izvor
Etimologie
Din slavă (veche) izvorŭ.
Pronunție
- AFI: /iz'vor/
Substantiv
Declinarea substantivului izvor | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | izvor | izvoare |
Articulat | izvorul | izvoarele |
Genitiv-Dativ | izvorului | izvoarelor |
Vocativ | izvorule | izvoarelor |
- apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână.
- loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor, o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie.
- sursă de lumină sau de căldură.
- (fig.) lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă.
- document, text original (istoric, științific).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online