cârmui

română

Etimologie

Din cârmă + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /kɨr.mu'i/

Verb

Conjugarea verbului cârmui
Infinitiv	a cârmui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cârmuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cârmuiască
Participiu	cârmuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra.
2. (v.tranz.) (rar) a conduce cu ajutorul cârmei.

Cuvinte derivate

• cârmuire
• cârmuitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arcuim
• curmai
• mucări

Referințe

• DEX '98 via DEX online