chip
Etimologie
Din maghiară kép.
Pronunție
- AFI: /kip/
Substantiv
Declinarea substantivului chip | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | chip | chipuri |
Articulat | chipul | chipurile |
Genitiv-Dativ | chipului | chipurilor |
Vocativ | chipule | chipurilor |
- față, obraz, figură.
- Un chip oval.
- expresie a feței; fizionomie.
- Un chip trist.
- înfățișarea sau aspectul unei ființe.
- Avea chip omenesc.
- persoană; ființă.
- A văzut acolo multe chipuri.
- imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc.
- fel, mod, gen.
- Scrie într-un chip original.
- (rar) modalitate, posibilitate.
- (reg.) încercare (de a găsi o soluție).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) în chip de... = cu înfățișare de..., asemenea cu...
- (loc.adj.) fel și chip de... = tot felul de...
- (loc.adv.) (în sau cu) fel și chip(sau chipuri) = în tot felul, în toate modalitățile posibile.
- (loc.adv.) cu orice chip = oricum.
- în(sau cu) nici un chip = nicidecum.
Expresii
- Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să..
- A nu avea (nici un) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...)
- (pop.) A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție
- Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenția să..
- Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparența că..
Traduceri
Traduceri
Adverb
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online