carte
Vezi și : cartă, cârță |
Etimologie
Din latină charta („hârtie, scrisoare”).
Pronunție
- AFI: /ˈkar.te/
Substantiv
Declinarea substantivului carte | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | carte | cărți |
Articulat | cartea | cărțile |
Genitiv-Dativ | cărții | cărților |
Vocativ | ' | ' |
I.
- scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum.
- Citesc o carte și-mi place atât de mult încât aș vrea să nu se mai termine.
- O carte groasă.
- diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari.
- (fig.) bagaj de cunoștințe pe care le posedă cineva.
- A ști carte.
- Ai carte, ai parte.
- registru.
II.
- (urmat de determinări introduse prin prep. „de”) document oficial, cu date personale care confirmă drepturile unei persoane.
- Carte de membru.
- bucată de carton de dimensiuni mici, care conține diferite însemnări și servește la anumite scopuri.
- fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc.
- Carte de joc.
III.
- (înv. și pop.) comunicare în scris trimisă cuiva.
- (înv.) ordin scris, emis de o autoritate.
- (înv.) act scris, document.
Sinonime
I.
- 1: lucrare, operă, scriere, tipăritură, tom, volum, (livr.) op
- 3: învățătură, știință, cultură
- 4: registru
III.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- carte albastră sau carte albă, carte neagră
- carte cu învățătură
- carte de căpătâi
- carte de intrare
- carte de joc
- carte de judecată
- carte de muncă
- carte de vizită
- carte de zodii
- carte domnească
- carte funciară
- carte funduară
- carte poștală
- cartea mare
- scorpia cărților
- scorpionul de cărți
Cuvinte apropiate
Expresii
- A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant
- A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat
- Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere
- Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar
- A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul
- A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop
- A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal
- A da în cărți = a pretinde ca ghicește viitorul cu ajutorul cărților de joc
- (glum.) A face cărțile = a turna băuturile în pahare
- (argou) A fi tobă de carte = a fi foarte învățat/instruit
- (argou) A se pune cu burta pe carte = a se apuca de învățat
- (argou) Burduf de carte = foarte instruit, foarte erudit
- (argou, tox.) Carte = cantitate de rășină de canabis care, de regulă, are forma unei plăci sau a unei cărți
Traduceri
scriere tipărită și legată, volum
|
|
Etimologie
Din cartă.
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru cartă.