[go: up one dir, main page]

Saltar al conteníu

China

De Wikcionariu
Mira tamién: china

Asturianu

[editar]
Llocalización de China (xuntando la República de China y la República Popular China).

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈt͡ʃi.na ]
(rexistru)
Anagrama: china, incha

Nome propiu

[editar]

singular femenín «China» o «la China»

  1. (Topónimu), (Historia) País asiáticu, el segundu en mayor población del mundu y el segundu n'estensión d'Asia, con capital histórica en Pequín, actualmente dividíu ente la República de China y la República Popular China mas los territorios de Ḥong Kong y Macáu.
  2. (Topónimu) País asiáticu que llenden Vietnam, Laos, Myanmar, India, Bután, Nepal, Paquistán, Afganistán, Taxiquistán, Kirguistán, Kazakstán, Rusia, Mongolia y Corea del Norte, siendo el segundu país más pobláu del mundu y el terceru n'estensión, con capital na ciudá de Pequín.
  3. (Topónimu) desusáu, raru Taiwán, país asiáticu insular qu'ocupa la islla de Formosa y que reclama'l territoriu continental chinu, con capital en Taipéi.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Usu[editar]

  • Esti topónimu pue usase con artículu: China o la China; nel casu d'usase col artículu, al nun formar parte del nome del topónimu, esti va escribise con mayúscula o minúscula según les regles xenerales, y fadrá les contracciones precises cola preposición anterior.

Observaciones[editar]

Traducciones y equivalencies

[editar]

Consulta na Wikipedia l'artículu tocante a «China».

Referencies

[editar]
  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.
  • Cartafueyos normativos. Nomes de los países del mundu y de les sos capitales y xentilicios; Academia de la Llingua Asturiana, 2010, Uviéu; ISBN: 978-84-8168-500-8.
  • L'asturianu que vien. Observaciones y suxerencies sobre l'asturianu normativu y el so usu; Ramón d'Andrés Díaz, Publicaciones Ámbitu, 2008, Uviéu; ISBN: 978-84-96413-48-1.

Aragonés

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈt͡ʃi.na ]

Nome propiu

[editar]

singular femenín «China»

  1. (Topónimu) China.
  2. (Topónimu) China, la República Popular China.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]


Español

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈt͡ʃi.na ]

Nome propiu

[editar]

singular femenín «China» o «la China»

  1. (Topónimu) China.
  2. (Topónimu) China, la República Popular China.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • Ortografía de la lengua española; Real Academia Española & Asociación de Academias de la Lengua Española, 2010, ISBN: 978-84-670-3426-4.
  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line. OBSERVACIÓN: Dientro de la definición pa «chino».


Gallegu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈt͡ʃi.na ]

Nome propiu

[editar]

singular femenín «China»

  1. (Topónimu) China.
  2. (Topónimu) China, la República Popular China.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line. OBSERVACIÓN: Dientro de la definición pa «chinés».


Inglés

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈt͡ʃaɪ.nə ]
(rexistru)

Nome propiu

[editar]

singular «China»

  1. (Topónimu) China.
  2. (Topónimu) China, la República Popular China.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • The American Heritage Dictionary; Houghton Mifflin Company, Nueva York, 2004 (4a. edición). ISBN: 0-440-23701-7. Consulta on-line.
  • The Merriam-Webster Dictionary; Merriam-Webster, Incorporated, 2023. Consulta on-line.


Mirandés

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈt͡ʃi.nɐ ]

Nome propiu

[editar]

singular femenín «China»

  1. (Topónimu) China.
  2. (Topónimu) China, la República Popular China.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]


Occitanu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈt͡ʃi.no ]

Nome propiu

[editar]

singular femenín «China»

  1. (Topónimu) China.
  2. (Topónimu) China, la República Popular China.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionari Ortografic, Gramatical e Morfologic de l'Occitan (segon los parlars lengadocians); Josiana Ubaud, Éditions Trabucaire, 2011. ISBN: 978-2-84974-125-2.


Portugués

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈʃi.nɐ ]

Nome propiu

[editar]

singular femenín «China»

  1. (Topónimu) China.
  2. (Topónimu) China, la República Popular China.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]