marchiz

română

Etimologie

Din franceză marquis.

Pronunție

• AFI: /mar'kiz/

Substantiv

Declinarea substantivului marchiz
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marchiz	marchizi
Articulat	marchizul	marchizii
Genitiv-Dativ	marchizului	marchizilor
Vocativ	marchizule	marchizilor

1. titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducătorul militar al unei mărci.
2. titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce.
3. persoană care poartă unul dintre aceste titluri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online