit in jurul mesei si m-a imbratisat.Apoi ne-am despartit,ea se uita in ochii mei.’Ce a spus ?’ ‘A spus ca cu cateva luni inainte sa moara fratele meu,era o tanara gravida care a venit sa locuiasca cu noi.’ ‘Stie numele ei ?’ ‘Nu.’am spus.’Imi pare rau.’ Incantarea i-a parasit fata.’Atunci inca nu am nimic.’ ‘Dar a spus ca poate stie tatal meu.’ ‘Dar ai spus ca este un capat de drum.’ ‘A fost.Dar mi-a dat adresa si nr tatalui meu.Locuieste in Mesa,Arizona.’Am inspirat adanc,’Ma gandeam sa conduc in Arizona.’am spus.’Poate este tipul sa-l confrunt.Sa-l intreb si despre mama ta.’ ‘Multumesc.’Ea s-a uitat in jos pt un moment,apoi a spus fara sa judece,’Pot sa vin cu tine ?’ M-am uitat surprins la ea.’Vrei sa mergi in Arizona cu mine ?’ ‘As vrea sa vorbesc personal cu tatal tau.’ ‘Logodnicul tau va fi ok cu asta ?’ S-a incruntat.’Da,va trebui sa vorbesc cu el despre asta.Nu va fi fericit.’ ‘Ti-ai cautat mama jumatate de viata.De ce nu ar fi fericit pt tine ?’ ‘Pt ca i-am spus ca ma intorc azi.Nu prea este genul spontan.Si este voluntar social si vrea sa gatesc pt asta.’Ea a expirat exasperata.’Voi vorbi cu el.Intre timp,avem multe de facut.Haide.’Ea a luat o cafea si s-a dus in camera din fata. Camera parea mai putin descurajanta cu cineva care sa ma ajute.La cateva minute dupa ce am inceput sa muncim,Rachel a spus,’Asta este un pian frumos.Chiar este un Steinway ?’ Am dat din cap.’Este perla din stridie.Unchiul mamei mele i l-a lasat cand a murit.Eram foarte tanar cand l-a primit,asa ca nu imi aduc aminte viata fara el.’ ‘Canti ?’ ‘Un pic.’am spus.’Eram destul de bun.’ ‘Canta-mi ceva.’ ‘In regula.’M-am asezat pe banca si am inceput sa cant James Taylor-Fire and Rain(=Foc si ploaie).Cand am terminat m-am intors pe banca.’Pai?’ ‘Asta a fost frumos.’a spus ea.’Iubesc cantecul ala.’ ‘Si eu.Are suflet.’ ‘Ca tine.’a spus ea. Ne-am intors la munca. Am gasit 3 cutii pline cu partituri pt pian,majoritatea mi le aminteam.Am sters cutiile de praf si le-am pus langa pian ca sa le trimit acasa cu instrumentul. Am gasit mai multe albume de vinyl ale parintilor mei cu care am crescut.Coloana sonora a South Pacific(=Pacificul de sud) si Camelot,Herb Alpert Whiped Cream and Other Delights(=Frisca si alte bunatati);poza unei fete pe coperta a produc haos cu hormonii mei potenti de adolescent.Am ridicat albumul Herb Alpert ca sa i-l arat lui Rachel.’Ai vazut vreodata asta ?Coperta este chiar iconica.’ A clatinat din cap.’Este draguta.Putem sa-l ascultam ?’ ‘Da,putem.’Am pus albumul,si sunetul alamei a umplut camera. ‘Aceasta muzica ma face fericita.’a spus ea. M-am uitat la simpla bucurie de pe fata ei si am zambit. ⁜ Pe la 1,Rachel s-a dus la un magazin de delicatese din apropiere ca sa ne ia ceva pt pranz.Am mai umplut alti 3 saci de gunoi pana cand s-a intors.Am vazut-o venind la usa din fata si am deschis-o pt ea. ‘Multumesc.’a spus,intrand.A dus mancarea la msa din bucatarie.’Scuze ca a luat atat de mult.Era un rand lung.Ne-am luat si niste Cola.’a spus ea,dandu-mi o sticla. Ne-am asezat la masa.Cand m-am uitat in sus,Rachel avea capul plecat in rugaciune.Un moment mai tarziu s-a uitat in sus si a zambit la mine. ‘Te rogi intotdeauna ?’am intrebat. ‘Intotdeauna ma rog in multumire.’a spus ea. Nu imi puteam aduce mainte ultima oara cand m-am rugat. Amandoi am inceput sa mancam.Un minut mai tarziu Rachel a spus,’Deci,l-am sunat pe Brandon in timp ce asteptam la coada la magazin.’ ‘Si ?’ ‘Nu a fost fericit.’A mrait usor.’De fapt,ca sa o spunem frumos.Era furios.A incercat sa ma convinga sa nu o fac.’ ‘Din cauza mea ?’ ‘Nu.Nu vroia sa mai fiu plecata.Si era ingrijorat de costul benzinei.’ ‘Era ingrijorat de banii de benzina dar nu ca tu sa conduci spre Arizona cu un alt barbat ?’ Ea s-a uitat timida la mine.’Nu i-am spus despre tine.’ ‘Ok,deci era ingrijorat despre banii de benzina si nu ca vei conduce singura in alt stat.’ ‘Ii pasa.’a spus ea.’Barbatii nu sunt asa expresivi.’ ‘Nu ne-o pune in carca.’am spus.’Majoritatea barbatilor sunt foarte protectori.’ ‘Daca erai tu,ai fi fost suparat ?’ ‘Daca eram eu,as fi mers cu tine.’ Ea a expirat incet.’Pai,mergem.Ma ocup mai tarziu de suparare.Nu ar fi trebuit sa-l sun.Este mai usor sa ceri iertare decat permisiune.’S-a incruntat.’Chestia este,sunt usor de manipulat pt el,pt ca simt multa vina.Simt vina peste totul.Este ca si cum am aceasta greutate mare pe mine.Nici macar nu pot sa iau ultima prajitura din farfurie fara sa ma simt vinovata.’A clatinat din cap.’Brandon nu se simte vinovat prea mult.L-am intrebat mai demult de ce nu se simte vinovat ca mine si el doar a ras.’ ‘Esti sigura ca vrei sa mergi ?’ ‘Simt ca trebuie.Si simt ca nu il pot lasa sa ma opreasca sa fac asta.Daca nu iau aceasta sansa,poate nu ma voi ierta.Nu il voi ierta.Nu pot fi sigura ca nu il voi uri intotdeauna.Si ast anu va fi bine pt casnicia noastra.’ ‘Nu,nu ar fi.’am spus.’Deci,ne va lua cam 9 ore pana acolo.Daca plecam pe la pranz,am ajunge pana seara.’ ‘Am putea pleca mai devreme.’ ‘As pleca,doar ca nu pot pleca pana nu vin cei care muta pianul ;dar plecam imediat dupa.’ ‘Ok,a spus ea.’Voi impacheta.’ CAPITOLUL TREISPREZECE Pana la ora 6 curatasem deja jumatate din camera.Ne-am oprit la colectia mamei mele de papusi,cam 6 cutii pline cu papusi American Girl si accesorii.Nu stiam ca le cumparase,dar din moment ce a avut numai baieti,clar erau doar pt ea.Rachel a spus ca daca planuiam sa arunc papusile,le vroia ea. Amandoi deveneam obositi si flamanzi,asa ca am inchis casa si am scos-o pe Rachel la un restaurant italian pe langa care trecusem de cateva ori.Presupuneam ca restaurantul trebuie sa fi fost foarte bun din moment ce parcarea si camera de luat cina era intotdeauna pline. Hostessa ne-a dus la o masa mica,cu lumanare aprinsa pe ea in coltul camerei.Am tras scaunul pt Rachel,apoi m-am asezat in fata ei.Ea parea un pic anxioasa. ‘Esti ok ?’am intrebat. ‘Sunt bine.’a spus ea.In timp ce se uita prin meniu,parea si mai suparata. ‘Esti sigura ca esti ok ?’ Ea a dat din cap neconvingator. ‘Este din cauza ca esti inconfortabila sa fi in public cu mine ?’ Ea a pus meniul jos.’Nu.Altfel,nu m-as fi oferit niciodata sa maerg intr-o excursie cu un strain complet.’ ‘Nu sunt un strain complet.’ A ranjit.’Nu esti ?’ ‘De dragul certei,chiar cunoastem pe cineva vreodata ?’ A ras.’Acum devi existential.Tu si cu mine nu avem o istorie.’ ‘Dar tocmai am sortat decade de istorie impreuna.’ ‘Este adevarat.’ ‘Si amandurora ne place James Taylor.’ ‘Da.Asta este prevestitor.’ ‘Atunci de ce te ingrijorezi ?’ ‘De fapt,este doar ca localul este prea costitistor.Putem merge in alta parte.’ ‘Nu,nu.Arata bine.’ ‘Impartim nemteste.’ ‘Imi pot permite.’am spus. ‘Doar nu vreau sa profit de bunatatea ta.’ ‘Asta este reconfortant.’ ‘Ce ?’ ‘Cineva care nu vrea sa profite de mine.’ A facut pauza pt un moment.’Cred ca oamenii ca tine probabil se profita destul de des.’ ‘Oameni ca mine ?’am spus. ‘Oamenii amabili.’ Am inspirat.’Poate sunt un strain complet.’ Am zambit,apoi i-am ridicat meniul,facand pauza un moment pana sa-l ia.’Ai mancat vreodata-nu pot sa-l pronunt-gni-o-chi?’ ‘Se pronunta nyok-i.Chi-ul se pronunta tare,ca un k.Vine sin cuvantul italian nocchio,care inseamna literal un nod in lemn.’ ‘Deci,este greu de pronuntat,dar este bun ?’ ‘De obicei este.Restaurantele americane nu il nimeresc tot timpul.’ ‘Imi voi lua sansele.Ce mananci ?’ ‘Cred ca iau spaghetti vongole,sunt spagetti cu midii.Recomand Chianti ca sa mearga cu mancarea ta.’ ‘Incerci sa ma impresionezi?’ Am asezat meniul.’Da.Merge?’ ‘Sunt foarte impresionata.Sunt doar o fata dintr-un oras mic.Pasta Factory(=Fabrica de Paste) din St. Geroge este cel mai bun restaurant italian din zona noastra.’ Doar atunci chelnerul a venit la masa noastra cu apa si paine.Dupa ce am comandat,am spus.’Deci,spune-mi despre tine.’ ‘Ce ai vrea sa stii?’ ‘Totul.’Vorbeam serios.Vroiam sa stiu tot ce puteam despre femeia asta. ‘Ok.Deci de unde sa incep ?’ ‘De la inceput.’am spus.’Apoi treci pe la mijloc si sfarseste cu sfarsitul.’ Am zambit.’Cum am spus,traiesc la un pic de nord-vest al St. George in Ivins.Ai auzit de Ivins?’ ‘Nu.’ ‘Este un loc mic.Parintii mei s-au mutat acolo acum 25 ani.Este frumos,cu piatra rosie si Canionul Zapada,dar cand ne-am mutat acolo,erau majoritatea saraci si fermieri.Eram cam saraci.Sunt sigura ca parintii mei s-au mutat acolo pt ca era ieftin si izolat.S-a schimbat.Acum sunt multi bani si dezvoltari mari crescand in jurul nostru.Obisnuiam sa fim in mijlocul nicaeriului ;acum suntem subdivizia caselor mari.Majoritatea garajelor sunt mai mari decat casa noastra.Batranii sunt dati la o parte si oameni noi se muta.Tatal meu mormaie despre asta mult.Ce il enerveaza este ca devine cam o enclava artistica. »Idioti educati ».le spune el.I-am cumparat un sticker pt bara de protectie a masinii care spune Locuiesc in Ivins dinainte ca Ivins sa fie misto.Nu a pus-o niciodata pe masina.’ Am ranjit.’Ai frati ?’ ‘Nu,sunt singura la parinti.Parintii mei sunt mai in varsta.Acum sunt pensionati,cam la sfarsit de 70 ani.Nu au putut avea copii lor,asa ca de abia pe al 40 ani m-au adoptat.Am fost adoptata la nastere.Parintii mei sunt destul de tacuti,dar au tinut toata treaba secreta,asa ca nu am stiut decat pe la 16 ani ca am fost adoptata.Suspectam asta dinainte,dar nu am intrebat.’ ‘Ce ai suspectat?’ ‘Nu prea semanam.Mai ales ochii mei…’ ‘Ai ochi frumosi.’am spus. A zambit timida.’Multumesc.Ma rusinezi.Dar multumesc.’ ‘Cu placere.’ Parea un pic imbujorata.’Spuneam,nu aratam ca ei,dar mai ales erau personalitatile noastre.Nu stiu cat de mult este natura versus crestere,dar in departamentul personalitate,sunt diferita complet de parintii mei.Sunt cam un spirit liber si ei sunt foarte religiosi.Mama mea ar fi putut fi o calugarita si tatal meu practic este pustnic.’ ‘Asta cred ca a fost dificil pt tine,crescand asa.’ ‘I-am dezamgit mult.Presupun ca de acolo vine vina.Chiar si numele meu.’ ‘Rachel este un nume frumos.’am spus. ‘M-au numit Rachel pt ca este un nume biblic.Inseamna oaie.Am fost numita dupa un animal.’ Am ras.’Animal sau nu,tot este un nume frumos.’ ‘Multumesc.M-au numit din cauza unui verset din Biblie al lui Matei care spune ca Dumnezeu ca pune oaia in dreapta si caprele in stanga.’ ‘Sunt un tap.’am spus. ‘Pai,daca sunt o oaie,sunt una neagra.Cand aveam 14 ani,eram cu niste prieteni la mall-ul St. George cand un barbat mi-a dat o carte de vizita si m-a intrebat daca sunt interesata de modeling,cum ar fi in reviste si reclame TV.Eram chiar incantata.Dar cand i-am aratat-o mamei mele,ea a innebunit.A spus ca trebuie sa ma caiesc si ca vanitatea este a diavolului si ca toate modelele ajung in iad.’ ‘Asta poate este adevarat.’am spus. Ea s-a uitat la mine,nesigura daca eram serios sau nu.’ ‘Glumeam.’am spus.’Dar m-am intalnit cu cateva modele…’ A ranjit.’Atunci ar trebui sa stii.’ Am ras.’Ar trebui sa stiu mai bine,asta este.Cand ai aflat ca esti adoptata ?’ ‘Cand aveam 16 ani,o prietena la scoala m-a intrebat cati ani aveam cand am fost adoptata.Am spus, »Nu sunt adoptata. ».Ea s-a uitat la mine ca si cum eram nebuna.A spus, »Pe bune ?Esti sigura ? »In acea noapte i-am intrebat pe parintii mei.Nu au trebuit sa spuna ceva.Am stiut imediat dupa reactia lor ca eram adoptata.I-am intrebat de ce nu mi-au spus mai devreme si mama a spus ca asteptau pana eram mai amre,pt ca le era frica sa nu ma simt diferita sau nedorita de mama care m-a nascut.’ ‘Asa ai inceput sa-ti cauti parintii naturali ?’ ‘Nu prea.I-am intrebat pe parintii mei despre ei,dar au spus ca era o adoptie sigilata si ca nici ei nu stiu cine este mama mea.Au spus ca stiau ca femeiea nu era casatorita si ca tatal nu a facut parte din afacere.’Rachel a ranjit.’Vreau sa spun,trebuia sa fie cumva parte din afacere.Nu ca am fost o conceptie imaculata.’ ‘Nu prea.’am spus. M-am utiat la ea pt un moment,apoi am spus,’De ce vrei sa o gasesti ?’ ‘Asta este intrebarea.’a spus ea.’Nu stiu daca as putea sa pun cuvintele asa.Este ca si cum te-ai gasi.’Ea s-a uitat la mine.’Si mama ta ?Ai spus ca nu erati apropiati.’ ‘Nu,am plecat din casa ei cand aveam 16 ani.Asta este prima oara cand ma intorc de atunci.’ ‘Nu ai vazut-o pe mama ta inainne sa moara ?’ ‘Nu.’ ‘Iti doresti sa o fi facut-o ?’ M-am gandit la intrebarea ei.’Nu stiu.O parte din mine da.O parte din mine isi doreste sa o vada si ea sa se scuze.Dar cel mai probabil nu si voi fi dezamagit din nou.Probabil m-ar fi intrebat cine sunt.’ ‘Imi pare rau.’ Am oftat.’Nu este nimic.Vreau sa spun,este,dar acum este istorie.’ ‘Asa ca de ce cureti casa daca este dureros ?’ ‘Inca mai caut indicii.’ ‘Indicii pt ce ?’ M-am uitat ganditor la ea.’Este ceva ce nu ti-am spus.Ani de zile am avut aceste vise cu mine copil si o femeie ce ma tinea in brate,iubindu-ma.M-am intrebat cine era ea si daca exista.’Am inghitit.’Acum ma intreb daca este mama ta.’ Exact atunci chelnerul a venit la masa carand o tava.’Gnocchi cu unt cu salvie.’A pus farfuria in fata lui Rachel.’Si spaghetti vongole pt d-voastra.’A pus alta farfurie in fata mea. S-a intros spre Rachel.’Vreti niste parmezan cu aia?’ ‘Da,te rog.’El a ras branza pe deasupra. ‘Uitati.Pot sa va aduc altceva ?’ ‘Poti sa imi aduci un pahar de Chianti ?’am spus. ‘Absolut.’ A plecat. ‘Buon appetito.’am spus. Am mancat in tacere pt un moment.Rachel a vorbit prima.’Asta este foarte bun.Vrei sa incerci un pic ?’ ‘Te rog.’ Ea a rupt niste galuste si a tinut furculita ei ca sa mananc.Le-am mancat de pe furculita.’Astea sunt bune.Vrei sa incerci de la mine ?’ Ea s-a uitat la ea un moment,apoi a spus.’Nu sunt prea mare fana stridii.’ ‘Nu sunt stridii,sunt midii.’am spus. ‘Ro-sii,ro-sie.’a raspuns ea. ‘Atunci imi tin crustaceele pt mine.’M-am uitat la ea si am spus.’Crustacist.’ A ras.’A fost un joc de cuvinte ingrozitor.’ ‘Asta este natura jocului de cuvinte-cu cat mai ingrozitor cu atat mai bun.Destul de rau si este bun.’ ‘Aproape ai dat coltul cu aia.’a spus ea.’Pot sa vad de ce esti un scriitor.’ Chelenerul a pus paharul cu vin pe masa.’Uitati,d-le.’ ‘Multumesc.’ A plecat.Am sorbit,apoi am pus paharul jos.’Vrei vin?’ ‘Nu l-am incercat niciodata.’ ‘Nu ai gustat niciodata vin?’ ‘Nu.Ti-am spus,parintii mei au fost…stricti.Alcoolul era interzis.’ ‘Dar trebuie sa fi avut sanse.Cand nu erau imprejut ?’ ‘Am incercat bere la petrecerea de absolvire a liceului.’a spus. ‘Cu siguranta te duci in iad.’ A ras.’Avea un gust din iad.Nu mi-a lacut.’ ‘Este un gust dobandit.Ca…midiile.’ ‘Si stridiile.’ ‘Si stridiile.Cum se spune,a fost un barbat curajos care a fost primul care a mancat stridii.’ ‘Cum stii ca nu a fost o femeie curajoasa ?’ ‘Pt ca femeile au mai mult bun gust decat asta.’Am luat alta imbucatura din paste.’Spune-mi despre Braydon.’ ‘Brandon.’ ‘Scuze.Parintii tai sunt de acord cu Brandon ?’ ‘De acord ?Cred ca il plac mai mult pe el decat pe mine.’ ‘Cum asa ?’ ‘Este exact ca ei.Este cam…sever.’Ea s-a uitat la mine.’Nu ar fi trebuit sa spun asta.Este un tip bun.’ ‘Cu ce se ocupa ?’ ‘Lucreaza pt o campanie de echipamente sportive.’ ‘Este un jocheu ?’ A izbugnit in ras.’Nu.Este contabil.Este cam de aceeasi greutate ca si mine.Din pacate,slujba lui nu este platita prea bine,din cauza asta este suparat pe mine ca nu muncesc.Dar intr-o zi vrea sa-si deschida propriul magazin.’ ‘Un magazin de articole sportive ?’ ‘Nu.Un magazin de jocuri video.Se joaca multe jocuri video.Este eliberarea lui.’ ‘Si tu ?’ ‘Nu imi plac jocurile video.’ Am ras.’Vreau sa spun,desore cariera ta.’ ‘Imi place sa fiu o asistenta stomatologica.Intr-o zi vreau sa fiu o mama.Asta suna neambitios ?’ ‘Lumea are nevoie de mai multe mame bune.’ ‘Si tu ?’a intrebat ea. ‘As fi o mama ingrozitoare.’ A ras.’Vreau sa spun cariera ta.Stiu ca esti un scriitor.Din asta traiesti,sau ai si alte slujbe in paralel ?’ Mi-am scuns zambetul.’Pai,am lucrat la o companie de sanatare,scriind buletinele si comunicatele de presa.Dar acum vand destule carti ca sa tin un acoperis deasupra capului.’ A dat din cap.’Imi doresc sa fac ceva creativ din care sa traiesc.Dar mai intai ar trebui sa am niste creativitate.’A mancat un pic,si apoi a spus.’Inainte sa ma intorc acasa,trebuie sa fac niste cumparaturi de Craciun.Sunt multe magazine super in Salt Lake.Si tu ?Ai terminat cu cumparaturile de Craciun ?’ ‘Nici macar nu am inceput.Probabil voi cumpara cand ma intorc la New York.’ ‘De ce te duci la New York ?’ ‘Ca sa ma intalnesc cu…’M-am oprit.’Prietenul meu.’ ‘Oh.’Ea s-a uitat la mine.’O prietena ?’ Credeam ca am detectat o nota de gelozie in vocea ei.Poate ca doar speram.’Poti sa o spui asa.’ A fost o pauza mica,ciudata.’Nu am fost niciodata in New York.’a spus ea doritoare. ‘Este un oras super.Mai ales in timpul Craciunului.Este inghesuit,dar are o energie care nu o gasesti in alta parte.’Apoi am adaugat.’Poate in Ivins.’ ‘Da,cum sa nu.Intotdeauna am vrut sa vad New Yoprkul.Probabil m-as pierde.’ ‘Ai nevoie de ghidul corect.’am spus. ‘Ca tine?’ Am zambit.’Exact ca mine.’ ⁜ Am terminat de mancat pe la 10.Restaurantul incerca sa se inchida si puteam sa spun ca erau nerabadarori ca noi sa plecam.Mai ales cand au incput sa dea cu mopul pe jos langa noi.Intr-un final am condus inapoi la casa.Am oprit in spatele masinii lui Rachel si am oprit motorul.Rachel sa intors spre mine.’A fost un restaurant foarte bun.’A ranjit.’Chair daca incercau sa ne dea afara.’ ‘Nici compania nu a fost rea.’ A zambit. ‘Multumesc pt ajutorul de azi.’am spus. ‘A fost placerea mea.’ ‘Cand am decis sa vin,nu am planuit sa am companie.Esti…placuta.’ ‘Placuta?’ ‘Azi nu a fost mizerabil.’ ‘Mizerabil este departe de placut.’ ‘Exact.’am spus. A ras.’Despre maine.Esti sigur ca este ok sa merg cu tine ?’ ‘Bineinteles ca este ok pt mine.Cum am spus,imi place compania ta.Te-ai razgandit?’ ‘Nu.Imi doresc sa fi fost mai directa cu Brandon fara ca el sa se infurie despre totul.’Ea s-a uitat la mine.’Si tu ?Esti ingrijorat despre a-ti vede tatal ?’ ‘Un pic.Chiar nu stiu cum va merge.Presupun ca voi afla.’ ‘Cand vin cei care muta pianul?’ ‘Se presupun sa fie aici la 11.Dar ma duc mai devreme.Vroiam sa mai fac ceva inainte sa vina ei.’ ‘Spune ora.’a spus ea. ‘La 8 este prea devreme?’ ‘Vin la 8.’ ‘Voi aduce cafeaua.’am spus.’Si niste briose ?’ ‘Iubesc briosele.Multumesc.Noapte buna.’ ‘Noapte buna.’am spus. S-a aplecat spre mince ca si cum vroiam sa ma sarute,apoi s-a oprit.Chiar si in lumina limitata puteam sai vad imbujorarea.’Imi pare rau,nu stiu de ce am facut asta.’ ‘Este doar un obicei.’am spus.’Nicio ingrijorare.’ ‘Scuze.Ne vedem la 8.’Ea parea inbujorata in timp ce se datea jos din masina si am condus-o la masina ei.S-a uitat in spate si a zambit inainte sa se urce in a ei.I-am facut usor cu mana.A pornit masina,apoi a intors in U si a plecat. In timp ce o privram,cu siguranta simteam ceva pt ea.Gresit sau nu,imi doream sa ne fi sarutat. CAPITOLUL PAISPREZECE 16 decembrie M-am trezit devreme.Prea devreme.La 4,45.A fost o noapte agitata.Mintea mea era prea activa,ca o ruleta,bila cazand ocazional pe diferite subiecte de intriga :sa-l intalnesc pe tatal meu,mama mea,casa,mama lui Rachel,si Rachel. O jumatate de ora mai tarziu am renuntat la somn si mam dus jos la sala de fitness si am alergat pe banda pt 1 ora,apoi inapoi in camera mea si am impachetat pt excursie.O ora mai tarziu am plecat spre casa. M-am oprit la Starbucks pt o cafea si briose cu afine.Chiar daca eram cu 20 minute mai devreme,Rachel era deja la casa,fumul iesind din teava de esapament a masinii. A zambit la mine in timp ce mergeam spre ea carand cafelele noastre si briosele.’Neata.’a spus ea.’Cum ai dormit ?’ ‘Ingrozitor.Am avut vise ciudate.’ ‘Despre ce ?’ ‘Lucruri.’I-am inmanat cafeaua,si ea a sorbit. ‘Imi pare rau.’a spus ea din nou.’Si eu am avut vise ciudate.Doar ca ale mele au fost dragute.’ ‘Despre ce ?’ ‘Lucruri.’a spus ea,un zambet curios pe fata ei.S-a intors si a mers in fata prin zapada spre usa de la intrare.Cand am ajuns pe veranda,i-am dat lui Rachel paharul meu,am luat cheia de la casa din buzunar,am deschis usa,si am deschis-o.Am urmat-o inauntru. Camera era calda,si puteam sa aud sunetul furnalului.Am aprins luminile,apoi m-am dus si am deschis jaluzelele. ‘Nu miroase la fel de rau ca ieri.’a spus Rachel din spatele meu. ‘Magia Lyasol-ului.’ ‘Si avem 3 ore pline inainte sa vina cei care muta.Poate chiar terminam.’Am pus cafeaua jos si am curatat capatul mesei.’Deci,dupa cina,m-am dus la hotel si am decis daca it pot gasi cartile pe Amazon.’ ‘Si ?’ ‘Am gasit 5,majoritatea vandute cel mai bine,cu mii si mii de fani.Apoi m-am uitat la pagina ta de Facebook.Ai gen 1 milion de urmaritori si ai vandut milioane de carti.’ ‘Daca trebuie sa le spui oamenilor ca esti faimos,nu esti.’ A ras.’Ai fi putut sa imi spui.’ ‘De ce ?Te-ai fi purtat diferit ?’ ‘Nu.Pt ca asta esti tu.’ ‘Nu,pt ca nu sunt eu cel real.Este imaginatia mea.Ai vazut mai mult cine sunt sapand in gunoiul care cititorii mei nu vor stii niciodata.’ A dat din cap.’Cred asta.’ ‘Este dragut sa nu fi Jacob Churcher autorul,doar Jacob.’ ‘Inteleg asta.’a spus ea.’Imi pare rau.Sper ca sa nu ruinez ceva.’ ‘Vom fi ok.’am spus zambit.’Avem destul pamant sub noi.’ ‘Vrei sa spui pt ca te placeam inainte sa aflu ca esti faimos ?’ Imi placea comentariul.’Ceva de genul.’ ‘Pai,cum ar fi,inca te plac chiar daca esti faimos.’ ‘Deci asa este.’am spus. A zambit.’Da.Asa este.15 minute de faima ale tale s-au terminat.Acum inapoi la munca.’ Am ranjit.’Acum suni ca agenta mea.’ ⁜ Stateam pe jos in fata bancii pianului trecand printr-o cutie de decoratiuni de Craciun cand Rachel a spus.’Cred ca vei vrea sa vezi asta.’M-am uitat.Tinea o cutie deschisa. ‘Ce este?’ Ea mi-a dat cutia.’Este un jurnal.’ I-am luat cutia.Inauntru era un caiet imbracat in piele cam de marimea unui caiet pe care scriu povestile.Cuvantul jurnal era in relief auriur pe fata de peile.L-am deschis.Hartia liniata era veche si scrisul de mana era gratios si feminin si majoritatea cu cerneala rosie.Am inceput sa citesc. 11 iunie 1986 Draga jurnalule, Am inceput acest nou jurnal,din moment ce incep o viata noua.Plec de acasa maine dimineata.Nu stiu cand ma voi intoarce,sau daca ma vor primi ianpoi.Parintii mei ma trimit in Salt Lake City ca sa nasc.Femeia care imi usureaza sederea spune ca de obicei ma intai cunosti oamenii cu care voi sta,dar parintii mei se grabesc pt ca mama spune ca incep sa arat,chiar daca am 11 saptamani.Seara trecuta la cina parintii mei s-au certat daca ar trebui sa spuna oamneilor ca m-am dus sa locuiesc in casa matusii mele sau sa spuna ca sunt la o scoala speciala.Au ales alibiul din urma,in timp ce membrii familiei vor auzi pe cealalta.Este poveste care mi s-a spus sa o spun.Le este rusine de mine.Si am copilul asta care il aduc pe lume in rusine.Imi pare atat de rau,micutule.Inca nu am avuzit de Peter.Imi este dor de el. Noel ‘Noel.’am spus.M-am uitat la Rachel.’Cred ca numele mamei tale era Noel.Cred ca este jurnalul mamei tale.’ Rachel s-a ridicat.’Este al mamei?’Ea practic a alergat langa mine.’Numele ei este Noel?’ Erau 3 fotografii in caiet.Le-am ridicat.Prima era o poza cu familia mea.Mama,tata,Charles si cu mine.Paream ca aveam cam 4 ani,deci era aproape de cand a murit fratele meu.Parintii mei pareau atat de tineri.Stateam in poala mamei mele.Arata diferit de cat imi aduceam aminte.In afara ca era mult mai tanara,era lumina in ochii ei.Parintii mei zambeau.Parea atat de strain pt mine. Urmatoarea poza era a unui barbat tanar.Arata cam de 19-20 ani.Statea pe o motocicleta.Avea parul lung,negru si purta o geaca de piele bomber.Avea o privire de incredere in ochii lui. ‘Ma intreb cine este el.’am spus. Am ridicat urmatoarea poza si am inghetat.Era ea.Femeia din visele mele.Era reala,stand acolo in color.Era in fotografie cu tatal meu.El statea in bucatarie tocmai urmand sa sufle in lumanarile de pe un tort.Langa el statea o femeie tanara cu un stomac un pic rotund.Ma tinea in poala ei. Rachel a suspinat.’Este ea.Asta este mama mea…’ I-am dat poza. ‘Oh Doamne…’Ochii ei s-au umplut de lacrimi.Si-a acoperit gura cu mana.A inceput sa planga. Am lasat-o sa planga pt un moment,apoi mi-am pus mana in jurul ei.’Esti ok ?’ ‘Nu imi vine sa cred ca o vad intr-un final.Arat ca ea.’A tinut poza in fata ei ca si cum era o oglinda.Parea uimita. ‘Ai aceleasi trasaturi faciale.’ A sters si mai multe lacrimi.’Nu imi vine sa cred.’Apoi si-a pus fata pe umarul meu si doar a plans.Mi-am pus mainile in jurul ei,frecandu-i spatele incet cu mana ca sa o linistesc.Spunea din nou si din nou,’Este reala.Este reala.’ M-am intors la poza nr 2.’M a intreb daca el este tatal tau.’ Ea a luat poza de la mine si doar s-a uitat la ea.Apoi a intors-o.Pe spate era acelasi scris ca in jurnal si era un singur cuvant : Peter Am ridicat poza si m-am uitat la Rachel.’Este o asemanare.’am spus. Mai multe lacrimi au sclipit in ochii ei.Cand a putut sa vorbeasca,a spus,’Trebuie sa o vad.Am atat de multe intrebari.’ Am inspirat adanc.’Acum stiu de ce imi pareai atat de familiara prima oara cand ne-am itnalnit.Mama ta este fata din visele mele.’ CAPITOLUL CINCISPREZECE Femeia din visele mele exista.Intr-un fel,Rachel si cu mine aveam aceeasi experienta :amandoi ne-am intrebat majoritatea vietilor nostre despre aceeasi femeie,apoi brusc acolo era ea,prinsa pe film.Era suprareal-cum ar fi sa vezi poza lui Yeti sau a monstrului din Loch Ness. Am inceput sa citesc cu voce tare jurnalul lui Noel. 18 iunie 1986 Dragi jurnalule, Casa in care am fost trimisa apartine unei familii pe nume Churcher.Este mica dar confortabila.Sunt draguti.Barbatul,Scott,este un lucrator social,si din cauza asta am fost trimisa aici.Este amabil.Femeia,Ruth,este politicoasa dar tacuta.Nu stiu daca ea chiar ma vrea in casa.Au 2 baieti mici :un baiat foarte activ de 8 ani pe nume Charles,si un baiat dulce de 4 ani pe nume Jacob.Numele lui mijlociu este Christian.Christian Churcher(=crestinul biseriocos).Cred ca este cam dragut.Este adorabil si imediat am fost vrajita.Cred ca vom fi buni prieteni.Tot niciun cuvant de la Peter.Unde este ? Noel M-am uitat la Rachel,care statea vrajita,evident nerabdatoare sa auda mai mult.Am intors pagina. 25 iunie 1986 Draga jurnalule, Peter a disparut.Am sunat-o pe prietena mea Diane.L-a vazut cu alta fata.Rebecca.Ma simt ca victima unui accident de lovire si fugire.Cum a putut sa faca asta ?A spus ca ma iubeste.Bineinteles ca da.Ma vroia.Tocmai am terminat primul trimestru al sarcinii mele.Timpul se misca asa de greu.Am pofte ciudate.Ieri am vrut sa mananc praf de pe pervaz.Simt ca imi pierd mintile.Nu totul este rau.Eram in camera mea si plangeam,si micutul Jacob a venit la mine.Si-a pus fruntea pe a mea.Este ca si cum stie ca sufar.El doar a stat acolo.Lam luat in bratele mele,si el s-a bagat in mine.Este ca si cum el a venit in timpul asta sa imi arate bucuria potentiala a maternitatii. Noel Ca scriitor,am gasit suprareal sa citesc despre mine insumi la a 3-a persoana,ca un personaj din povestea altcuiva.Totusi adevarul a ce citeam rezona ca o amintire acoperita de un val subtire. A fost un ciocanit in usa.M-am uitat pe fereastra si am vazut un camion mare si alb cu poza unor clape de pain pe lungimea remorcii.I-am dat jurnalul lui Rachel. ‘Se pare ca cei care muta pianul sunt aici.’am spus.M-am ridicat si m-am dus la usa si am deschis-o.Un barbat mare polinezian statea in fata verandei.Purta o caciula neagra,un hanorac si manusi de piele.Respiratia lui ingheta aerul din fata lui.’Suntem aici pt pian.’ ‘Este aici.Intra.’ A intrat in camera.’Este unul mare.’a spus el.’Steinway.Dragut.’A iesit pe usa si a facut semn camionului.Soferul camionului a mers in fata pe drum,apoi a dar cu spatele la capatul aleii.Apoi,adunand niste viteza,camionul a trecut prin bancul de zapada pe alee,oprindu-se la aproape 3 m inainte de pubela.Soferul a oprit camionul. ‘Ia o lopata pt zapada.’a strigat barbatul de pe veranda mea in timp ce se catara. ‘Scuze.’am spus.’Ar fi trebuit sa dau zapada,dar nu am o lopata.Nu locuiesc aici.Doar facem curat.’ ‘Nicio ingrijorare,omule.’ Le-a luat celor care mutau pianul cam o ora sa infasoare pianul in celofan si captuseala,l-au pus pe o targa,l-au carat afara,si l-au incarcat in camionul lor.Le-am dat adresa de acasa si nr menajerei,Lilia ca sa o sune cand ajung in oras.Apoi am sunat-o si am aranjat ca ea sa pregateasca un loc pt pian in sufrageria mea si sa se intalneasca cu mutatorii si sa-i lase inauntru. Dupa ce au plecat,m-am uitat inapoi la Rachel.’Pregatita de plecare ?’ Nu se oprise de citit din jurnal.’Pot sa aduc asta cu noi ?’ ‘Bineinteles.’ Ea a bagat cu grija jurnalul sub bratul ei. Am inchis luminile din bucatarie si am incuiat usa din spate,apoi am dat mai incet termostatul.In timp ce intram inapoi in camera din fata,cineva a ciocanit la usa.Am deschis-o ca sa o vad pe Elyse stand in frig.Purta o haina lunga,rosie si cizme. ‘Ma bucur ca te-am prins.’a spus ea.’Am vazut camionul de mutari.’ ‘Doar luau pianul.Ii pun sa-l livreze acasa la mine.’ Ea s-a oprit si s-a uitat la Rachel.’Nu ne-am intalnit.’ ‘Sunt Rachel Garner.’ Elyse si-a itnins mana.’Sunt Elyse Porter.Locuiesc la 2 case spre est de aici,dar cred ca ai fost la casa mea.’ ‘Da,d-na.’ ‘Imi amintesc ca si mama ta era frumoasa.’ ‘Va aduceti aminte de mama mea ?’ ‘Doar putin.Nu a stat aici mult,si a fost acum mult timp.’ ‘Intra.’am spus. ‘Multumesc.’Ea a zambit un pic si s-a dus la canapea.’Intotdeauna mi-a placut canapeaua asta.’Ea s-a uitat la mine.’Cand am vazut camionul de mutari iesind,m-am temut ca pleci azi.’ ‘De fapt,da.’ I-a cazut fata.’Te duci inapoi acasa ?’ ‘Nu.Conduc la Phoenix sa-l vad pe tatal meu.’ ‘Oh.’Ea parea ganditoare.’Va fi fericit sa te vada.’ ‘Sper.’ ‘Stiu ca va fi.’ ‘Cum de stii asta ?’ ‘Pt ca mi-a spus el ca era foarte dezamagit ca nu ai fost la inmormantare.’Ea a fortat un zambet.’Deci,stii ce ii vei spune cand il vei intalni ?’ ‘N-am nicio idee.Am timp cand conduc sa imi dau seama de asta.’M-am uitat la Rachel.’Stiu ca planuiesc sa-l intreb cum putem gasi pe mama lui Rachel.’ ‘Cred ca stie asta.’a spus el,uitandu-se la Rachel. ‘Deci ai vreun sfat ?’am intrebat.’Despre cum sa-l abordez pe tatal meu?’ Ea s-a gandit pt un moment,apoi a spus,’Cu gratie.’ M-am uitat la ea intrebator.’Crezi ca merita ?’ ‘Daca o merita,nu ar fi fost gratie,nu-i asa ?’Ea s-a uitat la mine.’Este usor sa vezi cum lucrurile ar fi trebuit sa mearga dupa fapta.Nu stia cum a fost mama ea.Ea nu a fost asa decat la cativa ani dupa ce a plecat el.El nu ar fi permis-o niciodata.’ ‘Stii asta ?’ ‘Il cunosteam.Era foarte protector cu voi baietii.Din cauza asta a fost atat de rupt de moartea lui Charles.’A oftat.’Pai,mai bine nu te mai retin.Planuiesti sa vi inapoi inainte sa te duci acasa ?’ ‘Da.Inca mai am niste treburi legale.’ ‘Foarte bine.Atunci opreste-te si spune-mi cum a mers totul.Ma voi ruga ca totul sa mearga bine si sa gasesti ce cauti.’ ‘Multumesc.’ Ea s-a uitat pe langa mine la Rachel.’Noroc si tie.Si Craciun fericit.’ ‘Multumesc.Si d-voastra.’ Ea s-a intors si a iesit pe usa.Am ajutat-o pe Elyse sa coboare treptele,apoi m-am dus inauntru unde Rachel statea pe canapea. ‘Ce crezi ?’am intrebat. ‘Este draguta.Este doar ciudat sa ma gandesc ca ea a vazut-o pe mama.Este ca si cum oamenii aia care au experienta aproape de moarte si vin inapoi si spun ca L-au vazut pe Dumnezeu.’ ‘Sunt destul de sigur ca mama ta nu este Dumnezeu.’ ‘Nu.Dar au ceva in comun.’ ‘Ce ?’ ‘Nu i-am vazut niciodata pe niciunul.’ CAPITOLUL ŞAISPREZECE 2 iulie 1986 Draga jurnalule, Am un pic greturi de dimineata.De fapt,multe.Vomit mult.Au trecut 3 saptamani si nu am azuit de parintii mei.Stiu ca am gresit ,dar nici macar nu vorbesc cu mine ?Si apoi,bazat pe ultima noastra conversatie,poate este un lucru bun. Noel Am luat valiza lui Rachel din masina ei si am pus-o in a mea,si apoi am condus separat pana in centru la Grand America.Am schimbat amsinile ca sa o pot parca pe a ei in parcarea subterana.Apoi am luat liftul ca sa o intalnesc pe Rachel. Statea in mijlocul foaierului spatios langa un buchet mare de flori,uitandu-se la decoratiunile de Craciun.O femeie tanara aproape de spatele foaierului canta « Greensleeves » la harpa.’Este un hotel foarte dragut.’a spus Rachel.’Intotdeauna stai aici ?’ ‘Nu am mai fost in Utah de cand eram adolescent.Nici macar nu exista pe atunci.’am spus. ‘Decoratiunile lor de Craciun sunt frumoase.’ ‘In jos pe coridor sunt vitrine in care sunt case masive din turta dulce.Poate cand ne intoarcem putem sa ne uitam la decoratiuni.’ A zambit.’Mi-ar place asta.’ ‘Este o intalnire.’am spus. Ea s-a uitat la mine. ‘Pai,nu prea o intalnire.Mai mult o programare.’ ‘Programare suna rece.’a spus ea.’Cum ar fi un angajament?’ Am ranjit.’Nu,deja ai unul d-astea.Sa ramanem la o data.Cum ar fi agatarea platonica.’ ‘Tu esti mesterul de cuvinte.’ ‘Ar trebui sa manacam pranzul inainte sa plecam sau ar trebui sa luam ceva pe drum ?’ ‘Sa luam ceva de pe drum.’am spus.’Ar trebui sa incercam sa ajungem inainte de intuneric.’ Am iesit afara si valetul mi-a dat cheia masinii mele.’Hai sa plecam de aici.’ ⁜ Autostrada I-15 era la doar cateva strazi de hotel.Am condus spre sud prin valea Salt Lake spre Tinutul Utah prin Provo,aproape 160 km inainte sa ne oprim in Nephi pt benzina.Nu am vorbit mult,in timp ce Rachel citea din jurnalul mamei ei,si nu am vrut sa o intrerup. Dupa ce am facut plinul cu benzina,m-am dus inauntru in magazin si am cumparat cateva bauturi energizante si alune,apoi ne-am dus inapoi in masina.’Este trecut de 2.Sa luam pranzul.’am spus.’Suna bine ?’ ‘Nu imi pasa.’a spus Rachel.Majoritatea localurilor din jurul benzinariei erau de tip fast-food.Aproape lipit de benzinarie era un restaurant independent.’Ce zici de localul asta ?J.C. Mickelson ?’ ‘Masini in parcare.’am spus.’Trebuie sa fie bun.’ ‘Are initialele tale.’a spus ea.’Poate este un semn bun.’ Inauntru,restaurantul parea la fel de casa cum suna.Erau modele de tren care mergeau pe sine suspendate care treceau pe perimetrul restaurantului. Am comdandat un sandvis frantuzesc cu cartofi copti si o bautura Arnold Palmer.Rachel a comandat supa si o salata cu painica facuta in casa servita cu unt cu miere,care a inceput o conversatie scurta despre definita adevarata a painicii.Ce este numita painica in Utah este doar coca prajita-ce numensc urechi de elefant in sud sau paine prajita,paine la tigaie,sau scovergi in majoritatea localurilor.Oricum le numeau,2 au venit cu supa lui Rachel si le-am impartit. Era 3,15 inainte sa pornim la drum din nou.Ruta noastra ne-a dus la sud pe I-15 cam 18 km de Beaver(=Castor)(unde un panou anunta cea mai buna apa de baut din America),est pe I-20 prin Bear Valley(=Valea Urs) spre I-89,apoi sud peste opririle pt Bryce Canyon si Parcul National Zion,prin Kanab,apoi est si peste granita in Page,Arizona,unde ne-am oprit pt benzina.Era trecut de ora 8,asa ca am luat cina.De fapt era ora 7 din moment ce castigasem 1 ora trecand granita. Ne-am oprit la un restaurant mic mexican inainte sa continuam in sud pe 89 prin Rezervatia Indiana Navajo spre Flagstaff. Chiar daca Flagstaff era la un pic mai mult de 2 ore de Phoenix,am decis ca tot este prea departe sa conduc.Era deja trecut de 1.Rachel dormea de cateva ore,si valul de la bauturile energizante deja se estompase. Am oprit la primul hotel care l-am vazut-Holiday Inn.Rachel s-a trezit in timp ce parcam la intrarea luminoasa a hotelului.Arata draguta,parul ei un pic ravasit si ochii ei grei din cauza somnului. ‘Unde suntem ?’Vocea ei era somnoroasa.Vocea de dimineata. ‘Suntem in Flagstaff.’am spus.’Sunt prea obosit sa conduc.’ Am deschis usa mea.’Doar ramai aici.Ma voi asigura ca sunt camere disponibile.’Am iesit din masina si m-am dus inaintru.Receptia era abandonata si a trebuit sa sun pt serviciu.Aproape imediat un receptioner parand precaut a iesit sa ma intampine.Ochii lui erau injectati si parea ca il trezisem.’Pot sa va ajut ?’ ‘Aveti 2 camere libere ?’ ‘Sigur.Rege sau regina?’ ‘Nu conteaza.Cat timp este liniste.’ ‘Este liniste.’ I-am dat cardul meu de credit si cartea de identitate,si el a scos 2 chei de plastic pt mine. ‘Multumesc.’Am iesit si m-am dus inapoi la masina.’Au camere.’Am parcat masina si am luat cele 2 valize de pe bancheta din spate.Rachel practic era somnambula.De fapt,se purta ca si cum era beata. ‘Haide.’Am condus-o spre liftul care ne-a dus al etajul 2.Prima camera era la 2 usi distanta de lift :211.Am pus jos bagajul si am deschis usa,aprinzand lumina.’Intra.Odihneste-te.’ ‘Unde stai ?’a intrebat ea ametita. ‘Sunt usa urmatoare.’ ‘Am fi putut imparti o camera.’a spus ea,aproape balbaindu-se.’Economiseam.’ ‘Este ok.’am spus.Am condus-o in camera.Erau 2 paturi de marime regina.Am ajutat-o sa se puna pe patul indepartat,apoi am ingenunchiat si i-am dat jos incaltamintea. A zambit.’Esti foarte dragut.Ti-am spus ca esti foarte dragut ?’ ‘Tocmai mi-ai spus.’am spus.Am tras asternuturile de pe pat.’Intra.’ ‘Imi doresc ca sa ramai.’ Am ranjit.’Este un lucru bun ca nu bei.’am spus.’Noapte buna.’M-am aplecat si i-am pupat fruntea.Si-a infasurat mainile in jurul meu.’Multumesc.’M-a pupat pe obraz,apoi a staruit,mainile ei inca in jurul meu. ‘Haide,scumpo.’am spus.’Este timpul pt somn.’Mi-am pus mainile pe bratele ei si am impins usor.’Acum intoarce-te la somn.’ A chicotit.’Trebuie sa ma spal pe dinti.’ ‘Valiza ta este aici.Sunt in camera urmatoare.Suna-ma cand te trezesti de dimineata.Noapte buna.’ ‘Noapte buna,chipesule.’ ‘Noapte buna.’In timp ce ieseam din camera ei,am sperat ca ea sa nu isi aduca aminte nimic din ce a spus.Din ce stiam de la ea eram sigur ca ar fi rusinata si se va simti vinovata.M-am dus in propria camera,mi-am scos incaltamintea si am cazut pe pat.Am adormit imbracat,deasupra asternuturilor. CAPITOLUL ŞAPTESPREZECE 8 iulie 1986 Draga jurnalule, Corpul meu se schimba.Am ceea ce ei numesc masca de sarcina desi arata ca si cum trebuie sa ma spal pe fata.Pielea se innegreste in jurul sfarcurilor si la buric.D-na Churcher ma tine foarte ocupata ajutand-o la curatentia casei si sa am grija de copii.Din fericire nu este o casa mare,si imi plac baietii.Chareles este foarte inteligent.Imi pune intrebari despre sarcina mea,unele nu prea adecvate.Nu ii spun mamei lui.Dna Churcher pleaca de acasa mult cu prietenele ei.D-l Churcher este foarte amabil.Sunt anxioasa in jurul barbatilor acum.Am fost abandonata de toti barbatii din viata mea.Ma simt ca Fantine in Les Misérables.Dar trebuie sa admit ca d-l Churcher este mai dragut cu mine decat femeile din viata mea. Noel 17 decembrie Am avut un vis bizar din nou.Unul care mi-l aduceam aminte si m-am trezit sperand ca nu era real.Sau un vestitor a ce urmeaza.A fost fata mea din vis din nou,doar ca de fiecare data cand ma intrindeam spre ea,tatal meu statea in fata ei,blocandu-ma.Ea se intindea spre mine. M-am trezit dimineata urmatoare cu soarele intrand in camera mea.Mi-a luat un moment sa realizez unde eram.M-am ridicat,m-am frecat la ochi si am cascat,apoi m-am ridicat si m-am dus la fereastra.Chiar daca eram in Arizona,inca era zapada pe jos.Flagstaff este unul dintre putinele orase mari din Arizona care are 4 sezoane. Stiam asta despre Flagstaff pt ca facusem cautari despre oras mai demult.Unul dintre personajele mele conducea pe Ruta 66.Drumul faimos care trece direct prin Flagstaff,care nu numai ca are in medie 3 m de zapada/an dar este si cel mai inalt punct de pe ruta. M-am uitat la ceas.Era aproape 9.Nu eram surprins ca am dormit atat de tarziu.M-am trezit ieri inainte de 5 dimineata si nu m-am pus in pat decat in jur de 1,40 dimineata.Exact atunci mi-a sunat telefonul.Era Laurie.Mam pus pe pat si am raspuns. ‘Esti acasa?’ ‘Nu.Sunt in Arizona.’ Pauza lunga.’Ce faci in Arizona?’ ‘Ma incalzesc.’ ‘Puteai sa iti pui un pulover pt asta.Ai condus,fara dubiu.’ ‘Bineinteles ca da.’ ‘Pot sa intreb de ce esti in Arizona ?’ ‘Il caut pe tatal meu.’ Ea a oftat usor.’Si cand urma sa imi spui asta ?’ ‘Cand o clarificam.’am spus. ‘Esti o asa mare durere.’ ‘Fac ce pot.Si de asta se vand cartile mele.Este acea durere care o impart.Este schadenfreude(=experienta emotionala a placerii in comparatie cu ghinionul altora).’ ‘Schadenfreude.’a spus ea ca ecou.Puteam sa o vad cum da ochii peste cap. ‘Trebuie sa faci ceva pt mine.’am spus. ‘Numeste.’ ‘Am nevoie ca sa imi rezervi niste camere la Phoenician.’ ‘Atat de aproape de Craciun,stii ca probabil sunt plini.’ ‘Stiu.De asta iti cer tie sa o fac.Poti face magie.’ A marait.’Lucrurile care le fac pt tine.’ ‘De asta te iubesc.Sa imi spui cand o rezolvi.’ A marait.’Ciao.’ ‘Pa.’am inchis,apoi am sunat in camera lui Rachel.A raspuns la primul apel. ‘Aici esti.’a spus ea luminos. ‘Se presupunea sa ma suni.’ ‘Nu stiu.Nu am vrut sa te trezesc.Trebuia sa dormi.De cand esti treaz ?’ ‘Tocmai m-am trezit.’am spus.’Tu?’ ‘Sunt treaza de o ora.Ma pregateam.’ ‘Trebuie sa imi fac dus.Voi fi gata intr-o jumatate de ora.Ciocan la usa ta cand termin.’ ‘Ne vedem atunci.’ Mi-am facut dus si m-am imbracat,purtand haine mai subtiri decat ziua precedenta.Nu este de maneca scurta,dar in comparatie cu Utah,era un val de caldura.In timp ce ieseam pe usa,Rachel a iesit din camera ei tragand geanta ei. ‘Neata.’am spus. ‘Buna.’a spus ea usor,dandu-si parul la o parte de pe fata.’Au mic dejun inclus jos.’ ‘Ok.Am nevoie de o cafea.Sau 2.’ I-am luat geanta si am coborat scarile spre etajul principal.Aria de luat cina era o camera mica intr-o parte a foiaerului.Am luat o fiertura de oua prajite cu fulgi de patrunjel,crutoane si branza elvetiana,in timp ce Rachel si-a luat un bol de cereale si briose englezesti,peste care a intins un strat gros de marmelada de portocale.Cu exceptia uni batran urmarind CNN,eram singurii din camera. Dupa ce am inceput sa mancam,Rachel a spus.’La ce ora am ajuns aici noaptea trecuta ?’ ‘Un pic dupa 1,30.’ ‘Oh.’a spus ea.A ezitat,apoi s-a intors la ovaz. Am privit-o mancand cateva linguri,apoi am intrebat.’Esti ok?’ Ea se uita anxioasa la mine.’M-am facut de ras noaptea trecuta ?’ ‘Nu.’ ‘Nu te cred.’ ‘Ai fost un pic…afectuoasa.’ A marait.’Imi pare tare rau.Innebunesc noaptea.’ ‘Cel mai bun timp sa innebunesti.’am spus. ‘Intotdeauna am fost asa.Cand sunt foarte somnoroasa,este ca si cum ma transform intr-o persoana complet diferita.Te rog sa nu spui cuiva.’ Imi inalt capul.’Cui sa ii spun ?Oh,asteapta.As putea sa-l sun pe logodnicul tau.’ ‘Asta nu va merge foarte bine.’ ‘Sau as putea pune-o in carte.’ ‘Nu ai indrazni.’ ‘Nu ai nicio idee ce as indrazni.’ Ea s-a uitat la mine ca si cum nu era sigura daca eram serios sau nu.’Nu ai indrazni,nu-i asa ?’ ‘Nu.Asa este cel mai bun mod sa fi dat in judecata.’Am schimbat subiectul.’Deci,am avut un vis ciudat noaptea trecuta.Era mama ta din nou,doar ca de data asta tatal meu statea in fata ei,ca si cum incerca sa o protejeze de mine.’ ‘Nu cred ca ar incerca sa ne tina departe de ea.’ ‘Nu am nicio idee.’ ‘Lasand-o pe mama deoparte,cred ca vrei sa vorbesti multe lucruri cu el.’ ‘Singuruul lucru care vreau sa-l stiu este de ce m-a abandonat intr-o casa abuziva si nu s-a mai intors niciodata.’ ‘Poate si el era abuziv.’ Am sorbit din cafea.’Poate.Nu am nicio amintire despre asta.Dar poate.Si neglijarea este un abuz.’Am ranjit subit negru.’Poate este ca « Un baiat pe nume Sue ».’ Rachel s-a uitat la mine intrebatoare.’Ce este asta ?’ ‘Pe bune,nu ai auzit niciodata de el ?’ A clatinat din cap. ‘Este un cantec vechi Johnny Cash.Un tata isi numeste baiatul Sue inainte sa-i lase nimic.Trecand prin viata cu un nume defata il face sa invete cum sa se lupte si sa se apere.Cand este mai mare decide ca atunci cand isi va gasi tatal,il va omori.In loc de asta,tatal ii spune ca stia ca nu va ramane,asa ca i-a pus acel nume ca sa-l intareasca.’ ‘Asta nu are sens.I-a dat un nume de fata ca sa-l intareasca ?’ ‘Da.Asa ca atunci cand isi gaseste tatal,se lupta si fiul invinge si tocmai vrea sa-si omoare tatal cand tatal ii spune ceva de genul, »Trebuie sa-mi multumesti,inainte sa mor,Pt pietricelele din stomacul tau si scuiptaul din ochiul tau. »’ ‘De ce nu si-a schimbat numele ?’ Am ranjit.’Nu ar mai fi un cantec.’ Ea a muscat din briosa,apoi a spus,’De ce alegem mereu calea grea ?’ Telefonul mi-a vibrat.M-am uitat in jos.Laurie mi-a dat un mesaj. Am putut lua doar o camera-un apartament cu 2 paturi.Pe numele tau.Imi esti dator mult,d-le autor mare.:) M-am uitat in sus. ‘Cine este?’ ‘Agenta mea.I-am cerut sa ne rezerve niste camere.’ ‘Pe bune ?Face asta pt tine ?’ ‘Face orice trebuie.’ ‘Orice gen?’ ‘Ca sa ma tina fericit.’ ‘Asta trebuie sa fie dragut.’ M-am uitat la ceasul meu.’Este cam 10,30.Daca plecam acum,asta ne-ar pune in Scottsdale pe la 1.’ ‘Scottsdale ?’ ‘Laurie ne-a rezervat camere la Phoenician Resort.De fapt,ne-a rezervat o camera.Un apartament.A trebuit sa traga niste sfori pt asta.Esti ok sa impartim o camera,sau ar trebui sa gasim altceva ?’ ‘Este ok.’a spus ea.’Am incredere in tine.’ Am ranjit.’Dupa noaptea trecuta,intrebarea reala este,Eu am incredere in tine?’ Ea si-a frecat fruntea.’Sunt asa de rusinata.Te rog lasama sa mor.’ Am ras.’Nu o voi mai aduce in discutie.’ ‘Multumesc.’ ‘Deci,ne cazam la hotel,mancam pranzul.Asta ar fi cam la 3.’ ‘Cat de departe este Mesa de Scottsdale ?’ ‘Cam la 20 minute.Cred ca mai degraba astept seara ca sa mergem,asa ca avem putin timp de omorat.’ ‘Ne-am putea opri in Sedona.’a spus Rachel.’Este la doar o ora de aici.Intotdeauna am vrut sa il vad.Si spun ca are o energie buna.Este din cauza vortexurilor sau ceva.’ ‘Mi-ar prinde bine niste energie.’ ‘Cum ar fi energizantele ?’ ‘O iau cum vine.’ CAPITOLUL OPTSPREZECE 16 iulie 1986 Draga jurnalule, Azi Jacob mi-a spus mami.Stiu ca cei mici mai striga accidental pe profesorii lor mami,asa ca nu este mare scofala.Din pacate a fost in fata d-nei Churcher.Nu a fost foarte fericita despre asta.Viata merge mai departe.Ma simt mai bine.Saptamana viitoare prietena mea Diane va conduce din Logan ca sa ma vada.Sunt singuratica.Este ciudat sa spun asta cand este alta fiinta umana in mine.Ma intreb cum el sau ea arata.Ma intreb daca vom fi prieteni intr-o zi.Ma inteb daca ea ma va ierta vreodata. Noel Ne-am decazat,am carat ambele genti la masina,si am iesit din oras.In Flagstaff autostrada se schimba din Interstatala 89 in Interstatala 17 si am continuat spre sud,scazand altitudinea la fel cu latitudinea. Dupa cativa km de tacere confortabila Rachel s-a intors spre mine.’Este greu sa scrii romante ?’ ‘Nu prea scriu romante.Scriu povesti de iubire.’ ‘Care este diferenta ?’ ‘Povestile de iubire sunt mai universale.’ ‘Ce inseamna asta.’ ‘Sunt mai mult despre baiatul intalneste fata.Povestile au teme universale la care toata lumea se poate raporta.’ ‘Toata lumea se poate raporta la romantism.’ M-am uitat la ea.’Pot ?’ Si-a muscat sbuza.’Poate ca nu.’ ‘De asemenea,intr-o poveste de iubire,sfarsiturile variaza.Ai vazut Titanic-ul ?’ ‘Da.’ ‘Poveste de iubire.Rose se indragosteste de Jack,scenariul standard fata bogata/baiat sarac,dar la final,nava se scufunda si Jack se ineaca.’ ‘Da,asta a cam fost nasol.’ Am ras.’Romantele sunt mai formulate.Baiatul intalneste fata,baiatul pierde fata,baiatul si fata ajung impreuna.Gandeste-te la Cenusareasa.Printul danseaza cu Cenusareasa la bal,Cenusareasa fuge la miezul noptii,printul o descopera pe Cenusareasa cu papucul de clestar care l-a lasat in urma.Cenusareasa renunta la surorile urate,si ea si printul traiesc fericiti pana la adanci batraneti.’ ‘Intotdeauna traiesc fericiti pana la adanci batraneti ?’ ‘Da in genul romantic.In povestile de iubire,depinde.’ ‘De ce ?’ Am ranjit.’Daca mai este sau nu o continuare.’ Cand am trecut de primul semn pt Sedona,Rachel a spus,’Ai auzit de cantecul « Nu este nicio Arizona » ?’ ‘Cine il canta ?’ ‘Jamie O’Neal.’ ‘Nu o cunosc.’ ‘Pe bune ?Nu l-ai auzit niciodata ?’ ‘Nu ma face de ras.Nici tu nu ai auzit de « Un baiat pe nume Sue » si Johnny Cash cu siguranta este mai faimos decat femeiea O’Neal.’M-am uitat la ea.’Deci,despre ce este ?’ ‘Este despre o femeie al carei barbat se duce in Arizona sa ii spune ca va trimite dupa ea dupa ce va pune lucrurile in ordine.Ii tot trimite vederi,dar el doar mintea despre toata tarasenia.Intr-un final ea concluzioneaza ca nu exista Arizona.’ ‘De aici titlul.Este tragic.’ ‘Foarte.Cu siguranta nu o romanta.’ ‘Nici o poveste de dragoste.’am spus.M-am uitat la ea.’De ce crezi asta ?’ ‘Refrenul este, »Nu este nicio Arizona,niciun desert pictat,nicio Sedona. »’ ‘D-na O’Neal a gresit.’am spus.’Tocmai am vazut primul semn.’ ⁜ Pana cand am ajuns in Sedona,nu mai era vreo urma de iarna.In fata noastra,formatiuni de gresie rosie ieseau din campiile desertului Sonoran. Toata excursia noastra a durat mai putin de 4 ore.Am condus in centru si ne-am dus in cartierul Principal plin de cafenele,galerii de arta,magazine de bijuterii si magazine de suveniruri vanzand tricouri si amintiri din Sedona. Dupa ce am condus la capela Sfintei Cruci,care datea spre vale.Majoritatea oamenilor din biserica erau straini.In ciuda reputatiei Sedonei ca o Mecca New Age,de fapt era un oras religios si erau multe biserici imprastiate in jurul catedralelor de piatra naturala. Cu siguranta am fi putut petrece mai mult timp vizitand,dar incepam sa cred ca evitam ceva,care,fara dubiu,o faceam.Sunt un savant in a gasi distrageri cand ceva este inconfortabil.Este uimitor cum multe distrageri vin cand nu am chef de scris. Intr-un final ne-am dus inapoi pe I-17 si am condus orele ramase spre Scottsdale.Temperatura din Phoenix era placuta,pe la 21°C.Rachel era bucuroasa pt caldura,cum ea nu este obisnuita cu frigul ca mine.St. George,care este aproape de casa ei,este printre cele mai calde parti din Utah si aproape niciodata nu se raceste.Este locul unde oamenii din Salt Lake se duc sa joace golf sau sa scape de aerul gri-maro a inversiunilor frecvente din Salt Lake. ⁜ Phoenician este un servetel verde in poala unei stanci prafuite din Muntele Spatele Camilei.In timp ce conduceam pe strazile imaculate liniate cu palmierei si vegetatia bine ingrijita a resortului,Rachel se uita uimita imprejur.’Asta este foarte dragut.’a spus ea.’Cred ca te costa o avere sa stai aici.’ ‘Nu este ieftin.’am spus.’Mai ales in perioada asta a anului.’ ‘Am fi putut sta undeva mai ieftin.’ ‘Am fi putut,dar inca incerc sa te impresionez.’ A zambit.’Inca merge.’ Am condus pe langa intrara principala a hotelului spre proprietatea de mai sus-Apartamentele luxoase Canion.Presupun ca ma incredeam un pic.Sau mult.2 barbati tineri purtand uniforme identice de pantaloni scurti verde-vanator,sepci,si bluze ca halatele ne-au intalnit sub portic.Unul din ei mi-a luat masina in timp ce celalalt ne-a pus bagajle pe un carucior si l-a dus inauntru. Rachel si cu mine ne-am dus inauntrul unui foaier frumos,cu podea de marmura si ne-am cazat la receptie unde statea o femeie in varsta atractiva.In timp ce femeia ne-a dat cheile de la camera noastra,a spus,’Bine ati venit in canioane,d-le Churcher.Scuzati-ma ca ganguresc,dar sunt un mare fan al lucrarilor d-voastra.Sper ca d-voastra si d-na Churcher sa va simtit bine cu noi.Daca este ceva ce pot ca sa va fac sederea mai placuta,va rog sa nu ezitati sa ma sunati.’ Tocmai urma sa corectez starea noastra matrimoniala,ar Rachel a vorbit prima.’Multumim,Claire.De abia asteptam luna noastra de miere.’ ‘Scuzati-ma.’a raspuns ea.’Nu mi s-a spus ca este luna dvoastra de miere.Felicitari.Va voi trimite o sticla de sampanie.’ ‘Multumesc.’am spus,ridicandu-ma in picioare. In timp ce plecam de langa receptie,am spus.’Luna noastra de miere ?’ Rachel a zambit.’Doar iti protejez reputiatia d-le Churcher.Nu vrei ca fanii sa aiba impresia gresita.’ Am dat din cap.’A fost amabil din partea ta.Si primim o sticla de sampanie gratis.’ Am urmarit hamalul de la hotel cu caruciorul cu bagajele noastre mergand pe mocheta moale de pe coridor spre camera noastra cam la 30 m.Am descuiat usa si hamalul a adus inauntru valizele noastre. Apartamentul era spaios si frumos,si in timp ce Rachel a intrat,ochii ei au devnit mai mari din cauza uimirii.S-a dus la usa dubla din sticla care datea spre o veranda mare ce datea spre terenul de golf.In afara ferestrei noastre era o gradina colorata de cactusi.Ce priveliste.Ea a mers in restul apartamentului,disparand in alta camera.Dupa ce a plecat hamalul,am dat drumul la aerul conditionat.’Ce crezi ?’ Rachel a venit inapoi in camera.’Deci asa traieste celalelalte 2 %.’ M-am asezat pe canapea.’Inca pot sa ne rezerv ceva la Airbnb.’ ‘Nu,sunt ok.’a spus ea.’Aceasta camera este chiar foarte,foarte mare.’ ‘Sunt 167 mp.Este mai amre decat casa mamei mele.Bineinteles,de obicei iau o camera.’ ‘Ai fost aici inainte ?’ ‘De multe ori.Phoenix are librarii clasice in care am venit pt semnari de carte.Este libraria Schimband Mainile in Tempe si Pixul Veninos in Scottsdale.’ ‘Ce viata minunata ai.’a spus ea. ‘Una uimitor de singuratica.’am raspuns.’Am venit aici o data in mijlocul verii.Erau 47°C.’ ‘Asta suna ingrizitor.’ ‘La inceput am gandit la fel.’Dar de fapt s-a dovedit a fi destul de dragut.Nu prea era lume pe aici si am stat destul de mult la piscina si am avut serviciul in camera doar pt mine.Vorbind despre,am gandeam sa luam pranzul langa piscina.’ ‘Sa imi pun costumul de baie ?’ ‘Daca vrei sa inoti.’ ‘Ma intorc imediat.’ Cateva minute mai tarziu ea s-a intors intr-un costum din 2 piese cu maieu de culoare rosu-aprins.Avea o silueta frumoasa,care era acoperita modest.Ea s-a uitat la mine ca si cum imi astepta aprobarea.Nu aveam cuvinte. ‘Deci ?Iti place ?’ ‘Wow.’ ‘Wow?’ ‘Este frumos.’M-am uitat in ochii ei.’Esti frumoasa.’ Ea s-a uitat cu dubiu la mine,apoi in jos la costumul ei de baie.’Nu este prea…riscant ?’ ‘Poate pt anii 1900.’am spus. ‘Scuze.Sunt doar constienta de sine.’ ‘Cu un corp ca al tau,majoritatea femeilor cu care m-am intalnit ar fi purtat cat mai putin posibil.’ ‘Pai,asta nu sunt eu.’Ea s-a uitat in oglinda.’Este costumul.Este magulitor.’ ‘Asta este ca si cum spui ca Mona Lisa are o rama draguta.’ A ras.’Opreste-te.’Ea s-a uitat la mine si a spus.’Brandon crede ca este prea ne-modest.’ ‘Acest costum ?’ Ea a dat din cap.’L-am purtat o data,apoi l-am pus deoparte.Cateodata cred ca vrea sa port burka daca ar putea.’ ‘Asta este ca si cum ai pune o lumanare sub un tufis.’am spus. Ea a ras din nou.’Iti pui costumul de baie ?’ ‘Uff.’am spus.Nu muream sa-mi expun fizicul.’Da.Dar te atentionez,am un corp de autor.’ ‘Ai un corp dragut.’ ‘Acum ti-ai pierdut toata credibilitatea.Da-mi un moment.’ M-am dus la baie si mi-am pus costumul de baie Tommy Bahamas si un tricou Green Day,apoi am iesit. ‘In regula.Sa mergem.’ ⁜ Canion-ul avea propria piscina liniata cu palmieri inconjurata de sezlonguri luxoase de lemn si cabane colorate in maroniu.Erau cativa zeci de oameni afara dar niciun copil,asa ca aria piscinei era tacuta.Ne-am asezat la o masa aproape de piscina si un chelner s-a apropiat de noi. ‘Buna ziua.Veti lua masa ?’ ‘Da.’am spus. Ne-a dat meniurile de pranz.’Pot sa va aduc ceva de baut ?’ ‘Voi avea Cola dietetica cu lime,si ea vrea…’M-am uitat la Rachel. Ea s-a uitat la chelner.’Mi-ar place niste suc de ananas cu un pic de suc de merisoare.’ ‘Cu votca ?’ Ea parea surprinsa de intrebare.’Nu,d-le.’ ‘O adiere marina virgina si o Cola dietetica.’ S-a intors cateva momente mai tarziu cu bauturile si ne-a luat comanda.Am comandat o shaorma mediteraneeana de pui.Rachel a comandat pui si o salata Caesar cu kale. In timp ce manacam,am vorbit despre resort si cliamtul Arizonei,comparandu-l cu cel de acasa de la Rachel,din St. Geroge.Era tentant sa evit sa ma gandesc la motivul pt care am venit in Phoenix.Mai ales ca de fiecare data cand am facut-o,eram plin de anxietate. Am fost prea grabit sa vin ?Eram aici doar pt Rachel ?Nu aveam nicio idee cum va raspunde tatal meu intalnirii.Nici macar nu eram sigur cum voi raspunde eu.Elyse a spus ca vroia sa ma vada,dar de ce ?Regreta si incerca sa se rascumpere ?Sau era asta unul dina cele clisee unde parintii de intorc dupa ce copii lor ajung mari ?Daca imi cere bani ?Sau un rinichi ?Vezi de ce nu vroiam sa ma gandesc la asta. Ciudat,Rachel nu a adus vorba despre asta,desi cred ca a simtit reticenta mea si astepta ca eu sa deschid subiectul.Dupa un timp s-a dus sa inoate,mai intai bagandu-si piciaorele in apa,apoi glisand de pe margine.Piscina avea cam 1,20 m,destul de putin adanca pt ea ca sa stea in picioare si sa vorbeasca cu mine. ‘Asta este perfect.Intra.’ Am zambit la ea.’Sunt bine.’ ‘Stiu ca esti bine.Intra.’ ‘Nu pot.Tocmai am mancat.Nu ar trebui sa inoti cel putin o jumatate de ora dupa ce ai mancat.’ ‘Asta este un mit.Daca ai crampe,te voi salva.Promit.’ Am ranjit.’In regula.Nu mai am scuze.Dar nu te uita cand imi dau jos tricoul.Privelistea te poate orbi.’ ‘Am fost atentionata.’a spus ea. Mi-am dat jos tricoul si am intrat in piscina.Ea era in regula,apa se simtea super.Rachel s-a lasat pe spate pe marginea piscinei,rezemandu-si bratele pe marginea de ciment.’Iti aduci aminte ce vorbeam in dimineata asta,la micul dejun ?’ ‘Vrei sa spui…’Am ezitat sa deschid subiectul.’Despre cum te-ai purtat seara trecuta.’ Ea s-a incurntat.’Ai spus ca nu mai aduci asta in discutie.’ ‘Nu am facut-o.Am crezut ca tu o faci.’ ‘Nu o voi aduce niciodata in discutie.’ ‘In regula,deci despre ce am vorbit?’ ‘Am vorbit despre cantecul « Un baiat pe nume Sue ».Si am intrebat « De ce mergem mereu pe calea cea grea ? »’ ‘Imi aduc aminte.’ ‘M-am gandit la asta.Si cred ca mi-am dat seama de ce.Este pt ca nu credem ca meritam fericire.Sau iubire.’Ea s-a uitat in ochii mei,apoi a spus,’Cel putin,la asta m-am gandit.’ ‘Inteleg asta.’am spus.’Am crezut intotdeuana ca nu alegem ce viata vrem.Alegem viata care credem ca o meritam.Ne sabotam pe noi insine ca un mod de a ne pedepsi pe noi insine.’ ‘De ce sa ne pedepsim pe noi insine ?’a intrebat Rachel.’Nu ne pedepseste lumea destul ?’ M-am incruntat.’De ce nu am face-o si noi ?Traim intr-o lume care ne face intotdeauna sa muncim pt iubire.Este cauza si efect.Povestea copialriei mele.Daca pot fi destul de bine,poate mama ma va iubi.Problema este,undeva pe drum iti dai seama ca nu poti vi vreodata destul de bun.Intrun final a devenit prea mult pt mine.Ajungi la punctul asta unde vrei sa tipi, »Iubeste-ma pt cune sunt sau pleaca din viata mea. »Cred ca din cauza asta nu am fost niciodata interesat de religie.Toata lumea cu care am vorbit despre religie a spus practic ca trebuie sa muncesc din greu ca sa merit iubirea lui Dumnezeu.Am petrecut jumatate din viata ca sa am doar iubirea mamei mele si nu a mers.Unii mi-au dat explicatia ca noi ne gasim drumul inapoi spre Dumnezeu.Modul in care o vad eu,este asa :Iei un copil,il lasi in mijlocul Chinei,apoi spui, »Acum voi disparea.Este treba ta sa iti gasesti drumul inapoi la mine.Sunt mii de oameni care iti vor da directii diferite si harti diferite si nu vei stii niciodata daca ce ai ales este bine.Dar daca gresesti,nu poti sa te intorci acasa. »Stiu cum este sa fi dat afara din casa de cei care ii iubesti si nu stii de ce.Daca asta este Dumnezeu,o versiune omnipotenta a mamei mele,nu il vreau.’ Rachel s-a uitat la mine ganditoare.’Ti-am spus ca parintii mei sunt foarte stricti.Sunt foarte legalisti despre abordarea lor fata de Dumnezeu.In mintile lor,Dumnezeu este ca un politist de trafic cosmic.Pt fiecare actiune trebuie sa fie o reactie egala si opusa.Daca faci o greseala,trebuie sa fi pedepsit.Din cauza asta au fost foarte pedepsitori.Nu pot sa iti spun de cate ori m-au batut.Ce a fost mai rau este ca isi exprima iubirea lor pt mine asa cum o fac.A fost destul de vraistie.’ ‘Parintii te-au batut ?’ ‘Frecvent.Si cu intentia sfanta,cateodata citand din Biblie asa cum o faceau ei.Probverbe 20-24 : »Il bati cu toiagul,si vei livra sufletul lui de la Sheol. »L-au scris.’ ‘Imi pare rau.’ ‘Da.Si mie.Dar lucrurile sunt,cred ca Proverbele erau doar modul de a fi parinte al regelui Solomon.Si intelept sau nu,fiul lui,Rehoboam,care i-a laut locul,era un conducator viciat,crud urat de toata lumea si aproape omorat de proprii oameni.Deci ce a spus Solomon indirect a fost, »Sfaturile mele de a fi parinte sunt de rahat,si daca vrei un copil ca mine,creste-l asa cum am facut eu. »’ Am ras,’Cum de stii atat de mult din Biblie ?’ ‘Familia mea a studiat Biblia in fiecare zi inainte de scoala.’ ‘Sunt impresionat.’ ‘Nu fii.’a spus ea.’M-au obligat.Asa ca la inceput doar am acceptat sucirea lor in tot.Apoi,cand am devenit mai mare,am realizat ca doar adauga propriile lor intrerpretari si personalitati la invataturi,asa ca ma inceput sa studiez ca sa nu le fac pe plac dar mi-am dat seama de adevarul scris in Biblie.Am inceput sa pun intrebari.’ ‘Cum a mers asta?’ ‘Ei au vazut-o drept rebeliune.Ca majoritatea oamenilor,erau mai interesati de a-si proteja credintele decat sa invete adevarul.Am continuat sa vad acele contradictii in ce citeam si ce credeau ei.Cand aveam 16 ani-am intrebat ce inseamna bunavointa,si tata a spus, »Bunavointa inseama ca dupa ce ai facut tot e poti sa faci posibil,atunci,si doar atunci,bunavointa Domnului este suficienta ca sa te salveze. »Am plecat disperata.Am gandit,Asta este imposibil.Nimeni nu poate sa faca tot ce pot.Pt ca intotdeauna poti sa te rogi pt inca 1 secunda sau sa dai inca 1 dolar unui sarac sau sa mai citesti un cuvant din Biblie.Poti intotdeauna sa faci mai mult.Si toata lumea o da in bara la un moment dat si doar asta inseamna ca nu ai facut tot ce ai fi putut sa faci.’ A expirat in exasperare.’Am vazut oameni care si-au petrecut intreaga viata alergand dupa cozile lor spirituale si nu au ramas cu nimic decat extenuati.Oamenii care cred intr-un Dumnezeu politist la trafic ajung sa fie plini de rusine sau plini de neprihanire de sine delirant.Cred ca asta rezuma parintii mei,ambele lucrurui.Daca i-ai intreba daca sunt buni,ar spune ca nu.Dar daca i-ai intreba daca sunt pacatosi,ar fi ofensati.Partea grea este ca chair daca stii ca nu este in regula,de indata cea ti-ai programat mintea in tine,noroc sa o scoti.Pt ca se simte ca si cum te revolti impotriva a ce este drept chiar daca stii ca nu este corect.’Ea si-a ingustat ochi la mine.’Am sens ?’ Am dat din cap.’Mai mult decat am auzit mult timp.’am spus.’Si faci ca un tata absent sa sune din ce in ce mai bine.’ ‘Nu este mai bine.Este doar diferit.Este ca si cum spui care este mai bun,abuzul sau neglijarea.Cum ai spus,amandoua sunt forme de abuz.Doar ca unul este pasiv.’ M-am gandit la comentariul ei,apoi m-am uitat la ceasul meu.’Vorbind de neglijenta,este trecut de 5.Mai bine am merge.’ Am iesit din piscina,ne-am uscat,si ne-am dus in apartamentul nostru.Mi-am schimbat hainele in baie in timp ce Rachel a facut la fel in dormitorul principal. ⁜ Pregatindu-ma sa-l vad pe tatal meu,aveam unul din acele momente « prima zi la scoala » unde ma intrebam ce sa port.Mi-am spus ca nu conteaza si mi-am pus un tricou polo si pantaloni scurti kaki si incaltaminte de tenis fara ciorapi si am iesit sa iau masina.Daca nu vroia sa ma vada in tricou,de ce m-ar vedea in sacou Armani ? Valetul a adus masina mea si mi-a inmanat cheile.’Sa aveti o seara frumoasa.’ ‘Multumesc.’ Deja deschisesem usa pt Rachel,si ea s-a urcat langa mine. ‘Esti pregatit ?’a intrebat. ‘Nu.Tu esti ?’ ‘Nu.Sa mergem.’ Am zambit.Iubeam spiritul acestei femei. CAPITOLUL NOUĂSPREZECE 23 iulie 1986 Draga jurnalule, Maine este in 24-este ziua Pionierilor aici in Utah.Mergem toti la balciul tinutului Salt Lake,si la rodeo.Sunt foarte incantata despre asta.Nu prea am iesit.Avem rodeo-uri is in Logan.Sunt intotdeauna dristractiv de urmarit.Abdomenul meu doar creste.Ma doare in jos pe picior.D-na Churcher spune ca este de la nervul sciatic si nu este mare scofala.Va disparea.Ma bucur pt asta.Sa ai un copil este un angajament mare.Nu ceva la care te gandesti cand un baiat iti da hainele jos.Ma intreb daca il voi vedea pe Peter din nou si ce ii voi spune.Probabil nu se va intampla niciodata.Este ok-am un iubit.Numele lui este Jacob,si ma iubeste mai mult decat orice baiat a iubit o fata.El mi-a spus asta. Noel Am programt adresa tatalui meu in telefon si Rachel si cu mine am plecat. Drumul spre Scottsdale spre Mesa mi-a luat 25 minute.Din fericire era sambata;altfel am fi ajuns in trafic greu.Am condus spre sud pe 101 spre US 60,unde am condus spre est spre Drumul Gilbert Sud,apoi spre nord pe Gilbert spre Broadway.Cand am ocolit la est,conducand distanta scurta pe strada 25 si apoi sud spre un bloc spre bulevardul Calypso si in cartierul tatalui meu. Era o suburbie simpla,de clasa mijlocie si case micute.Am gasit adresa pictata in alb si negru pe bordura.Nr 2412. Casa era una din cele vechi-un stuc bland,galben-sifon cu un garaj pt 2 masini si acoperis de teracota.Gradina din fata era austera,peisajul totul cu pietre de lava si o gradina mica de cactus in centru.Aproape de usa din fata era un ghiveci mare de lut cu un lamai mic,care arata un pic ciudat cu coronita de Craciun ataranata de usa.Am oprit masina langa bordura. ‘Asta este locul.’am spus. ‘Arata dragut.’a spus Rachel.’Simplu.’ M-am uitat la ea.’Ce crezi ?Pregatit sa-l intalnesti pe tipul asta ?’ ‘Nu cred ca ar trebui sa vin cu tine.O voi face daca vrei,dar este un moment mare.Eu sa fiu acolo poate doar va face lucrurile mai confuze.’ M-am gandit pt un moment,apoi am spus.’Probabil ai dreptate.Daca lucrurile merg bine,vin sa te iau.’ ‘Noroc.’a spus ea.’Voi spune o rugaciune pt tine.’ Am iesit din masina si m-am dus la usa,cautand vreun semn de viata,.Era o copie impaturita a ziarului Arizona Republic pe veranda din fata aprope de usa. Am sunat la sonerie si un caine dinautnru a inceput sa latre.Un caine mic cu un latrat ascutit. Am auzit pasi si am deschis usa.O femeie,inalta si subtire cu un pic de par carunt,a deschis usa.Avea ochi amabili. ‘Pot sa va ajut ?’a intrebat ea usor. ‘Sunt aici sa-l vad pe Scott Churcher.’ ‘Scott nu este aici acum.Pot sa va ajut ?’ ‘Stiti cand se intoarce ?’ Ea s-a uitat la mine pt un moent,apoi a spsus,’Esti Jacob.’ M-am uitat intrebator la ea.’Cum stiti asta ?’ ‘Arati ca Scott.Intri?’ ‘Multumesc,dar am pe cineva in masina.Cand il asteptati?’ ‘Azi este in Tucson,dar va veni maine dupa-amiaza.Este in regula ?’ ‘Este ok.’am spus. ‘Ii voi spune ca ai venit.Pe la ce ora sa ii spun ca vi ?’ ‘La ce ora il asteptati inapoi ?’ ‘3.Dar daca stie ca esti aici,va veni mai devreme.’ ‘3 este bine.’am spus.’Ma voi intoarce atunci.’ ‘Vrei sa iti lasi nr de telefon ?’ ‘Nu.’ ‘In regula.’a spus ea amabil.’Ne vedem maine.’ In timp ce am incput sa ma intorc,a spus,’Jacob.’ M-am intors.’Da?’ ‘Multmuesc ca ai venit.Va fi foarte fericit sa te vada.’ Am dat din cap incet,apoi m-am intors la masina. CAPITOLUL DOUĂZECI 30 iulie 1986 Draga jurnalule, Nu am ajuns la rodeo.Nu a fost vina fam. Churcher.Tata a sunat si a intrebat daca se duc undeva pe 24.Cand Scott i-a spus ca ne ducem la rodeo,tata a spus ca trebuie sa nu ma duc,din moment ce stiau ca o gramada de oameni din Logan se duceau.Nu cred ca parintilor mei le pasa de mine.Tot ce le pasa este cum aratau in fata vecinilor cu care se duceau la biserica.Am citit mai demult in Biblie-ceva gen,sunt ca mormintele,albi si sclipitori pe dinafara dar plini de oasele mortilor.Astia sunt parintii mei,in regula.Viata lor este o minciuna.Mai degraba as trai o viata sincera decat o viata admirata.Si apoi,nu este nimeni niciodata fericit pt oamenii carora li se intampla doar lucruri bune.Ii urasc pt ca in spatele mastilor lor si ei sufera. Am petrecut mult timp stand imbratisata cu micutul Jacob.Este amicul meu.Il iubesc si pe Charles,dar nu este apropiat de mine in felul in care este Jacob.Obisnuia sa ii placa cand ii citeam,dar acum doar citeste singur.Cred ca ma uraste pt ca o vrea pe mama lui,si din moment ce ea nu le da baietilor prea multa atentie.Cred ca ea a fost obosita inainte si acum se bucura de libertate.Mama mi-a trimis o scrisoare.Nu am deschis-o. Noel M-am urcat inapoi in masina.Rachel s-a uitat la mine cu anticipare.’Era acasa?’ ‘Nu.Este in Tucson.Vine maine dupa-amiaza.’ ‘Ne intoarcem ?’ Am pornit masina.’Da.’Am plecat de langa bordura,nerabdator sa plec de la casa.Nu am vorbit,cam 5 minute mai tarziu Rachel a intrebat,’Esti ok ?’ Doar m-am uitat in fata.’Nu stiu.’ ‘Ne intoarcem la hotel?’ M-am uitat la ea.’Da.Daca nu este alt loc in care vrei sa mergi.’ ‘Nu.Vrei sa mergem la o plimbare cand ne intoarcem ?’ Nu am raspuns imediat.’Vedem.’ 20 minute mai tarziu am oprit la resort.Valetul a deschis usa pt Rachel in timp ce ieseam.I-am inmanat cheile. ‘Este o noapte asa draguta.’a spus Rachel.’Ce zici de o plimbare ?’ ‘Incerci sa ma ti ocupat ?’ ‘Da.’ ‘Ok.’M-am intors spre valet,care tocmai vroia sa intre in masina mea.’Unde este un drum bun pt drumetii?’ ‘Este o carare buna pe Spatele Camilei,dar sunteti un pic cam tarziu pt asta pt seara asta.Aceasta carare merge in jurul proprietatii si trece de gradina cu cactusi.Este o plimbare draguta.’ ‘Multumesc.’am spus. ‘Daca va duceti pe Spatele Camilei,sa va asigurati ca luati multa apa cu d-voastra.’ ‘Multumesc.’ Ne-am plimbat pe carare,care ne ducea in jos la resortul principal.Cararea era frumoasa si de-a lungul ei erau multe specii de catusi si un tufis mare de bouganvilea magenta.Frunzele erau frumoase dar majoritatea erau intepatoare,ceea ce mi-a adus aminte de multele femeie cu care ma intalnisem recent. Rachel era un pic tacuta,fara dubiu pt ca eram si eu.Am mers cam 46 m in tacere inainte sa intrebe din nou,’Esti ok ?’ M-am uitat in jos.’Nu stiu cum sunt.Imi pare rau,presupun ca ma invart un pic.’ ‘Este ok.Nu pot sa-mi imaginez cat de greu trebuie sa fie.’ Am continuat sa mergem.Eram aproape de terenul de golf cand a sunat telefonul lui Rachel.’Imi cer scuze.Am uitat sa-l inchid.’Ea s-a uitat la ecran,apoi a raspuns.’Buna.’ O voce masculina a inceput sa tipe.Nu imi puteam da seama de cuvinte,doar un ton furios,nazal de atac. ‘Imi pare rau,eu…’Tipat.’Am uitat…imi pare rau…’Tipat.’Chiar imi pare rau.’Mai mult tipat.Ochii ei au inceput sa se umezasca.’Stiu.Imi pare rau.Te rog sa ma ierti.’Alta explozie.’Eu-eu-‘Suspin.’Imi pare rau,nu era acasa.Imi pare rau.’Vocea s-a mai linistit un pic.’Ok.Voi incerca.Suna-ma mai tarziu.Si eu te iubesc.Pa.’ A inchis apelul,apoi s-a intors de la mine.’Esti ok ?’am intrebat. ‘Imi pare rau…’ ‘Nu trebuie sa imi spui ca iti pare rau.’ ‘Imi pare rau.’Ea a clatinat din cap.Era ca si cum fusese conditioanta sa se scuze ei insasi ca nu putea face altfel. ‘Stii de cate ori i-ai spus ca iti pare rau ?’ Brusc ea parea furioasa.’De ce ?Numarai ?’ Doar m-am uitat la ea.’Nu te insult.Doar vroiam sa punctez…’Am oftat.’Asa iti vorbeste mereu ?’ Nu a raspuns. ‘Nu este respectuos.Nu este un mod sanatos sa ai o relatie.’ ‘Acum imi dau sfaturi despre relatii ?Cum merge toata intelepciunea pt tine ?’ Cuvintele ei intepau.Doar m-am uitat la ea,pe moment uimit.Apoi am respirat.’Scuze.Nu este treaba mea.’M-am intors sa plec. Facusem vreo 12 pasi cand ea a strigat dupa mine.’Jacob.’ M-am intors.Ea a venit la mine. Erau lacrimi in ochii ei.’Imi pare rau.’Ea si-a pus bratele in jurul meu.’Te rog sa ma ierti.Nu am vrut sa spun aia.Doar sunt suparata.’ Dupa un moment am spus.’In regula.Sa mergem inapoi la hotel.’ Si-a sters ochii.’Am nevoie de niste timp singura.’ M-am uitat la ea,apoi am dat din cap.’Ma voi intoarce in camera.’Am bagat mana in buzunar si am scos cheia de plastic.’Uite cheia.Fi in siguranta.’M-am aplecat in fata si i-am pupat fruntea.Apoi m-am intors si am mers pe carare spre hotel. ⁜ Tot ma durea cand m-am intors in apartament.Ce a spus ea m-a intepat.Adevarul intotdeauna doare,nu-i asa?Dar durera mea nu era doar din cauza atacului ei.Eram furios pe logodnicul lui Rachel.Si eram furios pe ea pt ca i-a permis sa o trateze atat de urat. In timp ce ma gandeam,am realizat ca eram furios si pe mine insumi.Eram furios pt ca ma indragostisem de ea.Ma indragostisem de o femeie care era logodita cu alt barbat.Nu,nu ma indragosteam.Ma indragostisem.Deja ajunsesem in apa.Eram ud. Si ca sa fie mai rau,avea pe cineva care nu cred ca o merita.Nu ca stiam asta ;nu l-am intalnit niciodata si fara dubiu judecata mea,ca o chestie de interes de sine,va fi deformata.Dar stiam cu siguranta ca nu as fi vorbit niciodata asa cum vorbise el cu ea.Cu cat ma gandeam mai mult,cu atat mai mult realizat ca trebuie sa ii spun ce simteam. Am luat o sticla mini de Jack Daniel’s din frigider,am turnat intr-un pahar cu Cola si gheata,si am baut.Dupa cateva inghitituri gandurile mele s-au schimbat.Ce gandeam?Aceasta femeie se casatorea.Deja comandase florile si rezervase locatia.O cunosteam doar de cateva zile.Riscam mult sa ii spun.Ma va indeparta.Nu,era mai bine sa urmez planul. Am luat telecomanda,aspoi m-am asezat pe fotoliu si am deschis televizorul.Arizona Cardinals jucau cu Denver Broncos.Am privit pt cateva minute,nu ca imi pasa de oricare echipa;aveam nevoie doar de o distragere in timp ce beam. Dupa al 2-lea gat,mi-am adus aminte de jurnalul lui Noel.Rachel il lasase pe noptiera langa patul ei.L-am luat,apoi am inchis televizorul si mi-am dat jos pantofii si m-am asezat pe pat. 6 august 1986 Draga jurnalule, Ceva oribil ce nu poate fi descris in cuvinte s-a intamplat.In timp ce eram la doctor,Charles s-a urcat intr-un copac si s-a prins de firul de electricitate.A fost electrocutat.Micutul Jacob era cu el.A alergat in casa si a luat-o pe mama lui.Cand am ajuns acasa ambulanta inca era in fata casei,dar nimeni nu se misca rapid.Cand m-am apropiat am vazut corpul lui mic acoperit cu un cearsaf.Ma confesez,prima mea frica a fost ca poate era micul Jacob.Ma simt vinovata despre asta.Nu stiu ce se va intampla cu mine.Poate ma vor trimite in alta casa.Nu casa mea.Asta nu se va intampla niciodata.Inca nu am citit scrisoarea de la mama.Nu stiu daca voi putea vreodata.Este prea multa durere in lumea asta. Noel ⁜ 13 august 1986 Draga jurnalule, Sunt la jumatatea sarcinii.Este greu ca sa ma gandesc la mine sau la bebelus in momentul asta.Inmormantarea lui Charles a fost joia trecuta.A fost cel mai trist lucru care l-am vazut vreodata.Cand au inchis capacul sicriului,d-na Chrucher a cazut pe pamant si s-a vaietat.Ma ingrijorez pt ea.Nu s-a oprit din plans.Nu mananca.Sta in pat toata ziua cu lumina stinsa.Mi-a spus de cel putin 5 ori ca vrea sa moara.O data mi-a cerut sa-i aduc somniferele.cand m-am intors a tipat la mine pt ca vroia toata cutia.Doar am iesit din camera ei.Stiam ca nu va iesi.Niciodata nu iese. Noel ⁜ 20 august 1986 Draga jurnalule, Lucrurile nu devin mai bune sau mai rele.Lumea a ramas intr-o nemiscare fara speranta.Este negura care acapareaza totul.Prin tot,ca si cum au uitat ca inca mai au un fiu.Saracul meu micul Jacob.Se agata de mine tot timpul acum.Il tin.Ma saruta noaptea cand il pun in pat.Sunt tot ce are,in majoritate.D-l si d-na Churcher sau certat rau.Am auzit ceva spargandu-se.D-l Churcher a iesit din camera.S-a uitat la mine,si puteam sa-i vad durerea. Intr-un final am deschis scrisoarea ce mi-a trimis-o mama mea.Mi-a spus ca sunt asa o mare dezamagire pt familie,si ca si-a facut creierul terci incercand sa-si dea seama unde gresise.Apoi Dumnezeu i-a spus adevarul.Nu gresise-eu o facusem.Era usurata de vina ei si acum de ingrijora de sufletul meu.Spunea ca sunt o guma de mestecat roasa si nimeni nu ma va mai vrea.Imi doream ca sa se ingrijoreze mai putin despre sufletul meu si mai mult despre mine.Sau despre bebelusul care ea se preface ca nu exista.Imi doresc sa nu fi deschis niciodata scrisoarea.Imi doresc sa nu ma fi nascut niciodata.Atunci nu as mai fi cauza atator probleme. Noel ⁜ 27 august 1986 Draga jurnalule, Am o fetita.O fetita dulce.Este greu pt mine sa nu ii pun nume.Inainte sa vin aici,tata mi-a spus sa nu imi numesc copilul.A spus ca va fi mai grei cand voi renunta la bebelusul meu.Apoi mi-a spus ca atunci cand era mic locuia la o ferma si crestea porci,a numit un porc Wilbur dupa porcul din Panza lui Charlotte.Apoi l-au sacrificat pe Wilbur pt cina de Craciun.A spus ca a fost cel mai rau Craciun vreodata.Cred ca asta a fost cea mai rea poveste vreodata.Mi-a comparat bebelusul cu un porc? Nu o voi numi. Noel Era negura afara cand am auzit clanta si usa deschizanduse.M-am uitat la ceasul meu.Era 9,15.Am iesit in foaier.Rachel intra,incercand sa fie tacuta. ‘Buna.’ Ea s-a intors spre mine.’Oh,buna.Am crezut ca esti deja in pat.’ ‘Nu.Sunt o bufnita.’ Ea a venit la mine.’Imi este tare rusine despre ce ti-am spus.Nu stiu de unde a venit aia.Sunt o vraisite emotionala.Ma casatoresc in 4 luni.Nu ar fi trebuit sa vin.A fost egoist din partea mea.’ M-am uitat la ea,dezamagit de concluzia la care ajunsese.’Sa ai grija de tine nu este egoist.Mai ales cand nu o fac altii.’ Ea a fortat un zambet,desi ochii ei inca aratau incetosati si umflati.’A fost o zi lunga.Voi face un dus si ma duc in pat.Multumesc pt camera asta draguta.’Ea m-a pupat pe obraz.’Noapte buna.’Apoi s-a dus in camera ei si a inchis si incuiat usa,lasandu-mi inima si mintea inca deruland.Mai ales inima mea. Ma durea inima.Eram indragostit.Am fost stupid sa imi las garda jos.Cand au trecut sentimentele mele acea limita ?M-am dus in camera mea si m-am lasat pe spate pe pat.Laurie avea dreptate.Nu ar fi trebuit niciodata sa agit cenusa. CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI UNU 3 septembrie 1986 Draga jurnalule, Stiu ca am scris ca nu imi voi numi bebelusul,dar nu ma pot abtine.Stiu ca nici macar nu va ramane.O numesc Angela.Ca un inger.Asta este.Si daca este nascuta de Craciun ca mine,va fi un inger de Craciun.A fost o saptamana destul de buna.Nimic mare sau important.Poate din cauza asta este o saptamana buna.Vremea se raceste.Nu conteaza vremea,cred ca va fi o iarna lunga,lunga. Noel ⁜ 17 septembie 1986 Draga jurnalule, Uitandu-ma prin National Geographic de la cabinetul doctorului,am vazut o poza a unui boa-constrictor care a inghitit un porc intreg,si m-am gandit,Arata exact ca mine.Pai,fara solzi si colti.Sunt uriasa.Cineva de la cabinetul doctorului m-a intrebat daca soltul meu vroia o fata sau un baiat.I-am spus ca el este ok cu orice.Ma simt atat de singura.Sunt atat de tentata sa il contactez pe Peter,dar nu o voi face.Am facut deja destule greseli in viata mea.Daca ma iubeste,se va intoarce la mine.Daca nu ma iubeste,de ce l-as vrea ? Noel 18 decembrie M-am trezit devreme in dimineata urmatoare.Rachel inca dormea,asa ca i-am scris un bilet,apoi mi-am pus costumul de baie si m-am dus la piscina.Inca ma durea dupa noaptea trecuta.Sfaraiam din cauza geloziei si nu era niciun motiv ca eu sa cred ca ea ar trebui sa-l paraseasca.O parte din mine nici nu vroia sa o vada. Erau doar cativa oaspeti la aria piscinei si cealalta persoana e ain piscina. Am intrat si am inceput sa inot.Cam la o jumatate de ora mai tarziu am observat ca Rachel iesise.Mi-a facut cu mana.Am inotat spre marginea piscinei.Arata ca si cum se simtea mai bine decat seara trecuta.Arata mai usoara. ‘Nu te invinui.’a spus ea,stand pe vine aproape demarginea piscinei.’M-am gandit,din moment ce avem timp,poate ar trebui sa mergem pe Spatele Camilei.Vrei ?Receptionera a spus ca ia cam 2 ore in fiecare directie.Mi-a dat o harta.’ ‘Ma bag.’am spus.Am iesit si m-am dus in camera si mam imbracat.In timp ce ieseam din baie,Rachel statea pe canapea. ‘Cum te simti azi ?’am intrebat. Ea s-a uitat la mine cu ochi moi.’Inca ma simt prost despre comportamentul meu de seara trecuta.Ai fost doar bun cu mine.’A clatinat din cap.’A fost vina.Si m-am dezlantuit pe tine.’ ‘Nu trebuie sa vorbim despre asta.’am spus.’Inteleg.’ Ea a zambit pe jumatate.’Cel putin unul din noi o face.’ I-am intins mana sa o ridic de pe canapea.’Hai sa ne cataram pe munte.’Am ridicat-o. Dupa ce s-a ridicat,inca se tinea de mana mea.Zambea jenata,apoi mi-a dat drumlul.’Imi pare rau.’ Ne-am oprit sa magazinul din resort pt balsam de buze,crema cu protectie solara,si apa.Mi-am cumparat o palarie si Rachel o bandana,care am ajutat-o sa o infasoare in jurul capului.Arata foarte draguta. Am parcat aproape de baza muntelui si am luat cararea Cholla spre varf.Cararea era bine marcata si imprejurimile erau aspre si frumoase cu cactusi saguaro in jurul muntelui. Am ajung in varful stancos intr-un pic mai mult decat o ora si jumatate.Aveam o priveliste de 365° a Phoenixului,o grila ca o tabla de sah cu flora verde prafuita,acoperisuri din tigla rosie,si piscine albastre.Din acest punct,Phoenix arata ca orice in afara de Craciun.Era o briza draguta,egala si m-am asezat pe o piatra plata,lata ca sa ma uit. Erau si altii pe varf,cel putin 12 sau mai multi calatori,si erau generosi cu apa lor.Un barbat cara o duzina de sticla doar intr-o mana.Mi-a spus ca doar 2 luni mai devreme un francez a murit din cauza caldurii aproape de varf.Nu isi adusese apa cu el. Rachel a mers in jurul varului si,nesurprizanstor,cativa barbati au flirtat cu ea.Radea cu ei,incocenta,dar inca simtea niste intepaturi in inima.Tot asteptam ca ea sa vina si sa stea langa mine dar nu a facut-o niciodata.Intr-un final m-am ridicat.’Mai bine ne--m intoarce.’ ‘Aspteapta.’a spus ea,venind.’Vreau sa ne facem o poza.’ Ea i-a dat telefonul unia dintre barbatii cu care a flirtat.Clar un culturist,purta un top fara maneci care expunea bratele musculoase de marimea coapselor mele.El i-a mutat camera ca sa-si faca un selfie.’Scuze.’a spus.’Am facut o poza cu mine.Poti sa o pastrezi,fara bani.’ Rachel s-a pus pe piatra langa mine.’Ok,fa-o cum trebuie de data asta.’a spus ea.Chiar daca ea s-a scuzat despre noaptea trecuta,inca eram precaut si mai putin fizic cu ea.Sai poate ea era mai putin fizica cu mine si eu ma purtam precaut.Oricum,pozitia noasta arata orice numai naturala nu.Intr-un final ea s-a lasat pe mine si a spus intrun ton care puteam fi sincer sau frivol-nu puteam sa imi dau seama care din ele-‘Este ok daca te porti ca si cum ma placi.’ Fara sa spun ceva mi-am pus mana in jurul ei.Rachel a facut barbatul sa faca zeci de poze.I-a multumit,apoi s-a pus pe stanca cu mine si mi-a oferit o sticla de apa.’Bea niste apa.’ ‘Sunt ok.’ ‘Bea.’a spus ea.’Este un ordin.’ Am luat sticla si am baut-o jumatate,apoi i-am dat-o inapoi.’Fericita?’ ‘De ce nu as fi fericita ?’a spus ea,ridicandu-se.’Sunt cu tine.’Ea m-a luat de mana.’Sa mergem.’ ⁜ Era aproape ora 1 cand ne-am intors la hotel.Am facut un dus rapid,apoi m-am dus in sufrageria apartamentului.Rachel ma astepta.Am iesit in fata.Am chemat masina noastra si a fost parcata langa biroul valetului. ‘Ai nevoie sa ma uit dupa adresa din nou ?’a intrebat Rachel. ‘Nu.O am.’ Am iesit din parcarea resortului,si ne-am indreptat spre Mesa. Era duminica si traficul din Phoenix era considerabil mai usor decat sambata.Am ajuns la casa tatalui meu 10 minute mai devreme.De data asta un Subaru Impreza alb era parcat pe alee. ‘Agitat ?’a intrebat rachel. M-am uitat la ea si am fortat un zambet.’De ce as fi agitat ?’ Ea s-a uitat in simpatie la mine.’De ce esti agitat ?’ ‘Nu stiu.Vreau sa spun,de ce macar sunt aici ?’ ‘Din acelasi motiv pt care o caut pe mama.Vrei sa te cunosti.’ ‘Nu sunt el.’ ‘Nu,dar el este o parte din tine.’ Am inspirat adanc.’In regula.Hai sa terminam cu asta.’M-am uitat al ea.’Esti ok sa astepti in masina?Poate lua un timp.’ ‘Este in regula.Daca dureaza mult,ma voi duce la o plimbare.’ ‘Iti las cheile.’ A ranjit.’Vrei sa spui,in caz ca trebuie sa plecam rapid.’ Am ranjit inapoi.’Exact.’ Am deschis portiera.Am mers la usa din fata casei.Usa era deschisa inainte sa sun.Tatal meu statea in cadrul usii.Am stiut imediat ca este el.Inca era chipesc,desi era complet chel.De fapt,nu avea par facial,inclusiv sprancene si gene.Mintea mea a fost umpluta cu o gramasa de ganduri.Cancer.Murea?De asta era nerabdator sa ma vada?Cainta pe patul de moarte? In afara lipsei parului arata sanatos.Avea ochii sclipitori si un pic de burta care umplea pantalonii lui kaki si camasa cu maneca scurta Tommy Bahamas Hawaiian care o purta.Pt un moment niciunul din noi nu a vorbit.Apoi ochii lui s-au umplut de lacrimi.’Jacob.’ Am inghitit,sentimentele mele invartindu-se ca o ruleta,asteptand sa ajunga undeva.’Scott.’ Doar am stat acolo,niciunul din noi nesigur ce sa faca in continuare.Sotia lui,sau cel putin femeia cu care vorbisem inainte,a venit in spatele lui.Zambea.’Scott,de ce nu ii ceri fiului tau sa intre ?’ A fost ca si cum brusc a fost trezit dintr-o transa.’Bineinteles.Intra.Te rog.’ ‘Multumesc.’Am intrat.Casa era rece si luminoasa inauntru.Ferestrele din acoperis lasau soarele sa intre si designul din interior era moderat si clar. ‘Pot sa-ti aduc ceva de baut ?’a spus Scott. ‘Sigur.Beau o bere daca bei si tu.’ ‘Le aduc eu.’a spus femeia. ‘Ea este sotia mea,Gretchen.’a spus Scott. ‘Ne-am intalnit ieri.’am spus. ‘Ma bucur sa te vad din nou.’a spus ea.S-a intors spre Scott.’Vrei ceva de baut ?’ ‘Te rog.’a spus el.’Si eu beau o bere.’S-a intors spre mine’Deci,aseaza-te.’A gesticulat spre canapea,o bucata gri-deschis cu picioare de crom si pernute rosu-aprins.Una dintre noptiere avea o fotografie de 20x25 cm cu tatal meu si cu mine.Statea pe veranda casei copilariei mele,eu cu haina si palarie,tatal me tinandu-ma de mana. Pe masuta de cafea din fata noastra,langa figurina de portelan cu Mos Craciun,era o copie a ultimei mele carti.Presupun ca a pus-o acolo ca sa o vad.Probabil si fotografia. M-am asezat,si a stat aproape de mine intr-un fotoliu asemanator.Ochii lui inca erau rosii.Puteam sa spun ca se simtea ciudat,dar puteam si sa spun ca se bucura sa ma vada. Totusi,niciunul din noi nu stia ce sa spuna.Nu ca era un scenariu aprobat pt asta.M-am gandit,Este pacat ca nu am scris ceva asemanator intr-una din cartile mele.Cel putin as avea ceva la care sa ma intorc. Scott a fost primul care a inchis golul.’Deci,ce te aduce in Phoenix?’ ‘Tu.’am spus. El doar a dat din cap. ‘Cum ai fost?’am intrebat. ‘Sunt ok.’A gesticulat spre capul lui.’Mi-am pirdut tot parul.’ ‘Cancer?’ ‘Da.Testicular.Chimioterapia mi-a luat tot parul.’ ‘A ajutat?’ ‘Doctorii cred ca stiu totul.Lasand la o parte varsta inaintata,ma simt destul de bine.’ ‘Asta este bine.’am spus. Capul lui s-a miscat in sus si in jos fiind de acord.’Deci,locuiesti in Cœur d’Alene ?’ ‘Cum stii asta ?’ El a gesticulat spre cartea mea.’Este pe saptele cartii tale.’A zambit.’Ti-am citit cartile.Pe toate.Sunt excelente.Cu siguranta nu ai luat talentul asta de la mine.’ Gretchen a intrat cu 2 cani pline cu bere neagra.’Asta este preferata lui Scottt.’ ‘Multumesc.’am spus. ‘Multumesc,scumpo.’a spus Scott. Dupa ce a plecat,am baut si am spus,’Intotdeauna ti cartea mea pe masuta?’ A ranjit.’Am pus-o pt ca veneai.’ ‘Sincer.’am spus,dand din cap.’Si poza cu mine?’ ‘Nu,aia a fost intotdeauna acolo.A fost de cand m-am mutat aici acum 20 ani.’ Am lasat aia sa intre in cap.’Deci,acum cu ce te ocupi ?’ ‘Sunt semi-pensionat,dar inca mai lucrez social.Sunt un consultant.Lucrez la spitale si cu lucratorii lor de santate mintala.Ieri am fost in Tucson.M-a tinut ocupat.Si tu ?Scrisul te tine ocupat ?’ ‘Scrisul cartilor,promovarea,tot rahatul care vine cu asta.’ ‘Suna incantator.’ ‘Are momente.’ Momentul a cazut in liniste.Amandoi am luat alt gat.Apoi Scott s-a lasat pe spate in scaunul lui.’Multumesc ca ai venit.Cand Gretchen mi-a spus ca ai venit,pai,nu prea am dormit azi-noapte.Speram sa te vad la inmormantarea mamei tale.Nu am fost surprins ca nu te-am vazut,dar speram.Am auzit ca ti-a lasat casa.’ ‘O curat.’ El s-a uitat curios la mine.’De ce ?’ ‘Pt ca este mizerabila.A fost o strangatoare.’ ‘Stiu ;vreau sa spun,de ce tu ?Esti un barbat important.Ai fi putut angaja pe cineva pt asta.’ ‘Presupun ca m-am gandit sa sap printre antichitati singur.Poate sa raspunda la niste intrebari.’ ‘Pot sa vad ca este catharsis.’a spus el.’A ajutat?’ Am luat o gura,apoi am pus cana pe un servetel.’Nu prea.Dar poate este bine sa linistesc durerea.’ El a dat din cap stiutor.’Vrei sa ma intrebi ceva ?’ M-am uitat la el pt un moment.Apoi cuvintele au iesit din gura mea,echivalentul verbal al vomitarii.’Da.De ce m-ai lasat acolo ?’ Cuvintele erau in aer ca fumul in aerul dintre noi.El s-a uitat in jos si fata lui a a cazut in jale.A luat o gura,si-a sters gura,apoi a luat alta.Apoi s-a uitat la mine cu ochi rosii.’Pt ca am fost stupid.Atunci,am crezut ca este cel mai bine.’A expirat.’Drumul spre iad este pavat cu intentii bune,nu-i asa ?’ A clatinat din cap.’Chestia asta,si eu eram zapacit.Ruth m-a invinuit pt moartea lui Charles.Si eu ma invinuiam.Simteam ca deja i-am laut un fiu.Nu puteam sa-i iau alt copil.Nu ca statul m-ar fi lasat oricum.Barbatii in general nu ajung cu copii.Stiam asta.' A expirat incet.’Cand i-am spus prima oara ca vreau un divort si vroiam sa te iau cu mine,mi-a spus, »Vrei sa imi iei alt copil ?Vrei sa-l omori si pe el ? »’ Am inghitit. ‘Nu o puteam face.Nu aveam niciun drept.Aveam drepturi de vizitare,dar nu le-am luat.Nu ca le vroiam-imi era tare dor de tine-dar pt ca am pierdut abilitatea sa te vad.Eram atat de plin cu jale si vina ca faceam cel mai rau lucru care il puteam face.Am inceput sa beau.’El s-a uitat la mine.’Pe scurt,4 ani mai tarziu,m-am curatat.M-am recasatorit si m-am intors pe teren.Vroiam cu disperare sa te vad,dar trecuse mult timp ca nu puteam sa vad cum sa o fac fara sa iti cauzez durere.’El s-a uitat in ochii mei.’In profesia mea am consiliat clienti care au avut un parinte intorcandu-se subit in viata lor,si cateodata i-a dat peste cap.A cauzat mai multa durere,decat mai putina.Doar nu parea corect ca sa te pun sa treci prin asta.Nu simteam ca aveam dreptul.’ Expresia lui a devenit mai serioasa.’Trebuie sa intelegi ca chiar nu am stiut despre starea lui Ruth.Nu aveam nicio idee ce iti facea.Ani mai tarziu,am aflat ca poate este abuziva,am contactat un avocat despre a avea custodia ta.Chiar mi-am sunat vechii prieteni la Protectia Copilului ca sa vad daca pot trage niste sfori.Apoi am sunat-o.I-am spus ca te voi lua.A fost o greseala.S-a speriat.Data viitoare cand am sunat,tu nu mai erai.Ai fugit.’ ‘Nu am fugit.’am spus.’Ea m-a dat afara.Am venit acasa intr-o zi si tot ce detineam era in gradina.’ ‘Imi pare asa de rau.’a spus el,clatinand din cap.’Chiar dac a m incercat sa ajut,te-am dezamagit.’Dintr-o data ochii lui erau plini cu lacrimi.’Imi pare asa de rau ca nu am fost mai puternic.Stiu,in acest punct,ca sa spun imi pare rau este absurd.Prea putin,prea tarziu.’El s-a uitat din nou in ochii mei in itmp ce o lacrima cadea pe obrazul lui.’Nu ma astept sa ma ierti.Nu ma astept la ceva din partea ta.Dar pt ce conteaza,chiar imi pare rau.’ Scuza lui a trecut peste mine fara efect.Momentul a cazut in tacere adanca. Dupa cateva momente a spus,’Am incercat sa te gasesc,stii.Nu am uitat niciodata despe tine.Doar am crezut ca fac lucrul corect.De unde veneam,avea sens.Ruth a fost tintotdeauna o mama buna.A fost o mama mai buna decat am fost eu un tata.A fost o persoana buna.Cel putin cand o cunosteam.Si v-a iubit pe amandoi.Sa-l piarda pe Charles a fost cel mai dificil lucru prin care a trecut vreodata.Am putut sa inteleg ca ea sa se intoarca impotriva mea-presupun ca avea nevoie sa dea vina pe cineva-dar nu mi-am imaginat niciodata ca se va intoarce impotriva ta.’ A expirat tare.’In retrospectiva,imi doresc sa fi ramas cu ea.Pt binele amandurora.Dar restrospectiva este mereu asa si asa,nu-i asa ?’ In ciuda durerii mele,am dat incet din cap.Apoi m-am uitat in ochii lui.’Te-am urat.’ ‘Ma asteptam la asta.’a spus el incet.Ai orice motiv ca sa ma urasti.Te-am dezamagit.Si nu iti pot da inapoi ce ai pierdut.’A facut o grimasa si si-a sters ochii.Apoi s-a uitat la mine.’Daca pot sa fac ceva pt tine acum,o voi face.’Ochii lui s-au umplut din nou de lacrimi.’Chiar daca imi spui sa stau departe de viata ta.’ Momentul a cazut din nou in tacere.Tatal meu a scos tot ce avea in el,si acum era randul meu sa raspund.Mintea mea derula.Nu eram sigur la ce sa ma astept cand m-am intors sa-l vad,dar nu a fost asta.Am realizat ca era o parte din mine care spera sa incerce sa isi justifice actiunile,dandu-mi justificare pt ura si furia mea.Dar nu a facut-o.A fost umil si dezaporbator de sine.S-a aruncat sub proverbialul autobuz. In timp ce stateam acolo,cuvintele lui Elyse despre adevar s-au intors la mine.In mai putin de o ora,perspectiva mea asupra lumii,trecut,prezent si viitor,sa schimbat.In toata sinceritatea,daca as fi fost in locul lui,as fi facut acelasi lucru care l-a facut el.As fi putut face greseala lui-chiar si intelepciunea lui-dar nu inima lui.Evident a suferit foarte mult pt greselile lui.Inca suferea.Nu am simtit niciun motiv ca sa adaug durerii lui.Din nou cuvintele lui Elyse s-au intors la mine :Gratie.Gratie. In timp ce ma uitam la el,imi parea diferit.Era ca si cum ma uitam intr-o oglinda.Eram aceeasi persoana,in acelasi loc,cautand acelasi lucru-pace si impacare cu trecutul.Nu era niciun punct in a tȃrî asta in viitor. ‘Este ceva ce poti face.’am spus intr-un final. ‘Orice.’a raspuns el. ‘Este cineva care mi-ar place sa o intalnesti.Este in masina.’ CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI DOI 24 septembrie 1986 Draga jurnalule, Bebelusul meu a sughitat azi.Este atat de ciudat sa cred ca ea are o viata a ei.Imi doresc sa pot sa fiu acolo cu ea,unde nu ma poate vedea nimeni.Azi Jacob m-a intrebat daca am fost vreodata pe luna.Am spus,”Nu.’A spus,’Eu am fost”Am spus,”Cum a fost?”A spus,”Charels era acolo.” Iubesc baietelul ala. Noel Scott se uita curios la Rachel in timp ce o conduceam spre casa. ‘Ea este Rachel.’am spus. I-a intins mana.’Ma bucur sa te cunosc.’ ‘Multumesc.De asemenea.’ ‘Te rog ia loc.’ Rachel si cu mine ne-am asezat pe canapea.Scott s-a asezat pe fotoliu.’Deci,voi 2 sunteti…casatoriti ?’ ‘Nu.’am spus.’Rachel este o prietena.’ ‘Scuze.Faceti un cuplu frumos.’ Rachel a zambit.’Nu sunteti primul care crede asta.’ ‘Pot sa iti aduc ceva de baut ?’ ‘Sunt ok.’a spus ea. ‘Jacob a spus ca ai ceva ce vrei sa ma intrebi.’ ‘Da.’Ea s-a uitat la mine,apoi la tatal meu.’Ati avut o femeie tanata cam cand l-ati pierdut pe Charles ?’ Tatal meu s-a uitat la ea pt un moment,apoi a spus,’De asta arati atat de familiara.Arati exact ca mama ta.’ Rachel a inspirat ascutit.M-am intins si i-am strans mana. ‘Raspunsul la intrebarea ta este da.A fost o tanara pe nume Noel Ellis.Era din Logan,Utah.Era gravida in aproape 3 luni cand a venit sa locuiasca cu noi.’ M-am uitat la Rachel.Aproape tremura.’Stiti unde locuieste acum ?’ ‘A trecut un timp.Dupa ce s-a maritat,s-a mutat in Provo.Am pierdut legatura dupa asta,dar pana atunci suna destul de regulat.’ ‘De ce ?’am intrebat. Tata s-a uitat la mine.’Din cauza ta,cred.Te-a iubit.Bineinteles inca eram pe acolo atunci,dar a vazut cat de greu mama ta lua lucrurile.Cred ca ea a avut intentii mai bune ca ale mele.’ ‘Daca s-a casatorit,si-a schimbat numele de familie.’a spus Rachel. ‘Desigur,’a spus Scott.’S-a casatorit cu un tip pe nume King.Cred ca prenumele lui era Keith.Poate Kevin.’S-a lasat pe spate in fotoliul lui si a terminat bautura lui.’Apoi a spus,’Noel King.Doar daca nu a divortat si s-a mutat din stat,nu ar trebui sa fie greu de gasit.’ ‘Multumesc foarte mult.’a spus Rachel. ‘Ma bucur ca pot sa fiu de ajutor.’ Atunci Gretchen a intrat.’Buna,ma simt lasata pe dinafara.’Ea a venit la mine.’Bine ai venit acasa,Jacob.’ ‘Multumesc.’am spus. Ea s-a intors spre Rachel.’Si care este numele tau,draga?’ ‘Rachel.’a spus ea.’Ma bucur sa va cunosc.’ ‘Si ?’a spus ea,fluturand un deget intre noi.’Voi 2 sunteti…’ ‘Doar prieteni.’a spus Rachel,un pic prea rapid. Inima m-a intepat un pic. ‘Oh,.’a raspuns Gretchen.’Pacat.Aratati dragut impreuna.’ ‘Asa am spus si eu.’a spus Scott.’Doar nu am folosit cuvantul dragut.’ Gretchen a zambit.’Pai,mancarea este aproape gata.Am fiert somonul si mi s-a spus ca sunt chiar buna la asta.Asa ca daca doriti sa mancati cu noi,am fi incantati.’ M-am uitat la Rachel. ‘Iubesc somonul.’a spus ea. ‘Mi-ar place.’am spus. ‘Minunat.Rachel,vrei sa vi cu mine in bucatarie in timp ce termin ?As avea nevoie de niste discutii intre fete.’ ‘Bineinteles.’a spus ea,ridicandu-se. Dupa ce au plecat,m-am uitat la tatal meu.’Gretchen pare draguta.’ ‘Chiar este o femeie buna.’Apoi s-a uitat in jos.’Sunt un barbat norocos,Jacob.M-am casatorit cu 2 femei bune in viata mea.Sunt multumitor pt amandoua.’ M-am uitat la el intrebator.’Chiar si dupa ce a facut mama ?’ ‘Ce a facut ?’a repetat el usor.’Mi-a dat iubire.Mi te-a dat pe tine.’Ochii lui s-au umplut de lacrimi.’Ar trebui sa stii,am plans la inmormantarea ei.Dar a murit cu mult timp inainte de asta.Stiam ce femeie a fost,Jacob.Si inca iubeam acea femeie.Intotdeauna am facut-o.’A clatinat din cap.’A a vut sustinerea mea,chiar si mila mea pt ce a devenit,dar nu si deznadejdea mea.Merita acel respect.’Apoi s-a uitat la mine din nou.’Mi te-a dat pe tine si pe Charles.Ce pot cere mai mult ?’ CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI TREI 22 octombrie 1986 Drag jurnalule, Sunt mai obosita zilele astea.Sa car o bila de bowling nu ma ajuta,dar asta este ami important decat asta.Cateodata doar vreau sa stau intinsa in pat,ca d-na Churcher,dar nu pot.Eu gatesc si fac curatentie acum.Simt ca sunt singura mama a lui Jacob.Cateodata Scott ajuta daca nu intarzie prea mult.Este foarte ocupat la munca desi ma intreb daca nu este prea greu sa fie acasa cu sotia lui in felul in care este ea,asa ca sta departe.Si el este trist.Stiu ca se invinuieste pt ce s-a intamplat.De ce viata trebuie sa fie atat de grea ?Sper ca sa se opreasca mancarimea.Ma innebuneste. Noel Ma bucur ca am acceptat invitatia la cina,nu pt ca mancarea era remarcabila dar pt ca Gretchen fara dubiu petrecuse o buna parte din zi in bucatarie pregatind pt noi un pic mai mult decat o speranta subtire ca poate vom cina cu ei. Am inceput masa cu o salata usoara de ruccola si avocado,urmata de somon cu morcovi dulci glazurati,fasole verde cu usturoi,si cartofi noi copti.La desert am avut ceva ce Gretchen a numit crema de zahar ars rece cu capsuni,ceva ce era ca o crema de zahar ars dar fara gatire sau zaharul caramelizat pe deasupra. Dupa ce am mancat,ne-am asezat la masa si am vorbit.Scott a scos vinul,o stilca de 4 ani de Rioja alb care o tinea pt o ocazie speciala.A mers perfect cu cina.Chair si Rachel a baut un pic.Nu a baut mult,doar un pahar,dar parea ca a afectat-o imediat. Rachel i-a spus lui Gretchen,’Chiar nu beau.De fapt,nu beau niciodata.’ ‘Aunci,nu ar trebui sa mai bei.’a spus Gretchen. ‘Voi mai bea un pic.’a raspuns ea. Tata i-a umplut paharul pe jumatate.’Uite,draga.’ ‘Multumesc.’Ea s-a intors spre mine.’Sunt foarte luxurianta.’ Am ras. A fost o seara placuta,si,sincer,deloc cum ma asteptam.Int imp ce seara trecea,tatal meu a spus,’Trebuie sa imi spui ceva.Desi,tehnic,ai locuit in aceeasi casa,nu vati intalnit niciodata.Cum v-ati lipit ?’ Rachel s-a uitat lam ine si a zambit larg.’A fost vina mea.Tot veneam la casa sa vad faca gasesc pe cineva ca sa imi spuna despre mama mea.Intr-o zi am venit si era Jacob.A fost…fortuit.’ ‘A fost fortuit.’am spus.’A fost o zi buna.’ Rachel a zambit.’Pt amandoi.’ Mi-am curatat gatul.’Rachel este logodita.’ Gretchen s-a intors spre ea.’Oh?Cine este barbatul norocos?’ ‘Numele lui este Brandon.’a spus Rachel.’Este din St. George.Este un contabil.’ ‘Pai,Brandon trebuie sa fie un tip uimitor.’a spus tatal meu.’Nu pt ca Jacob este un competitor puternic,dat pt ca cu siguranta esti o partida.’ ‘Ma rusinezi.’a spus Rachel,zambind.Apoi mi-a spus,’Crezi ca sunt o partida ?’ ‘Bineinteles ca da.’ S-a uitat la mine cu o expresie ciudata.Scott si Gretchen cred ca au observat de asemenea,pt ca nu a vorbit nimeni pt un moment.Apoi Gretchen a spus,’Vrea cineva cafea ?Voi avea decofeinizata.’ ‘Nu,multumesc.’a spus Rachel. ‘Multumesc.’am spus.’A fost o zi lunga.Probabil ar trebui sa ne intoarcem la hotel.’ ‘A fost mai mult decat o zi lunga.A fost o zi foarte buna.’ ‘Da,da.’am spus,ridicandu-mi paharul. ⁜ La usa din fata Scott mi-a spus,’Multumesc.Pt ca mi-ai dat o sansa.’ Am dat din cap incet.’Multumesc pt adevar.Si pt ce i-ai dat lui Rachel.’ ‘A fost placerea mea.’ ‘Sunt curios.Ce ne-ai spus despre mama lui Rachel-se presupunea sa imparti acea informatie ?’ A clatinat din cap.’Nu.Asta nu a fost bine.’ ‘Intri in bucluc cu statul ?’ A ridicat din umeri.’Presupun ca da.’ ‘Dar tot ai spus.’ ‘Tocmai ti-am spus ca daca este orice pot face pt tine,o voi face.Nu era timp sa reneg oferta.Deci,ai intrebat cine a fost,ti-am spus.’ ‘Multumesc.Nu ai nicio idee cat de mult inseamna asta pt ea.’ ‘Nu ai nicio idee cat de mult asta inseamna pt mine.Ma bucur ca am fost aici pt asta.’ ‘Si eu.’am spus. A oftat subit.Cu o voce mai moale,’Spune-i lui Rachel sa nu spere prea mult.’ ‘De ce ?’ ‘Parintii lui Noel au facut eforturi mari sa ii ascunda sarcina care probabil au vrut sa o tina secret.Este posibil ca atunci cand s-a casatorit,nu i-a spus niciodata sotului ca a avut un copil.Nu ar fi prima oara cand as da de asta la consiliere maritala.’ Am dat din cap ganditor.’Ii voi spune.Multumesc.’ ‘Cand te voi vedea din nou?’a intrebat. ‘Spune-mi tu cand.’ ‘Tu esti cel ocupat.Tu spui cand,si vom fi acolo.Mie si lui Gretchen ne place sa conducem.Nu prea mi-a placut zburatul.’ Am dat din cap.’Deci de acolo am luat asta.’ CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI PATRU 29 octombrie 1986 Draga jurnalule, Acum 2 zile am crezut ca intru in travaliu.D-l Churcher a trebuit sa vina acasa de la munca si sa ma duca impreuna cu Jacob la spital.Au spus ca a fost un travaliu fals,ceva pe nume Brixton Hicks(Bineinteles ca este denumit dupa un barbat.Ca si cum a avut vreodata.)Nu as vrea un travaliu fals numit dupa mine.Mi-a parut rau pt inconvenietna cu d-l Churcher. Micul Jacob era atat de confuz.Nu i-a placut cand mau dus in spate in camera de examinare.A inceput sa planga.Nici macar nu vroia sa fie cu tatal lui.Ma vroia pe mine. Noel Rachel era mai fericita decat am vazut-o cand ne-am intalnit.Aerul noptii era rece,asa ca am deschis geamurile din fata ale masinii cativa cm ca sa intre aerul proaspat.In timp ce conduceam spre hotelul nostru,am spus,’Ce noapte.Am crezut ca va fi ingrozitoare.In loc de asta,a fost perfecta.’ ‘A fost atat de fericit sa te vada.’a spus ea.Apoi a adaugat,’Sunt fericita sa te vad.’M-am uitat la ea si am ras dintr-o data.’Ma simt atat de bine.’ ‘Este de la vin.’am spus. ‘Trebuie sa fac asta mai des.’ ‘Da.Pai,nu in seara asta.’ ‘Cum asa?’ ‘Pt ca ai baut destul.’ ⁜ In timp ce ne apropiam de resort Rachel vorbea mai putin si ma intrebam daca alcoolul o facea somnoroasa.I-am inmanat cheile valetului,apoi am luat-o pe Rachel de brat si am intrat in hotel. In timp ce mergeam pe holul lung spre apartamentul nostru,si-a last capul pe umarul meu.Mi-am pus mana in jurul ei.Am intrat in camera noastra,apoi Rachel s-a intors spre mine,un zambet moale incalzindu-i fata.’Multumesc ca m-ai ajutat sa-mi gasesc mama.’ ‘Cu placere.’am spus.’Ne-am ajutat unul pe celalalt.’ Ea s-a uitat in ochii mei.’Ai vorbit serios?’ ‘Ce am spus?’ ‘Chiar crezi ca sunt o partida?’ ‘Da.Esti.Nu numai ca esti nebunesc de frumoasa dar pt ca chiar esti o persoana buna.Esti foarte dulce.’ A chicotit.’Sunt dulce.’a spus ea,atingandu-mi pieptul cu degetul.’Ma placi?’ ‘Bineinteles.’ ‘Nu cred ca Brandon ma place.Cred ca vrea sa se casatoreasca cu mine,dar cred ca ar schimba multe lucruri la mine daca ar putea.Cred ca ma va tine in lesa.’ Am chicotit.’Ar fi un prost sa nu o faca.Si cu siguranta ai baut prea mult.’ ‘Am baut doar putin.’ ‘Stiu.Dar pt tine putin este mult.’ Ochii ei s-au inmuiat cu vulnerabilitate copilareasca.’Ma iubesti?’ Intrebarea a avut mai multa putere decat ar stii ea vreodata.Inima imi batea in piept.M-am uitat in ochii ei.’Da.’ ‘Si eu te iubesc.Te iubesc mai mult decat pe oricine am cunoscut.’Apoi s-a aplecat spre mine si ne-am sarutat.Moale la inceput,apoi cu pasiune crescanda si putere.Dupa cateva minute s-a departat de mine si mi-a luat mana.’Vino aici.’Ea m-a condus in dormitorul ei si amandoi am cazut pe pat.Ne atrageam ca magnetii,buzele ei moi,pline dizolvandu-se in ale mele.Apoi ea s-a intins si a inceput sa ma dezbrace.I-am laut mainile si am oprito. ‘Nu.’am spus,ridicandu-ma.’Nu putem face asta.’ ‘Bineinteles ca putem.’a spus ea fara respiratie.’Vreau sa facem asta.’ ‘Nu.Ma vei uri maine.Esti logodita cu alt barbat.’ ‘Nu mai vreau sa fiu logodita.’ ‘Nu esti in nicio conditie sa hotarasti asta acum.Nu te voi pierde prin a profita de tine.’ A inceput sa planga.’Nu ma vei pierde.’ ‘Da,o voi face.Vina te va manca de vie.Nu o vei vrea,dar o va face.’ Ochii ei umezi ii implorau pe ai mei.’Dar nu ma vrei ?’ ‘Mai mult decat am vrut vreodata pe cineva.’Am sarutato din nou.Apoi,cu ochii inca lipiti de celalalt,m-am ridicat.’Vom vorbi de dimineata,Rachel.Vom face planuri de dimineata.’ Nu doar am iesit din camera ei.Am iesit din apartament.M-am plimbat un pic in jurul proprietatii ca sa ma racoresc.Am fost destul de sigur ca o vroiam mai mult decat ea ma vroia pe mine.Dar mai era si sigur ca o vroiam mai mult decat pt o noapte.Si dupa ultima ei criza,era clar pt mine ca vina ei era mai mare decat putea manui. Mai tarziu in noaptea aia,in timp ce eram intins in pat,citatul din Hamlet mi-a venit in minte : »Asa constiinta ne face pe toti lasi. » CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI CINCI 25 noiembrie 1986 Draga jurnalule, Nu am mai scris de cateva saptamani.Nu am simtit sa scriu ceva.Nu aveam nimic nou.Ziua Recunostintei este joia asta.Nu a spus nimeni un cuvant despre asta.Stiu ca d-na Churcher nu va face nimic.Chair si eu sunt obosita,i-am spus d-lui Churcher ca as fi fericita sa pregatesc masa de Ziua Recunostineti.A spus ca ar fi dragut.Il iau maine pe Jacob la cumparaturi cu mine.Nu stiu cum sa fac placinta cu dovleac,dar cred ca va fi usor.O placinta va fi destula pt noi.Mama este foarte buna la a coace placinte.Va face placinta cu mere,carne tocata,dovleac si cirese.Va fi un curcan mare.Toata familia si matusa Genielle si cei 200 copii ai ei vor fi acolo.Imi este dor de familia mea.Ma intreb daca vor vorbi despre mine la cina si vor intreba ce fac la scoala.Mama va spune,Oh,o cunoasteti pe Noel,ia intotdeauna note bune. Nu cred ca cineva de aici este multumitor pt ceva zilele astea.Daca ar veni un meteorit si ar ateriza pe casa asta,toata lumea ar fi mai bine.In afara de Jacob.Daca ar veni un meteorit,mi-as pune corpul peste al lui si as incerca sa-l protejez.Mi-as da viata pt baietelul asta.Pt ce sunt multumitoare de Ziua asta a Recunostintei ?Sunt multumitoare pt el. Noel 19 decembrie M-am trezit in dimineata urmatoare cu o mahmureala mica.Am dormit foarte putin.Era aproape ora 9.Mahmureala sau nu,un zambet mare era intins pe fata mea.Ma simteam ca si cum am castigat la loterie.Si Rachel ma vroia. Mi-am pus niste pantaloni scurti si un tricou,apoi m-am dus la camera ei.La inceput,am deschis incet usa,incercand sa nu las sa intre prea multa lumina.Spre surprinderea mea,camera era plina cu lumina.Draperiile erau deschise si camera era goala. ‘Rachel ?’ Probabil s-a dus la o plimbare,am gandit.Am intrat in dormitorul ei.’Rachel.’Am verificat baia.Nu mai era valiza ei.Nu mai era nimic.Ea nu mai era. Am iesit inapoi in sufragerie.Pe blat langa usa era un bilet. Draga Jocob, M-am trezit in mijlocul noptii simtindu-ma trista si ma durea inima.In majoritate,rusinata.Ce fac aici,impartind o camera cu alt barbat ?Ce fel de femeie se furiseaza intr-o excursie cu alt barbat,apoi incearca sa-l seduca ?Sunt atat,atat de rusinata.Am incercat sa imi spun ca noaptea trecuta a fost un accident,ca a fost vinul,dar stiu adevarul.Nu aveam nevoie sa-ti vad tatal.Nu era nimic din ce putea el sa imi spuna ca tu sa nu imi transmiti.Adevarul este,vroiam sa merg cu tine pt ca vroiam sa fiu cu tine.Si asta este gresit.A fost gresit ca imi place ca tu esti gelos pe Brandon.A fost gresit ca mai degraba as fi cu tine decat cu el.In majoritate,este gresit pt ca dupa toata increderea lui Brandon in mine,am ales sa-l insel. Noaptea trecuta mi-ai spus ca ma iubesti pt ca chiar sunt o persoana buna.Evident,nu sunt.Vreau sa fiu.Dar nu sunt.Meriti o femeie buna.Ai facut lucrul corect noaptea trecuta.Eu nu.Nu sunt femeia care credeam ca sunt.Multumesc ca m-ai respectat destul de mult ca sa nu ma faci sa pacatuiesc mai mult.Te rog sa ma ierti.Nu am voi opri niciodata sa ma gandesc la tine. Cu dragoste intotdeauna, Rachel P.S. Multumesc ca m-ai lasat sa citesc jurnalul mamei mele.Vroiam sa-l iau cu mine,dar nu este al meu.Am realizat ca ea iti apartine si tie. Am pus biletul inapoi pe blat,apoi am lovit usa dulapului de sub el. CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI ŞASE 27 noiembrie 1986 Draga jurnalule, Ziua Recunostintei chiar a fost draguta.Chiar si d-na Churcher a iesit un pic.A mancat niste curcan si umplutura si piure.Mi-a multumit,apoi s-a intors in dormitorul ei.D-l Churcher era ranit.O putam vedea.Dupa cina m-am dus sa spal vasele,si el a venit sa ma ajute.Statea langa mine,si puteam sa vad ca plansese.Mi-am pus bratele in jurul lui,si el si-a lasat capul pe umarul meu si a plans tare.Presupun ca ar fi aratat ciudat,dar jalea nu este un concurs de frumusete.Jacob s-a prins de piciorul meu.(Cred ca era gelos.)M-am intrebat daca Dumnezeu a fost in toate astea,dar poate ca s-a presupus ca eu sa vin in casa asta acum,pt ca unele zile simt ca sunt singurul lucru care ii tine impreuna.In timp ce l-am pus pe Jacob la culcare,m-a intrebat de ce avem Ziua Recunostintei.Iam spus despre Pelerini,apoi am spus,O facem ca sa ne aducem amitne pt ce trebuie sa fim multumitori.Ma intrebat pt ce eram multumitoare.Am spus,Multumitor inseamna ca suntem bucurosi pt ce avem.Si a spus,Sunt multumitor pt tine.Aproape am inceput sa plang.Dar apoi a spus,Si frisca.L-am pupat si am ras. Pe partea cu sarcina,bebelusul meu a coborat.Si sanii mei sunt mai mari si mai grei.Simt ca cineva mi-a preluat corpul.Oh,asteapta,cineva a facut-o. Noel Era timpul sa ma intorc acasa.Nu doar la Salt Lake,dar chiar acasa.Inapoi in Cœur d’Alene. Traficul din afara orasului era mizerabil.De fapt tot drumul inapoi spre Salt Lake a fost mizerabil.Aproape la fel de rau ca zburatul.De fapt,mai rau,din moment ce nu ma puteam seda ca in avion si condusul dura de 10 ori mai lung.Am fost tentat sa imi abandonez masina in Phoenix si sa prind urmatorul zbor spre Salt Lake. Conducand pe aceeasi ruta pe care venisem era ca si cum vedeam o reluare a unui serial anulat.Practic puteam sa aud vocea lui Rachel tot drumul.Aici Rachel a spus aia.Aici Rachel a ras despre alta.A fost mizerabil.Partea cea mai disperanta a fost ca viata nu se oprea curand sa fie mizerabila.Pt ca femeia de care ma indragostisem urma sa se casatoreasca cu un omulet manipulativ din cauza vinei sau a datoriei sau a obligatiei religioase si sa fie mizerabila pt tot restul vietii ei.Si urma sa ma gandesc la ea pt tot restul vietii mele si ma va durea dupa ea. Nu m-a mai durut inima atat de rau de ani de zile. Laurie a sunat cand treceam prin Panguitch,un oras mic din sudul Utah-ului. ‘Unde esti ?’ ‘Conduc spre casa.’am spus. ‘Acasa la Cœur d’Alene ?’ ‘Nu.Salt Lake.’ ‘Nu suni bine.’ ‘Cum sun ?’ ‘Suni furios.Ca si cum urmeaza sa te duci la un chef de vanatoare.’ ‘Ma gandeam sa fac asta.’ ‘Deci lucrurile nu au mers bine cu tatal tau.’ ‘Nu,lucrurile au mers mai bine decat ma asteptam.Dar am pierdut-o pe Rachel.’ ‘Cine este Rachel ?’ Am ezitat.’Este nimeni.’ Laurie stia mai bine decat sa intrebe.’Chiar imi pare rau.Pot sa fac ceva ?’ ‘Nu.Doar am nevoie de spatiu.’ ‘Il ai.Doar condu in siguranta.Ramai in siguranta.Si spune-mi cand esti inapoi in Coeur d’Alene.In rest poti sa ma suni oricand.Sunt aici pt tine.’ ‘Multuemsc.’ ‘Pa.Pupici.Ai grija de tine.’ ‘Pa.’ Am condus repede.De fapt,am ajuns inapoi la Grand America inainte de 9 seara.Era rece si sumbru in Salt Lake,care se cam potrivea cu temperamentul meu.Nu stiam ce sa fac.De fapt,stiam.Trebuia sa ma intorc acasa,sa iau mancare si bautura pt o saptamana,apoi sa continui cu viata mea,sperand ca taciunii sentimentelor mele pt Rachel se vor raci in curand. In ciuda deciziei mele,inca aveam lucruri de facut in Salt Lake.Trebuia sa semnez hartii pt Brad ca sa scoata casa la vanzare.Si apoi urma sa o vad pe d-na din visele mele.Planuiam sa le fac pe amandoua cat de curand posibil,apoi sa ma retrag la fost mea viata singuratica. In timp ce ma puneam in pat am gandit,Cel putin probabil este o carte din asta. CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI ŞAPTE 3 decembrie 1986 Draga jurnalule, In dimineata asta l-am ajutat pe Jacob sa scrie o scrisoare lui Mos Craciun.M-a intrebat ce primeam.Am spus,Un bebelus.A spus,Este ca Iisus.Si el a fost un cadou de Craciun.Nu stiu cum a venit cu asta.Nimeni pe aici nu vorbeste despre Iisus.Apoi a spus,Iisus a primit franci de aur de Craciun.Ce primeste bebelusul tau ?A iesit fara sa ma gandesc.Am spus,O noua mama.Jacob m-a intrebat de ce plangeam. Noel 20 decembrie M-am trezit la 9,15,tocmai ratand un apel.M-am rostogolit si am verificat telefonul.Era Brad Campbell.Lam sunat inapoi. ‘Churcher.’a spus el.’Cum esti?’ ‘Bine.’ ‘Am trecut pe la casa duminica dar nu erai acolo.’ ‘Am fost in Phoenix.’ ‘Norocosule.As avea nevoie de o pauza de la vremea asta.Poate voi avea o scuza sa zbor la Phoenix.Sau la St. George.’ Mentiunea lui la St. George a adus-o pe Rachel in mintea mea.Si durerea.’Ai niste hartii pt mine?’ ‘Da am.Pot sa le aduc la hotel daca vrei.’ ‘Ar fi super.’ ‘Ai timp pt pranz ?Grand are un restaurant dragut.’ ‘Sigur.’am spus.’Un pranz tarziu.’ ‘Cat de tarziu ?’ M-am gandit la asta.’2.Ma decazez azi.’ ‘Ora 2 este bine pt mine.Te indrepti spre casa,ha ?’ ‘Mai am un lucru de facut inainte sa plec.’ ‘Pai,a fost dragut sa te am aici.Sper ca a fost o vizita memorabila.’ ‘Cu siguranta a fost aia.’am spus.’Ne vedem la 2.’ ⁜ Am sarit miscarea si micul dejun,optand pt un baton proteic,apoi am facut un dus.Am stat pe podeaua dusului si am lasat apa sa curga peste mine.Ce facusem gresit?Am incercat sa fac lucrul corect.Lucrul greu.Si mi-a explodat in fata.Apoi,poate nu era nicio sansa sa fac lucruile sa mearga.Daca nu faceam lucrul corect,nu mi-as fi imaginat cat de mare va fi vina ei. Imi tot verificam telefonul,sperand ca ea sa sune,dar nu a facut-o.Nu urma sa sune. Mi-am lasat bagajele la cabina hamalului si m-am intalnit cu Brad la Cafeneaua Gradina a hotelului.La scurt timp dupa ce a venit mancarea noastra,Brad a intrebat,’Deci care sunt planurile tale pt casa?’ ‘Doar o voi vinde.’am spus. ‘Ai nevoie de un agent imobiliar ?Unul local ?’ ‘Asta ar ajuta.Cunosti unul bun ?’ ‘Stiu cativa.Vor avea grija de tine.’El si-a ridicat portofoliul de piele.’Am adus documentele.’A intins un teanc de hartii pe masa langa mancarea mea.Fiecare dintre hartii avea sageti colorate din hartie indicandu-mi unde sa semnez. ‘Nu am un pix.’am spus. ‘Poti sa-l iei pe al meu.’El mi-a dat un pix negru de rasina inscriptionat cu numele firmei lui. Am semnat toate documentele,apoi i-am imanat hartiile inapoi. ‘Multumesc,d-le.Si cu asta se sfarseste afacerile oficiale impreuna.Daca ai nevoie vreodata de un avocat,stii unde sa ma gasesti.’ ‘Este deja in telefonul meu.’am spus,apoi am ridicat pixul.’Si este aici.’ ‘Doar nu pierde acel pix.’a spus el. M-am intins dupa nota,dar el si-a pus mana pe ea.’Ma ocup eu.Cheltueli de afaceri.’ ‘Multumesc pt pranz.De fapt,multumesc pt totul.Mai ales ca ai avut grija de mama mea in ultimele ei zile.’ El s-a uitat la mine cu un zambet ciudat satisfacut.’Ai terminat multe,nu-i asa ?’ Ne-am spus la revedere si am condus masina pana la usile din fata si am pus hamalul sa imi aduca bagajul.Am deschis portbagajul si am pus valiza in spate.Am deschis valiza si am scos jurnalul de piele.Apoi am inchis portbagajul si i-am dat hamalului o bancnota de 10 dolari ca bacsis.Mi-a multumit.’Reveniti curand.’a spus el. ‘Nu prea cred.’am raspuns.’Sa ai o zi buna.’ Am intrat in masina mea,am deschis radioul pe muzica de Craciun,apoi am iesit de pe aleea hotelului si m-am indreptat spre sud sa o gasesc pe Noel. ⁜ Cu un nume ca Nole King,nu a fost greu sa dau de ea.Erau doar 2 Noel King in Statele Unite,si doar 1 in Utah. Nu mai locuia in Provo.De cand se casatorise,s-a mutat 15 km mai la sud intr-un orasel pe nume Spanish Fork(=Furculita spaniola).Era la 84 km la sud pe I-15 de Salt Lake,la mai putin de 1 ora.Ironic,Rachel si cu mine am trecut prin oras in drumul nostru spre Phoenix. Spanish Fork este un orasel cu cam 35.000 oameni.Nu a fost greu sa gasesc casa King.In afara ca a trait in visele mele in ultimii 30 ani +,Noel King a locuit pe o strada reala minunata numita Wolf Hollow Drive(=Aleea Golul Lupului),la sud de Parcul Centenial al orasului,care era facut sandvis intre singurul cimitir al orasului si singura scoala gimnaziala. Casa era si mai mica decat a mamei,o casa de marimea unei cutii cu tigle si cu un acoperis inclinat si o veranda lung i n fata. Era la fel de multa zapada pe pamant ca si in Salt Lake,dar aleea era curata si uscata,la fel si aleea care ducea spre intrarea spre casa. Casa era decorata de Craciun cu lumini colorate care atarnau pe lungimea casei si,in curtea din fata,un model al nasterii Domnului aproape in marime reala din 9 bucati din plastic decolorat.Era Iosif si Maria ingenunchiati langa o iesle cu bebelusul Iisus.Erau cei 3 magi,un cioban,si o camila si un magar.Era o expunere ambitioasa pt o gradina asa mica. Am parcat peste strada si inca admiram cresa cand o dubita a oprit pe aleea familiei.Dubita era infasurata cu o poza din desene animate cu un barbat purtand o coroana si tinand o cheie tubulara portocalie ca un sceptru.In lateralul desenului erau cuvintele KEVIN KING INSTALATII REGELE INSTALATORILOR PT NEVOILE CASTELULUI TAU Un barbat greoi in Levi’s si o camasa din denim dungata a iesit din dubita si s-a dus pana la usa laterala spre casa. ‘Ingerul meu este casatorita cu regele instalatiilor.’am spus. Am luat jurnalul,am iesit din masina,si m-am dus pe aleea din ciment spre usa de la intrare,care era decorata cu o coronita mare de ace de pin cu o fundita rosie si globuri aurii si albastre.Era o bucata de banda electrica peste sonerie,asa ca am ciocanit.Cateva minute mai tarziu barbatul care il vazusem intrand in casa a deschis usa.Era umflat si rosu la fata cu o umbra la ora 5.Era o eticheta cusuta pe camasa lui care spunea kevin. Primul lucru care l-a spus a fost,’Porche-ul tau este parcat peste strada ?’ M-am uitat fugitiv la masina.’Da.’ ‘Unul din SUV-urile Porche.Iti spun,vor face un SUV din orice zilele astea.Nu m-ar surprinde ca sa vad un SUV Rolls.Deci cat te-a costat,50,60.000 ?’ ‘Este Turbo S,deci este cam 160.’ Am crezut ca ii va cadea maxilarul.’Sfanta Maica a…Cred ca faci bani,d-le.Clar sunt in afacerea gresita.Cu ce te ocupi ?’ ‘Scriu carti.Romane.’ ‘Va trebui sa-mi incerc mana la a scrie carti intr-una din zilele astrea.Am povesti,iti spun.Lucrurile care le-am vazut in case.Iti fac pielea albastra.Deci ce te aduce azi ?’ ‘O caut pe Noel King.Presupun ca este sotia ta.’ ‘Ce vrei cu sotia mea?Nu conteaza,poti sa o ai.Fac schimb cu Porche-ul de acolo.’A ras.’Nu ?Nu ma gandeam ca vrei.O chem.’S-a intors.’No-el.Este cineva la usa pt tine.’S-a intors la mine.’Nu prea primim straini pe aici,doar vanzatorii obisnuiti de alarme de incendiu si purificatoare de apa,dar in ultimele cateva zile au fost 2 cu 2.Te avem pe tine azi si o tanara noaptea trecuta.’ Rachel. ‘A venit o tanara ieri ?’ ‘O fata frumoasa.Doar un pic incurcata.M-am gandit ca poate fumeaza chestia aia din Colorado.’ ‘De ce crezi asta?’ ‘Pai,ca sa incep,a intrebat daca sotia mea a avut un copil acum 30 ani.I-am spus ca atunci nici macar nu era casatorita.Noel s-a simtit prost pt tanara.I-a spus ca ii pare rau,dar cel mai probabil se inseala.’ Mi-am adus aminte de atentionarea care mi-a dat-o tata cand am plecat de la casa lui.’Ce a facut tanara ?’ ‘A plans si doar s-a uitat la sotia mea mult timp.A fost cam inconfortabil.Apoi a plecat.Chestia ciudata,ea chiar arata ca sotia mea.Cel putin cand era mai tanara.Aproape puteau fi gemene.Cu siguranta a scuturat-o pe dra,totusi.A plans toata noaptea.’ ‘Esti sigur ca nu era fiica ei ?’ Barbatul s-a utiat la mine ca si cum eram prost ca o caramida.Si-a incrucisat mainile la piept.’Bineinteles ca sunt sigur.Sunt casatorit cu ea de 27 ani.Cred ca as stii daca as fi lasat-o gravida.La naiba,Noel nici macar nu poate avea copii.’ ‘Nu aveti copii ?’ ‘Tocmai am spus asta.Nu poate avea copii.E stearpa.’ ‘Este stearpa.’am spus. A ranjit.’Pai,te asigur,toata instalatia merge in casa asta.Si ma pricep la instalatii.’ Mi-am ascuns enervarea crescanda.’Esti regele instalatiilor.’ A ras. Am auzit pasi apropiindu-se in timp ce o femeie venea in spatele barbatului.Pieptul mi-a inghetat.Era ea.Femeia visata in carne si oase.Arata mai tanara decat ma asteptam.De fapt,inca o recunosteam din fotografia care am gasit-o in jurnal.Inca arata frumoasa. Ani de zile m-am intrebat ce acest moment,daca se intampla vreodata,va fi.M-am gandit ca va fi ca si cum te intalnesti cu actorul preferat sau cu un star rock.Dar nu a fost asa deloc.Sigur,era suprareal in felul lui.Dar nu era inconfortabil.Presupun ca era pt ca ea nu parea o straina pt mine.Cum putea?A fost cu mine toti anii astia. Ea s-a uitat la mine cu o expresie ciudata,si ma intrebam daca o parte din ea ma recunostea.Din pacate,sotul ei nu a plecat dar statea ca un copil curios nevrand sa fie lasat deoparte. ‘Pot sa va ajut ?’a intrebat ea amabil. ‘Esti Noel Ellis ?’ ‘Ellis este numele meu de fata.’a spus ea cu un zambet pazit.’Si tu esti ?’ Mi-am intins mana,ochii mei inlantuiti cu ai ei.’Numele meu este Jacob Christian Churcher.’ A raspuns ca si cum electricitatea a trecut prin mine si a electrocutat-o.Ea mi-a dat drumul la mana.Parea inspaimantata. ‘Imi pare rau.’s-a balbait ea.’Te cunosc ?’ M-am uitat la instalator,apoi la ea.Mi-a fost mila de ea chiar si acum cand simtea ca si-a trait viata ca o minciuna.’De fapt,probabil nu iti aduci amitne de mine.’Am mintit de dragul ei.’Dar ai fost prietena putin cu parintii mei.Vroiam doar sa iti spun ca mama mea,Ruth Churcher,a murit.’ A inghitit.’Imi pare rau sa aud asta.’a spus ea.’Si tatal tau ?’ ‘Inca traieste.’am spus.’Este bine.’ ‘Pai,da-i condoleantele mele,te rog.’ ‘Bineinteles.’Pt un moment doar m-am uitat la ea.Eram sigur ca stia cine sunt.Si eram destul de sigur ca ea stia ca stiam ca stia cine sunt.Asa ca aici eram,jucand o sarada ca actorii pe veranda din fata pe post de scena cu o audienta formata dintr-un instalator alimentand farsa.Brusc il detestam pe om. ‘In regula.’am spus intr-un final.’Asta a fost tot ce vroiam sa spun.Apropo,stii cumva despre fetita care a fost nascuta in casa parintilor mei.Au numit-o Rachel.Este o femeie buna cu o inima buna.Exact ca mama ei.Mama ei ar fi mandra de ea.’M-am uitat in ochii ei.’M-am gandit ca poate vrei sa stii asta.’ Ochii ei s-au umplut de lacrimi.Instalatorul s-a uitat la mine ca si cum vorbeam chineza,dar Noel cu siguranta de lupta cu emotiile ei,care inca scapau in lacrimi. ‘Sa aveti o zi buna.’ Noel si-a sters ochii.’La revedere.’a spus ea moale. Urma sa ma intorc si sa plec cand ceva in mine a facut click.Ceva furios si puternic.Ceva ce nu dorea sa lase raul trecutului sa castige.M-am intors. ‘Noel.’ Ea s-a uitat intens in ochii mei.’Da?’ ‘Este ceva ce am nevoie sa-ti spun.’ Ea s-a uitat in asteptare la mine. ‘Pt aproape de cand ma stiu,am visat o tanara draguta care ma tinea cand lumea mea se prabusea.A fost singura femeie care a iubit un baietel speriat chiar cand propria ei lume se prabusea in jurul ei.Femeia din visele mele ma tinea in negura cand imi era frica.Imi tinea companie cand eram singur.Si m-a iubit cand credeam ca sunt de neiubit.’ Ochii mei s-au umplut de lacrimi dintr-o data.’A fost cea mai buna femeie care am cunoscut vreodata.Si nu imi pasa daca lumea a facut-o sa traiasca o minciuna,dar adevarul a cine este ea este mai mare decat sa fie facuta de rusine si deceptie.Iubesc acea femeie cu toata inima mea.Si mi-am spus ca daca o vad vreodata din nou,va stii asta.’ Am ridicat jurnalul.’Asta este al tau,Noel.Iti apartine tie,nu lor.Nu minciunii.Ai scris aici ca mai degraba traiesti o viata sincera decat una admirata.Le meriti pe amandoua.Eate viata ta,nu a lor.Este dreptul tau sa o iei.’I-am oferit cartea.’Este timpul sa dai drumul rusinii si sa mergi libera.Adevarul te va elibera.’ Momentul era inghetat.Instalatorul era foarte uimit.Dar am vazut ceva lumina in ochii ei.Poate era curaj.Poate era indignare.Poate era doar extenuare,dar ea s-a intins si a luat jurnalul.Jurnalul ei.Apoi s-a uitat la mine si a spus,’Dragul meu,dragul Jacob.Scumpul meu Jacob.’Lacrimile au cazut pe fata ei.’Nu ai nicio idee cat de mult m-am ingrijorat despre tine.’A venit in fata si si-a aruncat mainile in jurul meu.A plans cateva minute.Apoi,cand a putut sa vorbeasca,a spus,’Te rog,Jacob.Rachel a fost aici.Poti sa ma ajuti sa imi gasesc copila?’ CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI OPT 10 decembrie 1986 Dragu jurnalule, In jurul meu oamenii numara zilele pana la Craciun.Nr zilele pana nasc.Seara trecuta,d-l Churcher,Jacob si cu mine ne-am uitat la O colinda de Craciun la televizor.Acela cu George C. Scott.Ma simteam ca tanarul Ebenezer Scrooge,trimis la internat.Parintii mei nu m-au contactat o data.Sunt religiosi nu dumnezeiesti.Religia lor este nimic mai mult decat un idol facut de ei,o imagine.O fatada.Obisnuiam sa imi fie teama ca nu ma vor lasa sa ma intorc acasa.Acum nu am nicio dorinta ca sa mai traiesc vreodata sub acelasi acoperis din nou. Noel Noel si cu mine am vorbit deschis pt urmatoarea ora.Kevin a venit si a plecat,uimit de ce se intampla si foarte nestiutor de cum sa raspunda.I-am spus despre cum am ajuns de la Cœur d’Alene dupa moartea mamei mele si sa o gasesc pe Rachel sau,mai corect,cum ea m-a gasit pe mine. Noel a spus ca a condus la casa veche de cateva ori.A vazut-o pe mama o data dar nu a facut cu mana.A avut dubii ca mama va stii vreodata cine este ea.In timp ce vorbeam strangea jurnalul asa cum un actor isi strange Oscar-ul.’Nu imi vine sa cred ca s-a intors.’a spus ea. Intr-un final i-am spus ca trebuie sa plec.’Rachel locuieste in partea de sud a Utah-ului.In Ivins.’ ‘Stiu Ivins.a spus ea.’Este aproape de St. George.’ Am dat din cap.’Pot sa iti scriu adresa ei daca vrei.’ Noel s-a intors spre sotul ei.’Kevin,adu-mi un carnetele din bucatarie.’ ‘Sigur.’A plecat. Cu Kevin plecat,parea un pic mai relaxata.’Multumesc pt ca nu ai renuntat la mine.Ma bucur sa te vad.Si pe Rachel.’A clatinat din cap.’As conduce sa o vad in seara asta dar…’A facut o pauza si s-a uitat in spate.’Cred ca sotul meu si cu mine trebuie sa vorbim.’ ‘Sunt sigur ca da.Cum va merge asta ?’ ‘Nu stiu cum va merge cu el,dar stiu ca este ce vreau.’Ea s-a uitat in ochii mei.’Nu,este ce am nevoie.Vine un timp cand sa cari secretul devine mai dureros decat adevarul ascuns.Acolo sunt.Doar aveam nevoie de un motiv ca sa ma deschid.’ Kevin a venit carand un carnetel si un pix.’Uite.’a spus el,dandu-i-le sotiei lui. ‘Multumesc.’Ea mi le-a dat.Mi-am verificat telefonul pt adresa lui Rachel si am scris-o pe carnetel.’Sper ca poti citi asta.’am spus.dandu-i inapoi carnetelul.’Pt un scriitor,scrisul meu de mana este oribil.’ ‘Este bine.’a spus ea.A zambit.’Ultima oara cand te-am vazut,si atunci mazgaleai ceva.Intotdeauna ai avut dificultati sa colorezi inauntrul liniilor.’ ‘Unele lucruri nu se schimba niciodata.’am spus. Ne-am imbratisat.Imbratisarea ei se simtea minunata.Mai bine ca in vis.’Multumesc.’am spus. ‘Nu.Eu iti multumesc.Te iubesc.’ Doar m-am uitat la ea si am zambit.’Stiu.Chiar stiu.Si eu te iubesc.’ CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI NOUĂ 17 decembrie 1986 Draga jurnalule, Azi este ziua in care se va naste copilul meu.Nu imi vine sa cred ca ea inca nu s-a nascut.Doctorul a spus ca astepta Craciunul.I-am spus ca sa fi nascut de Craciun nu este nimic super.A ras si a spu ca ar trebui sa ma gandesc la asta in ultimul martie.Rusinea s-a intors.Intotdeauna se intoarce.Ar fi trebuit sa ma gandesc la multe lucruri in ultimul martie.I-am spus ca nu prea ma gandeam al Craciun atunci.Adevarul era,ma gandeam la cat de mult vroiam ca cineva sa ma iubeasca. Noel Noaptea in care m-am intors in Phoenix,am cautat unde Rachel a spus ca locuieste.Ivins,Utah,este o comunitate mica la nord-vest de St. George,al 4-lea cel maia mare oras din Utah.Aria Ivins a fost mai demult populata de indienii Paiute si original se numea Santa Clara Bench,dar rezidentii mai tarziu au respins numele si au venit cu Ivins dupa un apostol mormon pe nume Anthony Ivins,care a spus ca el nu are vreo obiectie ca sa-i foloseasca numele de familie cat timp il scriu corect. Climatul Ivins-ului,ca si in St. George,este tipic de desert sud-vest si semnificativ mai cald decat restul statului. Am mers pe rampa de iesire din St. George la 21,45 si am condus spre vest prin negura spre Ivins,ajungand la cateva minute peste ora 22.Pt mine peisajul arata mai mult ca Sedona decat Salt Lake.Mi-a luat 20 minute ca sa gasesc casa lui Rachel. Cum mi-a spus,casa era mai veche decat cele din jurul ei si,nesurprinzator,mai conservativa in design si peisaj.Avea doar parter cu un exterior din stuc maro.Curtea era totata din pietris si inconjurata de gard din caramida rosie pe ambele parti. Chiar daca era un pic trecut de 10,casa era inegurata,singura lumina venind de la un bec de pe veranda si luminile de la nivelul gleznei alimentate de soare pe alee.Puteam sa vad inauntrul casei prin fereastra mare ce nu avea nici perdea nici draperii.Din fericire,masina lui Rachel era parcata pe alee. Am mers pana la casa si am ciocanit la usa.De 2 ori.A 2a oara cand am ciocanit,o lumina de pe hol s-a aprins.Apoi am auzit pasi in spatele usii.A fost o pauza mica,urmata de sunetul yalei descuiate.Apoi alte 2 lumini s-au aprins pe veranda si usa s-a deschis ca sa descopere un barbat mai in varsta intr-un halat gros,de plus.Era mai scund decat mine,chel,si ochelari cu rame de metal stand pe puntea ciocului lui considerabil,si sprancene negre,stufoase care pareau la fel de salbatice ca un tufis crescut prea mult.Tot ce avea nevoie era o furca si putea sa fie un batran din American Gothic. El s-a uitat inadins la ceasul lui,apoi a spus morocanos.’De ce ai nevoie ?’ ‘Sunt aici sa o vad pe Rachel.’ ‘Cine esti?’ ‘Sunt un prieten de-al lui Rachel.’ Nu a tresarit.’Rachel este deja in pat.’ ‘Scuze,sunt din Cœur d’Alene.Acolo este o ora mai devreme.’ El nu a gasit amuzanta insistenta mea. ‘D-le,tocmai am condus de la Salt Lake ca sa va vad fiica.’ ‘Pai,va trebui sa conduci inapoi.’ ‘Am crezut ca exagereaza.’am mormait pt mine insumi. ‘Scuza-ma?’ Apoi am auzit vocea lui Rachel.’Tata,cine este ?’ El s-a uitat peste umar,apoi al mine.Am ridicat din umeri.’Scuze.Se pare ca am trezit bebelusul.’ Rachel a venit in spatele lui.A inghetat cand m-a vazut. ‘Spune ca te cunoaste.’a spus batranul. ‘Este un prieten.’ M-am uitat la ea. ‘El este Jacob.’a spus ea moale. ‘Tipul ?’ M-am uitat la ea.’Tipul ?’ ‘Trebuie sa vorbesc cu el.’a spus ea. El s-a uitat la mine deznadajduit,apoi a spus in barba.’ »La fel cum cainele se intoarce la voma lui ».’ M-am uitat in ochii lui.’Tocmai m-ati numit un caine si pe fiica d-voastra o voma ?’ Din nou,neamuzat.S-a intors si a plecat. M-am intros la Rachel.’Tipul ?’ ‘Ce faci aici,Jacob ?’ ‘Intrebarea este,ce faci tu aici ?’ ‘Traiesc aici.’ ‘Traiesti aici,sau esti incarcerata aici ?’ Nu a raspuns. ‘Am vazut-o pe mama ta.’am spus. Furia a trecut peste fata ei.’Si eu.Nu m-a cunoscut.’ ‘Stiu,mi-a spus.Ii parea rau.I-a frant inima.’ ‘Da?Pai,mi-a rupt si mie inima.Stii cum se simte ca propria mama sa te respinga ?’ ‘Da.De fapt,stiu.’ A facut o pauza.Apoi a spus mai moale,’Cel putin pazitorul meu de tata nu ma arunca in strada ca si cum sunt de unica folosinta.’ ‘Era o adolescenta speriata,Rachel.Spune-mi ca viata nu te-a facut niciodata sa faci ceva ce nu vroiai.’ A inspirat adanc,apoi a expirat incet.’Ce vrei,Jacob ?’ ‘Stii ce vreau.’ ‘Si ce este ?’ ‘Ai plecat fara sa spui la revedere.’ ‘Am spus la revedere in bilet.’ ‘Aici sunt confuz,pt ca scriu lucruri tot timpul care oamenii le sucesc si le manipuleaza,dar cand spun cuiva ca te iubeste mai mult decat pe oricine am cunoscut si nu crede ca logodnicul ei-‘ ‘Sunt logodita,Jacob.’ ‘-nu cred ca logodnicul ei o place-‘ ‘Eram beata.’ ‘Cateodata este nevoie de alcool ca sa fi sincer.’ ‘Sunt logodita.’ ‘Logodita sau nu,stiu adevarul.Si tu la fel.Nu vrei sa fi cu el.Vrei sa fi cu mine.Si vreau sa fiu cu tine.’ A inceput sa planga. ‘Gresesc ?’ A continuat sa planga.Cand a putut vorbi,a spus,’Ce vreau nu conteaza.’ M-am uitat uimit la ea.’Atunci ce conteaza ?’ ‘Sa fac ce este corect.’ ‘Si sa te casatoresti cu cineva care nu vrei sa te casatoresti este corect ?’ Nu a raspuns. ‘Haide,scumpo.’am spus incet.’Te iubesc.Te voi trata asa cum meriti sa fi tratata.’ Din nou nu a raspuns.Intr-un final,am spus,’In regula.Raspunde-mi la asta,si te voi lasa in pace.Daca nu i-ai fi spus da acum 3 ani,i-aispune da acum ?’ Ea doar s-a uitat la mine.Dupa o tacere lunga am spus,’Uite raspunsul tau.’ ‘Nu am raspuns.’ ‘Daca trebuie sa te gandesti daca vrei sa te casatoresti cu cineva dupa ce ai fost logodita 3 ani,ai rapsunsul.’ Ochii ei s-au umplut din nou cu lacrimi.’AMm facut un angajament.’ ‘Nu,ai facut un angajament unui angajament.’ ‘Este acelasi lucru !’ ‘Nu,nu este.Daca ai fi casatorita,nu as sta aici,si o stii.Stii ca as respecta asta.’ A inceput sa planga si mai tare. ‘Rachel…’ Dintr-o data a tipat.’Da!’ M-am uitat la ea.’Ce ?’ ‘Da.I-as spune da.’ Parea la fel de surprinsa ca a spus asta ca si mine.Nu aveam aer.La fel de bine putea sa ma loveasca in stomac cu Louisville Slugger(bata de baseball).Dupa un moment am expirat incet.’Ok.’am spus moale.’Ok.’Durerea respingerii ei a trecut prin tot corpul meu.Era ca si cum eram copil din nou,stand pe marginea drumului cu valiza.Vroiam sa vomit. Rachel se uita la mine,tremurand.’Jacob…’ Nu ma puteam uita la ea.Nu puteam sa vorbesc. ‘Jacob.’ M-am uitat incet la ea.’Imi pare rau.Voi pleca.’ M-am intors si am mers incet inapoi la masina nea.Rachel inca statea in cadrul usii stergandu-si ochii in timp ce mergeam cu spatele pe alee. In ciuda orei,am condus inapoi la Salt Lake.Cand am ajuns la casa mamei mele,era aproape 3 dimineata. CAPITOLUL TREIZECI 24 decembrie 1986 Draga jurnalule, Azi este ziua mea.Am facut 18 ani azi.Nimeni de aici nu stie.Aceeia care stiu-parintii mei si Peter-nu le pasa.I-am spus micului Jacob.Doar lui Jacob.A zambit.Este ajunul Craciunului.Am citit azi despre Maria.Povestea este diferita pt mine anul asta,pt ca si eu sunt gravida.Tocmai urmeaza sa nasc printre straini.Si imi vor lua copilul.Nu ma compar cu ea-sunt prea pacatoasa.Compar durerea.Doare atat de mult.Si casa in care sunt,dulcele meu Jacob-ce se va alege de el ?D-na Churcher nu este bine.Nu mai iese din camera ei decat noaptea.A slabit.Nu stiu cine va avea grija de Jacob acum.Ma rog ca tatal lui sa fie de ce are nevoie fiul,pt ca Ruth este dusa.Poate nu ar trebui sa o judec.Dar si eu imi pierd copilul-desi copilul meu inca va fi acolo,cu altcineva privindu-l crescand. Noel 21 decembrie M-am trezit cu soarele intrand prin fereastra dormitorului meu,brazdandu-mi fata cu lumina.Am adormit in patul meu.Patul copilariei mele.Era corect.Si atunci eram ranit. Am realizat ca m-am trezit pt ca cineva ciocanea la usa.Doar am stat acolo pt un timp.Apoi,cand bubuitul nu s-a oprit,m-am ridicat,mi-am pus pantalonii si bluza,si am iesit descult spre camera din fata si am deschis usa. Elyse statea pe veranda,tremurand un pic din cauza frigului.Tinea o plasa mica maro.Cred ca aratam la fel de rau pe cat ma simteam pt ca ea m-a studiat cu ingrijorare evidenta.’Esti ok?’ ‘Da.Tocmai m-am trezit.’ ‘Am citit ca scriitori au ore ciudate.Este trecut de pranz.’ ‘A fost o noapte lunga.’M-am frecat la ochi.’Am ajuns pe la 3.’ ‘Din Arizona?’ ‘Nu.Ivins.’M-am uitat la ea.’Vrei sa intri ?’ ‘Te rog.’ A intrat inauntru,uitandu-se prin camera.’Arata dragut aici.’ ‘Multumesc.’Am facut semn spre canapea.’Aseaza-te.’ ‘Multumesc.’S-a asezat la un capat al canapelei.M-am asezat in mijloc. ‘M-am bucurat sa iti vad masina de dimineata.Imi era teama ca vei pleca acasa si nu te voi mai vedea niciodata.’ ‘Plec in dupa-amiaza asta.Dar nu as fi plecat fara sa spun la revedere.’ ‘Asta ma bucura.’Ea s-a uitat imprejut.’Chiar ai transformat locul asta.Nu a mai aratat asa de 20 ani.’Ea sa uitat inapoi la mine.’Ti-ai gasit tatal ?’ ‘Da.’ ‘Cum a meers ?’ ‘A mers bine.A fost asa cum ai spus ca va fi.’ ‘Ma bucur si pt asta.’Ea s-a uitat la mine.’Dar arati trist.’ ‘Nu a mers chiar totul.’ ‘Fata?’ Mi-am trecut mana prin par.’Da.’ A dat din cap.’Este intotdeauna fata,nu-i asa?Dar apoi,despre asta scrii.’ ‘Nu voi scrie niciodata povestea asta.Dar nu conteaza.Nu de asta m-am intors.’ Ea s-a uitat ganditoare la mine,apoi a intrebat.’De ce te-ai intors,Jacob ?’ Am inspirat.’Inca nu stiu.Cautam raspunsuri.’ ‘Raspunsuri la ce?’ Nu i-am putut raspunde.S-a uitat pt un moment la mine,apoi a spus,’Nu vei gasai niciodata raspunsul la ce cauti cu adevarat.’ ‘Stii ce caut cu adevarat ?’ ‘Sunt sigura ca da.Este acelasi lucru carea prietena ta Rachel a venit aici sa caute.Vrei sa stii de ce nu ai meritat iubirea mamei tale.’ Doar m-am utiat la ea.In adancul inimii mele stiam ca are dreptate. ‘dar cel mai important,nu este ce cauti,Jacob.Este de ce cauti.Cauti pt ca,in adancul tau,acelui baiatel inca ii este frica pt ca nu este iubit.Asa ca,cateodata,el indeparteaza iubirea.Si cateodata incearca sa castige acea iubire.Dar apoi respinge pe toata lumea care a incercat atat de greu sa ii faca sa-l iubeasca.Singura iubire este gratia.Restul este contrafacut.Asa ca lasa-ma sa iti raspund la intrebare,Jacob.De ce nu ai fost iubit ?Raspunsul este ceva ce stii ca nu ai curajul sa crezi.Vezi tu,este posibil sa stii lucruri si sa nu le crezi.Adevaratul raspuns este asta :ai fost iubit.Ai fost un baiatel dragut,cu ochii sclipitori care a luminat vietile tuturor.El inca este in tine.Si inca iubeste si este vulnerabil.De fiecare data cand citesc una din cartile tale,pot sa simt dulceata ridicandu-se din pagini ca apa in panza freatica.Nu sunt doar eu.La fel si celelalte milioane de cititori.De asta te iubesc.Si eu o simt.Asa ca vin la tine si tu le umpli canile.Dar scumpule,este timpul sa uiti despre noi restul si sa o umpli pe a ta.’ Dintr-o data am inceput sa tremur.Apoi lacrimile au inceput sa imi umple ochii.Elyse a venit langa mine.Si-a pus mainile in jurul meu si a inceput si ea s aplanga.’Barbat drag,dulce.Imi pare rau pt durerea ta.Imi doresc sa pot sa o iau de la tine.Dar ai carat-o destul de mult.Trebuie sa ii dai drumul.’ M-am uitat la ea.’Rachel m-a parasit.A spus ca ma iubeste.Apoi m-a parasit.’ Elyse a dat din cap incet.’Bineinteles ca a facut-o.Nu inseamna ca nu te iubeste.Inseamna ca se teme de iubire la fel de mult ca tine.Se teme de abandon la fel de mult ca si ine.De ce s-ar fi intors dupa toti anii astia ?Incearca sa raspunda la aceleasi intrebari ca si tine.’ Mi-am sters ochii.’Ce ma fac acum?’ ‘Iubeste-te pe tine insuti.Respecta-te.Si ai incredere.Cu cat imbatranesti,cu atat mai multt vei vedea ca lucrurile se rezolva singure.Nu intotdeauna,dar de obicei da.Doar nu in timpul nostru.’ M-am uitat multumitor la ea si ea a zambit.’Ti-am adus ceva.’Ea a bagat mana in plasa si a scos un pachet cu celofan.Ciocolate in forma de stea Brach.In ciuda lacrimilor mele,am zambit.’Oh,da.’ ‘Si mai am ceva.’Ea a bagat din nou mana in punga si a scos o cutie mica lucioasa,neagra.I-am ridicat capacul.Pe un pat de bumbac era o statueta mica luciosa,o figurina de ceramica a lui Batman.M-a umplut cu emotii.’Imi aduc aminte de asta.’ ‘Da.A fost foarte speciala pt tine.Am tinut-o acasa la mine.Veneai si te uitai la ea aproape in fiecare zi.’ ‘Statueta mica Batman era a lui Nick.’ ‘Da.A lasat-o pt tine.’ ‘Era si o statuta mica cu Robin.’ ‘A tinut-o pe aceea ca intotdeauna sa fiti Duoul Dinamic.Chiar si cand era in Germania.’ Mi-am trecut degetul peste ceramica.’Lucruri atat de mici pot aduce asa o bucurie.’ Ea s-a uitat la mine.’Inca o fac.’A oftat.’Atat de multe amintiri.’ I-am luat mana.’Multmesc.’ Ea s-a ridicat incet,tinandu-am de mana pt echilibru.’Pai,mai bine te las sa iti continui viata.Ai lucruri mai bune deact sa asculti divagatiile unei batrane.’ ‘Nu prea cred.’am spus. Ea s-a uitat in ochii mei.’Pot sa-ti dau un sfat?’ ‘Bineinteles.’ ‘Cand Rachel ajunge al o concluzie,nu o pedepsi.Are nevoie de gratie.Asa cum si tu ai nevoie.’ Am condus-o la usa.Ea s-a uitat afara.’Oh.Ninge din nou.Este intotdeauna bine sa ai zapada de Craciun.’Ea s-a intors si a zambit.’Craciun fericit,Jacob.Ma bucur foarte mult ca ai venit intr-un final acasa.’ CAPITOLUL TREIZECI ŞI UNU 30 decembrie 1986 Draga jurnalule, Copilul meu dulce s-a nascut la o zi dupa Craciun.Este mica,2,80 kg.Are 18 cm lungime.Ea este atat,atat de frumoasa.Ziua ei de nastere este la 2 zile dupa a mea.Craciunul nu va mai fi niciodata la fel pt mine.Miau luat-o in aceeasi zi.Chiar si sanii mei plang dupa ea.Nu ma pot opri din plans.Nu cred ca imi voi mai vedea bebelusul vreodata.Cum as putea ?Nu stiu unde mi-au dus copilul.Viata mea este rusine.De ce nu am luptat pt ea ?De ce nu luptam pt ce vrem ? Ma intreb daca noii parinti ai bebelusului meu ii vor spune vreodata despre mine.Ma intreb daca durerea asta din inima mea va disparea vreodata. Noel Am facut un dus,m-am barbierit,si m-am imbracat,apoi am mai mers o ultima data prin casa.O ultima tura.Erau atat de multe amintiri.Fiecare camera avea amintiri.Prea multe ca sa le iau inapoi cu mine in Coeur d’Alene.Era la fel de bine.Multe dintre ele trebuiau sa ramana aici,sa moara impreuna cu casa.Dar nu toate.Erau si amintiri fericite,timpuri cand radeam si ne pasa.Timpuri de iubire si tandrete.Doar a trebuit sa le descopar si sa le dau permisiunea sa fie.Sa coexiste impreuna cu durerea.La fel cu a trebuit sa descopar casa de sub ce a strans mama. Stateam in cadrul usii camerei mamei mele si ma uitam la patul ei.M-am gandit la timpuri cand ii frecam picioarele sau o scarpinam pe maini si fata cu creionul cu scobitori.Si ea a avut nevoie de gratie.Si ea trebuia sa fie lasata acolo. Am dat jos posterele de pe peretii dormitorului meu si le rulam cand a fost alt ciocanit in usa.M-am dus si am deschis usa.Stand pe veranda mea era Rachel. Pt un moment doar m-am uitat la ea.Ochii ei erau umflati si obrajii murdari din cauza lacrimilor.In ciuda durerii ei,inima mea vroia sa sa strige la ea cu toata durerea cu care o umpluse.Mi-am adus aminte de cuvintele lui Elyse.Gratie. Am inspirat adanc.’Vrei sa intri ?’ Fara sa vorbeasca,a dat din cap si a intrat.Am gestiulat spre canapea,si ea s-a asezat.M-am asezat in partea opusa ei.Ea se uita agitata la mine. ‘De ce esti aici ?’am intrebat. ‘Vroiam sa te vad.’ ‘M-ai respins.De 2 ori.’ Ea se uita in jos,si puteam sa vad lacrimile cazand din ochii ei.’Imi pare atat de rau.’ ‘Ai spus ca il vrei pe el.’ Ea si-a sters fata,apoi s-a uitat in sus.’Stiai adevarul.’ ‘Nu sunt sigur ca il stiu.’ Ea s-a uitat la mine,noua durere evidenta pe fata ei.Apoi a spus,’A venit ea.’ ‘Cine a venit ?’ ‘Mama mea.’ Am lasat cuvintele sa se aseze.’De asta esti aici ?Pt ca Noel ti-a spus sa vi si sa ma vezi ?’ ‘Nu.Sunt aici din cauza a ce mi-a spus ea.’ ‘Si ce a fost asta ?’ ‘A spus, »Nu fa aceeasi greseala care am facut-o eu acum multi ani.Am lasat alti oameni sa scrie povestea vietii mele. »’Ea s-a uitat la mine cu vulnerabilitate.’Vroiam sa vad daca ma poti iubi din nou.Asa cum ai facut-o.Si putem sa ne schimbam povestea.’ M-am uitat cu precautie la ea.’Sa o schimbam din ce ?’ A inghitit.’Intr-o romanta.’ ‘O romanta ?’ ‘Da,cum ai spus.Baiatul intalneste fata,baiatul pierde fata…’A ezitat.’Baiatul primeste fata inapoi.’ M-am uitat la ea pt un moment,apoi am spus.’Este un pic formulat.’ ‘Nu imi pasa.’ ‘Si partea cu au trait fericiti pana la adanci batraneti ?’ ‘Trebuie sa fie si au trait fericiti pana la adanci batraneti.’a spus ea.’Este intotdeauna un final fericit cand fata gaseste adevarata ei iubire.’ M-am uitat la ea pt un moment,apoi un zambet larg a trecut peste fata mea.’Pot sa scriu asta.Dar doar daca ma ajuti.’ Un zambet a trecut pe fata ei in timp ce lacrimile cadeau pe fata ei.Apoi a sarit in bratele mele.’Da.Pt tot restul vietii mele,da.’ EPILOG 11 ianuarie 1987 Draga jurnalule, Ma pregatesc sa ma duc acasa.Parintii mei au venit sa ma vada.Sunt reci.Nu mi-au vazut bebelusul.Nici macar nu vorbesc despre ea.Imi este teama.Imi este teama pt micuta.Imi este teama pt micul Jacob.Imi doresc sa il pot lua cu mine.Nu va fi posibil.Nici macar nu pot aduce jurnalul asta cu mine.Este « dovada » unui trecut pe care toata lumea s-a dat peste cap sa-l ascunda.Nu ma pot face sa arunc acest jurnal,asa ca il voi lasa in dormitorul meu.Poate va servi unui scop candva.Pt fetita me :Cumva,daca citesti asta,sa stii ca imi pare rau pt ca te-am dezamagit.Pt micul meu Jacob :Sa stii ca nu te voi uita niciodata.Si nu ma voi opri sa te iubesc.Te voi vizita in visele tale. Noel Mi-ar fi placut o refacere a interviului din USA AZI,editia de sarbatori,care l-am dat in Chicago.De data asta as avea raspunsuri diferite.I-as psune reporteritei ca Craciunul nu se petrece singur band lichior de oua si privind meciuri de fotbal de colegiu inregistrate. In ultimul minut am pus pe toata lumea sa zboare la Coeur d’Alene ca sa petrecem Craciunul la mine acasa.Prin « toata lumea » vreau sa spun pe noi 9 :Noel si Kevin ;tatal meu(da,s-a urcat intr-un avion) si Gretchen ;Tyson,Candance si fiul lor,Teonae ;si Rachel si cu mine.Am invitat-o si pe Elyse,dar avea obligatii cu propria familie. Au fost multe povesti,mult ras,si o gramada de lacrimi.A fost o serbare mare a auld lang syne. Au fost si multe colinde in timp ce le cantam la pian pt ei.Am pus sa fie acordat pianul.Era perfect dar nu era.Trecuse un timp de cand cantasem melodiile vechi.Nu ii pasa nimanui,chiar si dezacordate,colindele de Craciun au un fel de a suna dulce.1 cantec l-am nimerit corect « Greensleeves ».Sau versiune de Craciun a lui,’Ce copil este acesta ?’Noel si Rachel s-au tinut una pe cealalta si au plans. Noel era fericita cu adevarat.O puteai vedea in ochii ei.Puteai sa o simti in imbratisarile ei.Eram incantat.Merita fericire.Dupa ce am plecat de la casa ei in acea zi,i-a spus sotului totul.Dar a facut-o corect.Nu a fost o confesiune si ea nu cauta amnistie.Era o recuperare a ei insasi.Intr-un final ea isi lua viata ca a ei si statea in lumina si puterea acelui adevar.Nu era de mirare ca era plina cu atata bucurie. ⁜ In urmatorul iunie,Rachel si cu mine am avut pe toata lumea inapoi in Cœur d’Alene pt nunta noasta la un resort frumos pe lac.De data asta Elyse a venit.Si Laurie,bineinteles.Toata lumea mea preferata intr-un singur loc.La 2 luni dupa luna noastra de miere in Bali,leam trimis pe Noel si Rachel la Paris in timp ce eu imi incepeam urmatoarea carte.Am numit-o Jurnalul Noel. Mi-am trimis d-nele la Paris pt ca m-am gandit ca este un loc bun ca ele sa inceapa sa se cunoasca.Hemingway s-a dus acolo pt inspiratie ;m-am gandit ce loc mai bun ca ele sa incepa sa-si scrie prorpria poveste ? In urmatorul an chiar am gasit pacea cu mama mea.Am realizat asta,intr-un fel sucit,ca ma tineam de durere ca un mod sa o pedepsesc pe mama mea-o femeie care nu o vazusem de decade.Este asa cum au spus ei,sa te ti de furie este ca si cum ai inghitit otrava si sperand ca altcineva sa moara.Eram pregatit sa dau drumul durerii si sa traiesc.In urmatoarea Zi a Mamei am dus flori la mormantul ei.Am ingenunchiat si am pupat piatra ei funerara si i-am multumit pt viata.Ne inlantuim cu cei care nu ii iertam.Pt prima oara in viata mea chiar eram liber.De asemenea am turnat o sticla de bere de radacina pe mormantul lui Charles.Iubea chestia asta. Am ajuns sa ma duc inapoi in Utah de 2 ori in acel an.De ambele dati la cimitir.Mai intai sa vad mormantul mamei mele,apoi pt inmormantarea lui Elyse.A suferit de un atac cerebral in octombrie si a murit.Familia m-a invitat sa vorbesc la inmormantarea ei.Am fost multumitor pt onoare.Nick,nepotul ei,era acolo.A fost uimitor sa il vad din nou.Cumva se simtea ca si cum inca eram prieteni.Oricat de trist eram de moartea ei,eram plin de multumire nevorbita ca inca era acolo cand m-am intors acasa.Poate Dumnezeu este in detalii. ⁜ Nu mai am visele.Cateodata imi este dor de ele,dar pare mai mult de dragul nostalgiei decat de altceva.Nu am nevoie de ele.O am pe Rachel sa ma tina noaptea.Ea este toata iubirea de care am nevoie.Cand ma trezesc dimineata,ea inca este acolo. ⁜ In afara de productia continua de carti,viata mea s-a schimbat in salturi cuantice.Salturi cuantice.Este distractiv cat de des in scrierile mele folosesc metafore din fizica sa descriu oameni sau situatii :gravitatie,gaurile negre,magnetism.Poate,la final,viata este doar o treaba de fizica.Viata este,la urma urmei,prima lege a miscarii a lui Newton-legea inertiei.Legea spune ca un obiect aflat in miscare ramane in miscare in aceeasi directie doar daca nu se actioneaza asupra lui de o forta neechilibrata. Asa ne traim vietile.Acceleram,fericiti sau nu,in aceeasi directie pana ne lovin de ceva ce ne schimba destinatia.Cateodata impactul doare,cateodata nu,dar daca suntem norocosi,iubirea este o forta neechilibrata.Iubirea.Nu este forta mai mare in univers.Acum daca doar am invata sa ne oprim sa dam din calea ei. Tradus de Loredana Grigorie