Johann Wolfgang von Goethe: Diferență între versiuni

| influențat = [[Friedrich von Schiller|Schiller]], [[Franz Grillparzer]], [[Friedrich Nietzsche]], [[Hugo von Hofmannsthal]], [[Thomas Mann]], [[Rudolf Steiner]], [[Hermann Hesse]]

'''Johann Wolfgang von Goethe,''' înnobilat în anul 1782 (n. [[28 august]] [[1749]], [[Frankfurt am Main]] – d. [[22 martie]] [[1832]], [[Weimar]]) a fost un [[poet]] [[german]], ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale.

Relația lui Goethe cu părinții nu a fost fără conflicte. Cu excepția surorii sale născute la 7 decembrie 1750, [[Cornelia Schlosser|Cornelia FriderikeFriederica Christiana]], ceilalți frați toți au murit timpuriu. În anul 1758 tânărul Goethe s-a îmbolnăvit de [[variolă]].

Prima îndoială în credință, Goethe a avut-o în anul 1755 cu ocazia [[CutremurulMarele cutremur din Lisabona (1755)|cutremurului din Lisabona]]: ''Dumnezeu i-a pedepsit la fel pe cei nevinovați ca și pe cei vinovați și nu s-a dovedit părintește'' <ref>J.W.v. Goethe: ''Dichtung und Wahrheit''. Erstes Buch (J.W.v. Goethe: ''Poezie și adevăr'', primul volum)</ref>.

Educația religioasă pe care a primit-o în Frankfurt de la ''Johann Philipp Fresenius'', un prieten al familiei și mai târziu de la unchiul lui, preotul Johann Friedrich Starck, nu i-a prea plăcut: ''[[Biserica Evanghelică-Luterană|Protestantismul Bisericii]] care ne-a fost predat, a fost doar o singură moralitate uscată; la un discurs înțelept nu s-au gândit, și doctrina nu era pentru inimă, nici pentru suflet''.<br />Numai ocupația cu [[Vechiul Testament]], mai ales de poveștile de Patriarhi [[Avraam]], [[Isac (personaj biblic)|Isaac]] și [[Iacob (personaj biblic)|Iacob]] i-au sugerat imaginațiile. Atitudinea sa față de Biserică și dogma creștină, a rămas până mai târziu distanțată și chiar ostilă.

Fișier:Cornelia Schlosser.jpg|<small>Sora lui Goethe, <div style="text-align:center">Cornelia FriderikeFriederica Christiana</div></small>

Fișier:Goeth 1768.jpg|<small><div style="text-align:center">TînărulTânărul student,</div> Johann Wolfgang Goethe</small>

La îndemnul tatălui, în toamna anului 1765, Goethe începe să studieze Dreptul la [[Universitatea din [[Leipzig]] de care nu prea era încântat, dar pe care îl termină în anul 1768. Mai întâi Goethe trebuia să se adapteze hainelor și manierelor, stilului elegant de viață, pentru a fi acceptat de noii concetățeni. În acest timp o plăcere pentru el era, participarea la cursurile lui [[Christian Fürchtegott Gellert|Christian Gellert]], un poet și [[Filozofie|filosof]] [[Etică|etic]] [[iluminism|iluminist.]]

De asemenea participa și la cursurile de desen ale pictorului și sculptorului Adam Oeser, directorul [[Universitatea din Leipzig|Universității din Leipzig]]. În acest timp scrie primele poezii, ''Neue Lieder'' („Cântece noi”), pătrunse de un lirism puternic și elevat, precum și o comedie întitulată ''Die Laune des Verliebten'' („Capriciul îndrăgostitului”).

Dar de asemenea tânărul Goethe se bucura de libertățile departe de casa părintească. El vizita teatrul, asistând la spectacole sau petrecea serile cu prietenii la bere. Aici are și prima deziluzie sentimentală, în iubirea neîmpărtășită de [[Anna Katharina Schönkopf]] care după doi ani, este de comun acord desființată. Acest eveniment l-a inclus în [[Comedie|comedia]] ''Die Mitschuldigen'' („Vinovații”), scrisă la întoarcerea lui acasă.

Un an și jumătate, perioadă de refacere după deziluzia sentimentală în care o prietenă a mamei sale, ''Susanne von Klettenberg'' îi aducea la cunoștință conceptul [[Pietism|pietetic]] al ''Herrnhuter Brüdergemeine'', o derivație a Bisericii Protestante, Goethe se ocupa cu [[misticism]]ul, [[Alchimie|alchimia]] și cercetarea sufletului.

Refăcut sufletește, la presiunile tatălui, Goethe se transferă în anul 1770 la [[Universitatea din [[Strasbourg]] unde își continuă studiile juridice. Aici în [[Alsacia]], care este și regiunea cu mult drag descrisă mai târziu, îl întâlnește pe filozoful [[Johann Gottfried Herder|Herder]], teoreticianul mișcării ''[[Sturm und Drang]]'' („Furtună și Avânt”), care va avea un rol hotărâtor în dezvoltarea intelectuală ulterioară a tânărului Goethe. De la acesta va învăța să perceapă lumea ca pe o imensă totalitate în care fizicul și spiritualitatea sunt indivizibile: ''Nu arborii genealogici și războaiele sunt importante, ci numai devenirea și existența popoarelor'', vizibile în [[Vechiul Testament]], [[Homer]], [[mit]]uri și [[Povestire|povești]].

La sfârșitul lunii august 1771 a primit la Frankfurt o licență de [[avocat]]. Dorea să devină activ în sensul progresiv al [[Lege|legilor]] umane. Deja în primul său proces, fiind mai certăreț, a primit o dojană, experiență după care și-a pierdut dorința de a mai exercita această profesiune. Cu acest proces, doar după câteva luni de profesare s-a încheiat carieră lui de avocat, chiar dacă firma lui a mai existat încă 4 ani, până la plecarea lui în [[Weimar]]. În această perioadă Goethe se afla în legătură cu ''„Darmstädter Kreis”'', un cerc literar de iluminiști, format în jurul filozofului [[Johann Gottfried von Herder|Herder]], unde mai sunt de amintit [[Johann Georg Schlosser]] ([http://de.wikipedia.org/w/index.php?title=Datei:JohannGeorgSchlosser.jpg&filetimestamp=20070103135133 mai tîrziutârziu cumnatul lui]) și [[Johann Heinrich Merck]].

[[Fișier:Goetz von Berlichingen in Weisenheim am Sand.jpg|120px|thumb|<div style="text-align:center">«Götz von BerlinchingenBerlichingen»</div>]]

În această perioadă, scrie drama intitulată ''[[Götz von Berlichingen (Goethe)|Götz von BerlinchingenBerlichingen]]'', prelucrare a unei povești scrise după o carte care descrie viața unui [[cavaler]] de jaf, ''Götz von Jagsthausen'', din timpul [[Războiul Țărănesc German|războaielor țărănești germane]]. Această piesă de teatru, prezentată pe o scenă făcută singur, ca în copilărie, va avea mare succes. Aceasta a fost prima dramă germană modernă și a deschis calea teatrului istoric popular.

[http://de.wikipedia.org/w/index.php?title=Datei:JohannHeinrichMerck.jpg&filetimestamp=20071204230832 Merck] forțează ca piesa ''„Götz von Berlichingen”'' <ref>{{de icon}}[http://de.wikisource.org/wiki/G%C3%B6tz_von_Berlichingen_mit_der_eisernen_Hand ''Götz von Berlichingen mit der eisernen Hand''] la ''WIKISOURCE''</ref> să fie prelucrată într-o versiune nouă și [[Publicație|publicată]]. În cele din urmă, piesa a fost publicată în propria editură a lui Merck. Aceasta a avut un succes senzațional, rezultând și în tipăriri false, ceea ce pe Goethe l-a făcut deodată celebru.

Revolta individualistă a poetului împotriva legilor morale ale societății într-un stil plin de încărcătură emotivă, a consemnat consacrarea lui Goethe ca reprezentant de frunte, necontestat , al mișcări literare ''[[Sturm und Drang]]''.

Timp de cincisprezece ani, inițiată la [[Strassburg]] și continuată până la plecarea la [[Weimar]], producția lirică a lui Goethe a fost prestigioasă, de o varietate întinsă, de la ingenuitatea populară din ''Heidenröslein'' <ref>{{de icon}}[http://de.wikisource.org/wiki/Heidenr%C3%B6slein ''Heidenröslein''] la ''WIKISOURCE''</ref> („Măceșul”) până la grația de salon din ciclul ''Kleine Blumen, kleine Blätter'' („Flori mărunte, frunze mici”). În acest timp a început să lucreze la primele versiuni ale lucrării sale ''[[Faust (Goethe)|Faust]]'' <ref>{{de icon}}[http://www.hs-augsburg.de/~harsch/germanica/Chronologie/18Jh/Goethe/goe_uf00.html ''Urfaust'' www.hs-augsburg.de]</ref> (așa-zisul ''Urfaust''), care cuprinde printre altele „cântecele lui Gretchen”. În [[1772]] la [[Frankfurt pe Main|Frankfurt]], publică drama ''Prometheus'', satira ''Götter, Helden und Wieland'' („Zei, eroi și Wieland”), etc.

La [[7 noiembrie]] [[1775]] Goethe ajunge la [[Weimar]], unde în primele luni își petrece timpul cu petreceri, nebunii de toate tipurile etc., dar va folosi ocazia să îi facă o vizită în [[Leipzig]] lui „[http://commons.wikimedia.org/wiki/Image:Annakatharinaschoenkopf.gif?uselang=de Käthchen]”„Käthchen” (Anna Katharina Schönkopf), căsătorită ''Kanne''. În primăvara anului [[1776]] a început (neoficial) să participe la întâlnirile consiliului. În luna iunie a aceluiași an, în ciuda opoziției celorlalți miniștri și funcționari, Goethe a fost numit ministru (''Geheimer Rat'') al prințului [http://de.wikipedia.org/w/index.php?title=Datei:HerzogCarlAugustAlsAscherslebenerKuerassierStichNachKrausS131.jpg&filetimestamp=20070131152953 Karl August] cu drept de vot în Consiliul de Miniștri. De timpuriu Goethe a găsit în [[Anna Amalia von Braunschweig-Wolfenbüttel|Anna Amalia]], mama ducelui cu care curând a devenit un prieten apropiat, un aliat.

Goethe o întîlnește la Weimar pe [[Charlotte von Stein]], o curteană a ducesei [http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Anna_Amalie.jpg Anna Amalia]. Fiind prietenă apropiată a lui Goethe, a familiei Herder și a lui Schiller, a influențat puternic viața și lucrările acestora. Cu toate că doamna Stein avea șapte copii și era cu șapte ani mai în vârsta ca Goethe, el se îndrăgostește de ea, iubire documentată în peste 1.700 de scrisori <ref>{{de icon}}Richard Friedenthal: ''Goethe'' a 15 ediție Piper, München 2005, p. 230.</ref>.

Fișier:Weimar Goethe Garten.jpg|<small>Grădina lui Goethe din Weimar (5 imagini)</small>

Serviciile de guvern, relația deosebită cu Charlotte, și în același timp o aventură cu atractiva [[Corona Schröter]] <ref>{{de icon}}[http://www.odysseetheater.com/iphigenie/iphigenie.htm#Corona ''Corona Schröter'', prima artistă în rolul „Iphigeniei”] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120123161748/http://www.odysseetheater.com/iphigenie/iphigenie.htm#Corona |date=2012-01-23 }}</ref> și, eventual, paternitatea lui Auguste Böhmer (primul copil al nou căsătoritei, scriitoarei [[Caroline Schlegel|Caroline Böhmer]]), această viață nu era nici nobilă nici liniștită.

Din producția literară a anilor petrecuți la [[Weimar]] sunt de menționat baladele ''Der Fischer'' <ref>{{de icon}}[http://www.fmg-mg.de/lyrik.html Analiza poeziei: ''Der Fischer''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120114091850/http://www.fmg-mg.de/lyrik.html |date=2012-01-14 }}</ref> („Pescarul”), ''Erlkönig'' <ref>[http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Erlk%C3%B6nig.jpg Imaginea cărții; ''Erlkönig'' „Craiul ielelor”]</ref> („Craiul ielelor”), poemele ''Wanderers Nachtlied'' („Cântecul nocturn al drumețului”), ''Gesang der Geister über dem Wasser'' („Cântecul nălucilor deasupra apelor”) precum și drama ''Iphigenie auf Tauris'' <ref>[http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Goethe_Iphigenie_auf_Tauris_1787.jpg Imaginea cărții: ''Iphigenie auf Tauris'' „Ifigenia în Taurida”, primul tipar]</ref><ref>{{de icon}}[http://www.odysseetheater.com/iphigenie/iphigenie.htm Piesa de teatru: ''Iphigenie auf Tauris'' ( Regie, Wolfgang Peter, 2005)] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120123161748/http://www.odysseetheater.com/iphigenie/iphigenie.htm |date=2012-01-23 }}</ref>(„Ifigenia în Taurida”).

În septembrie [[1786]] Goethe pleacă, fără să-i spună doamnei ''von Stein'', în [[Italia]]. În Weimar planurile lui de călătorie și destinația, în afara ducelui, erau cunoscute numai de angajatul și secretarul lui, ''Philipp Seidel''. Călătorește la [[Regensburg]], [[München]], [[Mittenwald]], [[Innsbruck]], [[Pasul Brenner]], [[lacul Garda]] și [[Verona]] la [[Veneția]]. Ajuns în [[Roma]], pictorul [[Johann Heinrich Wilhelm Tischbein]] îl ajută să găsească o gazdă în ''Via del Corso 18'', unde azi se află: „Casa di Goethe” (Muzeul GoehteGoethe).

Fișier:Johann Heinrich Wilhelm Tischbein - Goethe in der roemischen Campagna.jpg|<small>Goethe în Italia - Pictură de [http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Johann_Heinrich_Wilhelm_Tischbein_(1751-1829).jpg[Johann Heinrich Wilhelm Tischbein|J.H. Tischbein]] - (1786/1787). Goethe, în haine tipice de călătorie, spera să învețe de pe urma cunoștinței și experienței lui Tischbein.</small>

[[Fișier:Weimarer Klassik.jpg|130px|thumb|left|Goethe, [[Friedrich von Schiller|Schiller]], [[Wilhelm von Humboldt|Wilhelm]] și [[Alexander von Humboldt]]]]

În această perioadă publică [[vers]]urile sale cele mai frumoase și facile, ''Römische Elegien'' („[[Elegie|Elegii]] romane”), cu care provoacă chiar indignare. Scandalul va culmina cu căsătoria lui cu modesta [[Christiane Vulpius]] cu care în decembrie [[1789]] primește unicul fiu, din cinci, care supraviețuiește, ''August von Goethe''. În această atmosferă aproape ostilă, intervine prietenia cu [[Friedrich von Schiller|Schiller]], care reușește să-l reechilibreze sufletește. În același an, la doi ani de la venirea lui Schiller în Weimar, la recomandarea lui Goethe, Schiller primește un post de profesor la Universitatea din Jena. Cu toate acestea, relațiile între cei doi rămân mai întâi distanțate.

O mare parte a publicului nu putea înțelege că Goethe, autorul lui ''Götz von Berlichingen'' și ''Werther'', s-a transformat în autorul lucrărilor ''Iphigenie'' și ''Tasso''. Nici [[Comedie|comediile]] ''Der Groß-Cophta'' („Marele Cophta”), din vara anului [[1791]] sau ''Der Bürgergeneral'' („Generalul cetățenilor”), scrisă între 23 și 26 aprilie [[1793]] și nici nou prelucrata piesă, [[eposEpopee|eposul]]ul ''Reineke Fuchs'' („Vulpoiul Reineke”) nu a putut sa schimbe impresia acestora.

În iunie [[1794]] [[Friedrich Schiller|Schiller]] îl invitase pe Goethe să participe la noul sau jurnal, ''„Horen”''. Goethe a acceptat invitația și între cei doi s-a dezvoltat repede o prietenie colegială, care avea să dureze până la moartea lui Schiller. Această prietenie este documentată în corespondența publicată în anii 1828-29. În schimb Goethe se distanța din ce în ce mai mult de [[Johann Gottfried von Herder|Herder]] și de [[Christoph Martin Wieland|Wieland]].

O schimbare mare în viața lui Goethe, a fost anul [[1806]]; pierderea prietenului Schiller și apropiatul război. După [[bătălia de la Jena]] soldații napoleonieni au jefuit și în Weimar. Pe data de 14 octombrie 1806, doar mulțumită intervenției curajoase a Christianei, casa lui Goethe nu a fost jefuită. La scurt timp după aceste incidente, Goethe, în sfârșit legalizase relația cu Christiane (martorii erau, fiul ''[http://de.wikipedia.org/w/index.php?title=Datei:AugustVonGoethe.jpg&filetimestamp=20061212203115 August]'' în vîrstavârsta de 17 ani și secretarul ''[http://de.wikipedia.org/w/index.php?title=Datei:FriedrichWilhelmRiemer.jpg&filetimestamp=20061212002820 Friedrich Wilhelm Riemer]'').

La [[Congresul din Erfurt]], [[27 septembrie]] - [[14 octombrie]] în anul [[1808]], Goethe, a fost primit de [[Napoleon I al Franței|Napoleon I]], ''[http://commons.wikimedia.org/wiki/Image:Luftbild_Statthalterei.jpg?uselang=de Kurmainzer Statthalterei]'' cu legendarul comentariu: ''Voilà un homme!'' („Iată, un om!”) și decorând-ul cu ''Crucea [[Legiunea de onoare|Legiunii de Onoare]]''. Napoleon îi propusese lui Goethe, să meargă la [[Paris]], și să scrie piese despre eroi.

În această perioadă scrie ''Geschichte meines botanischen Studiums'' („Istoria studiului meu botanic”), pînăpână în [[1824]], urmate de lucrările ''Zur Naturwissenschaft überhaupt'' („Către [[științe naturale]]”) gânduri despre [[Morfologie (biologie)|morfologie]], [[geologie]] și [[mineralogie]].

Goethe se imprietenise cu [http://de.wikipedia.org/wiki/Datei:CarlFriedrichGrafReinhardDiplomatS173.jpg Karl Friedrich Reinhard] și [http://de.wikipedia.org/wiki/Datei:KasparMariaVonSternberg.jpg Kaspar Maria von Sternberg]. Temporar, se dedică aspectelor [[Misticism|mistice]]. Agendele și notițele din anii din urmă îi vor servi la scrierea lucrării ''Italienische Reise'' („Călătoria Italiană”). În anul [[1821]] urmează o colecție de romane scurte: ''Wilhelm Meisters Wanderjahre'' („Drumețiile lui Wilhelm Meister”).

În anul [[1823]] Goethe, se îmbolnăvește de inflamație a pericardului inimii. După ce s-a însănătoșit, a devenit mai preocupat de spiritualitate decîtdecât înainte. În [[Karlovy Vary|Karlsbad]], bătrânul Goethe face cunoștință cu tânăra de 19 ani, [[Ulrike von Levetzow]], pe care o cere în [[căsătorie]]. Ea însă îl respinge, fapt pentru care Goethe scrie în drum spre casă cu dezamăgire ''Marienbader Elegie'' („[[Elegie|Elegia]] din Marienbad”).

În august [[1831]] va vizita din nou [[Munții Pădurea Turingiei|pădurea Turingiei]] din [[Ilmenau]], acolo unde i-au venit primele idei științifice. 51 de ani mai târziu, după ce în [[1780]] a scris pe o scîndură a unei [http://commons.wikimedia.org/wiki/Image:Ilmenau_Goethehaeuschen.jpg?uselang=de căsuțe de vânătoare] pe ''Kickelhahn'' celebrul său poem ''Wandrers Nachtlied'' („Cîntecul„Cântecul de noapte al călătorului”), el a vizitat din nou acest loc.

La [[22 martie]] [[1832]] Goethe a murit de [[pneumonie]]. Ultimele sale cuvinte, care se pare că ar fi fost: ''Mehr Licht!'' („Mai multă lumină!”), sunt relatate de medicului său, ''Carl Vogel'', care în momentul [[Moarte|decesului]] însă nu era în camera lui Goethe <ref>{{de icon}}[http://www.uni-giessen.de/gloning/tx/1833cvog.htm Carl Vogel: ''Die letzte Krankheit Goethe's'' („Ultima boală a lui Goethe”), în: ''Journal der practischen Heilkunde'' (1833)]</ref>. Goethe a fost îngropat pe data de 26 martie la ''MormântulCripta Prinților'' în(''Fürstengruft'') din Weimar''Cimitirul Istoric'' (''Historishe Friedhof'') din Weimar.

'''După moartea poetului''', aprecierea lui a scăzut. El se afla atunci în umbra lui [[Friedrich von Schiller|Friedrich Schiller]], a cărui tendințe revoluționare se potriveau mai bine timpului, decât poziția conservatoare a lui Goethe. În afara de diferiți critici, chiar și din rândul bisericii, i se reproșa lipsa de [[patriotism]], de [[credință]] și de [[moralitate]]. Abia după [[anii 1860]], Goethe aparține de literatura predată la școlile germane. Această perioadă de lipsă de atenție pentru Goethe și operele sale, s-a încheiat cu crearea [[Imperiul German|Imperiului German]] din anul [[1871]].

*1808'': [[Faust (Goethe)|Faust]] I (Faust. Eine Tragödie)''

*1832: ''[[Faust (Goethe)|Faust]] II'' (''Faust. Der Tragödie zweiter Teil)''

Sora lui Goethe, [[Cornelia Schlosser|Cornelia FriderickeFriederica]] (n. 1750, d. 1777) a avut două fete (nepoatele lui Goethe), ''Luise Maria Anna Schlosser'' (1774-1811) și ''Julie Schlosser'' (1777-1793) aceasta fără copii. ''Luise Maria Anna'' a avut patru copii, alai căror descendenți încă mai trăiesc și în ziua de aziastăzi.

'''Studii ale naturii .''' În anii [[1780]], Goethe a început cu studierea [[biologie]]i, [[anatomie]]i și cu modul de formare, a [[Faună|faunei]] și [[Flora|florei]].<ref>{{de icon}}[http://www.sub.uni-goettingen.de/archiv/ausstell/1999/soemmerring.pdf Rolf Siemon: ''Soemmerring, Forster und Goethe - „naturkundliche Begegnungen“ in Göttingen und Kassel.'' Göttingen 1999 (PDF)]</ref> După excursia din Italia, Goethe se dedicase cu mare angajament [[Botanică|botanicii]], [[geologie]]i, [[chimie]]i și [[Optică|opticii]]. El însuși a colectat aproximativ 23.000 exemplare.

'''Botanică .''' Studiile lui Goethe asupra formele plantelor în special: ''Die Metamorphose der Pflanzen'', [[1790]] („Metamorfoza plantelor”, 1790), au fost recunoscute ca subiecte de îndrumare în lumea specialiștilor. În domeniul botanicii, el este considerat fondatorul [[Morfologie (biologie)|morfologiei comparative]]. Una din descoperirile lui Goethe a fost, că nu numai [[Frunză|frunzele]] verzi, ci și părțile din [[floare]] sunt la fel și [[fruct]]ele construite din frunze. Această descoperire, Goethe a formulat-o în anul [[1787]] cu cuvintele: ''Vorwärts und rückwärts ist die Pflanze immer nur Blatt'' („Înainte și înapoi planta este numai frunză”). Azi se vorbește de [[Omologie (biologie)|omologarea]] organelor.

'''Zoologie .''' În domeniul [[zoologie]]i profesorul de anatomie [[Justus Christian Loder]] i-a transmis lui Goethe multe [[Abilitate|abilități]] teoretice și practice. La data de [[27 martie]] [[1784]] în [[Jena]], împreună au descoperit la [[craniu]]l uman ''osul interimar al maxilarului'' ([[Limba latină|lat.]] ''[http://commons.wikimedia.org/wiki/Image:Incisivum_Sheep.jpg?uselang=de Os incisivum]''), care la om înaintea nașterii se împreunează cu [[Aparat dento-maxilar|maxilarul superior]] (se mai numește ''„Sutura incisiva goethei”'' sau ''„Os goethei”''). Goethe, care bănuia rudenia între [[animal]] și [[om]], a [[Cercetare|cercetat]] mai amănunțit decât toți alții, și a avut succes. Încă în acea noapte, Goethe îi scria lui [[Johann Gottfried von Herder|Herder]]: ''Ich habe gefunden – weder Gold noch Silber, aber was mir unsägliche Freude macht – das Os intermaxillare am Menschen''(N-am găsit - nici aur, nici argint, dar ceea ce îmi face bucurie nespusă este osul intermaxillar la om). Cu această descoperire în zoologie și în special la [[embrion]]ul uman, Goethe credea a fi reușit să găsească un argument decisiv pentru a dovedi rudenia între om și [[maimuță]]. Ulterior, s-a dovedit că ,,descoperirea" cu pricina fusese falsă.

'''Optica și teoria culorilor .''' Goethe a făcut multe încercări la culorile [[Lumină|lumini]], și la [[Culoare|culorile]] optice și spectrale. În spiritul [[Kant]]ian al ''[[Epistemologie|Teoriei cunoașterii]]'', „[[teoria culorilor]]” a lui Goethe nu este o lucrare de [[științe naturale]] ci, este o învățătură a priceperii - nu [[fizică]], ci [[metafizică]]. În această lucrare, el prin interpretarea lui a contrazis concepțiile lui [[Isaac Newton|Newton]] la [[Culoare|descompunerea spectrală]] a [[Lumină|luminii]]. „Teoria culorilor” lui Goethe nu îndeplinește criteriile de azi, pentru care în cercetările științifice sunt ignorate. [[Cercetător]]i al [[Secolul al XX-lea|secolului al XX-lea]] ([[Niels Bohr]], [[Paul Feyerabend]]), le-au abordat din nou.<ref>{{en icon}}Niels Bohr: ''Quantum mechanics and physical reality''. În: „Nature”, Nr. 136, 1935, p. 65</ref><ref>{{de icon}}[[Carl Friedrich von Weizsäcker]]: ''Einige Begriffe aus Goethes Naturwissenschaft''. În: desc.: ''Die Tragweite der Wissenschaft''. Stuttgart 1966</ref><ref>{{de icon}}[[:de:Erich Trunz|Erich Trunz]]: ''Goethes Werke. 8. Auflage''. Beck, München 1981, vol. 13, p. 539–555</ref><ref>{{de icon}}Paul Feyerabend: ''Wider den Methodenzwang. Revidierte Fassung.'' Suhrkamp, Frankfurt a.M. 1983, p. 201</ref> Dintr-o perspectivă psihologică, opera lui Goethe se poate consacra prima [[psihologie]] a [[Culoare|culorilor]].

'''Chimie .''' În [[laborator]]ul de [[chimie]], fondat de Goethe la Institutul din Jena, el însuși făcea [[experiment]]e chimice. Cu marii chimiști ai timpului cum ar fi: [[Jöns Jakob Berzelius|Jöns Berzelius]], [[Eilhard Mitscherlich]] ([[Mineralogie|mineralog]] și chimist) sau frații [[Leopold Gmelin|Gmelin]] (chimist și autorul, valabil și azi, al manualului de [[chimie anorganică]]), botanistul și mineralogul [[Conte|Countele]] [[Kaspar Maria von Sternberg|Kaspar von Sternberg]], Goethe avea periodic contact. În afara impulsului pentru o metodă nouă de [[Turnătorie|turnarea]] [[Fier|metalului]], sau [[Fermentație alcoolică|fermentația alcoolică]] mai este de remarcat faptul, că și la prima combinare a tuturor elementelor într-un tabel, Goethe a dat impulsul la [[Tabelul periodic al elementelor|sistemului periodic]] dezvoltat la urmă de [http://de.wikipedia.org/w/index.php?title=Datei:Johann_Wolfgang_D%C3%B6bereiner.jpeg&filetimestamp=20060517204818 Döbereiner].

Fișier:DR 1926 385 Johann Wolfgang von Goethe.jpg|<small>1 noiembrie 1926; 3 [[Pfenig|Pfennig]]</small>

Fișier:DBPB 1949 61 Johann Wolfgang von Goethe.jpg|<small>''Iphigenie auf Tauris '', 29 julieiulie 1949; 10 Pfennig</small>

Fișier:DBPB 1949 62 Johann Wolfgang von Goethe.jpg|<small>''Reineke Fuchs'', 29 julieiulie 1949; 20 Pfennig</small>

Fișier:DBPB 1949 63 Johann Wolfgang von Goethe.jpg|<small>''Faust'', 29 julieiulie 1949; 30 Pfennig</small>

* {{de icon}}[http://literaturnetz.org/author/johann_wolfgang_von_goethe Lucrări de Johann Wolfgang von Goethe - ''literaturnetz.org''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140416060749/http://literaturnetz.org/author/johann_wolfgang_von_goethe |date=2014-04-16 }}

* {{de icon}}[http://www.ub.fu-berlin.de/internetquellen/fachinformation/germanistik/autoren/multi_fgh/goethe/index.html Johann Wolfgang von Goethe la „Freie Universität Berlin” - ''www.ub.fu-berlin.de''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20081223232639/http://www.ub.fu-berlin.de/internetquellen/fachinformation/germanistik/autoren/multi_fgh/goethe/index.html |date=2008-12-23 }}

* [http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/johann-wolfgang-von-goethe-creatorul-de-la-weimar Johann Wolfgang von Goethe, creatorul de la Weimar] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140905023233/http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/johann-wolfgang-von-goethe-creatorul-de-la-weimar |date=2014-09-05 }}, 21 iulie 2009, Adrian Agachi, ''Ziarul Lumina''

[[Categorie:Johann Wolfgang von Goethe| ]]

[[Categorie:Romancieri aidin secoluluisecolul al XVIII-lea]]