coucou
(français)
Etimologie
Din latină cuculus < formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /ku.ku/
Substantiv
coucou m., coucous pl.
- cuc
- J'ai entendu chanter le coucou.
- cântecul acestei păsări
- ceas cu cuc
- (fam.) salutare amicală și familiară
- (fam.) un lucru șubred
- (bot.) ciuboțica-cucului, limba-cucului
- Une botte de coucous.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Interjecție
coucou!