Rău

Pentru numele de familie, vedeți Rău (nume de familie).

Răul este considerat a fi opusul binelui. Răul este cauza relelor intenții sau încălcarea în mod deliberat a unui cod moral. De-a lungul timpului s-au pus numeroase întrebări despre natura răului. Multe religii au opinii puternice despre natura răului. În unele religii, răul este o forță activă, adesea personificată ca o entitate, cum ar fi Satan sau Angra Mainyu.

În creștinism

În teologia creștină, răul a intrat în lume la căderea îngerului Lucifer din Eden. El se răzbuna pe Dumnezeu îndepărtându-i creațiile de el. Lucifer a luat forma unui șarpe pentru ai păcăli pe Adam și Eva . Conform lui Leibniz, anticii numeau păcatul lui Adam drept felix culpa, adică o greșeală din care a izvorât actul cel mai nobil cu putință, sacrificiul lui Isus Hristos.^[1] El argumentează acest punct de vedere citând tezele Sfântului Augustin, care sublinia în repetate rânduri că Dumnezeu a permis răul doar pentru a produce un bine cât mai mare^[1] și ale Sfântului Toma, care arăta că permiterea răului lucrează spre binele universului.^[1]^[2]

Filozofie

Filozofia morală chineză

Atât în cazul budismului, cât și în confucianism sau în taoism nu există nici un analog direct cu modul în care binele și răul se opun, deși referirea la influența demonică este comună în religia tradițională chineză. Principala preocupare a confucianismului ține de relațiile sociale corecte și comportamentul adecvat al omului. Astfel răul ar corespunde unui comportament greșit.^[3]^[4]

Filozofie vestică

Spinoza

Benedict de Spinoza spunea:

Prin bine, înțeleg ceea ce știm cu siguranță că ne este util.
Prin rău, din contră, înțeleg ceea ce cu siguranță știm că ne împiedică să avem ceva bun.^[5]

Referințe

^ ^a ^b ^c Leibniz, Gottfried Wilhelm (29 ianuarie 2003). „Theodicy”. class.uidaho.edu. Arhivat din originalul de la 21 ianuarie 2012. Accesat în 10 decembrie 2023.
^ Toma de Aquino in libr. II. sent. dist. 32, qu. I, art. 1.
^ C.W. Chan (1996). „Good and Evil in Chinese Philosophy”. The Philosopher. LXXXIV. Arhivat din original la 29 mai 2006.
^ Feng, Yu-lan (1983). „Origin of Evil”. History of Chinese Philosophy, Volume II: The Period of Classical Learning (from the Second Century B.C. to the Twentieth Century A.D. New Haven, Connecticut: Princeton University Press. ISBN 978-0691020228.
^ „Of Human Bondage or of the Strength of the Affects”. Ethics. New York City: Penguin Classics. 2017 [1677]. p. 424. ASIN B00DO8NRDC.

Legături externe

Rău (substantiv) -- definirea substantivului rău (pe WikTionary)
Familia de cuvinte a substantivului și adjectivului rău
Google search -- căutare Google pentru cuvântul evil
Definiția cuvântului evil = rău (substantiv)

[leibniz-1] Leibniz, Gottfried Wilhelm (29 ianuarie 2003). „Theodicy”. class.uidaho.edu. Arhivat din originalul de la 21 ianuarie 2012. Accesat în 10 decembrie 2023.

[toma-2] Toma de Aquino in libr. II. sent. dist. 32, qu. I, art. 1.

[3] C.W. Chan (1996). „Good and Evil in Chinese Philosophy”. The Philosopher. LXXXIV. Arhivat din original la 29 mai 2006.

[4] Feng, Yu-lan (1983). „Origin of Evil”. History of Chinese Philosophy, Volume II: The Period of Classical Learning (from the Second Century B.C. to the Twentieth Century A.D. New Haven, Connecticut: Princeton University Press. ISBN 978-0691020228.

[ebgb-5] „Of Human Bondage or of the Strength of the Affects”. Ethics. New York City: Penguin Classics. 2017 [1677]. p. 424. ASIN B00DO8NRDC.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]