Octavian Paler: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea curentă din 18 septembrie 2020 14:50

Octavian Paler (n. 2 iulie 1926 — d. 7 mai 2007) a fost un scriitor, jurnalist și editorialist român, comentator al fenomenelor politice și culturale românești.

Operă

Apărarea lui Galilei (1978)

A dansa pe vulcani nu e neapărat o dovadă de curaj.
Cei cu adevărat curajoși vorbesc puțin despre curaj.
Cel căruia îi e indiferent dacă va trăi nu are nevoie de curaj.
Nu există experiență căreia să nu-i poți supraviețui dacă ai curajul să înfrunți viața.
Fericiți cei ce dorm fără să se teamă de vise!
Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ținem minte.

--Alecu Madalin (discuție) 13 noiembrie 2014 13:00 (UTC)===Viața pe un peron (1981)===

În funcție de ce se clădește pe ruinele unei închisori, se poate spune cât de necesar era ca ea să fie dărâmată.
Așteptarea ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puțin câte puțin.
Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
Suferința, dacă nu găsim în ea un minimum de forță, ne cere să fim măcar decenți, să n-o exhibăm.
Nu m-am priceput nici să călătoresc prin viață, nici să iau din ea doar peronul.
Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur.
Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obține niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poți să lupți pentru tandrețe? Sau pentru duioșie? Cel mult poți să le aștepți.
Să aștepți oricât. Să aștepți orice. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent.
Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

Autoportret într-o oglindă spartă

Cândva, mi-am zis că la bătrânețe mă voi feri de patru gafe. 1.) Nu mă voi plânge ca nu mai sunt tânar. 2.)Nu voi da sfaturi nimănui. 3.) Nu voi invoca mereu experiența mea. 4.) Și nu voi povesti de o sută de ori același lucru. De bine, de rău, primele trei le respect. Ce rost ar avea să mă plâng că nu mai sunt tânăr? N-aș face decât să îngreunez o situație și așa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Și nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experiența mea ce-aș putea spune? Poate, doar că viața a avut un sens câtă vreme n-am ținut să-i dau unul. În clipa în care am încercat s-o fac, mi-a sunat în urechi, ironică, vorba Eclesiastului despre deșertăciune. Ultima regulă era, însă o dovadă de superficialitate. N-am prevăzut că, într-o zi, aș putea suferi de un exces de memorie, cum suferă alții de un exces de suc gastric. Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce știu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găsești și azi, și mâine, și poimâine aceleași lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleași. Trecutul trăiește, e viu, ia parte la prezent, îl influențează și se schimbă în funcție de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanță, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înțelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esențiale. De aceea, azi, înțeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenușie și insesizabilă banalitate.
Cred că dragostea ne ridică în propriii noștri ochi. Și cât de mult ai vrea să fii așa cum te vede celălalt! Ai dori, și chiar încerci, să micșorezi distanța dintre ceea ce știi că ești în realitate și ceea ce intuiești că vede în tine cel pe care-l iubești.

Scrisori imaginare(1979)

Astăzi știm că nu putem să facem nimic împotriva morții, dar că trebuie să facem totul în favoarea speranței.
Am înțeles de mult că nu eludam moartea nevorbind despre ea și că nu iubim mai mult viața recunoscând numai sărbătorile ei.
Există, poate, o clipă în viața fiecăruia când vede limpede că nu negația este rostul lui.
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi.
Știind că vom muri, să găsim aici un argument pentru a iubi și mai mult viața.
Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult.
În fond, cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi lumea și de a spera.
DA BINE INTELES

Caminante. Jurnal(și contrajurnal)mexican. (1980)

Omul a simțit todeauna nevoia să înalțe o credință în mijlocul întebărilor, un orgoliu în mijlocul greșelilor, și să le apere...
Toate sunt întradevăr trecătoare.
...există înfrângeri care nu coboară ci înalță.
...există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns, ci pentru a auzi întrebarea.
Începem să murim când nu mai avem puterea de a opta.

Atribuite

Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absenţa lui Dumnezeu.

Omul are iluzia că vorbește cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur.
Dacă nu pot să fac istoria, o îndur...
Nu m-am adaptat vreodată la viața Capitalei. Sunt conștient totuși ca nici la sat nu aș mai putea trăi.
Existau anumite valori, tradiții și un anumit bun-simț al oamenilor pe care nu le-am mai regăsit în altă parte.
- Octavian Paler, vorbind despre satul natal
Sunt consternat că s-au găsit atâtea canalii care s-au repezit să facă averi nemărginite și să facă demagogie pe tema democrației la noi; sunt consternat că poporul român a îndurat și a consfințit asta.
Detest politica și politicienii. Nu aș fi putut face niciodată politică.
Mitologia este pentru mine un refugiu, un fel de fugă în istorie. Faptul că omul a ieșit din timpul mitologic și a intrat în timpul istoriei nu este în avantajul său. Eu sunt un reacționar.
Sunt mai mult păgân decât creștin.
Mașina de scris a devenit o prelungire a trupului meu. M-am dezobișnuit să scriu de mână. Nu concep să folosesc calculatorul. Progresul tehnic și științific este însoțit de regresii interioare.
Iubesc încă viața.
Sunt un singuratic. Am puțini prieteni. Sunt singur aici, între molii și cărți. Certitudinile mele sunt ca hainele roase de molii.
Nu mi-am sărbătorit niciodată ziua de naștere. Ce pot să spun la 80 de ani? Iubesc încă viața. Singura mea satisfacție reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari.
Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absența lui Dumnezeu.
Nu mă iau prea în serios, nu-mi dau prea multă importanță pentru că știu în ce țară trăiesc.
Defectele mele sunt principala mea calitate.
Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta să judec normal o anormalitate.
Eu îmi iubesc țara, dar din iubirea mea face parte și disperarea mea de a vedea ce trăim și cum trăim.
După părerea mea, disperarea este de fapt, în adâncul ei, o altă formă de speranță.
Unii se nasc bătrâni și unii devin bătrâni foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizează niciodată
Nu pot să închid ușa și să nu mai știu ce se petrece în stradă, dincolo de ea.
Domnule Gâdea, eu sunt un lup singuratic. Cu alte cuvinte, nu sunt afiliat niciunei haite. Și nici nu-mi doresc să mă afiliez în vreun fel. Eu am să-mi duc crucea mea de lup singuratic – e blestemul meu de solitar – până la capăt.
Pentru mine România este o vasalitate, adică m-am născut român și n-am cum să ies din acest destin. Cu alte cuvinte o să-mi iubesc țara chiar dacă va fi condusă de canalii și lepădături și escroci. Nu mă interesează! Dar îmi păstrez unicul drept care mi-a rămas după iluzii, după dezamăgiri, după revoltă – ultimul meu refugiu e disprețul.
Eu chiar cred în ce-am scris, că un om normal are într-adevăr o singură patrie. Restul sunt țări.
Eu recunosc. Nu mai cred în nimic sau aproape în nimic. Mai cred într-o Românie personală – a mea – care nu știu dacă a existat vreodată și nu știu dacă va exista cândva, în viitor.
Am trăit în comunism – nu mi-a plăcut. Trăiesc în capitalism, dacă ăsta e capitalismul care e la noi acuma și nu îmi place. Scor: 1–1 și din păcate viața mea se va sfârși pe această nulă.
Eu îmi dau seama că lucrurile nu se vor îndrepta în cursul vieții mele.
Mă tem de moarte pentru că nu cred în viața de apoi.
Am crezut că reumatismul este un moft. Nu e ...

Legături externe

Wikipedia

Wikipedia are un articol despre:

Octavian Paler

octavianpaler.ro – site realizat in memoriam
Citate Octavian Paler
Citatepedia
Octavian Paler - Citate.ro

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
+'''[[w:Octavian Paler|Octavian Paler]]''' (n. [[w:2 iulie|2 iulie]] [[w:1926|1926]] &mdash; d. [[w:7 mai|7 mai]] [[w:2007|2007]]) {{este}} un scriitor, jurnalist și editorialist român, comentator al fenomenelor politice și culturale românești.
-[[Imagine:Octavian_Paler.gif|right|thumb|Unii se nasc bătrâni şi unii devin bătrâni foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizează niciodată.]]
-'''[[w:ro:Octavian Paler|Octavian Paler]]''' (n. [[w:ro:2 iulie|2 iulie]] [[w:ro:1926|1926]] &mdash; d. [[w:ro:7 mai|7 mai]] [[w:ro:2007|2007]]) a fost un scriitor, jurnalist şi editorialist român, comentator al fenomenelor politice şi culturale româneşti.
 ==Operă==
 ===Apărarea lui Galilei (1978)===
 *A dansa pe vulcani nu e neapărat o dovadă de curaj.
-*Cei cu adevărat curajoşi vorbesc puţin despre curaj.
+*Cei cu adevărat curajoși vorbesc puțin despre curaj.
 *Cel căruia îi e indiferent dacă va trăi nu are nevoie de curaj.
-*Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supravieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa.
+*Nu există experiență căreia să nu-i poți supraviețui dacă ai curajul să înfrunți viața.
-*Fericiţi cei ce dorm fără să se teamă de vise!
+*Fericiți cei ce dorm fără să se teamă de vise!
-*Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ţinem minte.
+*Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ținem minte.
+--[[Utilizator:Alecu Madalin|Alecu Madalin]] ([[Discuție utilizator:Alecu Madalin|discuție]]) 13 noiembrie 2014 13:00 (UTC)===Viața pe un peron (1981)===
-===Viaţa pe un peron (1981)===
-*În funcţie de ce se clădeşte pe ruinele unei închisori, se poate spune cât de necesar era ca ea să fie dărâmată.
+* În funcție de ce se clădește pe ruinele unei închisori, se poate spune cât de necesar era ca ea să fie dărâmată.
-*Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin.
+* Așteptarea ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puțin câte puțin.
-*Nu există pustiu; ci doar neputinţa noastră de a umple golul în care trăim.
+* Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
-*Suferinţa, dacă nu găsim în ea un minimum de forţă, ne cere să fim măcar decenţi, să n-o exhibăm.
+* Suferința, dacă nu găsim în ea un minimum de forță, ne cere să fim măcar decenți, să n-o exhibăm.
-*Nu m-am priceput nici să călătoresc prin viaţă, nici să iau din ea doar peronul.
+* Nu m-am priceput nici să călătoresc prin viață, nici să iau din ea doar peronul.
-*Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur.
+* Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur.
-*Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi.
+*Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obține niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poți să lupți pentru tandrețe? Sau pentru duioșie? Cel mult poți să le aștepți.
+* Să aștepți oricât. Să aștepți orice. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent.
+* Amintește-ți că paradisul {{este}}, aproape sigur, într-o grotă.
 ===Autoportret într-o oglindă spartă===
-*Cândva, mi-am zis că la bătrâneţe mă voi feri de patru gafe. 1.) Nu mă voi plânge ca nu mai sunt tânar. 2.)Nu voi da sfaturi nimănui. 3.) Nu voi invoca mereu experienţa mea. 4.) Şi nu voi povesti de o sută de ori acelaşi lucru. De bine, de rău, primele trei le respect. Ce rost ar avea să mă plâng că nu mai sunt tânăr? N-aş face decât să îngreunez o situaţie şi aşa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Şi nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experienţa mea ce-aş putea spune? Poate, doar că viaţa a avut un sens câtă vreme n-am ţinut să-i dau unul. În clipa în care am încercat s-o fac, mi-a sunat în urechi, ironică, vorba Eclesiastului despre deşertăciune. Ultima regulă era, însă o dovadă de superficialitate. N-am prevăzut că, într-o zi, aş putea suferi de un exces de memorie, cum suferă alţii de un exces de suc gastric. Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce ştiu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găseşti şi azi, şi mâine, şi poimâine aceleaşi lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleaşi. Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înţelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esenţiale. De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate.
+* Cândva, mi-am zis că la bătrânețe mă voi feri de patru gafe. 1.) Nu mă voi plânge ca nu mai sunt tânar. 2.)Nu voi da sfaturi nimănui. 3.) Nu voi invoca mereu experiența mea. 4.) Și nu voi povesti de o sută de ori același lucru. De bine, de rău, primele trei le respect. Ce rost ar avea să mă plâng că nu mai sunt tânăr? N-aș face decât să îngreunez o situație și așa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Și nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experiența mea ce-aș putea spune? Poate, doar că viața a avut un sens câtă vreme n-am ținut să-i dau unul. În clipa în care am încercat s-o fac, mi-a sunat în urechi, ironică, vorba Eclesiastului despre deșertăciune. Ultima regulă era, însă o dovadă de superficialitate. N-am prevăzut că, într-o zi, aș putea suferi de un exces de memorie, cum suferă alții de un exces de suc gastric. Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce știu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găsești și azi, și mâine, și poimâine aceleași lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleași. Trecutul trăiește, e viu, ia parte la prezent, îl influențează și se schimbă în funcție de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanță, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înțelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esențiale. De aceea, azi, înțeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenușie și insesizabilă banalitate.
-*Cred că dragostea ne ridică în propriii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.
+* Cred că dragostea ne ridică în propriii noștri ochi. Și cât de mult ai vrea să fii așa cum te vede celălalt! Ai dori, și chiar încerci, să micșorezi distanța dintre ceea ce știi că ești în realitate și ceea ce intuiești că vede în tine cel pe care-l iubești.
 ===Scrisori imaginare(1979)===
-*Astăzi ştim că nu putem să facem nimic împotriva morţii, dar că trebuie să facem totul în favoarea speranţei.
+* Astăzi știm că nu putem să facem nimic împotriva morții, dar că trebuie să facem totul în favoarea speranței.
-*Am înţeles de mult că nu eludam moartea nevorbind despre ea şi că nu iubim mai mult viaţa recunoscând numai sărbătorile ei.
+* Am înțeles de mult că nu eludam moartea nevorbind despre ea și că nu iubim mai mult viața recunoscând numai sărbătorile ei.
-*Există, poate, o clipă în viaţa fiecăruia când vede limpede că nu negaţia este rostul lui.
+* Există, poate, o clipă în viața fiecăruia când vede limpede că nu negația este rostul lui.
-*A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi.
+* A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi.
-*Ştiind că vom muri, să găsim aici un argument pentru a iubi şi mai mult viaţa.
+* Știind că vom muri, să găsim aici un argument pentru a iubi și mai mult viața.
-*Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult.
+* Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult.
-*În fond, cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi lumea şi de a spera.
+* În fond, cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi lumea și de a spera.
+* DA BINE INTELES
-===Caminante. Jurnal(şi contrajurnal)mexican. (1980)===
+===Caminante. Jurnal(și contrajurnal)mexican. (1980)===
-*Omul a simţit todeauna nevoia să înalţe o credinţă în mijlocul întebărilor, un orgoliu în mijlocul greşelilor, şi să le apere...
+* Omul a simțit todeauna nevoia să înalțe o credință în mijlocul întebărilor, un orgoliu în mijlocul greșelilor, și să le apere...
-*Toate sunt întradevăr trecătoare.
+* Toate sunt întradevăr trecătoare.
-*...există înfrângeri care nu coboară ci înalţă.
+* ...există înfrângeri care nu coboară ci înalță.
-*...există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns, ci pentru a auzi întrebarea.
+* ...există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns, ci pentru a auzi întrebarea.
-*Începem să murim când nu mai avem puterea de a opta.
+* Începem să murim când nu mai avem puterea de a opta.
-===Rugaţi-vă să nu vă creasa aripi(1995)===
-*ÎNTR-O GARĂ
-:Dimineaţa e abia presimţită şi totuşi
-:sunt destui călători care vin şi călători care pleacă.
-:De ce vin? De ce pleacă?
-:Dar e prea devreme să întreb.
-:Filosofii, istoricii, profeţii şi toţi ceilalţi care se ocupă
-:de sensul existenţei dorm încă. Au citit până noaptea târziu
-:şi nu pot să-i trezesc la o oră atât de nepotrivită.
-:Există şi călători care satu şi aşteapt, bineânţeles
-:în sala de aşteptare, cuminţi, dar şi pe peroane. Ce aşteaptă?
-:Dorm însă şi psihologii sau cum se mai cheamă cei care ştiu
-:câte lucruri poate să aştepte un om şi, în general, ce rol are
-:aşteptarea în lume. Nici pe ei nu pot să-i trezesc. Sunt obosiţi,
-:extenuaţi de probleme serioase, nu se cade să-i deranjez
-:pentru un fleac, fiindcă eu în gara aceasta, în dimineaţa aceasta,
-:care nu e încă dimineaţă, e jumate noapte,
-:nu ştiu de ce stau oamenii prin sălile de aşteptare ale veacului.
-:Unii au renunţat să aştepte. Au aţipit, pur şi simplu,
-:între două ţipete de locomotivă. Au uitat de veniri,
-:au uitat de plecări, au uitat de vacarmul din gara. E bine? E rău?
-:Nu ştiu. Cei care ne explică asstfel de lucruri complicate
-:dorm şi ei. Enormal. Sunt din ce în ce mai multe întrebări
-:şi ei trebuie să dea din ce în ce mai multe explicaţii
-:în timp ce inexplicabilul creşte ca o noapte imensă sau
-:ca o dimineaţă imensă. Încât, stau mai departe în această
-:jumătate de mirare şi jumătate de spaimă, prudent,
-:să nu fac o gafă care să atragă atenţia celorlaţi asupra mea.
-:Ar întoarce toţi capu. Ce caută ăsta aici,
-:într-o gară, cu întrebările lui? Aici nu e oracolul din Delfi.
-:Aici oamenii vin şi pleacă, aşteaptă sau moţăie,
-:dar nimeni, absolut nimeni nu-şi permite să pună întrebări.
-:Deci, mă strecor din gară
-:tiptil şi plec să umblu pe străzi. E mai bine.
-:Singurul lucru care mă-ncurcă e că nu ştiu
-:la ce oră se scoala filosofii, istoricii, profeţii, psihologii
-:şi cei care ne explică lucruri complicate, prin urmare
-:nu ştiu cât va trebui să umblu fără noimă pe străzi.
-:Şi nu pot nici să întreb trecătorii. Risc
-:să nimeresc vreunul dispus să mă ia peste picior
-:şi să râdă: "Nu ştiai? Ne-am hotărât să venim, să plecăm,
-:să aşteptam şi chiar să murim fără să ne mai punem întrebarea
-:de ce. Lumea s-a transformat într-o gară, nu vezi?"
-:Mai bine nu întreb. Tac şi mă uit la ferestre.
-*PERPLEXITATE
-:Tu spui, liniştit: "adevăr".
-:Ei se uită la tine şi tac,
-:fără să priceapă ce vrei,
-:dar pentru că sunt oamnei educaţi
-:întreabă: "Cât costă?"
-:Tu le areţi mâinile goale,
-:dar ei nu mai pricep gestul de mult
-:şi, nedumeriţi, dau să plece.
-:Tu alergi şi le spui: "speranţă".
-:Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă
-:încă o dată: "Cât costă?"
-:Iar tu nu ştii ce valoare are speanţa. Şi taci.
 ==Atribuite==
 [[Imagine:Octavian_Paler.jpg|right|thumb|Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absenţa lui Dumnezeu.]]
-*Omul are iluzia că vorbeşte cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur.
+*Omul are iluzia că vorbește cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur.
-*Dacă nu pot să fac istoria, o îndur ...
+*Dacă nu pot să fac istoria, o îndur...
-*Nu m-am adaptat vreodată la viaţa Capitalei. Sunt conştient totuşi ca nici la sat nu aş mai putea trăi.
+*Nu m-am adaptat vreodată la viața Capitalei. Sunt conștient totuși ca nici la sat nu aș mai putea trăi.
-*Existau anumite valori, tradiţii şi un anumit bun-simţ al oamenilor pe care nu le-am mai regăsit în altă parte.
+*Existau anumite valori, tradiții și un anumit bun-simț al oamenilor pe care nu le-am mai regăsit în altă parte.
 **Octavian Paler, vorbind despre satul natal
-*Sunt consternat că s-au găsit atâtea canalii care s-au repezit să facă averi nemărginite şi să facă demagogie pe tema democraţiei la noi; sunt consternat că poporul român a îndurat şi a consfinţit asta.
+*Sunt consternat că s-au găsit atâtea canalii care s-au repezit să facă averi nemărginite și să facă demagogie pe tema democrației la noi; sunt consternat că poporul român a îndurat și a consfințit asta.
-*Detest politica şi politicienii. Nu aş fi putut face niciodată politică.
+*Detest politica și politicienii. Nu aș fi putut face niciodată politică.
-*Mitologia este pentru mine un refugiu, un fel de fugă în istorie. Faptul că omul a ieşit din timpul mitologic şi a intrat în timpul istoriei nu este în avantajul său. Eu sunt un reacţionar.
+*Mitologia este pentru mine un refugiu, un fel de fugă în istorie. Faptul că omul a ieșit din timpul mitologic și a intrat în timpul istoriei nu este în avantajul său. Eu sunt un reacționar.
-*Sunt mai mult păgân decât creştin.
+*Sunt mai mult păgân decât creștin.
-*Maşina de scris a devenit o prelungire a trupului meu. M-am dezobişnuit să scriu de mână. Nu concep să folosesc calculatorul. Progresul tehnic şi ştiinţific este însoţit de regresii interioare.
+*Mașina de scris a devenit o prelungire a trupului meu. M-am dezobișnuit să scriu de mână. Nu concep să folosesc calculatorul. Progresul tehnic și științific este însoțit de regresii interioare.
-*Iubesc încă viaţa.
+*Iubesc încă viața.
-*Sunt un singuratic. Am puţini prieteni. Sunt singur aici, între molii şi cărţi. Certitudinile mele sunt ca hainele roase de molii.
+*Sunt un singuratic. Am puțini prieteni. Sunt singur aici, între molii și cărți. Certitudinile mele sunt ca hainele roase de molii.
-*Nu mi-am sărbătorit niciodată ziua de naştere. Ce pot să spun la 80 de ani? Iubesc încă viaţa. Singura mea satisfacţie reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari.
+*Nu mi-am sărbătorit niciodată ziua de naștere. Ce pot să spun la 80 de ani? Iubesc încă viața. Singura mea satisfacție reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari.
-*Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absenţa lui Dumnezeu.
+*Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absența lui Dumnezeu.
-*Nu mă iau prea în serios, nu-mi dau prea multă importanţă pentru că ştiu în ce ţară trăiesc.
+*Nu mă iau prea în serios, nu-mi dau prea multă importanță pentru că știu în ce țară trăiesc.
 *Defectele mele sunt principala mea calitate.
 *Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta să judec normal o anormalitate.
-*Eu îmi iubesc ţara, dar din iubirea mea face parte şi disperarea mea de a vedea ce trăim şi cum trăim.
+*Eu îmi iubesc țara, dar din iubirea mea face parte și disperarea mea de a vedea ce trăim și cum trăim.
-*După părerea mea, disperarea este de fapt, în adâncul ei, o altă formă de speranţă.
+*După părerea mea, disperarea este de fapt, în adâncul ei, o altă formă de speranță.
-*Unii se nasc bătrâni şi unii devin bătrâni foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizează niciodată
+*Unii se nasc bătrâni și unii devin bătrâni foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizează niciodată
-*Nu pot să închid uşa şi să nu mai ştiu ce se petrece în stradă, dincolo de ea.
+*Nu pot să închid ușa și să nu mai știu ce se petrece în stradă, dincolo de ea.
-*Domnule Gâdea, eu sunt un lup singuratic. Cu alte cuvinte, nu sunt afiliat niciunei haite. Şi nici nu-mi doresc să mă afiliez în vreun fel. Eu am să-mi duc crucea mea de lup singuratic &ndash; e blestemul meu de solitar &ndash; până la capăt.
+*Domnule Gâdea, eu sunt un lup singuratic. Cu alte cuvinte, nu sunt afiliat niciunei haite. Și nici nu-mi doresc să mă afiliez în vreun fel. Eu am să-mi duc crucea mea de lup singuratic &ndash; e blestemul meu de solitar &ndash; până la capăt.
-*Pentru mine România este o vasalitate, adică m-am născut român şi n-am cum să ies din acest destin. Cu alte cuvinte o să-mi iubesc ţara chiar dacă va fi condusă de canalii şi lepădături şi escroci. Nu mă interesează! Dar îmi păstrez unicul drept care mi-a rămas după iluzii, după dezamăgiri, după revoltă &ndash; ultimul meu refugiu e dispreţul.
+*Pentru mine România este o vasalitate, adică m-am născut român și n-am cum să ies din acest destin. Cu alte cuvinte o să-mi iubesc țara chiar dacă va fi condusă de canalii și lepădături și escroci. Nu mă interesează! Dar îmi păstrez unicul drept care mi-a rămas după iluzii, după dezamăgiri, după revoltă &ndash; ultimul meu refugiu e disprețul.
-*Eu chiar cred în ce-am scris, că un om normal are într-adevăr o singură patrie. Restul sunt ţări.
+*Eu chiar cred în ce-am scris, că un om normal are într-adevăr o singură patrie. Restul sunt țări.
-*Eu recunosc. Nu mai cred în nimic sau aproape în nimic. Mai cred într-o Românie personală &ndash; a mea &ndash; care nu ştiu dacă a existat vreodată şi nu ştiu dacă va exista cândva, în viitor.
+*Eu recunosc. Nu mai cred în nimic sau aproape în nimic. Mai cred într-o Românie personală &ndash; a mea &ndash; care nu știu dacă a existat vreodată și nu știu dacă va exista cândva, în viitor.
-*Am trăit în comunism &ndash; nu mi-a plăcut. Trăiesc în capitalism, dacă ăsta e capitalismul care e la noi acuma şi nu îmi place. Scor: 1&ndash;1 şi din păcate viaţa mea se va sfârşi pe această nulă.
+*Am trăit în comunism &ndash; nu mi-a plăcut. Trăiesc în capitalism, dacă ăsta e capitalismul care e la noi acuma și nu îmi place. Scor: 1&ndash;1 și din păcate viața mea se va sfârși pe această nulă.
-*Eu îmi dau seama că lucrurile nu se vor îndrepta în cursul vieţii mele.
+*Eu îmi dau seama că lucrurile nu se vor îndrepta în cursul vieții mele.
-*Mă tem de moarte pentru că nu cred în viaţa de apoi.
+*Mă tem de moarte pentru că nu cred în viața de apoi.
 *Am crezut că reumatismul este un moft. Nu e ...
@@ Linia 134: / Linia 77: @@
 {{wikipedia}}
 * [http://www.octavianpaler.ro octavianpaler.ro] &ndash; site realizat in memoriam
-* [http://www.agonia.ro/index.php/author/2789/index.html agonia.ro] &ndash; poezii de Octavian Paler
+* [http://www.citateistete.ro/2008/03/24/citate-octavian-paler-i Citate Octavian Paler]
+* [http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Octavian+Paler Citatepedia]
-* [http://www.youtube.com/watch?v=eJV1tSym314 Partea I], [http://www.youtube.com/watch?v=XNxAHaeUsq8 partea a II-a], [http://www.youtube.com/watch?v=aplhJHzrK4A partea a III-a], [http://www.youtube.com/watch?v=K7kZlWEujHg partea a IV-a] &ndash; ediţia dedicată a emisiunii ''Sinteza Zilei''
+* [https://citate.ro/profile/octavian-paler/ Octavian Paler - Citate.ro]
 {{DEFAULTSORT:Paler, Octavian}}
 [[Categorie:Scriitori români]]
-[[Categorie:Poeţi români]]
+[[Categorie:Prozatori români]]
-[[Categorie:Jurnalişti români]]
+[[Categorie:Jurnaliști români]]