Ţesuturile vegetale
1.Definiţie
Ţesuturile se formează printr-un proces biologic complex de diferenţiere
celulară, denumit histogeneză şi reprezintă complexe celulare permanente,
interdependente, care au aceeaşi origine, formă şi structură şi
îndeplinesc acelaşi grup de funcţii în organism.
* Histologia (din lima greacă hystos = ţesut şi logos = ştiinţă) este o ramură a
biologiei care se ocupă cu studiul dezvoltării, structurii şi funcţiilor ţesuturilor
organice.
2.Clasificarea ţesuturilor vegetale
I. După forma celulelor care alcătuiesc ţesuturile, există 2 tipuri de ţesuturi:
1.parenchimatice – formate din celule care prezintă cele trei diametre egale sau aproape
egale, deci izodiametrice, care au membrane celulozice subţiri şi numeroase spaţii
intercelulare între ele
2. prozenchimatice – ţesuturi formate din celule alungite, cu diametrul longitudinal mai
mare decât celelalte două diametre, de obicei ascuţite la capăt şi cu pereţii îngroşaţi, cel
mai adesea lignificaţi.
II. După gradul de diferenţiere a celulelor, ţesuturile vegetale pot fi :
1.Meristeme (ţesuturi de origine, formative)
formate din celule mici şi rotunjite, care formează, prin procesul de diferenţiere, toate
ţesuturile primare şi secundare şi definitive.
celulele se divin încontinuu, prin mitoză.
sunt prezente pe toată perioada de viaţă a plantei adulte, aflându-se în părţile terminale ale
organelor vegetative.
2.Definitive
se formează din meristeme
celulele care formează ţesuturile definitive şi-au pierdut capacitatea de a se divide.
Ţesuturile definitive
După funcţiile pe care le îndeplinesc,
întâlnim mai multe tipuri de ţesuturi
definitive:
1.Ţesuturile de protecţie (de apărare)
îndeplinesc funcţia de apărare a
organelor vegetative şi generative;
principalele ţesuturi sunt:
epiderma, rizoderma şi suberul.
2.Ţesuturile conducătoare – au rolul de a conduce seva
în corpul plantei.
•Există 2 tipuri de ţesuturi conducătoare: lemnos
(asigură circulaţia sevei brute) şi liberian (floem,
asigură circulaţia sevei elaborate).
vase conducătoare lemnoase – prin care circulă seva
brută (apa cu săruri minerale) de la rădăcină spre
organele aeriene (xilem).
vase conducătoare liberiene prin care se asigură
circulaţia sevei elaborate (preparate) de la frunze la
celelalte organe(floem).
3.Ţesuturi fundamentale = sunt prezente în toate organele plantelor, îndeplinind funcţii
multiple: de asimilaţie, de depozitare ş.a
a. Ţesutul fundamental asimilator este localizat în organele verzi ale plantelor,
format din celule cu nuumeroase cloroplaste.
b. Ţesut fundamental de depozitare
A. depozitează dif. subst. produse de plantă în tulpinile subterane (spre ex. În rizomi
, bulbi, tuberculi de cartof – depozitează amidon), în rădăcinile tuberizate (sfeclă,
ridiche, morcov), în seminţele plantelor oleaginoase (floarea-soarelui, soia, rapiţă)
B. apă: ţesuturile acvifere, la plantele din zonele secetoase
C. aer: ţesuturi aerifere, la plantele acvatice
4.Ţesuturile mecanice conferă organismului tărie şi
rezistenţă.
Există 2 tipuri de ţesuturi mecanice: sclerenchim şi
colenchim
5.Ţesuturile de susţinere – se află sub epiderme
şi în preajma vaselor conducătoare.
Celulele au pereţii îngroşaţi pentru a conferi
rezistenţă şi elasticitate.
6.Ţesuturile secretoare – sunt specializate în elaborarea unor substanţe (esenţe, răşini).
