Reacție de oxido-reducere

Combustia constă din reacții redox ce implică radicali liberi.

Demonstrație a reacției între un oxidant puternic și un agent reducător. Când se adaugă câteva picături de glicerol (agent reducător) la pulberea de permanganat de potasiu (oxidant puternic), se declanșează o reacție viguroasă însoțită de autoaprindere. Reacția are loc ca urmare a puternicelor proprietăți de oxidare ale permanganatului de potasiu, combinate cu proprietățile reducătoare ale glicerolului. Procesul este descris de reacția chimică:
14KMnO₄(s) + 4C₃H₅(OH)₃(l) = 7K₂CO₃(s) + 7Mn₂O₃(s) + 5CO₂(g) + 16H₂O(g).

O reacție de oxido-reducere, adesea denumită și reacție redox (prescurtare de la reducere-oxidare) este un tip de reacție chimică în urma căreia atomii reactanților li se modifică numărul de oxidare. Ele pot fi procese redox complicate durabile, cum ar fi oxidarea carbonului pentru a obține dioxid de carbon (CO₂) sau reducerea carbonului cu hidrogen cu obținerea metanului (CH₄), sau un proces complex, cum ar fi oxidarea zahărului (CO₆HO₁₂O₆) în corpul uman printr-o serie de procese complexe cu transfer de electroni.

Oxidarea este pierderea de electroni sau creșterea stării de oxidare cu o moleculă, un atom sau un ion.
Reducerea este câștigarea de electroni sau reducerea stării de oxidare cu o moleculă, un atom sau un ion.

Descriere

Deși suficiente în majoritatea scopurilor, aceste descrieri nu sunt precise. Oxidarea și creșterea se referă la o schimbare a numărului de oxidare — transferul efectiv de electroni poate să nu aibă loc. Astfel, oxidarea este cel mai bine definită ca o creștere a numărului de oxidare, iar creșterea este definită ca scăderea numărului de oxidare. În practică, transferul de electroni va cauza mereu o schimbare în numărul de oxidare, dar există multe reacții clasificate drept redox, deși nu implică transfer de electroni (cum este cazul celor ce implică legături covalente).

Vezi și

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de redox