mântui
Etimologie
Din maghiară menteni.
Pronunție
- AFI: /mɨn.tu'i/
Verb
| Conjugarea verbului (se) mântui | |
| Infinitiv | a (se) mântui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) mântuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) mântuiască |
| Participiu | mântuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.).
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) vindeca (de o boală).
- (v.tranz. și refl.) (în limbaj bisericesc) a ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite, a scăpa de pedeapsa divină; a (se) izbăvi, a (se) salva.
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) sfârși.
Cuvinte derivate
Expresii
- (refl.) A se mântui cu... = a muri
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online