tono
Vezi și : tono-, tönö |
(italiano)
Variante
- (înv.) tuono
Etimologie
Împrumutat din latină tonus < greacă antică τόνος (tónos).
Pronunție
- AFI: /'tɔno/
Substantiv
tono m., toni pl.
Cuvinte derivate
Referințe
(Latina)
Etimologie
Inevitabil din proto-indo-europeană *(s)tenh₂-.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
tonō (infinitivul prezent tonāre, perfectul activ tonuī)
Cuvinte derivate
Referințe
(español)
Etimologie
Împrumutat din latină tonus < greacă antică τόνος (tónos).
Pronunție
- AFI: /'to.no/
Substantiv
tono m., tonos pl.
Cuvinte derivate
cuvitne derivate