special

română

Etimologie

Din franceză spécial < latină specialis.

Pronunție

• AFI: /spe.ʧi'al/

Adjectiv

Declinarea adjectivului special
	Singular	Plural
Masculin	special	speciali
Feminin	specială	speciale
Neutru	special	speciale

1. care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este făcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; (p.ext.) ieșit din comun, deosebit de bun, de valoros; excepțional.
2. (despre ediții de presă, publicații) publicat cu o ocazie deosebită sau la o dată festivă.
3. care aparține unei anumite specialități, de strictă specialitate.

Cuvinte derivate

• autospecială
• ultraspecial

Locuțiuni

• (loc.adv.) În special = mai ales, îndeosebi; în mod particular, în speță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• eclipsa
• alipesc
• plescăi
• sclipea

Referințe

• DEX '98 via DEX online